Subiecte creditare, piata monetara, economie si finante

Statutul legal al BNR:

Bnr este in viziunea legii 312 /2004 banca centrala a Rom.

legea 312/2004 a modificat legea 101/1998 care privea statutul bn(care era banca a statului).

bn este o institutie publica centrala si in activitatea sa este independenta si nu da socoteala decat parlamentului . (prezinta acestuia rapoartele sale de activitate).

bnr este o institutie publica independenta , in subordinea parlamentului , legea conferindu-i atributii exclusive in ce priveste politica monetara , valutara si de credit si puteri depline in ceea ce priveste organizarea, functionarea si controlul sistemului de credit in romania neputandu-se confunda cu o banca propriu zisa.

Obiectivul fundamental si cooperarea internationala:

Obiectivul fundamental al bn il constituie asigurarea stabilitatii preturilor in realizarea acestui obiectiv bn a rom ii revin atributii in ce priveste elaborarea si aplicarea politicii minetare si a politicii cursului de schimb, stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acestuia , precum si autorizarea , reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit. Pentru a-i oferii o independenta legea prevede "bn si membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instructiuni de la autoritatile publice sau de la oricare institutie sau autoritate , dimpotriva , toate institutiile publice initiatoare de proiecte de acte normative care privesc domeniile care bn are atributii sunt obligate sa solicite avizul acesteia".

bn are competente si in ceea ce priveste cooperarea internationala putand participa la organizatii internationale cu chr. financiar , bancar, monetar , de plati, etc. . si poate deveni membru al acestora , iar pana la integrarea sa in cadrul sistemului bancilor centrale europene este nevoita sa solicite aprobarea parlamentului. Ea poate incheia si negocia acorduri , conventii sau alte intelegeri privind imprumuturi sau alte operatiuni cu institutiile financiare internationale, banci centrale , soc. comerciale , etc. .

Operatiuni de piata monetara:

Se refera la vanzari/cumparari directe sau luarea in gaj la acordarea de credite a creantelor sau titlurilor statului sau asupra statului , creantelor sau titllurilor autoritatilor publice si altor companii si soc. nationale , numai de pe piata secundara si cu conditia ca aceste operatiuni sa fie reversibile.

In tarile dezvoltate principalul instrument de control monetar i-l constituie aceste operatiuni de piata monetara(mai ales operatiunile open-market), care constau in operatiuni de vanzare si cumparare a titlurilor publice de catre bancile comerciale de pe piata libera adica de la stat la banci si alte persoane.

Cand banca centrala(bn) cumpara titluri de la bancile comerciale cantitatea de pe piata nu creste deoarece cu contravaloarea acelor titluri sporesc rezervele detinute de bancile comerciale in portofoliul sau. cand banca centrala cumpara acele titluri de la autoritatile publice piata inregistreaza o crestere a cant. de moneda , care insa opereaza pe termen scurt pt. ca banca centrala procedeaza apoi la vanzarea acestora , retragand astfel de pe piata semnele monetare in surplus.

Cand banca centrala constata un exces de lichiditate pe piata procedeazala emisiunea de titluri proprii sau titluri guvernamentale pe care le rascumpara apoi la , maturitate.

Operatiuni de creditare:

Legea permite bnr sa acorde credite institutiilor de credite.

In relatiile cu b. comerciale banca centrala practica operatiuni de rescontare a titlurilor de credit(efecte de comert cu cauza reala).

Rescontarea presupune predarea efectiva a titl. de credit catre banca centrala in schimbul creditelor pe care aceasta le acorda bancilor comerciale. Creditarea bancilor se poate face si fara predarea fizica de efecte comerciale care inseamna operatiuni de credit pe gaj.

O alta forma de creditare pe care o practica banca centrala este si creditul pe gaj de efecte publice(credit de lombardare), unde garantia creditului nu o mai constituie efecul de comert ci titlurile de stat pe care bancile le detin.

In activitatea de creditare se interzice bn creditarea pe descoperiri de cont sau orice alt tip de creditare al statului si autoritatilor publice.

Rezervele minime obligatorii:

Legea obliga toate institutiile de credit sa mentina in conturi deschise la bnr anumite rezerve monetare la un anumit nivel.

Regimul RMO este stabilit de bnr prin reglementari proprii(regulamente, circulare, norme, etc).

In ce priveste RMO reglementarea este regulamentul 6/2002 , BNR modificandu-se succesiv pana in 2006.

Potrivit ac reglementari bancile sunt obligate sa mentina in conturile deschise la bnr nivelul prevazut al RMO ca medie zilnica pe durata perioadei de aplicare.

RMO indeplinesc 2 obiective :

1. de politica monetara ;

2. de ordin prudential

Bancile comerciale nu pot acorda credite pe baza acestor RMO.

Baza de calcul a RMO se constituie din mijloace banesti in moneda nationala i valuta , reprezentand obligatii ale bancilor rezultate din acceptarea depozitelor si a altor fonduri, fiind exceptate de la baza de calcul a mijloacelor banesti atrase de la bn, mijl. Banesti atrase de la alte banci si capitalurile proprii.

Functia de emisiune monetara :

Legea 312 instituie dreptul exclusiv de emisiune al BNR ca fiind mica institutie autorizata sa emita semne monetare sub forma de bancnote si monede ca mijloace legale de plata pe teritoriul romaniei.

Aceste insemne monetare au un curs legal si putere liberatorie nelimitata.

Moneda nat. =leul, iar subdiviziunea=banul.

Volumul emisiunii trebuie facut in stricta concordanta cu nevoile economiei. Suma totala a bancnotelor si monedelor in circulatie este evidentiata ca pasiv in contabilitatea BNR.

BNR este singura in drept sa stabileasca valoarea nominala , dimensiunea, greutatea, desenul si alte chr. Tehnice ale bancnotelor si monedelor.

Bancnotele poarta semnatura guvernatorului central si a casierului central.

Tot BN este autorizata ca dupa efectuarea emisiunii sa fie realizata si distribuirea acesteia. din volumul emisiunii BN retine o rezerva de numerar(prevede legea).

Insemnele monetare uzate vor fi retrase din circulatie si distruse tot de BN care este insa obligata sa le inlocuiasca.

Insemnele monetare pirdute sau furate nu sunt inlocuite.

Tot BN este abilitata atunci cand considera necesar sa inlocuiasca insemnele monetare cu altele , situatie in care trebuie sa acorde publicului un termen de preschimbare. dupa implinirea termenului insemnele vechi nu mai pot circula , iar cele nepreschimbate se inregistreaza ca venit al BNR.

Regimul valutar:

Reprezinta ansamblul reglementarilor in ce priveste monitorizarea si controlul tranzactiilor valutare pe teritoriul tarii.

Prin aceste reglementari se realizeaza:

-autorizarea si supravegherea persoanelor care opereaza pe piata valutara

-se stabilesc plafoane si conditii in ce priveste indatorarea externa a persoanelor care intra sub incidenta regimului valutar.

-se stabilesc plafoane si alte limite pt. Detineri de active externe si operatiuni cu acestea.

Cursul de schimb :

Reprezinta raportul dintre valoarea paritara a monedei nat. si valoarea paritara a monedei cu care se schimba.

Este influentata in primul rand de puterea de cumparare a monedei, de inflatie, niv. dobanzilor, de soldul balantei de plati si de alti factori si in general el trebuie sa fie un curs liber (in functie de volumul de lei de pe piata=vol. de valuta).

In prezent cursul de schimb este un curs combinat adica este stabilit de bn dar in functie de necesitatile pietei.

Functia de instrument al statului :

Bnr nu-si asuma gestionarea directa a veniturilor si chelt. publice nefiind contabilul statului. aceasta functie apartine trezoreriei statului.

cu toate acestea bnr tine in evidentele sale contul curent general al trezoreriei statului deschis pe numele statului.

Functionarea acestui cont inregistrarea operatiilor , etc. . , se stabilesc prin conventie incheiata intre bnr si ministerul fin publice.

bnr poate actiona ca agent al statului si prin acordarea de imprumuturi din contul curent general al trezoreriei.

Functia de banca a bancilor:

Este un imprumutator de ultima instanta in sistemul bancar.

Pt. realizarea acestei functii-toate bancile comerciale sunt obligate prin lege sa-si deschida cel putin un cont curent la banca centrala.

Autorizarea functionarii institutiilor de credit :

-cuprinde 2 etape:

-cererea de autorizare si aprobarea de constituire ca banca

-eliberarea autorizatiei de functionare a bancii.

Activitatea de autorizare este expres reglementata de prevederile legii 58/98.

Potrivit acesteia bancile persoane juridice romane pot functiona numai pe baza autorizatiei emise de bnr.

bancile se constituie ca soc. comerciale pe actiuni cu respectarea prevederilor in materie adica legea 31/90.

in prima etapa orice banca ce doreste sa se constituie ca banca depune o cerere de autorizare+documentele necesare la bnr care analizeaza si in termen de 4 luni o aproba sau o respinge.

In general bnr verifica cateva aspecte esentiale :calificarea si experienta profesionala a conducatorilor bancii, nivelul minim al capitalului social subscris si varsat, studiul de fezabilitate al bancii, actionarii semnificativi ai bancii, sediul, auditoriul financiar, etc.

daca bnr a aprobat cererea de constituire a bancii , aceasta in termen de 2 luni este obligata sa indeplineasca formalitatile de inregistrare la registrul comertului.

Dupa inregistrarea ca soc. comerciala , banca respectiva poate solicita efectiv eliberarea autoriz de functionare.

bnr poate chiar in conditiile in care a aprobat cererea de constituire ca banca sa refuze eliberarea autoriz. de functionare daca intervin unele elemente.

exemplu:documentele care insotesc cererea nu corespunde cu realitatea.

-declaratiile conducatorului bancii sunt eronate sau false;

-daca forma juridica este alta decat soc. comerciala pe actiuni;

-conducatorii bancii nu corespund sub aspect moral si professional;

-daca capitalul social este mai mic decat nivelul minim.

Supravegherea prudentiala a institutiilor de credit :

Pentru asigurarea viabilitatii si functionarii sistemului bancar , bnr este imputernicita de lege sa emita reglementari pt. desfasurarea activitatilor bancilor, sa controleze activ. bancilor , sa ia masuri , sanctiuni in conditiile in care acest regulament nu se respecta.

Pt aceasta bnr stabileste norme si indicatori de prudenta bancara , urmareste respectarea acestora si ia masuri pt. intrarea in legalitate inclusiv sanctiuni.

aceste norme privesc in principal lichiditatea bancilor , capitalul minim al bancii, fondurile proprii ale bancilor, solvabilitatea acestora precum si limitarea riscului de credit.

Atunci cand se constata ca o banca sau conducatoriii acesteia au incalcat prevederile legii bancare si reglementarile proprii ale bnr sau au incalcat conditiile sau restrictiile prevazute in autorizrea de functionare sau au efectuat operatiuni fictive , sau nu s-au respectat masurile stabilite prin acte de control anterioare , sau este periclitata credibilitatea si viabilitate bancii, bnr poate aplica urm. sanctiuni :

1. avertisment scris ;
2. 2.  amenda aplicabila bancii(0, 05-1% din capitalul social ) sau amenda aplicabila conducatorilor bancii(1-6 salarii mediinete/banca) ;
3. retragerea aprobarii acordate conducatorilor bancii ;
4. retragerea autoriz. de functionare ;

Separat de aceste sanctiuni bn poate stabili si alte masuri care vizeaza in principal intrarea in legalitate.

Cand se constata ca urmare a incalcarilor dispozitiilor legii bancare functionarea bancii este periclitata bnr poate hotari instituirea supravegherii speciale care se realizeaza de catre o comisie numita de bnr formata din 7 specialisti, comisie care insa nu se substituie conducatorilor bancii dar masurile stabilite de aceasta comisie nu pot fi inlaturate de catre conducatorii bancii.

Activitatea comisiei este limitata la un anume termen (120 zile) timp in care pe baza rapoartelor acesteia se poate constata daca activitata bancii a reintrat in normal sau dimpotriva.

Daca activitatea bancii nu intra in normal bnr poate inlocui masura supravegherii speciale cu masura administrarii speciale .

Masura administrarii speciale se realizeaza de catre un administrator special care poate fi atat persoana fizica sau juridica .

administratorul special preia toate atributiile consiliului de administratie si ale conducatorilor bancii astfel incat el administreaza practic banca.

pe durata administrarii speciale se suspenda dreptul de vot in ce priveste numireaadministratorilor si conducatorilor bancii si dreptul la dividente al actionarilor .

Administratorul special are competente legale nelimitate putand chiar modifica situatia financiara si raportarile perioadelor anterioare(bilant, balanta) daca acestea nu corespund realitatii.

Adm. special va prezenta in termen de 60 zile un raport consiliului de adm al bnr prind situatia actuala a bancii masurile care trebuiesc luate si eventual persoanele vinovate de activitatea necorespunzatoare a bancii.

Administrarea speciala poate continua daca activ. bancara intra in normal sau poate inceta , situatie in care bnr va retrage autorizarea de functionare a bancii si va sesiza instanta competenta pentru declansarea procedurii falimentului.

Toate aceste masuri pot fi contestate mai intai la consiliul de administratie al bnr si apoi la instanta competenta (curtea de appel bucuresti-sectia 9 contencios administrativ si fiscal ; inalta curte de casatie si justitie-sectia contencios administrativ si fiscal).

Creditarea bancilor:

In cadrul politicii sale monetare si de curs de schimb , bnr poate acorda credite institutiilor de credit pe termen ce nu poate depasi 90 , garantate in principal cu:

-titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor in portofoliul bnr

-depozite constituite la bnr sau la persoane juridice agreate de bnr

-titluri de credit-cambii si bilete la ordin trase sau subscrise pt plata unor prestatii comerciale, industriale sau agricole de catre persoane juridice eligibile , warante sau recipise de depozit emise cu privire la bunuri fungibile sau alte bunuri valabil asigurate contra riscurilor de pierdere, distrugere sau deteriorare.

Conditiile de creditare, nivelul minim al ratei dobanzii si criteriile ce trebuiesc indeplinite de banci pt a accede la credite se publica , astfel incat , acordarea acestor credite sa se faca pe baze competitive. In acest sens bnr poate stabili plafoane de creditare, niveluri ale ratei dobanzii, termene de rambursare sau alte conditii . Pt toate operatiunile de creditare efectuate , bnr stabileste si incaseaza dobanzi si comisioane.

Servicii de compensare, depozitare si plata:

Potrivit art. 23 (1) din L312/2004, BNR poate asigura servicii de compensare, depozitare si plata prin intermediul conturilor deschise in evidentele sale de catre celelalte institutii de credit.

Astfel de conturi se deschid pentru Trezoreria statului, pentru casele de compensare si alte entitati rezidente si nerezidente.

Prin aceste conturi BNR efectueaza decontarea finala, irevocabila si neconditionata a transferurilor de fonduri in conturile titularilor.

Incepand cu 01. 01. 2007 data aderarii Romaniei la U. E. , BNR poate participa pe cont propriu ori in numele si in contul statului, la aranjamente de compensare, depozitare si plata sau la alte contracte avand acest scop incheiate cu institutii centrale sau cu organizatii colective de specialitate, publice si private avand sediul in strainatate.

Raporturile juridice bancare :

In activitatea bancara bn este imputernicita prin lege sa emita reglementari pt. toate domeniile de activitate , reglementari care sunt obligatorii atat pt. celelalte banci cat si pt. persoane fizice si juridice care intra in raporturi juridice cu bancile si cu banca centrala.

Pe baza acestor reglementari in situatia in care banca intra intr-un raport juridic cu bn acesta este un raport de drept public deoarece subiectul principal(bn), intra in rap. juridice de pe pozitia de purtator al autoritatii publice.

Alta este situatia in care , in cadrul unui raport juridic de creditare avem de-a face la creditor cu o banca comerciala iar la debitor o persoana fizica sau juridica .

Acest raport juridic este un raport juridic privat deoarece norma de drept aplicabila este o norma de drept privat.

