|
|
|
METODE DE STABILIRE A PRETURILOR ACTIVELOR SI PASIVELOR BANCARE
In general, aceste metode raspund acoperirii naturale a riscurilor de lichiditate si dobanda, si au in vedere, pentru partea de activ, finantarea plasamentelor din resurse care au aceleasi caracteristici de dobanda, maturitate si profil al cash-flow-urilor. Evident, dat fiind faptul ca banca opereaza cu un portofoliu de active si pasive, este destul de putin probabil (ori teoretica) ipostaza in care banca ar proceda la corelarea fiecarui plasament cu resursa atrasa pentru finantarea acestuia, insa prin modul de stabilire a preturilor la active, se poate avea in vedere o replicare la nivelul pasivului a caracteristicilor activului, astfel spus, pretul la activ se va determina tinand seama de costul suportat de banca in procurarea unor resurse cu caracteristici similare. Stabilirea preturilor la depozite are la baza acelasi principiu utilizat si la active, cel de replicare a structurii cash-flow-urilor, de aceasta data pe partea de activ (engl. "matched funding"). Astfel spus, rata dobanzii la depozite va fi cel mult egala cu dobanda pe care banca ar putea-o incasa plasand suma incasata din depozitul respectiv pe piata interbancara, avand un profil de cash-flow identic cu cel al depozitului.
Practica a impus utilizarea mai multor tipuri de rate de dobanda aplicate activelor/pasivelor si anume dobanzi flotante, dobanzi fixe si dobanzi ajustabile.
1. Activele cu dobanzi fluctuante
Dobanzile fluctuante[1] sunt determinate ca suma intre un index de dobanda (o rata a dobanzii de piata cunoscuta de catre toti participantii, de exemplu LIBOR) si o marja fixa peste aceasta. Se considera ca pentru finantarea unui activ (credit), banca se va imprumuta de pe piata monetara interbancara platind indexul de dobanda, iar marja fixa aplicata la stabilirea dobanzii in contractul de credit va reprezenta de fapt castigul bancii, fara ca acesta sa fie afectat de modificarea dobanzii de piata, caci orice schimbare in nivelul acesteia (deci a cheltuielii cu dobanda va fi compensata de modificarea dobanzii aplicate clientului (deci a venitului din dobanzi).
Exemplu: la 3 ianuarie 2004 se solicita un credit de 1.000.000 EUR pe 1 an, cu plata lunara a dobanzii si plata principalului la scadenta. Anticipand o reducere a ratelor dobanzilor de piata, clientul isi exprima optiunea pentru o rata de dobanda flotanta in contract.
Pentru a replica structura de finantare a clientului atunci cand isi procura resursele, banca se va imprumuta de pe piata monetara interbancara pe termen de 1 luna la 3 ianuarie 2004, platind 1M EURIBOR (rata dobanzii la EUR pe termen la 1 luna, evident, exprimata in procente anuale) stabilita in data de 3 ianuarie. Presupunem ca pe baza analizei bonitatii clientului banca stabileste o marja de 3% pentru acoperirea riscurilor si obtinerea unui profit convenabil,asadar va solicita clientului pentru prima luna 1M EURIBOR + 3%.
La 3 februarie 2004 banca va trebui sa se imprumute din nou pe termen de 1 luna, pentru aceeasi suma de 1.000.000 EUR, avand in vedere faptul ca a primit de la clientul sau doar o plata de dobanda, principalul urmand a se rambursa la scadenta finala (3 ianuarie 2005). Pentru perioada 3 februarie-3 martie banca va plati, deci, rata dobanzii 1M EURIBOR stabilita la data de 3 februarie. Aceeasi operatiune va fi repetata succesiv, din luna in luna, pana la scadenta, astfel incat va plati de fiecare data dobanda 1M EURIBOR si va rostogoli principalul imprumutat de la banci de 1.000.000 EUR, care va fi rambursat doar la 3 ianuarie 2005 in baza sumei primite de la clientul sau la scadenta finala a creditului.
Rata dobanzii stabilite in contractul clientului va fi 1M EURIBOR + 3%, ceea ce inseamna ca dobanda platita de client se va reseta lunar, in functie de EURIBOR. Utilizand ratele de piata EURIBOR, corelarea cash-flow-urilor se prezinta astfel:
Se poate observa, deci, ca oricare ar fi rata dobanzii de piata, banca si-a sincronizat platile de principal (ea nu va plati efectiv suma de 1.000.000 EUR decat la 3 ianuarie 2005, atunci cand clientul ii va rambursa creditul), platile de dobanda se fac la aceleasi momente in timp ce corespund cu incasarea dobanzii de la client (data de 3 a fiecarei luni), iar diferenta intre dobanda incasata si cea platita este in permanenta 2.500 EUR, ceea ce corespunde marjei de 3% aplicata principalului pe termen de 1 luna.
In concluzie, in cazul creditelor (activelor) cu rata flotanta, banca va stabili pretul intotdeauna pornind de la rata dobanzii pe piata interbancara pe o scadenta egala cu perioada scursa intre doua plati de dobanda la activul respectiv, iar resetarea dobanzii se va face la acelasi interval de timp (perioada scursa intre doua plati de dobanda). In acest fel, indiferent cum va evolua rata dobanzii de piata are castigul garantat egal cu marja stabilita clientului, fara a fi afectat de modificarile in dobanda pietei.
