|
|
|
Studiile de specialitate ale antropologilor arata ca, o data cu disparitia vechilor primate, la sfarsitul oligocenului si inceputul miocenului, acum aproximativ 24 de milioane de ani, au trait hominidele primitive Kenyapithecus africanus si Dryopitecii, urmate de specia Ramapithecus (cu 14 milioane de ani in urma). Din aceste din urma hominide s-au dezvoltat stramosii comuni ai Australopitecilor si ai genului Homo, care au trait in urma cu mai bine de 5 milioane de ani. Homo erectus a evoluat in intervalul 2,5 milioane de ani - 100 000 de ani ; din acesta s-au desprins pitecantropul ( omul de Jawa), atlantropul (in nordul Africii), heidelbergensis ( Germania) si Sinathropus pekinesis.
Homo sapiens a fost atestat de catre cercetatori ca vietuind acum aproximativ 250 000 de ani. El a fost considerat a fi "omul rational" si cel mai vechi reprezentant al omului actual. Continuand sa progresam pe aceasta scara a evolutiei, precizam aparitia, in urma cu 150 000 - 35 000 de ani, a lui Homo neanderthalensis, in Europa, Asia si Africa, avand trasaturi si indemanari superioare predecesorilor sai. Anumite studii sustin perfectionarea acestuia spre omul actual (Homo sapiens sapiens), in timp ce altele concluzioneaza inlocuirea lui neanderthalensis cu tipul Cromagnon, reprezentat de oameni cu infatisarea fizica actuala din Europa, Africa si China.
Majoritatea paleontologilor precizeaza ca locul antropogenezei este in Africa ; exista si opinia ca acest loc ar apartine Asiei si Africii in acelasi timp. Cert este, insa, faptul ca "locul originar" corespunde zonei calde euro-asi-africane.
Procesul de asezare a oamenilor pe aproape intreaga suprafata terestra s-a derulat lent, incepand de acum 1,5 - 2 milioane de ani, in conditii de mediu si de existenta extrem de diferite, ceea ce a avut o puternica influenta asupra deosebirilor rasiale, comportamentale, asupra ocupatiilor si nivelului de trai. Se estimeaza ca evolutia biologica a omului s-a desavarsit in urma cu 100 000 de ani si ca Homo sapiens s-a afirmat cu aproximativ 50 000 de ani in urma ca specie ( umana ) unica.
In ceea ce priveste adaptarea activa a omului la mediu, mentionam ca, lent, dar continuu, aria de populare s-a extins, omul fiind singura fiinta care a reusit sa se adapteze activ la conditiile naturale cele mai diverse, de la clima ecuatoriala la cea polara, de la mediile cele mai comode pana la cele mai incomode. Putem vorbi, in acest sens, de prezenta temporara a omului in spatiile inospitaliere sau de putinta de supunere a legilor naturii, exemple semnificative fiind Groenlanda si Svalbarg.
Diversitatea demografica a lumii se asociaza diversitatii politice, economice si culturale. Cele peste 200 de entitati statale cunosc o mare variatie a numarului de locuitori, incepand cu China ( peste 1,2 miliarde locuitori ) si ajungand la microstatele de numai cateva sute sau mii de locuitori.
La inceputul anului 1995, populatia Terrei insuma 5 759 276000 de locuitori, iar la 11 iulie acelasi an erau inregistrati 5 785 335 142 de locuitori ( un plus de peste 26 milioane locuitori ). In 1998, Terra contoriza 5 929 839 000 de locuitori, din care 4 748 310 000 (80%) traiau in tarile slab si mediu dezvoltate.
Expresia raspandirii diferentiate a populatiei in teritoriu o constituie densitatea. Aceasta reprezinta intensitatea populatiei in raport cu suprafata, determinata ca raport intre numarul populatiei (P) la un moment oarecare si suprafata teritoriului (S) locuit de aceasta. Valoarea raportului se exprima in numar de locuitori pe km.² Formula de calcul: d=P/S