Activitati permise bancilor:

-atragerea de depozite si alte fonduri;

-contractarea de credite;

-serv. de transfer monetar;

-leasing;

-intermedieri pe piata monetara;

-emiterea si administrarea mijloacelor de plata;

Tranzactii interzise:

a)angajarea in tranzactii mobile si imobile cu exceptia celor necesare activitatii bancii;

bunurile mobile si imobile dobandite ca urmare a executarii silite a debitorilor trebuiesc instrainate in termen de 1 an de la data dobandirii lor;

b)gajarea propriilor actiuni in contul datoriei bancii;

c)acordarea de credite sau furnizarea altor servicii conditionata de vanzarea sau cumpararea de actiuni ale bancii;

d)acordarea de credite garantate de actiunile bancii;

e)primirea de depozite, titluri sau alte fonduri cand banca se afla in incetare de plati;

f)acordarea de credite conditionata de acceptarea de catre el sau alte servicii care nu au legatura cu operatiunea de creditare respective.

Interdictii legale:

Legea mai instituie si anumite interdictii legale, interdictii care privesc activitatea altor persoane decat banca.

Principala interdictie se refera la desfasurarea de activitati de atragere de fonduri , depozite, etc de catre persoane fizice care actioneaza in cont propriu in contul altor persoane ori in calitate de administratori sau reprezentanti ai unor entitati care nu sunt autorizate ca institutii de credit.

Legea interzice utilizarea denumirii de banca de catre orice persoana care nu are autorizatie emisa de BN.

Legea interzice oricarei institutii de credit straine sa desfasoare activitate bancara in ROM cu exceptia cazului in care aceasta activitate este desfasurata prin intermediul unei sucursale pentru care a fost eliberata o autorizatie de functionare.

Cerinte de capital:

Ca si celelalte societati comerciale pe actiuni actul constitutiv al bncii trebuie sa cuprinda toate cele 3 elemente specifice contractului de societate:

-aporturile asociatilor;

-interdictia de a exercita in comun o activitate;

-acordul asociatilor de a-si impartii beneficiile;

Sub aspect juridic prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate o valoare patrimoniala in limita careia asociatul devine debitorul societatii cu toate consecintele ce decurg din aceasta calitate de debitor.

In cazul oricarei societati comerciale aportul la capitalul social poate fi in numerar cat si in natura sau in industrie.

Spre deosebire de toate celelalte soc. comerciale aportul la capitalul social al bancii nu poate fi secat in forma baneasca.

Cap. social subscris trebuie varsat integral la constituire.

Legea mai stabileste ca la constituire banca trebuie sa aibe un capital social minim care este mult diferit de alte societati comerciale.

Capitalul social minim

Actul constitutiv al bancii trebuie sa contina cele 3 elemente specifice contractului de societate :aporturile asociatilor, intentia de a exercita in comun o activitate comerciala si acordul de a imparti beneficiile.

Sub aspect juridic , prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun , o valoare patrimoniala , in limita careia asociatul devine debitor al societatii cu toate consecintele care decurg din aceasta calitate.

Aportul la capitalul social al unei banci nu poate fi decat in forma baneasca .

acesta cerinta este dictata de exigentele realizarii obiectului principal de activitate al bancii si anume activitatea de creditare.

Pt aceleasi ratiuni legea stabileste obligatia varsarii integrale de catre asociati in momentul subscrierii.

La constituirea bancii aportul de capital va fi varsat intr-un cont , cu dobanda la vedere sau la termen , deschis la o institutie de cerdit , care va fi blocat pana la inmatricularea bancii in registrul comertului.

Pe langa cerinta formei banesti si a varsarii integrale la momentul subscrierii a cap. social , legea prevede si si cerinta unui minim al cap. social al bancii, dar lasa la aprecierea bnr acest minim.

In prezent cap. soc . minim al unei banci este de 370 miliarde lei vechi fiind stabilit de normele bnr , partea 1, nr. 160209. 2002 publicate in m of. partea 1, nr. 683 16. 09. 2002.

Capitalul social de pornire la infiintare este cel minim stabilit de normele bnr a rom nr. 162002 si este varsat integral in forma baneasca.

Dupa constituirea bancii , cap. social in forma baneasca scade intrucat banca isi cumpara sedii, se doteaza, etc, asa incat valoarea activului net patrimonial nu scade sub valoarea capitalului social, ci poate chiar creste. cerinta cap. soc minim este obligatorie atat pt. bancile ce urmeaza a a se infiinta, pt cele deja existente cat si pt. sucursalele bancilor persoane juridice straine.

Nerespectarea niv. minim al cap. social , atrage potrivit normelor bnr nr. 162002 sanctiunile prevazute ca atare de dispozitiile art. 69 si 70 din legea nr. 581998.

Majorarea capitalului social - regimul legal al actiunilor:

Ca orice societate comerciala bancile pot sa-si majoreze capitalul social prin utilizarea unor surse prevazute de lege :

a)noi aporturi in forma baneasca

b) prime de emisiune sau de aport

c) dividente din profitul net cuvenite actionarilor dupa plata impozitului pe dividente

d)prin utilizarea rezervelor constituite din profitul net .

in ce priveste ultimele 3 surse majorarea nu comporta discutii fiind vorba de aplicarea unor narme contabile. in ce priveste prima sursa -aceasta operatiune comporta cateva precizari:

-potrivit prevederilor legii privind societatile comerciale noile actiuni trebuie sa aiba aceeasi valoare nominala cu a celorlalte actiuni emise anterior si sa acorde noilor actionari aceleasi drepturi cu cele ale actionarilor anteriori.

In cazul bancilor la emiterea noilor actiuni pretul de subscriptie este majorat cu o prima de emisiune astfel incat practic actionarii care subscriu noi actiuni platesc o suma mai mare pe actiuni explicatia fiind majorareapatrimoniului bancii care acumuleaza elemente de activ in plus fata de pasiv.

De aceea orice majorare de capital trebuie precedata de un bilant aprobat care sa reflecte valoarea activului net al patrimoniului.

Prima de emisiune este asadar diferenta dintre valoarea reala a unei actiuni determinata prin impartirea valorii activului net al patrimoniului la nr. de actiuni existente si valoarea nominala a actiunii astfel cum aceasta a fost stabilita la constituirea bancii.

Cerinte prudentiale-garantarea rambursarii creditelor:

Art. 44 din legea bancara nr. 581998 stabileste cu titlu de principiu obligatia bancilor de a urmari in permanenta , la acordarea creditelor , ca solicitantii sa prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenta , in care scop trebuie sa ceara solicitantilor garantarea creditelor in conditiile stabilite prin normele lor de creditare.

Dispozitia legii se concretizeaza asadar intr-o prima cerinta prudentiala si anume-garantarea rambursarii creditelor acordate de banci.

Pentru realizarea acestei cerinte , legea permite bancilor sa-si constituie o serie de garantii, personale, reale sau combinate care alcatuiesc un veritabil sistem de garantii si care, din momentul in care sunt inserate in conventia de credit , devin titluri executorii potrivit art. 56 din lege.

Sistemul de garantii de care pot uza bancile va fi analizat in detaliu in cadrul capitolului consacrat contractelor de credit.

Reglementarea legala si domeniul de aplicare al falimentului bancilor:

Desfasurarea normala a activitatii comerciale impune ca toti comerciantii(inclusiv bancile) care si-au asumat obligatii in baza unor contracte legale incheiate, sa-si execute aceste obligatii in stricta conformitate cu contractele incheiate.

Neexecutarea obligatiilor banesti l;a scadenta produce consecinte negative nu numai asupra creditorului cat si fata de alti comercianti cu care creditorul se afla in raporturi juridice.

Avand in vedere ca obiectul de activitate al bancilor este comertul cu bani , neexecutarea obligatiilor banesti de catre acestia produce perturbari cu mult mai grave circuitului civil , fiind afectati in egala masura nu numai deponentii care-si pastreaza disponibilitatile la o banca , ci si creditorii acestora si in plan mediat intreg sistemul bancar.

Tocmai datorita acestor riscuri si consecinte mult mai gravepe care intrarea unei banci in incapacitate de plata le poate produce intr-o economie , legiuitorul a ales sa reglementeze in mod special falimentul in cazul bancilor .

Procedura falimentului este reglementata de legea 831998.

Legea prin art. 2 defineste si termenul de insolvabilitate astfel ca o banca este considerata insolvabila , daca se afla intr-una din urm. situatii :

-banca nu a onorat integral creantele certe , lichide si exigibile de cel putin 30 zile

-valoarea obligatiilor bancii depaseste valoarea activului sau.

textul legii poate sa creze cofuzie intre insolventa si insolvabilitate , in realitate legiuitorul a urmarit reglementarea a 2 situatii diferite .

Termenul de insolvabiliate =un pasiv mai mare decat activul, datoriile comerciantului depasind valoarea intregului sau patrimoniu . cu alte cuvinte , chiar daca am lichida intregul patrimoniu al debitorului, transformandu-l in lichiditati , nu am fi in masura sa coperim totalul datoriilor sale.

termenul de insolventa =o stare temporara de jena financiara, banca nu are fonduri banesti lichide pt. a acoperi integral obligatiile sale ajunse la scadenta , independent de faptul ca patriminiul sau poate acoperi lejer pasivul.

Prin urmare legiuitorul a inteles sa includa insolventa drept una din cauzele care pot declansa aplicarea procedurii falimentului , inglobandu=l in mod nejustificat in termenul de insolvabilitate.

termenul de insolventa este sinonim cu incapacitatea temporara de plata , incapacitate datorata mai degraba unor disfunctionalitati in activitatea bancii, decat unei situatii de crestere a pasivului peste valoarea activului , ceea ce conduce de cele mai multe ori la incetarea platilor.

Dat fiind insa ca menirea bancilor este de apune in circuitul civil fondurile banesti temporar disponibile ale clientilor detinatori, iar acestia manifets o incredere aporoape absoluta in sistemul bancar , ar fi o eroare sa nu sanctionam aceasta stare de incapacitate de plati intrucat , increderea in banci si bancheri ar fi serios zdruncinata , iar sistemul bancar nu ar mai prezenta garantii serioase , ceea ce ar afecta grav toate sectoarele vietii economico-sociale.

Prin urmare legiuitorul a ales sa sanctioneze nu numai starea de insolvabilitate ci si starea de insolventa , manifestata prin incetarea platilor mai mult de 30 zile.

Practica judiciara antebelica a fost constanta in acest sens :'pentru ca un comerciant sa fie declarat in stare de faliment nu este indestulator a se dovedi incetarea virtuala a platilor sale , adica o stare de insolvabilitate, ci este necesar a se stabili incetarea efectiva a platilor , adica o stare de insolventa a comerciantuluyi, care nu mai poate face fata obligatiilor sale comerciale ajunse la scadenta , aceasta independent de starea de solvabilitate sau insolvabilitate. pot fi declarati in stare de faliment comerciantii perfect solvabili , daca sunt in incetare de plati.

Atata vreme cat comerciantul nu poate face fata platilor, el se gaseste in stare de faliment , deoarece starea de faliment nu poate depinde de valoarea activului sau .

Pt a incheia aceste consideratii generale trebuie facute 2 precizari:

- 1. in absenta unor dispozitii exprese ale legii este evident ca procedura falimentului nu poate fi declansata pt. orice fel de datorii ale comerciantului , ci numai pentru datorii comerciale sau fiscale , in caz contrar declansarea falimentului pt. orice fel de de datorii ale comerciantului ar contraveni chiar scopului pt care a fost instituita procedura.

-2. neonorarea integrala a creantelor certe , lichide si exigibile trebuie sa fie consecinta incapacitatii de plata si nu orice refuz al debitorului intemeiat pe o exceptie invocata cu buna credinta.

trebuie precizat ca procedura poate fi declansata si pt. neplata unei singure datorii fata de un singur debitor daca aceasta depaseste 30 zile.

Procedura de sesizare a tribunalului:

Bnr poate introduce o cerer la tribunal impotriva bancii fata de care s-au aplicat masuri de supraveghere si administrare speciala care nu au condus la redresarea bancii.

Daca primirea cererii la primul termen de judecata tribunalul o va analiza si in cazul in care banca debitoare nu contesta starea de insolvabilitate , va pronunta o hotarare prin care se dispune inceperea de indata a procedurii falimentului.

In sit. in acre banca contesta starea de insolvabilitate trebuie sa inregistreze contestatia in termen de 5 zile de cand a primit comunicarea .

Atributiile organelor care aplica procedura falimentului

Organele care aplica procedura falimentului sunt:tribunalul , judecatorul sindic si lichidatorul.

tribunalul competent este tribunalul in a carei jurisdictii se afla banca debitoare.

Atributii:

-desemnare judecatorului sindic , si cu acordul bnr -desemnarea lichidatorului.

-judecarea actiunilor introduse de judecatorul-sindic pt. anularea unor transferuri cu shr. patrimonial, anterioare cererii introductive.

-judecarea contestatiilor bancii debitoare ori ale creditorilor impotriva masurilor luate de judecatorul sindic.

-confirmarea planului de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare

-solutionarea obiectiilor la rapoartele semestriale si la cel final ale jud. sindic

-darea hotararilor de incepere si de inchidere a procedurii falimentului.

judecatorul-sindic:

Este un judecator specializat , desemnat de catre presedintele tribunslului.

acesta poate cere si opinia bnr , in calitatea sa de autoritate de supraveghere bancara.

Atributii:

-examinarea activitatii bancii debitoare, in raport cu cu situatia de fapt, intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la incetarea de plati , cu mentionarea persoanelor care le-ar fi imputabila , si supunerea acelui raport tribunalului , in termen de 30 zile de la desemnarea sa.

-conducerea activitatii persoanelor pe care le-a angajat sa-l ajute.

-introducerea , la tribunal de actiuni pt anularea actelor frauduloase, incheiate de banca debitoare in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial , a unor operatii comerciale incheiate de banca debitoare si a constituirii unor garantii acordate de acestea.

-mentinerea sau rezilierea unor contracte incheiate de banca debitoare,

admiterea planului de lichidare a unor bunuri din averea bancii debitoare, pana la acoperirea pasivului

-la inceperea procedurii falimentului, aplicarea sigiliilor , inventarierea bunurilor.

-examinarea creantelor

-urmarirea incasarii creantelor din averea bancii debitoare , rezultate din transferuri de bunuri sau sume de bani , efectuate de aceasta inainte de inregistrarea cererii introductive -lichidarea bunurilor din averea bancii debitoare

-primirea platilor pe seama bancii debitoare si consemnarea sumelor in termen de 24 ore , intr-un cont bancar deschis la bnr pe numele bancii debitoare.

Masurile luate de judecatorul sindic pot fi contestate de cei interesati , iar contestatia va trebui adresata tribunalului si inregistrata in termen de 10 zile de la data la care masura a fost luata.

tribunalul va solutiona contestatia in 30 zile de la inregistrarea acesteia .

Prin urmare urm masuri luate de judecatorul sindic vor putea fi contestate :

-calculul valorii unor creante

-contestarea unor creante sau a rangului de prioritate

-raportul de distributie

-raportul final.

Lichidatorul:

potrivit legii acesta nu poate fi decat o persoana juridica , specializata si va fi desemnat de tribunal la propunerea judecatorului sindic si cu avizul bnr.

lichidatorul este investit cu puteri de gestionare si de control asupra bancii debitoare si poate lua orice masuri pe care le considera necesare pt. lichidarea activele bancii debitoare.

Atributii:

-continuarea sau intreruperea in mod justificat a oricarei operatiuni

-contractarea unor imprumuturi pt. banca debitoare, garantata cu activele acesteia sau negarantate.

-modificarea ratelor dobanzilor aferente pasivelor bancii debitoare

-angajarea de personal necesar lichidarii

-incheierea de documente in numele bancii debitoare , initierea de actiuni sau proceduri legale in justitie sau apararea debitoarei in cazurile in care aceasta este parata.

Lunar acesta va intocmi si prezenta spre aprobare judecatorului sindic un raport asupra evolutiei procedurii falimentului dupa care-l va transmite si bnr. in mod necesar raportul va cuprinde valoarea totala a creantelor asupra bancii cat si la valoarea totala a activelor vandute.

Efectele declansarii procedurii falimentului:

Odata declansata procedura falimentului bnr inchide de indata conturile bancii debitoaredeschise in evidentele sale si concomitent deschide un alt cont cu mentiunea banca in faliment unde transfera toate sumele aflate in conturile celelalte si unde vor fi reflectate toate operatiunile ulterioare pana la inchiderea procedurii.

-un alt efect este suspendarea tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare pt. realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale anterioare cererii introductive de faliment.

-un alt efect este suspendarea curgerii termenului prescriptie.

prescriptie este in realitate o sanctiune si anume sanctiunea pe care legiuitorul o aplica creditorilor care au pretentii impotriva unui debitor si care si-au exercitat dreptul intr-un anumit termen. Termenul general este 3 ani , impozite, taxe -5 ani. Suspendarea face ca orice constituire de garantii personale sau reale facute dupa ce s-a deschis procedura de faliment sa fie nule.

Pe perioada procedurii se suspenda calculul dobanziilor la creantele negarantate.

Situatia unor acte juridice ale bancii debitoare:

Potrivit articolului 7 lit. c , din legea nr. 83/1998 judecatorul sindic va putea introduce la tribunal actiuni pt. anularea unor acte juridice ale bancii debitoare cum ar fi:

-anularea unor acte frauduloase, incheiate de banca debitoare in dauna drepturilor creditorilor

-anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, unor operatiuni comerciale si constituirea unor garantii acordate de banca

-mentinerea sau rezilierea unor contracte incheiate inainte de banca debitoare.

Raspunderea organelor de conducere ale cenzorilor si faptele care atrag raspunderea:

Legea permite tribunalului sa dispuna atunci cand constata ca organele de conducere sau cenzorii sunt vinovati de producerea falimentului , ca o parte din datoriile bancii sa fie suportate de acestia.

desigur in masura in care au contribuit la falimentarea bancii putem aprecia ca toate datoriile bancii sa fie suportate de acestia.

aceasta raspundere se angajeaza numai atunci cand aceste persoane se fac vinovate de falimentul bancii adica atunci cand au savarsit faptele prevazute de lege si numai in masura in care falimentul bancii este strans legat de acele fapte.

faptele:

1. au utilizat bunurile sau creditele bancii in folos propriu

2. au facut acte de comert in interes personal sub acoperirea bancii

3. au dispus in interes personal continuarea unei activitati care conduce in mod vadit banca la incetarea de plati

4. au tinut o contabilitate fictiva

5. au deturnat sau au ascuns o parte din activitatile banciii sau au marit in mod fictiv pasivul acesteia

6. au folosit mijloace ruinatoare, pt. a procura fonduri in scopul intarzierii incetarii de plati.

7. in luna precedenta incetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca unui creditor in dauna celorlalti.

Schimbul de bunuri si servicii:

Omul pt a trai , consuma bunuri si servicii , care sunt produse numai in scopul de a fi consumate.

Legatura intre productie si consum se face prin intermediul schimbului , iar acesta se produce pe baza raportului de valoare intre bunurile sau serviciile care se schimba.

Cea mai veche forma de schimb a fost schimbul direct sau in natura , cunoscut si sub numele de troc.

Pt. efectuarea acestui schimb trebuiau indeplinite 3 conditii cumulative:

*conditia de timp si loc-2 indivizi in acelasi timp si loc;

*conditia ca nevoia de bunuri a fiecaruia din cei 2 sa se regaseasca in produsele celuilalt;

*bunurile care urmeaza a fi schimbate sa aiba valori aproximativ egale.

Din puncrt de vedere juridic acesta este un contract real si nenumit.

Datorita primelor doua conditii schimbul devine din ce in ce mai greu, iar datorita celei de-a treia conditii schimbul devine aproape imposibil, adica atunci cand bunurile care se schimba nu au aceeasi valoare si nu se pot imparti(de pilda un cal contra unei masuri de grau).

Dificultatea schimbului a fost solutionata de ratiunea omului prin crearea si folosirea in cadrul schimbului a unui instrument cu ajutorul caruia schimbul direct de bunuri a fost impartit in 2 faze:una de vanzare si alta de cumparare, transformand astfel actul de schimb perfect intr-un act de schimb imperfect.

Schimbul in natura sau perfect are loc numai atunci cand , dintre bunurile care se schimba , fiecare are rolul sa satisfaca direct si imediat o dorinta sau o necesitate a fiecaruia dintre partenerii schimbului.

Indata ce unul din bunuri indeplineste pentru coschimbasul ce il primeste rolul de instrument intermediar de schimb , adica sa-l foloseasca mai departe , tot la schimb , servindu-se de el numai ca misloc de comparatie si estimare, in obtinerea altui bun , bunul astfel obtinut (intermediar) devine un tertium comparations , putand fi in acelasi timp si un tertium permutationis.

Numai dupa ce cunoastem schimbul cu ajutorul instrumentului de schimb , putem compara cele doua metode si ne dam seama cat este de usor acest fel de schimb si cat de greu este schimbul in natura.

Moneda ca instrument de schimb:

Cand omul , in mod constient , a inceput sa produca bunuri cu intentia de a le duce la targ si a fi schimbate , a simtit lipsa unui instrument de care sa se foloseasca pentru efectuarea mai usoara a schimbului.

Legatura intre epoca in care schimbul se facea direct si epocea in care schimbul se face prin intermediul banilor este realizata printr-o perioada de tranzitie . In aceasta epoca , instrumentul de schimb, desi avea toate calitatile fizice caracteristice banului , totusi el era folosit in virtutea functiunii sale de instrument de schimb , fara sa fi fost investit cu puterile si calitatile monedei.

1). epoca premonetara , in care semnul cu insusirile si functiunile sale de instrument de schimb era creatia liberei vointe a indivizilor fara nici un amestec din partea autoritatii si suveranitatii statului;

2). epoca monetara, in care semnul cu insusirile sale ne apare ca tutelat de stat sau chiar ca o creatie a statului.

Dupa schimbul direct de bunuri a urmat schimbul ban-marfa , care a evoluat cu timpul dupa nevoi si popoare, oprindu-se in cele din urma la un anumit fel de marfa si anume la metale , recunoscute si intrebuintate peste tot. cele mai folosite in acest scop erau metalele pretioase.

Prin notiunea de ban intelegem orice bun cu destinatia de a servi ca mijlocitor la schimbul sau la circulatia altor bunuri, el nefiind nici consumat, nici folosit ca atare si indiferent daca este recunoscut de cei ce-l primesc in mod tacit sau este impus de autoritatea statului.

Moneda este un instrument de schimb , intrucat scopul si destinatia sa este numai schimbul si plata.

Functiile monedei:

1). mijlocitor al schimbului de produse;

2). functia de evaluare - cu ajutorul monedei se masoara valoarea tuturor lelorlalte marfuri , intrucat prin intermediul insemnului monetar se exprima preturile;

3). functia de mijlocire a platilor;

prin intermediul ei se efectueaza legal si valabil orice plata , in orice tranzactie .

4). functia de mijlocire a creditului;

semnele monetare pot fi transmise nu numai in tranzactii de vanzare cumparare , deci in cadrul schimbului, ele pot fi si imprumutate , in acest caz cel ce le primeste , primeste o putere de cumparare , sau mai exact , imprumuta moneda.

5). functia de mijlocire a economiilor;

cine detine moneda in plus peste nevoile sale , fie o consuma achizitionand alte bunuri , fie o economiseste depunand-o la banca.

6). functia de tezaurier;

Tezaurizarea presupune transmiterea in timp a puterii de cumparare. aceasta capacitate nu poate fi recunoscuta decat monedie confectionate din metale pretioase.

Notiunea si formele circulatiei banesti:

Principala menire a circulatiei banesti o constituie intermedierea schimbului si consta in procesul obiectiv de miscare a banilor in cadrul circulatiei marfurilor.

Pentru ca schimbul sa aiba loc este necesar ca mai intai sa existe pe piata o cantitate de marfuri si servicii destinate schimbului, iar in al doilea rand as existe pe piata o cantitate suficienta de bani pt. a se putea cumpara cantitatea de marfuri si servicii existenta.

Banii care se afla pe piata se prezinta fie sub forma de numerar fie sub forma monedei scriptuale sau de cont. Moneda scripturala sau de cont este si ea un instrument monetar asemanator numerarului, fiind creata de banci prin intermediul depozitelor pe care diferite persoane le detin.

ea nu esista in realitate dar are o putere circulatorie generala.

Capitalurile aflate sub forma de depozite la banci si disponibilul aflat in cont puteu fi utilizate in plata sau pentru onorarea unui angajament , pe una din urmatoarele 3 cai:

-ridicand din depozitul aflat la banca suma necesara in moneda si inmanand-o mai departe creditorului beneficiar.

-dand ordin bancii sa plateasca beneficiarului din contul si depozitul titularului , suma pe care o datora creditorului

-cand beneficiarul are si el un cont la banca se poate simplifica operatiunea , dand direct bancii depozitare ordinul sa vireze suma din contul nostru , in contul creditorului.

circulatia monedei scripturale nu se prezinta sub forma de manipulare, ci sub forma unui transfer de disponibil in mijloace de plata , intre 2 subiecte economice, cu ajutorul conturilor in banca.

Circulatia baneasca este un mecanism economico-financiar complex , prin intermediul caruia are loc miscarea banilor in procesul productiei , circulatiei, schimbului si consumului de marfuri, miscare concretizata in operatiuni de incasari, plati si operatiuni de credit.

Emisiunea si factorii care stau la baza circulatiei banesti:

Emisiunea presupune un ansamblu de actiuni si operatiuni efectuate de stat prin organele sale abilitate care constau in:crearea de insemne banesti , stocarea acestora la emitent, punerea in circulatie , retragerea din circulatie, formarea banilor scripturali.

Emisiunea bancara are2 componente:crearea semnelor banesti si crearea banilor scripturali.

Transformarea marfurilor in bani are loc in economia de piata prin 3 modalitati :

1. cu ajutorul numerarului-banii functioneaza in principal ca masura a valorii si ca mijloc de circulatie, deservind actele de vanzare si cumparare.

2. cu ajutorul creditului , banii functionand in principal ca mijloc de plata

3. prin intermediul schimburilor cu strainatatea-o imp. cant. de marfuri si servicii se vinde in cadrul comertului cu alte state .

In aceste conditii trebuie avute in vedre toate functiile banilor, in primul rand aceea de bani universali, care influenteaza circulatia baneasca interna.

Circulatia baneasca indeplineste 2 functii importante:

1. determina aparitia , dezv. si perfectionarea sist. banesc cu toate elem . componente ale acestuia.

2. face posibila emisiunea minetara conceputa atat ca punere in circulkatie cat si ca retragere din circulatia banilor.

Elementele sistemului (semnelor) banesc:

1. unitatea baneasca

este raportata fie la metalul monetar fie la o moneda stabila. stabilirea unitatii banesti ca si raportul acesteia fata de metalul monetar este un atribut exclusiv al statului prin intermediul BNR.

In aparitia sa s-a bazat in primul rand si pe:

2) banii metalici cu valoare integrala(banii de aur) . acestia au o valoare integrala deoarece valoarea lor intrinseca (continutul de aur) este egala cu puterea de cumparare inscrisa pe fiecare moneda. initial circulatia acestora s-a facut fara interventia statului dar dupa aparitia statului acestia fie sunt recunoscuti , fie sunt confectionati efectiv de stat care-si pune pe acestia efigia.

3. emisiunea de bancnote . Dat fiind faptul ca metalul pretios a devenit insuficient statul a introdus in circulatie si alte sume ale banilor, adica bancnote de hartie fara valoare proprie .

aceste bancnote insa au fost create initial de catre banci fiind puse in circulatie cu prilejul depozitelor in aur pe care negustorii le faceau la banca.

cand aurul a fost separat total de valoarea sa in procesul circulatiei banesti s-a nascut posibilitatea de a introduce pe piata sume monetare fara valoare care astazi sunt bancnotele si banii metalici .

la origine bancnotele aveau acoperire in aur,

Bancnotele garantate in aur se mai numeau si:

4) moneda hartie, in timp ce bancnotele care circula astazi se numesc hartie moneda.

cresterea productiei de marfuri si diversificarea schimburilor a reclamat si alte instrumente de plata care puteau sa circule alaturi de insemnele monetare . Pe masura extinderii creditului comercial au inceput sa apara si instrumente ale acestuia cum ar fi CAMBIA, CEC-ul ele nu sunt insemne monetare dar sunt instrumente de plata care circula in paralel cu instrumentele monetare si care pot inlocui aceste insemne monetare.

CAMBIA are 2 forme de exprimare :

1)trata -apare ca urmare a schimburilor comerciale internationale atunci cand vanzatorul unei marfi incaseaza pretul acestuia ulterior vanzarii prin intermediul unui inscris numit trata.

in cea mai simpla trata avem de-a face cu 3 persoane: -tragatorul;-trasul;beneficiarul tratei.

2) biletul la ordin- o forma f simpla de cambie deoarece este un inscris completat chiar de debitor prin care acesta se angajeaza sa plateasca o suma de bani la o amunita data unei persoane astfel incat din cele 3 persoane au ramas 2.

CEC-ul este si el un ttitlu de credit care este un document eliberat de o banca titularului unui cont bancar la acea banca.

pt a fi folosit titularul i-l completeaza di da ordin bancii sa achite din contul sau suma inscrisa pe cec fie la ordinul lui fie la ordinul unui tert.

atat cambia cat si cec-ul sunt in acelasi timp titluri de valoare ele valorand suma inscrisa pe document cat si titluri de credit deoarece ele exprima relatii de credit intre creditor si debitor.

ele mai sunt si efecte de comert deoarece se nasc ca urmare a unor operatiuni comerciale .

Emisiunea semnelor (bunurilor) banesti:

Consta in confectionarea acestora si respectiv in stocarea la emitent in vederea punerii lor in circulatie si se refera numai la numerar:monede, bancnote, bani de hartie .

Emisiunea baneasca pe care o efectueaza o banca centrala poate avea la baza scopuri economice :scontarea efectelor de comert , avansurile pe titlu, cumpararea de aur si valuta, operatiuni pe piata libera sau pentru imprumutarea statului in vederea acoperirii deficitului bugetar. baterea monedei este un atribut al statului.

Moneda confectionata din aur si aurul sub forma de lingouri se deosebesc numai ca aspect exterior , putandu-se transforma dintr-o forma in alta . intrucat in circulatie monedele sunt supuse uzurii , are loc un proces de separare a titlului aurului de substanta lui, a continutului nominal al monedei de continutul ei real. aceasta separare transforma moneda intr-un simbol al continutului sau metalic oficial;moneda de aur nu mai poate circula, se demonetizeaza. apar atunci inlocuitori ai aurului in circulatie, moneda de argint sau alte metale sau aliaje.

Statul stabileste prin lege proportiile in care moneda divizionara apare alaturi de aur, in functia banilor ca mijlopc de circulatie. intrucat si inlocuitorii aurului se uzau destul de repede, in locul monedelor confectionate din metal pretios pot sa functioneze bunuri lipsite de valoare-biletele de hartie.

Banii de hartie sunt semne ale aurului sau semne banesti.

Ei sunt semne ale valorii numai in masura in care reprezinta cantitati de aur care, asemenea tuturor celorlalte cantitati de marfuri sunt si cantitati de valoare.

Formarea banilor scripturali:

Formarea banilor scripturali presupune operatiuni de stricta tehnica bancara.

o banca centrala formeaza banii scripturali prin 3 modalitati:

1)refinantarea bancilor comerciale cu ajutorul rescontului in vederea formarii de surse banesti necesare creditarii economiei

2)prin efectuarea unor operatiuni pe piata financiara(open market)

3) prin acordarea de catre banca centrala a unor credite direct unor intreprinderi.

scontul este operatiunea de transmitere a titlului de credit =efect de comert unei banci pt a primi in schimb suma de bani inscrisa pe titlu iar rescontul este operatiunea de transfer a titlurilor de credit de catre banca comerciala , bancii centrale.

Taxa scontului este dobanda stabilita de banca centrala la rescontarea efectelor de comert cu cauza reala.

Masa monetara - definitie, structura, sursa:

Masa monetara este intr-o conceptiune cantitatea de bani care ramane si se misca in permanenta pe piata fiind definita de masa monetara necesara in circulatie.

Structura masei monetare cuprinde disponibilitati monetare si cvasimonetare.

disponib. monetare: bancnotele, monezile, depozitele la vedere.

Disponib cvasimonetare(aproape banesti):depozite la termen, conturile de economii, bonuri ale unor institutii specializate.

D. p. d. v al surselor de formare a masei monetare: -aurul si divizele

-creditele acordate tezaurului

-creditele acordate economiei

Inflatia monetara:

Inflatia monetara este definita ca o supraincarcare a mediului economic peste nevoile circulatorii cu semne monetare care au in plan imediat cresterea preturilor si scade puterea de cumparare a monedei nationale.

In esenta se inregistreaza o rupere de echilibru intre masa monetara existenta in circulatie si cantitatea de bunuri si srvicii de pe piata prin inmultirea semnelor banesti fara acoperire.

Putem avea inflatie chiar si in conditiile in care masa monetara nu creste pe piata daca in acelasi timp in raportul aceleiasi mase monetare cantitatea de bunuri si serviciii scade de pe piata .

Inflatia apare in momentul in care statul pentru acoperirea nevoilor sale neproductive pune in circulatie semne monetare, fiind fara acoperire acestea se plimba pe piata si fac presiune asupra ofertei de bunuri si servicii care nu mai poate tine pasul cu cantitatea de semne banesti . efectul va fi acela ca va trebui pusi pe piata mai multi bani si astfel se ajunge la o spirala inflationista iar fenomenul o data scapat de sub control cu greu mai poate fi stapanit.

Cauzele si metodele inflatiei monetare:

Inflatie este considerata un veritabil fenomen economic si social.

Ea trebuie privita atat sub aspectul unor mutatii materiale care se produc in cantitatea semnelor banesti , cat si a unor mutatii functionale la care este supusa masa monetara in raport cu cantitatea de marfuri si servicii destinata realizarii acesteia.

Inflatia fiind un dezechilibu care apare la un moment dat intre masa monetara mai mare si masa bunurilor si serviciilor mai mica , cauzele trebuiesc cautate atat in masa monetara aflata in circulatie cat si in masa bunurilor si serviciilor , p[rin urmare cei doi termeni ai raportului.

Cauze:

-crestera nemasurata a cantitatii de semne banesti in circulatie fara acoperire in marfuri si servicii

- scaderea sau ramanerea la aceleasi limite a masei de marfuri si servicii in raportul vechi al masei monetare.

Inflatia se mai poate produce si pe calea creditului , atunci cand creditele sunt constituite tot pe credite -atunci cand se apeleaza la credite pentru restituirea altor credite nu trebuie neglijat ca orice banca ce acorda credite nu face altceva decat sa puna in circulatie noi semne monetare. daca aceste credite care se acorda nu au corespondent intr-o crestere a productiei agentului economic atunci creditul acordat ramane fara acoperire si va reprezenta o cantitate de bani aflata fara acoperire.

Avem asadar de a face cu o inflatie de credit.

in ce priveste metodele prin care se produce inflatia monetara acestea pot fi:

-inmultirea semnelor monetare de catre institutia sau organul autorizat sa emita in mod legal monede-banca de emisiune;

-emiterea semnelor monetare de catre stat;

-emiterea semnelor monetare de catre bancile comerciale prin acordarea nejustificata de credite.

Consecintele economico-sociale ale inflatiei:

Inflatia afecteaza negativ toate sferele reproductiei materiale datorita in princ. cresterii spontane a preturilor. Din aceasta cauza apare tendinta de crestere in cererea de consum(se cumpara orice fel de mf. fie si numai ptr. a scapa de banii depreciati. )Productia scade din 2 motive :unul obiectiv, datorita fapt. ca la reluarea productiei chelt. vor fi mai mari;si unul subiectiv-dat de intelegerea gresita a situatiei si cei mai multi prod. se vor multumi sa-si recupereze chelt. prin cresterea pretului bunurilor si nu prin cresterea productiei. -Sistemul banesc se dezorganizeaza(se reduc depunerilela banci, nimeni nu are incredere in banii de hirtie depreciati iar creditul scade drastic) Apare tendinta de convertire a monedei nat. in monedele altor tari mai stabile(valuta)-apar mutatii nepermise intre protagonistii creditului-creditor si debitor-Cand inflat. atinge punc. culminant (hiperinflatia)banii de hirtie sunt indepartati atit din fct. lor de mijl. de circul. cit si din fct. lor de mijl. de plata. IN plan social consecintele sunt:cresterea somajului si cresterea costului vietii care practic inseamna scaderea nivelului de trai al pop;cresterea chelt. de la bugetul de stat cu ajut. de somaj, indemnizatii de somaj, aceste chelt. amplificand de fapt spirala infl. Consecintele infl. tebuie analizate separatptr. fiecare sfera a ec. :ind. agric. si comert. In ind. -produc. -inflatia are ca efect reducerea ei dat. cresterii pret. mater. prime si a fortei de munca. In comert infl. poate deveni fatala pentru comercianti care in urma vanz. produselor nu vor mai achizitiona o cantit. identica de bunuri si serv. din banii obtinuti. De aceeatreb. sa cresca pret. ceea ce va face ca prod. sa se vinda mai greu. Aceasta politica e gresita ptr. ca prod. se vor vinde greu iar banii obtinuti vor fi insuficienti ptr. reimprospatarea stocurilor. In agric. si ind. vor fi avantajate unit. de productie mici cu costuri mici de prod. in detrim entul marilor ferme sau uzine cu costuri mari de productie.

Metode noi impotriva inflatiei:

Politica bugetara si depreciera monetara au fost considerate multa vreme ca fiind singurele intrumente necesare cresterii economice . Politca bugetara trebuie sa fie o politica de austeritate in domeniul cheltuielilor . Pe de alta parte o depreciere a monedei nationale fav. exportul dar s-a dovedit inflationista asfel in cat a fost abandonata. Pentru a pratica insa o depreciere monetara voita in lupta contra inflatitiei , trebuie indeplinite cateva conditii imperative 1 tinera sub contor a costurilor de productie 2 capacitatea ec. nat. de a rasp. la o cerere externa sporita in conditi de competitivitate 3 toate aceste conditi trebuiesc completate cu existenta unor piete de desfacere sigure la export. Inflatia ca fenomen complex nu poate fi stapanita decat prin flosirea tuturor mecanismelor de control pe care statul le are la indemana :pol. monetara, prin rata de schimb , pol. industriala prin costuri si pol. venituriloe, prin salarii . Ban. com . fixeaza un nivel obligatoriu al resurselor , obligand institutile de credit sa mentina in permanenta in contul la BC un solt proportional cu dep. ce le apartin . Unul din cele mai importate instrumente in lupta impotriva inflatiei il reprezinta rata de schimb. In SUA incepand cu 1979 si in M Britanie in '79 '81 apreciera $ si lir. sterline au contribiut substantial la procesul de dezinflatie . Daca se doreste echilibrarea balantei se schimb , atunci autoritatie treb. sa incurajeze depreciera monedei nationale . Politica monetara trebuie sa urmareasca insa stabilitatea monedeinat. prin mentinerea unor rate scazute ale dobanzii. Concomitent treb. tinute sub control costurile de productie pentru a limita urcarea pretului de livrare . O moneda puternica permite unei tari sa importe mai mult avand in spate un buget constant . Prin urmare cele 2 mari avantaje ale politicii monedei puternice sunt :-reducerea postului de achizitionare, a mf. din import si atractia exercitata asupra capitalului stain. Toate aceste avanjate trebuie corelate cu politica veniturilor , prin mentinerea salarilor la un nivel minim dar care sa nu afecteze nivelul de trai . In acest fel se pune capat spirarei pret salariu , iar presiunile inflationitste asupra monedei vor sacdea semnificativ.

Notiunea creditului:

Ca si moneda , creditul este o categorie ec. fin. creata de om pe parcursul evolutiei normale a soc. omenesti, nascuta din nevoia individului de a rezolva probl. schimb. de mf. Creditul apare insa intr-un anumit nivel de dezv. a schimbului cand vanzatorul preda valori de intrebuintare in schimbul unor promisiuni ca va primi candva o valoare egala. Acest fapt o constituie o vanzare pe credit. Strict lexical, creditul este schimbul unui bun prezent cu unul viitor si echivalent. Potrivit legii bancare 50/98 art. 3 pct 7 prin credit se intelege orice angajament de punere la dispozitie sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scandentei unei datori , in schimbul oblig. debitorului la rambursarea sumei respective , precum si la plata unei dobanzi sau a altor chelt. legate de aceasta suma sau orice anganjament de a achizi. unui titlu care incorporeaza o creanta ori a altiu drept la incasarea unei sume de bani. Deci se constata ca exista 2 curente in definirea creditului :

- schimbul unui bun prezent contra unui bun viitor;

-imprumutul unei sume de bani sau valoare monetara pe o anumita perioada contra unei sume de bani sau valori monetare viitoare echivalente.

Alta definitie data creditului este :- creditul este un schimb in moneda , conditionat si despartit de un intreval de timp -. Creditul trebuie prin urmare privit ' ca una din caile de circulatie a capitalului ' alaturi de celelate 2 cai schimbul (perfect sau neperfect - vanzarea ) si donatia . Conditia principala ca acest schimb d credit esa se petreaca intr-un cadrul ec. iar restituirea bunului , licidarea obligatiunii sau contraprestarea serviciului se se produca de o egala potentialitate de valoare cu accea a capitalului sau cu accea ce a facut ob. creditului . Relatiile creditului pot fi analizate din 2 pdv. - al continutului social economnic in care credtul apare ca o categorie economica care isi gaseste expresia la un anumit tip de relati sociale;- al formei juritice -in care creditul apare ca o categorie juritica de un fel deosebit , concretizata printr-o conventie deci creditul este o operatiune de schimb a unui capital concretizat intr-un imprumut al capitalului , conditionat si despartit de un interval de timp .

Creditul comercial:

Constituie baza intergului sistem de credit si deserveste circuitul capitalului industrial, favorizand transf. acestuia din marfa in forma baneasca. Practic cred. com. apare atunci cind un producator are mf. gata iar un comerciant are desf. asigurata ptr. aceste marfuri dar nu are bani lichizi ptr. a le achizitiona. In aceasta situatie partile convin ca plata sa se faca la o data ulterioara luindu-se in calcul si sporul pe care treb. sa-l plateasca cump. vinzat. ptr. ca a folosit mf. sale o perioada de timp. Numai cred. com poate favoriza desfacerea productiei fara sa se astepte pina cand cumparatorii vor dispune de numerar. Aceasta insusire a cred. com. accelereaza circuitul capitalului industrial. Ob. cred. com. este format din capitalul sub forma de mf. , iar miscarea creditului com. are loc in cadrul fazelor ciclului de priductie, de unde si limitele cred. com -marimea capitalului disponibil aflat la indemana intreprinzatorilor din ind. si com. ca si regularitatea revenirii capitalului in mainile capitalistilor. Prin dezv. si perfectionarea titlurilor de credit insa sporeste rolul credit. com. intucat ptr. mobilizarea si transformarea acestora in capital banesc se interpun bancile sporind astfel volumul creditelor ce se pot acorda.

Creditul bancar:

Obiectul cred. bancar il constituie capitalul banesc de imprumut. Capitalul banesc se formeaza din procesul de reproductie al capitalului, din depunerile rentierilor si din economiile diferitelor clase sociale depuse la banci. Participantii la angajarea creditului bancar sint pe de o parte bancile, (creditori) sipe de o parte intrep. din ind. si comert(debitori). Creditul bancar are dubla calitate:imprumut de capital, cand sporeste real si imprumut de bani , cand se foloseste ca mijl. de plata. Capitalurile destinate imprumuturilord. p. d. v. al relatiilor de productie au dubla existenta, ca proprietate se afla in miinile capitalistilor creditori iar ca posesie in miinile capitalistilor debitori, proprietatea capitalului fiind astfel separata de utilizarea lui , propr. pastrandu-si numai dreptul de a cere debitorului restituirea la scadenta , majorata cu dobinda aferenta. La randul sau deb. investeste capitalul intr-o activitate productiva ptr. a obtine cat mai mult profit. Forma de circulatie insa a capitalului de imprumut se deosebeste de formele de circulatie a capit ind. si a celui com. , fiind de fapt o miscare de baniCapitalul de imprumut ramane tot timpul in forma baneasca, dar sporeste cu o parte din profitul intreprinzatorului.

Elementele creditului:

Elementele creditului sunt in principal:

a)subiectele creditului;

b)obiectul creditului

c)termenul sau per. ptr. care se acorda creditul;

d)ratele de rambursare sau scadente;

e)scadenta;

f)garantiile credit. ;

g)dobinda.

a)subiectele credit. sunt in fapt, subiectele raportului de credit-creditorul-este pers. care acorda creditul si -debitorul-este persoana care solicita si primeste creditul. cele 2 subiecte se mai numesc imprumutator si imprumutat.

b)obiectul creditului il constituie orice capital, sub orice forma :bunuri servicii, bani.

c)termenul este def. ca per. de timp cuprinsa intre data acordarii cred. si data rambursarii integrale sau a ultimei rate scadente. mai exista si termenul de gratie care reprezinta per. de timp cuprinsa intre data acordarii creditilui si data platii primei rate. Acesta nu apare in toate conventiile ci numai in acela in care este stipulat in mod expres.

d)ratele de rambursare sunt sumele de bani care adunate reprez. suma totala a ob. creditului si care sunt convenite prin contractul de credit a se plati la anumite date.

e)scadenta este momentul la care creditorul are posib. legala de a cere debitorului efectuarea prestatiei sale. (data la care partile au convenit restituirea creditului).

f)garantiile creditului sunt acele garantii pe care credit. si le ia sau le pretinde debit. , ptr. a se asigura de restit. creditului. Ele pot fi:materiale si personale -simple si cu gir.

g)dobinda este den. si pretul cred. care reprez. pretul folosintei capitalului pe o perioada de timp. Ea are o anumita marime si impreuna cu beneficiul intreprinzatorului nu pot depasi marimea profitului. Marimea dobanzii este in raport atat cu rata dobinzii, cat si cu marimea capitalului imprumutat. ea se calculeaza si se acorda intotdeauna pe zile calendaristice si are referinta anul calendaristic care este considerat de 360 de zile. In practica se intilnesc mai multe tipuri de dobanzi:

1. dob. camatareasca sau uzurara-este calc. cu procente foarte mari;

2. dob. conventionala este cea stabilita de parti in cadrul acordului de credit;

3. dobinda legala-cea stabilita de lege- de reg. dob. de refinantare practicata de B N sau dob. la titlurile de stat;

4. dob. la doinda reprez. atit dob. la cred. cat si la dob. produsa de aceasta pe per. imprumutata.

5. dob. majorata sau penalizatoare este dob. perceputa de banca in cazul nerestituirii la termen a sumei imprumutate;

6. dob. moratorie-este dob. pe care debit. o plateste pe perioada moratoriului(moratoriul fiind actul juridic prin care se suspenda executarea hotaririi declarative de faliment).

7. dob. fixa este dob. stabilita la incheierea conventiei de credit, care se mentine pe toata durata acesteia, iar dob. variabila este dob. care se recalculeaza periodic in functie de anumite imprejurari. Regula e dob. fixa astfel ca, ori de cate ori in conventia de credit nu se stipuleaza nimic referitor la recalc. dob. , aceasta este fixa.

Functiile creditului:

Creditul indeplineste pe pietele de capital mai multe functii:

a)functia distributiva-consta in redistribuirea capitalurilor banesti disponibile la un moment dat in ec. , prin op. active si anume prin acordarea de imprumuturi. Capitalurile banesti apar sub diverse forme de la surplusurile de capital de circulatie aflate temporal sub forma inactiva in conturile bancare ale agentlor economici la economile populatiei;

b)functia de transformarea economiilor investiti . Prin atragerea economilor populatiei si a agentlor econom. de catre banci acestea isi sporesc cantitatea de capital banesc , capital pe care apoi prin acordare de imprumuturi il trasforma in investitii. Astfel

creditul este cel care pune la disp. intreprizatorului particular capital banesc necesar asigurand transformarea economiilor astfel incative in investitii;

c) functia de emisiune monetara . Sporirea neincetata a rolului creditului a dus la consolidarea idei de credit bazata pe incredere participantolor la actul ec. in moneda fiduciara sau biletul de banca si moneda scripturala sau bani de cont si chiar increderea acestora in instrumentele si tehnicile de plata cum ar fi:VIRAMENTUL, CECUL. TRATA. BILETUL LA ORDIN, COMPESATIA. Cand in circulatie se folosesc instrumente de plata specifice credutului cambia, cecul, waratul, techicile de plata specifice decontarilor fara numerar are loc diminuarea numerarului din circulatie si pe cale de consecinta cresterea cant. de moneda scripturala a. i. putem afirma ca derularea creditului realizeaza si o veritabila emisiune monetara sub monedei scripturala. Starea de credit intre bancheri si clienti poate avea 2 cauza:o cauza cand clienti au sau isi formeaza un depozti in acest cont al lor la acea banca si o alta cauza cand clieti fara avea un depozti la banca capata de la aceasta in baza unei conventi anterioare un credit care le este trecut in cont si pe care il pot utiliza cf. conventiei;

d)functia de asigurare a stab. preturilor -realizata prin regrara dimesniuni cererii si oferte de marfuri si servici creditandu-se pe de o parte stocurile si pe de alta parte consumul . Se foloseste warantul - tilul de credit si efect de comert in acceasi timp , este un inscris eliberat de un antrepozit depunatorului unei marfi in acel antrepozit .

Conditiile creditului:

1. Existenta unui sistem juridic care reglementeaza cadrul general al operatiunilor de credit , drepturile si obligatiile partilor, masurile asiguratorii, procedura de solutionare a litigiilor dintre parti si organele competente.

2. existenta unui sistem institutional - ansamblu de institutii si organisme specializate si cu relatii de corespondenta cu instututii dint strainatate.

3. existenta unui cadru economic favorabil - economie stabila.

4. existenta unui cadru general de ordine - stabilitate politica si sociala

5.   factori de natura psihologica si de traditie - increderea agentilor economici si a populatiei in banci, tendinta spre consum, economisire sau investitii.

Contractul de credit bancar:

Acordarea oricarui credit de catre banca unei persoane fizice sau juridice este permisa de Legea bancara pe baza unui contract de credit.

Contractul bancar este un contract civil unde partile se intalnesc de pe pozitii de egalitate juridica in sensul ca fiecare din parti este libera sa admita sau sa refuze incheierea acestui contract. Solicitantul (clientul) adera la un contract cu clauze obligatorii ale bancii, un contract tip stabilit de banca cu clauze prestabilite.

Contractul de credit bancar poate fi un contract de executare uno inctu, atunci cand un client imprumuta o suma de bani pe care urmeaza sa o restituie intr-o singura transa la o anumita data sau cu executari sucesive , cand restituirea imprumutului se face esalonat prin rate scadente la anumite date, convenite de cele doua parti.

Subiectele raportului de credit sunt creditorul si imprumutatorul iar obiectul raportului de credit este imprumutul unei sume de bani in conditiile stabilite prin contractul de credit, continutul raportului de credit este dat de drepturile si obligatiile celor 2 parti (creditorul si debitorul).

Contractul de credit bancar se incheie pe baza unei cereri formulate de client, cu respectarea unor conditii de fond si de forma.

1. Conditii de fond

a). Consimtamantul bancii - se expirma in forma scrisa , raportat expres la un client si la o anumita operatiune. Este cerut si consimtamantul clientului prin semnatura acestuia pe formularul de contract.

b). Capacitatea partilor - capacitatea de exercitiu a fiecarei parti. Persoana fizica dobandeste aceasta capacitate la varsta de 18 ani , minorii incheie contractul bancar prin reprezentant legal (tutore) , majorul pus sub interdictie incheie contractul bancar prin repezentant legal (curator). Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice este legata de principiul specializarii capacitatii de exercitiu.

c). Cauza contractului de credit bancar - trebuie sa fie certa si lichida, adica imprumutul sa se acorde in vederea unei cauze conctrete si nu in general.

2. Conditii de forma - se incheie numai in forma scrisa, forma scrisa este ceruta deci ad -validitatem.

3. Garantiile intr-un contract de credit bancar - sunt fie reale - gaj, ipoteca, fie personale - girul, garantii speciale, ex girarea cambiei, a biletului de ordin, a cecului sau a warantului , transmiterea proprietatii unui bun prin credit (leasing) sau transmiterea proprietatii unei facturi protestabile (factoring).

4. Executarea silita a contractului de credit bancar - contractele de credit bancar si garantiile reale si personale folosite la garantarea creditului bancar cosntituie titluri executorii.

5. Riscurile contractului de credit bancar

riscul insolvabilitatii - intrarea in incapacitatea de plata , urmata de faliment

riscul imobilizarii- apritia unor imprejurari si greutati neasteptate , nu se pot restitui ratele scadente sau dobanzile

Limitarea riscului se face pe 3 cai

repartizarea riscului prin acordarea de credit mai multor debitori sau prin limitare valorica a creditului acordat aceluiasi debitor.

Asigurarea riscului prin sistemul de asigurare a creditului

Controlul riscului se face permanent - monitorizeaza activitatea de plati a clientului fata de banca dar si fata de terti.

Creditul public:

Creditul public este o forma a capitalului de imprumut, care apare pe piata capitalului banesc de imprumut si care se concretizeaza in relatiile banesti prin intermediul carora statul atrage, cu titlu rambursabil si pe baza principiului consensualitatii, o parte din mijloacele banesti temporar disponibile ale populatiei, agentilor economici si altor categorii de persoane de pe piata financiara interna sau externa.

Creditul public este purtator de dobinda desi nu in toate cazurile este folosit in scopuri productive. Imprumutul de stat apare ca o intelegere intre persoana fizica sau juridica si stat prin care consimte sa puna la dispozitia statului , cu titlu de imprumut o suma de bani pe care acesta o restituie in anumite conditii.

Trasaturile caracteristice ale imprumutului

imprumutul apare ca fiind un acord de vointa al partilor (contract)

imprumutul apare ca un mijloc de procurare temporara a unor resurse banesti , pe care statul trebuie sa le restituie la termenul stabilit (cu exceptia imprumuturilor perpetue).

Imprumutul nu se acorda cu titlu gratuit, ci contra unei plati care poate fi sub forma de dobanda , de castig sau de dobanda si castig.

Nu numai imprumuturile contractate de stat pe piata financiara interna, prin intermediul titlurilor de stat pot fi incadrate in categoria creditului public, ci si imprumuturile contractate de stat prin alte forme (contracte de credit) si de la institutiile financiare, de pe piata interna sau externa, ca si imprumuturile de la organismele internasionale trebuie incadrate in aceasta categorie.

Datoria publica:

Datoria publica reprezinta totalitatea obligatiilor banesti contractate de stat (guvern, unitati administrativ-teritoriale, institutii publice, etc) la un anumit moment dat, provenite din imprumuturi interne si externe. Este mult mai mare decat imprumutul contractat de stat intr-un an bugetar , reprezinta suma acestor imprumuturi la zi.

Datoria publica se poate analiza prin prizma datoriei publice interne, externe sau totalizarea lor. Datoria publica externa reperezinta totalitatea imprumuturilor exprimate in valuta liber-convertibila care se restituie tot in valuta, neinteresand piata de pe care se face imprumutul - interna sau externa. Aceasta include doar datoriile facute de stat si institutiile publice , ca persoane juridice de drept public nu si imprumuturile contractate de persoanele fizice sau juridice de drept privat.

Conturile bancare - caracterizare generala:

Cele mai importante operatii bancare au drept obiect o creanta sau o datorie in bani.

Aceste operatii se realizeaza prin inscrierea lor intr-un cont deschis in prealabil clientului de catre banca.

Contul bancar reprezinta o insiruire de grupuri de cifre derivate dintr-un system de codificare care au o anumita semnificatie precum tipul contului, tipul operatiunii, codul unic al clientului, nr. de ordine al contului, s. a. m. d.

Contul este alcatuit astfel:

nivelul sintetic 2511 din care 2 reprezinta clasa operatiuni cu clientele, 25 reprezinta grupa conturile clientelei, 2511 reprezinta conturile curente;

nivelul analitic dezvoltat de banca, 222213624024 din care 0 reprez. prima cifra de nivel analitic de cont curent simplu, 00 reprez. moneda exprimata in lei, 0 reprez. nr. de ordine al contului curent al acelei persoane, 13 reprez. codul judetului, 6 reprez. tipul de client, 24024 reprez. codul unic al clientului.

Planul de conturi si norme metodologice nu constituie un temei legal pentru efectuarea unor inregistrari in contabilitatea bancilor ci servesc pentru inregistrarea corecta si uniforma a oper. comerciale effectuate anterior.

Contul bancar destinat operatiunilor cu clientele indeplineste 2 functii:

functia de instrument al tehnicii contabile;

functia de instrument al reglementarii creantelor banesti.

Sub aspectul tehnicii contabile contul apare ca un tablou al creantelor si datoriilor reciproce existente intre 2 corespondenti fiind de fapt un instrument contabil.

In contul bancar se inscriu de regula urmatoarele operatii:

la debit retragerile de numerar, platile efectuate la ordinul clientului, dobanzile si comisionul datorate bancii;

la credit varsamintele de numerar, sumele rezultate din incasarea efectelor de comert sau a altor titluri de credit remise de client, dobanzile datorate de banca clientului.

Sub aspect juridic, contul bancar reprezinta un contract complex incheiat intre banca si client avand ca obiect:

reglementarea creantelor si datoriilor reciproce existente intre corespondenti;

in cazul contului curent o conventie de garantie prin compensatia care de produce automat intre articolele de credit si cele de debit care se garanteaza reciproc.

Fiecare operatie in cont se exprima printr-un articol de cont ce contribuie la formarea unui nou sold provizoriu, indicand in orice moment pozitia de creditor sau debitor al clientului.

Principalele conturi care sunt disponibile pentru toate categoriile de clienti se clasifica in trei grupe:

conturi curente (de disponibilitati);

conturi de depozit;

conturi de imprumut.

Contractul de cont curent:

Conturile curente sunt cele mai utilizate conturi iar titularii acestora pot fi atat persoane fizice cat si juridice.

Sumele existente in aceste conturi se mai numesc si depozite la vedere si pot fi atat in lei cat si in valuta.

Conturile sunt utilizate pentru depuneri si retrageri curente, pentru plata cecurilor emise de titularii lor sau pentru alte plati dispuse de acestia.

Conturile se deschid pe baza unei cereri insotita de o depunere a unei sume minime iar pentru aceasta operatiune banca incaseaza un commission.

Contul curent este un cont bifunctional destinat sa inregistreze depunerea initiala si ulterior operatiunile de incasari si de plati dispuse de titularul contului, putand avea si un sold debitor cu acordul expres al bancii sau descoperit de cont.

Contul de factoring inreg. sumele datorate de banca in schimbul creantelor comerciale.

Pentru titularul contului, aceste sume pot fi disponibile imediat sau dupa incasarea creantelor in functie de conventia incheiata.

Conturile de depozit inreg. fondurile incredintate ce clientii bancii. Depozitele de fonduri banesti pot fi la vedere, la termen sau colaterale fiind constituite pentru o durata initiala de cel mult o zi lucratoare. depozitele la termen sunt constituite pentru un termen fix, durata initiala fiind mai mare de o zi.

Depozitele colaterale sunt constituite drept garantii sau pentru efectuarea unor plati ulterioare determinate.

Deosebirile intre contul curent si contul de depozit la vedere sunt urmatoarele:

contul curent poate avea si sold debitor in timp ce contul de depozit la vedere fiind un cont de pasiv poate avea doar sold creditor;

fondurile inreg. in soldul creditor al contului curent nu sunt destinate fructificarii de catre banca cid oar executarii operatiunilor de retrageri sau de plati dispuse de titular in timp ce fondurile din contul de depozit la vedere sunt incredintate bancii pentru fructificare.

titularul contului curent poate trage cecuri, poate domicilia bilete la ordin sau poate semna ordine de plata asupra disponibilului din cont in timp ce titularul contului de dpozit la vedere poate efectua numai depuneri sau retrageri.

Asemanarea celor 2 conturi consta in faptul ca in ambele cazuri fondurile pot fi retrase de catre titularul contului fara un preaviz.

Functionarea contului bancar curent:

Functionarea este asigurata de banca la ordinul clientului sau prin efectuarea de plati dispuse de acesta sau retrageri de numerar ori din initiative sa cand este vorba de incasarea dobanzilor si a comisioanelor datorate bancii precum si inregistrarea la credit a varsamintelor in numerar efectuate de client , a sumelor rezultate din incasarea efectelor de comert sau a altor titluri de credit remise de client, a dobanzilor datorate de banca clientilor ca si a viramentelor efectuate de terte persoane in contul clientului, in cazul contului curent, prin inregistrarea sumelor datorate de banca in schimbul creantelor comerciale in cazul contractului de factoring si prin inregistrarea fondurilor incredintate de clienti, bancii sau in alt scop in cazul conturilor de depozit.

Banca elibereaza periodic sau la cererea clientului extrasul contului care atesta operatiunile efectuate in cont.

Titularul de cont poate imputernici orice persoana pentru a efectua in numele sau operatiunile in cont printr-o procura, persoana desemnata devenind mandatarul titularului de cont.

Mandatul poate fi legal sau conventional printr-un contract de mandat.

Operatiunile efectuate de mandatar sunt considerate ale titularului de cont, produc efecte juridice pe seama acestuia si sunt opozabile tertilor.

Contractul de mandat face sa inceteze efectele mandatului in cazul incetarii calitatii de reprezentant legal al persoanei juridice.

Fuziunea in cadrul contractului de cont curent:

Intre client si banca poate exista o conventie care sa autorizeze banca in cazul existentei a mai multor conturi sa utilizeze pozitia creditoare a unui cont pentru acoperirea pozitiei debitoare a altui cont al aceluiasi titular iar pozitia definitiva va rezulta din confuzia diferitelor operatiuni contabile. Sub aspect juridic fuziunea face ca oricate conturi curente separate ar avea acelasi titular sa fie considerate ca un singur cont curent invizibil cu consecinta determinarii unui sold unic, fie creditor, fie debitor indiferent de faptul ca operatiunile diferite sunt contabilizate distinct in conturi diferite.

Garantiile pe care clientul le-a constituit pentru acoperirea anumitor operatiuni vor fi extinse automat pentru celelalte obligatii ale clientului fata de banca. In lipsa unei astfel de conventii banca nu poate utilize pozitia creditoare a unui cont pentru acoperirea pozitiei debitoare a altui cont.

Contractul comercial de cont curent:

Natura juridica:

Contractul comercial de cont curent poate fi considerat un act de comert subiectiv numai daca in cont sunt inregistrate operatiunile comerciale.

Prin derogare, potrivit caruia daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi legii comerciale. In ce priveste necomerciantii, contul curent ci cecul nu sunt considerate ca fapte de comert decat in cazul in care nu au o cauza comerciala.

Normele care reglementeaza natura juridica sunt prevazute in codul comercial, art. 370-373 si alin. 2 al art. 6.

Efectele contractului comercial de cont curent

Efectul de plata al intrarii in cont:

Contractul de cont curent produce stramutarea proprietatii valorilor inscrise in contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca le trece in debitul sau.

In consecinta, creditorul inscrie la creditul sau cuantumul creantei de valoare egala cu cea transmisa celeilalte parti, transmitere care produce crearea creantei iar primitorul face aceeasi operatiune la debitul sau inscrierea insa in contul curent a unui efect de comert sau a unui alt titlu de credit e facuta sub rezerva incasarii.

Pentru ca o creanta sa poata fi inacasata trebuie sa indeplineasca toate conditiile pentru a fi susceptibila de plata adica sa aiba origine conventionala sis a fie in legatura cu activitatea economica prevazuta a partilor.

Transferul dreptului de proprietate asupra remiterilor reciproce si alternative genereaza efectul de plata al intrarii in cont dar care, in cazul remiterii unui efect de comert sau a unui alt titlu de credit, intrarea in cont se produce sub rezerva incasarii.

In caz de neplata la scadenta, cel care a primit titlul de credit poate opta intre anularea operatiunii de creditare a contului sau anularea operatiunii de creditare a contului si urmarirea silita contra semnatarilor titlului de credit.

Efectul novatoriu:

Contul curent produce novatiunea obligatiei anterioare si compensatia reciproca intre parti pana la concurenta debitului si a creditului respective la incheierea socotelii cu rezerva platii diferentei.

Novatia se exprima prin aceea ca remiterea in cont stinge creanta cu toate actiunile si exceptiile si cu toate garantiile.

Ca atare, la creanta pretului unei vanzari, vanzatorul isi pierde privilegiul de vanzator si actiunea pentru neplata pretului daca partile nu au convenit altfel iar creanta veche se transforma intr-un articol al contului cu urmatoarele consecinte:

creanta poate pierde caracterul civil daca trece intr-un cont comercial;

calificarea primara a creantei este modificata prin transformarea acesteia intr-un articol de cont;

in caz de litigiu cu privire la un articol din cont, competenta este determinata de cont in intregime.

Prin efectul novatoriu al contractului de cont curent, cumparatorul in loc sa plateasca pretul, il inscrie in creditul contului curent iar din momentul intrarii in cont vanzatorul pierde si actiunea in rezolutiune si privilegiul vanzatorului deoarece creanta originara se stinge prin novatie. odata cu stingerea obligatiei principale se sting si obligatiile accesorii adica ipoteca, privilegiile care garantau acea obligatie iar noua obligatie va avea garantia in reciprocitatea efectului de garantie al contului curent sau va putea fi insotita de noi garantii.

Efectul de compensare (fuziune si garantie):

Compensatia reciproca intre parti permite contului curent sa puna in miscare un dublu mecanism:

un mecanism de reglementare simplificata si instantanee a creantelor prin fuziunea lor intr-un sold exigibil imediat deoarece intrarea in cont a creantelor valoreaza plata spre deosebire de contul obisnuit in care creantele sunt numai indicate insa pentru a fi platite trebuie sa fie susceptibile de plata adica sa fie certe, lichide si exigibile;

un mecanism de garantie rezultat din fuziunea creantelor intr-un singur sold si afectarea creantelor la acest cont.

Creantele dintr-un articol servesc drept garantie a datoriilor din celalalt articol. Aceasta garantie poate fi asimilata cu un drept de retentie general si reciproc asupra tuturor creantelor existente intre parti.

Intrarea unei creante in mecanismul de garantie se face automat din momentul nasterii creantei in timp ce intrarea creantei in mecanismul de reglementare nu se poate face fecat din momentul in care creanta indeplineste conditiile spre a fi susceptibila de plata.

58. Deosebirile dintre contractul comercial de cont curent si contractul bancar de deschidere de credit:

In timp ce contractul comercial de cont curent se bazeaza pe reciprocitatea creditului intre corentisti, contractul de deschidere de credit se caracterizeaza prin unilateralitatea creditului.

In contractul comercial de cont curent partile consimt ca o remitere efectuata san u fie stinsa printr-o alta remitere a celeilalte parti ceea ce face ca suma trecuta in creditul unui cont sa nu compenseze o suma egala din debit exigibilitatea fiind astfel amanata pana la inchiderea contului curent, cu aceasta ocazie determinandu-se si soldul contului care poate fi pretins de creditor.

In contractul de deschidere de credit banca se oblige sa acorde clientului sau o suma determinata de bani cu titlu de imprumut pentru un termen bine stabilit iar clientul se obliga sa ramburseze creditul in conditiile stabilite si la termenul stability. In acest contract, banca este aceea care se angajeaza sa acorde credit clientului sau iar restituirile facute de client ulterior incasarii creditului nu fac decat sa stinga debitul sau fata de banca.

Aceste trasaturi esentiale ale contractului comercial de cont determina de altfel si deosebirile esentiale dintre acestea:

in timp ce in contractul comercial de cont curent remiterile reciproce sunt facultative, in contractul de deschidere de credit, numai remiterile clientului sunt facultative pana la epuizarea sumei totale convenite, dimpotriva, in limita sumei convenite, remiterile bancii sunt obligatorii, banca fiind tinuta sa predea clientului, sumele convenite la termenele stabilite;

in timp ce in contractul comercial de cont curent datorita reciprocitatii creditului pana la momentul incheierii contractului nu exista nici un creditor si nici debitor, in contractul de deschidere de credit in cont curent, pozitia celor 2 parti este bine precizata de la inceput, banca fiind creditor pana la rambursarea integrala a creditului de catre client iar acesta pe aceeasi perioada este debitor.

Deschiderea de credit in cont curent pe o perioada determinata se deosebeste fundamental de deschiderea de credit simpla, aceasta fiind de fapt un simplu contract de credit deoarece clientul se poate folosi pe perioada convenita de intreaga suma acordata de banca sub forma de credit inclusive de sumele rambursate in timp ce la deschiderea de credit simpla clientul nu mai are aceasta posibilitate.

Sun acest aspect, contractul comercial de cont curent se deosebeste si de deschiderea de credit simpla, in contractul de cont curent nu exista plati ci doar remiteri reciproce.

Deschiderea si functionarea contului curent de disponibilitati:

Orice client care doreste sa-si deschida un cont curent de disponibilitati efectueaza o depunere de fonduri la o banca constituind astfel soduri creditului initial.

Din punct de vedere juridic se incheie intre client si banca un contract in care ambele parti au drepturi si isi asuma obligatii.

Pe masura ce banca primeste sumele de bani de la client, acest contract este un contract de depozit la vedere fara a crea in sarcina bancii obligatia de a justifica fondurile primite insa in momentul in care banca se oblige sa execute ordinele clientului sau el este si un contract de servicii de casierie deosebindu-se astfel de contractul de depozit de fonduri la vedere.

Pe de o parte este un contract de depozit de fonduri la vedere sip e de alta parte este un contract de servicii de casierie, banca efectuand serviciile de casierie dispuse de clientul sau. Fondurile depuse se confunda cu soldul creditor al contului astfel incat orice depunere mareste soldul creditor in situatia in care nu se mai executa nici o debitare a contului, astfel banca devenind proprietara fondurilor care sunt bunuri fungibile si consumptibile si suporta pieirii fortuite sau al degradarii care in cazul dat s-ar putea produce prin diminuarea valorii sumelor depuse ca efect al inflatiei.

La termen sau la cerere banca restituie aceeasi suma chiar daca in perioada executarii contractului banca a utilizat banii si a realizat profit.

Depozitele banesti pot fi purtatoare de dobanda astfel incat potrivit uzantelor bancare, banca va acorda dobanzi chiar si in cazul depozitelor la vedere.

Contractul de depozit al unei sume de bani incheiat intre o banca si depunatorul unei sume de bani este in realitate un contract de imprumut calificat drept depozit neregulat deoarece:

depozitul voluntar este un contract esential gratuit in afara de situatia cand este stipulate in mod expres ca deponentul plateste depozitarului pe toata perioada cat bunul ramane depozitat la acesta serviciul de depozitare insa in cazul depozitului unei sume de bani la o banca, depozitarul plateste deponentului o suma de bani numita dobanda;

in cazul depozitului bancar, banca are dreptul de a se folosi de suma depusa, obtinand un profit cu obligatia de a restitui la termen sau la cerere monede de acelasi gen, calitate si cantitate, in timp ce in cadrul depozitului civil, depozitarul nu se poate folosi de bunul depozitat;

banca nu se poate exonera de obligatia de restituire nici in cazul pierderii bunului ca efect al fortei majore deoarece proprietatea asupra fondurilor depuse trece asupra sa in cazul depozitului bancar, insa in cazul depozitului civil, deponentul isi pastreaza proprietatea asupra bunului depozitat fapt ce determina ca si riscurile asupra pieirii fortuite sau a degradarii acestuia sa ramana asupra sa.

In executarea contractului de servicii de casierie, banca executa ordinele titularului verificand in fiecare caz daca semnatura depusa pe ordin corespunde cu specimenul de semnatura luat la deschiderea contului.

Viramentul:

Definitie - este o operatiune bancara si consta in debitarea contului curent al unei persoane cu o anumita suma pentru a se credita cu aceeasi suma contul altei persoane.

Natura juridical a viramentului:

Ordinul de virament poate fi asimilat drept mandat dar operatiunea in sine nu poate fi explicate prin mecanismele dreptului civil.

Acesta se bazeaza pe un mechanism propriu al carui specific consta in faptul ca este o operatiune abstracta prin care se pot realiza acte juridice diferite precum stingerea unei obligatii de plata, acordarea unui imprumut sau efectuarea unei donatii.

Validitatea viramentului nu depinde de scopul operatiunii ci exclusive de regularitatea ei ca operatiune tehnica legata de moneda scripturala.

Viramentul este asemanator cec-ului doar ca cec-ul poate opera si cu moneda in numerar spre deosebire de virament care este specific unei operatiuni de tehnica bancara rezervat monedei scripturale.

Cand viramentul se efectueaza intre 2 conturi la aceeasi banca se produce o schimbare de creditor mentinandu-se in banca suma depusa in acest fel fiind o metoda simplificata pentru platitor fata de situatia in care ar trebui sa opereze mai intai o retragere a sumei din contul sau si apoi sa efectueze o depunere in contul creditorului sumei.

Din caracterul de virament decurg urmatoarele consecinte:

banca nu poate cenzura un ordin de virament emis de clientul titular al contului atunci cand acest cont are un sold creditor;

banca nu trebuie sa verifice cauza juridica a ordinului de virament pentru ca validitatea viramentului nu depinde de validitatea actului juridic care se realizeaza prin aceasta operatiune.

Pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor banca solicita inscrierea pe ordinal de plata a obiectului platii iar simplele viramente privind restituiride sume trebuiesc explicate bancii si probate cu acte autentice ceea ce va avea drept consecinta ca din ce in ce mai multi clienti vor evita astfel sa efectueze plati prin banca.

Contractul de depozit:

Este un contract incheiat intre o persoana fizica sau juridical in calitate de deponent si banca in calitate de depozitar. In temeiul acestui contract o persoana remite bancii o suma de bani sau alte bunuri mobile de valoare pe o anumita perioada care se oblige sa le restituie la expirarea perioadei convenite sau la cerere in conditiile convenite. Depozitul bancar poate fi prezentat si sub forma unui depozit de titluri. Spre deosebire de contractul classic de depozit, depozitul bancar poate fi asimilat unui depozit neregulat deoarece banca devine proprietara a fondurilor si este obligate sa restituie echivalentul bunului. Depozitul bancar se deosebeste de un depozit obisnuit prin faptul ca este un contract essential gratuit insa in baza depozitului bancar deponentul primeste o suma de bani sub forma de dobanda.

Depozitul bancar de titluri este asemanator cu depozitul obisnuit prin aceea ca titlurile se restituie in natura insa in acest caz deponentul plateste bancii operatiunea in sine, astfel banca isi asuma obligatia de a gira titlurile iar contractul de depozit este dublat cu un contract de mandate astfel incat girarea acestor titluri nu se face in temeiul contractului de depozit bancar ci in temeiul contractului de mandat.

In cazul in care banca actioneaza fara acordul clientului, gestionand titlurile atunci operatiunea devine gestiune de afaceri.

Spre deosebire de contractul de depozit bancar unde banca primeste si receptioneaza valorile sau titlurile, in cazul acestui contract banca nici macar nu are cunostinta de obiectele depuse, deoarece banca pune la dispozitia clientului sau un seif iar cheia o are numai clientul sau, contractul putand fi analizat numai ca o varietate a contractului de depozit.

In baza contractului de depozit bancar, banca deschide clientului sau un cont de depozit in scopul de a inregistra operatiile de casa care vor mari sau micsora depozitul initial.

Spre deosebire de contul curent, contul de depozit este numai o conventie de reglementare a creantelor care trebuie sa indeplineasca toate cerintele spre a fi susceptibile de plata si nu comporta nici un mechanism de garantie.

Cecul:

Este un inscris prin care o persoana denumita tragator da ordin bancii sale denumita tras de a plati in favoarea unui tert numit beneficiar o suma de bani de care tragatorul dispune.

Cecul este o instructiune scrisa pe care un client al unei banci il da acesteia de a plati din contul sau o anumita sume de bani unei persoane specificate.

Pentru ca un cec sa fie valabil trebuie sa cuprinda mentiunile obligatorii enumerate la art. 1 din L59/1937 asupra cecului modificata prin L83/1994.

Mentiunile obligatorii sunt:

denumirea de cec trecuta chiar pe inscris - aceasta cerinta este satisfacuta chiar de produsul oferit de banci care pun la dispozitia clientilor formulare tipizate;

ordinal neconditionat de a plati o anumita suma de bani;

numele trasului respective banca la care tragatorul are deschis contul - de obicei numele bancii este inscris pe formulawr;

locul platii respectiv localitatea si adresa bancii unde urmeaza a se face plata;

data si locul emiterii - ziua, luna, anul si numele localitatii;

semnatura tragatorului autografa;

Tipuri de cecuri:

din punct de vedere al beneficiarului:

cec cu clauza "nu la ordin" - in textul acestuia este mentionat numele beneficiarului, cecul putand fi achitat numai acestuia, neputand fi transmis prin gir ci numai pe calea cesiunii;

cec cu clauza "la ordin" - in textul acestuia este mentionat numele beneficiarului permitandu-i sa transmita cecul prin gir altor persoane, acest tip avand cea mai larga utilizare;

cec cu clauza "la purtator" - poate san u contina nici o mentiune si este platibil oricarei persoane care il prezinta la banca.

dupa modul de incasare:

cec simplu - se poate plati in numerar sau in cont fara nici o restrictie;

cec barat - sunt utilizate numai pentru plata intr-un cont bancar al beneficiarului neputand fi platite in numerar.

Girarea:

Girarea se face prin completarea pe verso-ul cecului a numelui si a semnaturii celui care transmite proprietatea cecului, a numelui noului beneficiar si a datei la care are loc aceasta operatiune.

Valabilitatea si modificarea cecurilor:

Un cec platibil la vedere are valabilitate diferita neluandu-se in calcul ziua in care a fost emis si nu se pot aduce modificari decat cu consimtamantul tragatorului care trebuie sa semneze pe cec in dreptul fiecarei modificari.

Cambia (trata):

Este un instrument de plata si in acelasi timp un titlu de credit prin care o persoana denumita tragator, da ordin altei persoane denumita tras, de a plati la vedere sau la termen o suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar sau la ordinal acesteia unei alte persoane indicate. Ca si in cazul cecului sunt implicate 3 persoane - tragatorul, trasul si beneficiarul. Pentru ca o cambia sa fie valabila din punct de vedere juridic, trebuie sa contina urmatoarele mentiuni obligatorii:

denumirea de cambia inscrisa in textul acestuia;

ordinal neconditionat de a plati o suma de bani;

numele sau denumirea trasului - cel care trebuie sa plateasca;

scadenta - data la care cambia devine exigibila si trebuie platita, zilele de plata sau intervalele de timp pentru plata trebuie specificate clar pe cambia;

locul platii - localitatea si banca unde se va face plata;

numele sau denumirea beneficiarului - persoana careia urmeaza sa se plateasca suma de bani;

data si locul emiterii - ziua, luna, anul precum si numele localitatii unde cambia a fost emisa;

semnatura tragatorului - autografa.

Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligatul principal ceea ce inseamna ca s-a angajat sa plateasca suma inscrisa, oricarui posesor legitim al cambiei. Prezentarea pentru acceptarea cambiei se face la domiciliul trasului iar acceptarea se face pe fata cambiei prin inscrierea textului "acceptat" urmata de semnatura trasului. Trasul nu este obligat sa accepte cambia dar odata acceptata isi asuma obligatia de plata. Cambiile pot circula prin gir sau andosare. Prin gir, posesorul cambiei transfera toate drepturile ce decurg din cambia unei alte persoane iar noul dobanditor are dreptul de a transmite mai departe cambia prin gir, unei alte persoane. Taote operatiunile de girare trebuie sa fie neconditionate si semnate de catre girant. Girul presupune mentionarea in scris pe verso-ul cambiei a ordinului neconditionat "platiti lui" cu indicarea noului posesor si semnatura celui ce transmite cambia.

Avalizarea cambiei - reprezinta un act prin care o persoana garanteaza plata cambiei. Avalul se inscrie pe cambia sau pe o alonja la titlu urmate de semnatura avalistului. Avalul este un act juridic civil unilateral care creeaza in sarcina celui care-l da, o obligatie de plata a sumei de bani inscrisa pe cambie.

Trasul beneficiaza de avantaj si anume de garantia avalistului care echivaleaza cu solidaritatea codebitorilor.

Scontarea cambiei intervine in cazul in care posesorul ei are nevoie de lichiditati, atunci el vinde cambia la o banca comerciala obtinand valoarea nominala mai putin scontul. taxa scontului reprezinta dobanda perceputa de banca care a acceptat creditul la punerea in circulatie a cambiei astfel banca achizitoare devine beneficiarul cambiei, platibila la scadenta de catre tras spre deosebire de gir in care beneficiarul nu poate fi decat o banca comerciala.

Protestul - in cazul in care trasul refuza plata cambiei, posesorul trebuie sa initieze procedura de protest de neplata la judecatoria locului platii. Daca beneficiarul cambiei este o banca protestul trebuie intocmit chiar de catre banca.

Biletul la ordin:

Este o specie de cambia, fiind un inscris prin care o persoana denumita emitent se oblige sa plateasca unei alte persoane, denumita beneficiar sau la ordinal acesteia o suma de bani la scadenta.

In acest caz sunt implicate 2 persoane:

emitentul (debitorul) cel care este dator si se oblige la plata;

beneficiarul (creditorul), cel care urmeaza sa incaseze suma.

La fel ca si in cazul tratei, pentru a fi valabil, biletul la ordin trebuie sa contina mentiunile obligatorii prevazute de L58/1934 cu modificarile si completarile ulterioare. regulile care se aplica in legatura cu plata, scadenta, girarea si protestul cambiei sunt valabile si pentru biletul la ordin cu exceptia operatiunii de acceptare, emitentul fiind chiar din momentul emiterii titlului, principalul obligat la plata acestuia.

Ordinul de plata:

Este o dispozitie neconditionata data de emitentul acestuia unei banci de a pune la dispozitia unui beneficiar, o anumita suma de bani. Aceasta dispozitie este considerata ordin de plata numai daca banca respective dispune de fonduri banesti echivalente cu suma inscrisa in ordin fie prin debitarea contului emitentului, fie prin incasarea sumei de la emitent sau nu este prevazut in cuprinsul op-ului ca p[lata trebuie sa fie facuta la cererea beneficiarului. Pentru a fi valabil, op-ul trebuie sa contina mentiunile obligatorii cuprinse in regulamentul BRN 8/1994 privind op-ul, astfel:

emitentul bancar sau nonbancar-persoana care emite un ordin de plat ape cont propriu;

platitorul este primul emitent, adica cel care emite pe cont propriu op-ul;

beneficiarul este persoana desemnata prin ordin de catre platitor sa incaseze suma de bani inscrisa pe ordin;

societatea bancara initiatoare este prima societate bancara care emite op in cadrul unui transfer-credit;

societatea bancara destinatara este ultima societate care peceptioneaza si accepta op-ul in numele sau ori pentru a pune la dispozitia beneficiarului o anumita suma de bani in cadrul unui transfer credit.

Principalele operatiuni effectuate de banci in cadrul transferului credit sunt urmatoarele:

receptia - este procedura prin care o banca recunoaste primirea unui op;

autentificarea - operatiune prin care se determina autenticitatea documentului;

acceptarea - recunoasterea valabilitatii de catre banca a op-ului receptionat;

refuzul - operatiune prin care o banca refuza sa execute op-ul fie ca nu este posibil deoarece clientul nu dispune de bani sau executarea ar determnia costuri excessive ori intarzieri in finalizarea transferului-credit;

executarea - operatiunea prin care o societate bancara pune in aplicare op-ul anterior acceptat.

Transferul international de fonduri:

Modalitatile de plata prezinta o varietate corespunzatoare diversitatii schimburilor de marfuri, servicii si capitaluri precum si a situatiei economice si politice mondiale.

Aceste modalitati pot fi structurate in 3 categorii:

plati efective in momentul livrarii marfurilor prin remiterea directa de numerar;

plati efectuate dupa trecerea unui anumit timp de la livrare prin utilizarea fie a creditului acordat de furnizor (commercial) fie a creditului acordat de banca (bancar);

plati prin compensatie particulara sau globala (clearing).

Indiferent daca platile valutare sunt de natura comerciala sau necomerciala, acestea se realizeaza in general prin banci.

Bancile din diferite tari au stabilit relatii de corespondent bancar avand deschise conturi pentru a inlesni miscarea mai rapida a banilor si pentru a asigura securitatea transferului international de fonduri.

Termenul de transfer sau plata presupune 2 operatiuni:

debitarea contului al unei banci (plata);

creditarea unui cont la o alta banca din ordinal clientului sau ca o operatiune proprie activitatii bancare (incasarea).

Pentru aceste operatiuni de transfer, bancile percep comisioane al caror nivel este determinat de mai multi factori:

nivelul de ansamblu al comisioanelor bancare dintr-o tara sau o anumita regiune a lumii;

tipul de operatiune pentru care se efectueaza plata precum OP;acreditiv documentar;

tipul de transfer utilizat cum ar fi letric;telegraphic;swift bancar.

Transferul letric consta in transmiterea fizica a inscrisului printr-un anumit mijloc de transport de la o banca la alta. Acesta poarta denumirea de Op international si trebuie sa contina toate detaliile referitoare la egectuarea platii (platitor;beneficiar;moneda in care se efectueaza plata;etc. ). La primirea documentului banca verifica autenticitatea semnaturilor si debiteaza contul ordonatorului.

Transferul telegrafic constituie o modalitate mult mai rapida de transmitere intrucat transmiterea informatiilor se face prin telex sau fax, autenticitatea datelor fiind confirmata printr-un cod care are caracter secret.

Transferul prin swift reprezinta un transfer computerizat de transmitere a mesajelor care ii confera o securitate absoluta a transmiterii informatiilor.

Acreditivul documentar:

Acreditivul documentar denumit si scrisoare de credit folosit in conformitate cu regulile si conditiile stabilite prin documentul intitulat Reguli si Uzante Uniforme privind acreditivele documentare (R. U. U. ) elaborate de camera int'l de comert din Paris.

Acesta este din punct de vedere al beneficiarului platii (exportator;creditor) o promisiune irevocabila de plata din partea unei banci, conditionata de prezentarea de catre beneficiar intr-un anumit termen a unor documente de expeditie bine definite.

In acest caz beneficiarul este acreditat in anumite conditii pe langa banca deschizatoare a acreditivului care poate fi tara lui, din tara cumparatorului sau dintr-o alta tara.

Din punctual de vedere al debitorului, acreditivul documentar este o dispozitie de plata irevocabila in favoarea exportatorului data de importator printr-o banca din tara sa si conditionata de prezentarea de catre beneficiar la ghiseele bancii la care se prezinta a documentelor de expeditie reprezentand marfa comandata.

Acreditivul documentar este o modalitate de decontare pentru realizarea careia o banca din tara cumparatorului de angajeaza din ordinal acestuia pe baza unui credit ce i-a acordat sau din disponibilitatile lui proprii, de a plati vanzatorului prin intermediul unei banci din tara acestuia o anumita suma de bani cu conditia ca vanzatorul sa prezinte pana la un anumit termen anumite documente convenite care se dovedesc expedierea marfii comandate.

In derularea unui acreditiv documentar sunt implicate 4 parti si anume:

ordonatorul (importatorul);

banca emitenta (banca importatorului);

banca exportatorului (banca avizatoare/notificatoare/platitoare/negociatoare);

beneficiarul (exportatorul).

Denumirea de acreditiv documentar este folosita atat pentru a desemna o forma de decontare cat si pentru insusi documentul emis de banca emitenta prin care aceasta se angajeaza la plata.

Termenii si conditiile acreditivului documentar:

valoarea acreditivului documentar respective suma maxima de plata la care se angajeaza banca;

valabilitatea - intervalul limita de timp in care banca este angajata la plata;

intervalul de timp de la data expedierii marfii in cadrul caruia trebuiesc prezentate documentele de plata;

utilizarea acreditivului - modul de efectuare a platii prin acceptarea la vedere sau o alta data precizata;

natura, cantitatea si starea marfurilor;

conditia de livrare a marfurilor potrivit regulilor Incoterms;

documentele acre trebuiesc prezentate de exportator la banca platitoare pentru a incasa suma prevazuta in acreditiv;

alte precizari cum ar fi livrari partiale premise sau nepermise, transbordari premise sau nepermise, cine suporta comisioanele bancare, clauza de ramburs a fondurilor respective modul in care banca platitoare primeste banii de la banca emitenta in cazul in care locul platii nu este la banca emitenta;

formalismul sau caracterul documetar - exportatorul nu poate pretinde plata decat pe baza documentelor care atesta indeplinirea conditiilor impuse de acreditiv;

independenta fata de relatia contractuala de baza in sensul ca obligatiile asumate de parti sunt autonome fata de acesta. Acreditivul documentar este o tranzactie distincta de cea de vanzare;

fermitatea angajamentului bancar in sensul ca banca se angajeaza sa efectueze plata;

adaptabilitatea - prin tipurile sale acreditivul poate fi adecvat diferitelor operatiuni de comert exterior;

siguranta prin aceea ca asigura protejarea intereselor tuturor participantilor angajati in tranzactie iar exportatorul are siguranta ca in conditiile respectarii obligatiilor inscrise in acreditiv va incasa contravaloarea marfii iar importatorul este asigurat ca plata marfii se va face dup ace documentele precizate in acreditiv vor fi depuse la banca platitoare iar banca emitenta este protejata prin gajul asupra documentelor de livrare.

Documentele uzuale ale acreditivului documentar:

- documente comerciale de identificare cantitativa, calitativa si valorica a marfurilor livrate - cel mai important document este factura externa (invoice), apoi factura consulara (vizata sau legalizata de reprezentanta diplomatica a tarii importatorului din tara exportatorului), factura proforma (de informare sau provizorie care se transmite de catre exportator, importatorului inainte de expedierea marfurilor);

- documente de transport - conosamentul maritime sau fluvial, duplicatul scrisorii de trasura internationala pentru transportul feroviar, scrisoare de trasura internationala pentru traficul rutier, scrisoare de transport aerian, dovada sau adeverinta unei case rutier, scrisoare de transport aerian, dovada sau adeverinta unei case de expeditii internationale in situatia in care marfurile livrate nu au greutatea sau volumul necesar ocuparii unui vagon intreg sau unui container.

- conosamentul - este un document de transport utilizat in cazul transportului maritime sau fluvial de marfuri. Este documentul care dovedeste expedierea marfurilor si cuprinde detalii privind conditiile de livrare, starea marfii si a ambalajului, ruta de transport. In cazul in care marfurile sunt in buna stare, in momentul primirii acestora la bordul vasului, conosamentul se semneaza de capitanul vasului sau de agentul lui si se numeste un conosament curat iar daca marfa sufera anumite deteriorari sau defectiuni acesta se numeste conosament murder sin u este acceptat de catre banci;

- scrisoarea de trasura este documentul de transport utilizat pentru transportul aerian sau terestru si reprezinta dovada de primire si incarcare a marfurilor spre a fi transportate. Aceasta nu reprezinta un titlu de proprietate asupra marfii. poate fi rutiera, feroviara sau aeriana;

- documente de asigurare - acestea se folosesc pentru acoperirea riscurilor legate de transportul international (calamitati, naufragii, incendii, stare de razboi, etc. ). Marfurile sunt asigurate de catre o companie de asigurari iar in cazul producerii evenimentului pentru care marfa a fost asigurata, societatea de asigurari il despagubeste pe asigurat.

In afara de aceste documente, in acreditiv se pot cere si alte documente cum ar fi:

cambia - se emite in cazul in care plata acreditivului este conditionata de prezentarea acesteia, si este trasa de banca emitenta si acceptata de catre importator prin ea solicitandu-se ca suma de bani inscrisa in acreditiv sa fie platita la prezentarea sa;

certificatul de inspectie/calitate - importatorul poate solicita si prezentarea unui certificate de calitate care poate fi emis de producator, exportator sau o terta persoana care atesta calitatea marfii importatorul protejandu-se de riscul livrarii unei marfi corespunzatoare;

documentul administrativ unic (D. A. U. ) - in spatial U. E. , circulatia marfurilor este reglementata separate prin legislatia si acordurile incheiate in acest scop si se utilizeaza un singul formular denumit D. A. U. Acesta este alcatuit din 8 parti si indeplineste toate conditiile legislative de transport si vamuire pentru U. E.

Elementele acreditivului documentar:

Functionarea corespunzatoare a acreditivului documentar este conditionata de cunoasterea unor elemente specifice si anume:

domicilierea - locul unde urmeaza sa aiba loc plata acreditivului. Partenerii pot conveni in contractul de baza ca acreditivul sa fie domiciliat la o banca din tara exportatorului, a importatorului sau dintr-o tara terta;

valoarea acreditivului - in instructiunile pe care ordonatorul le da bancii sale se mentioneaza suma ce urmeaza a fi platita la prezentarea documentelor fixa sau aproximativa;

valabilitatea acreditivului - reprezinta termenul limita pana la care exportatorul trebuie sa prezinte documentele le ghiseele bancii unde este domiciliat acreditivul. Daca acesta nu este precizat de considera 21 zile de la data emiterii documentului de transport. Termenul de valabilitate se refera la data limita la care documentele trebuiesc prezentate sin u expediate, dupa aceasta data banca putand refuza plata iar prelungirea valabilitatii se face doar daca ordonatorul o cere.

Natura angajamentului bancar:

Potrivit naturii angajamentului bancar, acreditivul poate fi:

revocabil - poate fi anulat sau revocat de catre banca emitenta fara nici un aviz in prealabil catre beneficiar;

irevocabil - presupune un angajament ferm al bancii emitente de a executa plata, accepta sau negocia documentele, care nu poate fi modificat sau anulat decat cu acordul partilor si reprezinta pentru beneficiar garantia absoluta privind plata;

irevocabil confirmat - la angajamentul irevocabil al bancii emitente se adauga un angajament egal ca valoare si conditii al bancii confirmatoare.

Scrisoarea de credit comerciala:

Este o varianta mai simpla a acreditivului si reprezinta un document prin care banca emitenta se angajeaza in mod irevocabil fata de exportator sa onoreze cambiile trase asupra ei de catre acesta prin plata sau prin acceptare cu conditia ca odata cu tratele sa fie prezentate si documentele mentionate in scrisoarea de credit prin care se atesta expedierea marfii.

Scrisoarea de credit nu presupune acoperirea cu fonduri a angajamentului de plata de la momentul emiterii ei.

Dupa expedierea marfii, exportatorul trebuie sa astepte pana la sosirea documentelor si a cambiilor la sediul bancii emitente perioada in acre acesta acorda de fapt un credit cumparatorului in cazul in care tratele sunt la vedere. Daca tratele sunt la termen iar exportatorul doreste sa incaseze contravaloarea marfurilor livrate el trebuie sa astepte acceptarea lor de catre banca emitenta a scrisorii de credit iar dupa acceptare sa le sconteze acestea urmand ca la scadenta sa fie incasate de ultimul posesor.

Incaso-ul documentar:

Spre deosebire de acreditiv, incaso-ul documentar este o instructiune trimisa de catre exportator bancii importatorului fiind insotita de un set de documente cu scopul de a fi remise importatorului pentru plata sau pentru acceptare in cazul in care setul de documente este sub forma unei cambii.

Utilizarea acestuia se supune regulilor din documentul intitulat "reguli uniforme privind incassourile). Incasso-ul este un serviciu bancar de transmitere pe canal bancar a documentelor privind livrarea marfurilor de la exportator la importator si a banilor in sens invers. In acest caz nu este vorba de o plata garantata, insa controlul asupra marfurilor ramane in sarcina exportatorului pana in momentul in care se incaseaza contravaloarea acestora sau este acceptata cambia insotitoare. Daca importatorul refuza plata sau acceptarea cambiei se recurge la procedura de protest care se inregistreaza la notariat sau judecatorie si se solicita plata sau acceptarea cambiei de catre importator. In aceasta situatie costurile determinate de depozitarea marfii pana in momentul in care este efectuata plata sau readucerea marfii in tara, cresc.

In cazul unui incasso documentar instructiunile trimise bancii importatorului pot preciza ca documentele sa fie eliberate contra plata (D/P-documente contra plata) sau contra acceptare (D/A) in cazul unei cambia cu scadenta la termen.

Transmiterea documentelor de la imp. la exp. Se face prin intermediul a 2 banci, cea a exp. la care acesta depune documentele de expeditie si banca imp. care tine contul clientului sau.

Scrisoarea de garantie bancara:

Garantiile internationale dunt documente emise de banci sau alte companii in favoarea unui beneficiar din strainatate. Acestea sunt denumite scrisori de garantie bancara si sunt emise de catre banci din ordinul clientilor lor care devin debitori in relatia contractuala de comert in favoarea beneficiarului.

Prin garantia emisa, banca se angajeaza sa-l despagubeasca baneste pe beneficiarul garantiei in cazul in care clientul bancii nu-si indeplineste obligatia de plata sau o indeplineste defectuos. garantiile sunt de mi multe feluri precum:

garantii de buna executare;

garantii de buna functionare;

garantii de participare la licitatii, etc.

Cel mai des folosite in present sunt acreditivele stand-by utilizate cu rol de garantare a unei obligatii de plata iar in textul lor se solicita un anumit document ce trebuie prezentat de beneficiar pentru efectuarea platii. Aceste acreditive sunt intotdeauna irevocabile fiind tot mai des folosite in locul garantiilor intrucat ele sunt guvernate de reglementari acceptate la nivel international.

Forfetarea (tehnica speciala de finantare):

Este o metoda de finantare a exportului si consta in transmiterea creantelor provenite din operatiuni de comert exterior effectuate pe credit si detinute de exportator asupra importatorilor unei institutii financiare specializate care le plateste imediat urmand sa se recupereze contravaloarea acestora la scadenta, de la debitorul importator.

Un lucru specific forfetarii este faptul ca se aplica creantelor pe termen scurt dar si a celor provenite din exporturile pe credit cu scadenta de pana la 7 ani care sunt vandute institutiilor specializate acestea efectuand un serviciu de cumparare a efectelor de comert contra unei taxe denumita taxa de forfetare. Pentru a putea fi vandute, titlurile respective trebuie sa fie sustinute cu o garantie care asigura plata lor la scadenta motiv pentru care importatorul apeleaza la o institutie financiara care sa garanteze obligatiile sale de credit.

Garantarea poate fi de mai multe feluri, astfel:

aval bancar - banca avalizeaza o cambie garantand plata acesteia la scadenta;

garantie bancara;

credit stand-by.

Costul forfetarii este mai ridicat decat cel al scontarii si consta intr-o rata fixa de dobanda la care se adauga comisionul institutiei finantatoare. Utilizarea acestei tehnici permite realizarea unor operatiuni de finantare pe termen mediu stimuland astfel exportul de instalatii, masini, utilaje si alte produse.

Ca si in cazul scontarii, forfetarea permite recuperarea sumelor inainte de scadenta, aceasta tehnica de finantare permitand transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare la vedere pentru exportator.

Intre scontare si forfetare exista anumite deosebiri precum:

in timp ce la scontare banca achizitoare nu preia riscurile neplatii, ultimul posesor al cambiei tinandu-i la plata pe toti semnatarii acesteia, institutia de forfetare preluand asupra sa toate riscurile de neplata;

scontarea se efectueaza de bancile comerciale pe pietele de credit nationale, in timp ce forfetarea se realizeaza pe plat international de un numar redus de institutii specializate;

la scontare, scadenta efectelor de comert acceptate poate fi de 90 zile in timp ce la forfetare se negociaza titlurile de creanta pe termen mediu;

scontarea se realizeaza prin fonduri mobilizate de bancile comerciale pe piata nationala si apoi refinantate de la banca centrala in timp ce forfetarea are ca sursa de finantare fondurile atrase de institutiile de forfetare prin mobilizarea lor pe plan international;

in operatiunea de scontare, costul este stabilit in functie de conditiile pietei nationale a creditului in schimb la operatiunea de forfetare costul are ca baza de formare nivelul dobanzii la eurovaluta de referinta in care este exprimata creanta;

bancile comerciale sconteaza titluri de credit exprimate in moneda nationala in timp ce institutiile de forfetare primesc titluri de credit exprimate in orice moneda acceptata ca eurovaluta.

Pentru utilizarea cu eficienta a tehnicii de forfetare exportatorii trebuie sa cunoasca elementele specifice fiecarei case de forfetare cum ar fi:

titlurile de creanta acceptate ca documente pentru forfetare precum cambia, bilete la ordin, (cele mai utilizate) acreditive (conditiile necesare utilizarii sunt :sa nu poarte clauza transferabil, san u existe o cambia trasa asupra bancii emitente, banca emitenta sa fie de prim rang sis a poarte denumirea ca este supus Publicatie 500);

instrumentele de garantare solicitate de institutia de forfetare precum avalizarea titlurilor de credit, scrisoarea de garantie bancara, acreditive irevocabile netransferabile;

alte documente suplimentare precum declaratia exportatorului privind cesiunea, transferal drepturilor de incasare a creantelor.

Factoringul:

Este o operatiune desfasurata intre factor (casa de factoring, banca specializata) si aderent (exportator) prin care aderentul cedeaza factorului pentru o perioada de timp pana la incasare dreptul asupra creantelor sale comerciale pe termen scurt rezultate din vanzarea pe credit a marfurilor.

Pe baza contractului incheiat, factoringul preia in proprietatea sa pe baza unui comision, creantele aderentului paltind acestuia facturile care reprezinta dovada efectuarii tranzactiei care are ca obiect bunuri/servicii efectuate pe credit.

Institutia specializata de factoring asigura preluarea in proprietate a creantelor aderentului prin plata contravalorii facturilor care se face fie in momentul preluarii acestora (factoring classic) fie la scadenta acestora (factoring la scadenta). In momentul vanzarii creantelor casei de factoring, vanzatorul isi recupereaza contravaloarea marfurilor vandute pe credit mai putin comisionul si un procent de acoperire a riscului in general de 10%. In cazul factoringului la sacdenta factorul plateste creantele aderentului in momentul exigibilitatii acestora, retinandu-si comisionul pentru intermedierea operatiunilor de decontare.

Daca operatiunea este realizata pe plan international, intervine si o banca sau o institutie de factoring din tara importatorului denumita factor de import in acest caz factorul de export cedandu-i creantele.

Factorul de import are un rol deosebit de important, deoarece este cel care va trebui sa procedeze la incasarea creantelor din tara sa, suportand astfel riscurile insolvabilitatii debitorilor.

In factoringul de export de utilizeaza plata imediata a 85% din valoarea facturilor iar restul de 15% din care se scad comisionul si dobanda se plateste im momentul in care importatorul achita factura. Asigurarea impotriva riscului de insolvabilitate se realizeaza prin subrogarea factorului astfel incat importatorul este eliberat prin efectuarea platii catre factor.

Factorul dispune de lichiditati pe care, daca le-ar imprumuta pe baza unui contract obisnuit de credit, ar percepe numai dobanda legala iar in caz de insolvabilitate ar fi numai creditor chirografar.

Principalele operatiuni pe piata valutara:

Principalul scop al existentei pietei valutare este acela ca permite efectuarea schimburilor comerciale internationale. Schimbul valutar este necesar din mai multe considerente:

a). agentii economici vor sa cumpere marfuri de la firme straine care nu accepta ca plata sa se faca decat intr-o valuta liber convertibila.

b). sfera operatiunilor reprezinta o parte insemnata din totalitatea relatiilor internationale care determina volumul schimburilor valutare;

c). exista institutii si personae fizice care trateaza moneda ca pe o marfa incercand sa intuiasca fluctuatia cursurilor valutare, etc.

clasificarea operatiunilor pe piata valutara se face in functie de natural or sau gradul de complexitate.

Operatiunile de vanzare-cumparare: consta in vanzarea si cumpararea de valute si devize convertibile, existand o diferenta intre cursul de cumparare sic el de vanzare fiind cunoscuta sub denumirea "marja" permitand astfel institutiilor respective sa obtina un profit.

Operatiuni la vedere (spot) constau in cumpararea sau vanzarea unei sume in valuta sau unei devize in cel mult 48 ore. Aceasta operatiune se efectueaza la cursul valutar din ziua tranzactiei iar miscarea banilor in conturi (decontarea) are loc in 48 ore sau 2 zile lucratoare. Intre banca si client intervine astfel un contract de operatiuni la vedere sau contract la vedere. Cursul este fixat de catre banca in functie de raportul valoric pe care il inregistreaza la ghiseele sale si intre ordinele de cumparare si cele de vanzare de valute. Un alt raport valoric intre cerere si oferta de care banca tine seama in fixarea cursurilor de vanzare si cumparare este cel stabilit la nivelul pietei valutare nationale rezultat al operatiilor rfrctuate de bancile de pe piata communicate la bursa valutara iar alt raport valoric este cel care se stabileste intre diferite piete valutare nationale ca o medie a tuturor operatiunilor valutare indifferent de tara (cursul mondial al valutelor). Din punct de vedere al clientilor bancilor, preturile valutelor sunt cu efect invers astfel incat un client vinde valuta la cursul de cumparare al bancii si cumpara valuta ca cursul de cumparare al bancii care este mai mare. in realizarea oricaror operatiuni de vanzare-cumparare trebuie considerate metoda de cotare care poate fi cotare directa cand pretul unei unitati fixe de valuta se exprima in moneda nationala pe o anumita piata si cotare indirecta cand pretul unei unitati monetare nationale se exprima in valuta. Cursurile la care se efectueaza operatiunile cu valuta spot se mai numesc si cursuri spot sau cotatii spot;

Operatiuni valutare la termen (forward) un comerciant poate avea nevoie de valuta straina in urma unui import pe credit furnizor, marfurile urmand a fi achitate la o scadenta ulterioara sau in cazul incheierii unui contract cu livrare la un termen ulterior cu plata la livrare. Pentru onorarea unor astfel de plati, este necesar ca un comerciant sa procure moneda straina vanzand astfel propria moneda in acest mod comerciantul se expune unui risc valutar daca moneda pe care o detine se va deprecia in raport cu moneda pe care doreste sa o cumpere insa pentru a se proteja acestui risc poate solicita bancii efectuarea unei operatiuni la termen. Operatiunile valutare la termen se realizeaza la un termen care depaseste 2 zile lucratoare din momentul incheierii tranzactiei insa la un curs stabilit la momentul incheierii. Aceste operatiuni se efectueaza pe baza angajamentelor de cumparare sau vanzare de valute, livrarea si plata valutelor urmand sa se efectueze la termen. Caracteristic unor astfel de tranzactii este faptul ca se foloseste un curs valutar diferit de cel al zilei in care se efectueaza tranzactia putand fi motivate fie de acoperirea riscului valutar fie de inregistrarea unui profit. masura de protejare impotriva fluctuatiilor valutare in raport cu o anumita valuta este denumita hedging, prin efectuarea acestora desi riscul fiind acoperit, exista totusi posibilitatea aparitia unor potentiale pierderi ca urmare a diferentei intre cursul la termen si cursul la vedere din ziua incheierii operatiunii. Operatiunile la termen sunt de 2 feluri - operatiuni simple sau normale care presupun vanzarea sau cumpararea la termen a unei valute contra altei valute si operatiuni complexe (swap). Cursul la termen se stabileste luandu-se in considerare cursul la vedere la care se mai ia in calcul o prima denumita premium daca se considera ca moneda care urmeaza se va aprecia si un discount in cazul in care moneda se va deprecia. Baza de calcul a cursului forward o reprezinta diferenta de dobanda dintre cele 2 valute pe perioada termenului stabilit. Cursul forward nu reprezinta o estimare a cursului spot acesta fiind stabilit pe baza cererii si a ofertei de valuta in perioada urmatoare. Tot pentru acoperirea riscului valutar se mai foloseste si contractul la termen cu optiune de interval acesta fiind util in cazul in care o persoana are nevoie de o suma intr-o anumita valuta insa nu cunoaste cu exactitate data la care are nevoie de aceasta suma. Inconvenientul pentru client este ca banca va stabili cursul la termen fix din ziua cand este favorabil. Chiar daca acest curs avantajeaza mai mult banca totusi se utilizeaza frecvent deoarece operatiunea de decontare are loc atunci cand clientul are nevoie de valuta;

Operatiunea de swap valutar consta in cumpararea unei valute la un termen dat si la un curs determinat concomitant cu vanzarea aceleiasi valute la un termen dat si un curs determinat. Diferentele de curs rezulta in general din diferentele de rata a dobanzii la cele 2 valute. Swapul valutar este determinat de adaptarea portofoliului la necesitatile previzibile ale clientilor intr-o perioada determinate dar poate avea ca motivatie obtinerea de profit;

Arbitrajul valutar este o operatie bancara de cumparare si vanzare de valute pe pietele valutare in scopul exclusiv al realizarii unui profit care rezulta din diferenta de curs al aceleiasi valute pe 2 pieti diferite si diferenta de curs al aceleiasi valute pe aceeasi piata la intervale diferite sau diferenta de curs intre 2 valute si 2 piete diferite. Operatiunile de arbitraj se efectueaza prin mijloace de comunicatie rapide uneori si un interval de timp de cateva secunde fiind hotarator in obtinerea unui castig sau a unei pierderi. Arbitrajul se utilizeaza in mai multe modalitati:

arbitrajul direct care este sic el mai simplu constand din vanzarea unei valute pe o piata unde coteaza cel mai bine si cumpararea simultana a aceleiasi valute de pe o piata unde coteaza cel mai prost;

arbitrajul la termen - pe o singura piata se realizeaza de o banca pe aceeasi piata la intervale diferite, castigul rezultand din diferenta de curs la 2 date diferite; pe doua piete fiind realizat de banci ca urmare a diferentelor de curs valutar la termen pe 2 piete; combinat este cea mai complexa forma de arbitraj in care sunt combinate toate posibilitatile (vinde la vedere pe o piata si cumpara la termen pe aceeasi piata sau pe alta piata) in functie de aprecierile pe care le face cu privire la evolutia cursurilor valutare pe diferite piete.

In functie de interesul care sta la baza acestor operatiuni, arbitrajul poate fi speculative sau impus, in general pentru echilibrarea pozitiilor valutare detinute de unele valute.