Asadar, pretul unui activ cu rata fluctuanta va fi determinat conform urmatoarei formule generale:
Rata dobanzii la depozite atrase de pe piata monetara (engl. "Money Market Ask Rate") + prima de risc de credit aferenta bancii + prima de lichiditate + marja comerciala asociata clientului
2. Activele cu dobanzi fixe
Pentru a satisface cerintele clientilor care solocita imprumuturi cu rate fixe, fara a fi expusa riscului ratei dobazii, banca va trebui sa se acopere la randul ei, intrand, de exemplu, intr-un acord de swap de dobanda (engl. "IRS" = "interest rate swap") prin care sa plateasca dobanda fixa (va utiliza pentru plata dobanda fixa incasata de la client) si sa incaseze dobanda variabila. Pentru a-si procura resursele necesare finantarii clientului banca se va imprumuta pe piata interbancara la rata flotanta, dobanda flotanta incasata in urma acordului de swap fiind utilizata pentru plata dobanzii flotante la imprumutul contractat pe piata interbancara. Montajul financiar realizat de banca poate fi reprezentat astfel:
Astfel, banca A reuseste sa-si finanteze clientul la rata fixa, fara a fi expusa la fluctuatiile ratei dobanzii de piata. Avand in vedere ca are nevoie de o finantare pe termen mediu sau lung, banca A va plati creditorului sau (banca B) dobanda de piata la care se adauga premiul de lichiditate solicitatat de aceasta: 6M EURIBOR + 50bp. Daca pentru clasa de risc aferenta clientului sau banca A a stabilit un spread de 2% (200bp), iar in acordul de SWAP plateste in schimbul 6M EURIBOR o dobanda fixa egala cu 4% (5Y SWAP rate), atunci rata dobanzii fixe aplicate clientului va fi 4% + 0.5% + 2% = 6.5%, altfel spus:
Ask SWAP rate (stabilit pentru o scadenta egala cu maturitatea creditului cerut de client) + prima de lichiditate + prima de risc de credit asociata clientului.
Exista situatii cand creditul cerut de client presupune si plata dobanzii si plata principalului dintr-o data la scadenta , atunci banca nu obtine o corelare perfecta a fluxurilor de numerar, deoarece va trebui sa plateasca periodic dobanda pe piata interbancara, fara a incasa nimic de la client pana la scadenta. In aceste conditii se va proceda la calculul randamentului unui "zero coupon bond" ori "zero rate", derivat din cotatia de swap. Pretul cerut de banca va fi:
Zero rate (stabilit pentru o scadenta egala cu maturitatea creditului cerut de client) + prima de lichiditate + prima de risc de credit asociata clientului.
3. Determinarea marjelor comerciale
Stabilirea pretului la credite presupune pe langa identificarea costului fondurilor (rata de transfer intern al fondurilor) si stabilirea marjei comerciale, cea care trebuie sa acopere toate costurile operationale, riscul de credit si sa permita si atingerea profitabiliatii cerute.
Determinarea spred-ului pentru obtinerea tintei de rentabilitate financiara (engl. "ROE spread") tine seama de urmatoarele:
necesarul de capital (fonduri proprii) pe care banca trebuie sa-l detina pentru a respecta cerintele prudentiale privind adecvarea capitalului, care la randul lui depinde de
rata de solvabilitate la capitalul propriu,
gradul de risc de credit asociat clientului respectiv.
rata impozitului pe profit, avand in vedere ca tinta de rentabilitate urmareste un profit in valori nete de impozit,
tinta de rentabilitate financiara.
Tinand seama de elementele de mai sus, ROE spread poate fi determinat conform formulei:
ROE spread = ROE * Necesarul de capital / 1 - rata impozitului pe profit = ROE * Rata de adecvare a capitalului * Gradul de risc de credit / 1 - rata impozitului pe profit
4. Active si pasive cu dobanzi ajustabile
Practica bancara a generat si alta modalitate de evitare a riscului ratei dobanzii, mai ales in economiile emergente, acolo unde ratele dobanzilor fluctueaza destul de mult, si anume practicarea de rate de dobanda ajustabile, astfel spus includerea unor clauze in contractele de credit sau depozit prin care banca isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii contractuale in orice moment, fara un acord prealabil al clientului sau. In general, astfel de dobanzi se folosesc in relatia cu persoanele fizice, mai putin sofisticate din punct de vedere al culturii financiar-bancare, pentru sectorul de persoane juridice fiind mai greu de impus astfel de cotatii.
Prin schimbarea dobanzilor ajustabile, bancile pot sa evite efecte nefative ale modificarii dobanzilor de piata asupra venitului net din dobanzi, sau chiar sa se obtina castiguri, atunci cand ajustarea acestor dobanzi se produce mai repede (sau mai tarziu, dupa caz) decat dobanzile de piata, sau cu amplitudine mai mare (sau mai mica, depinde de situatie) decat a cotatiilor de piata.
5. Depozitele cu dobanzi fixe
Stabilirea preturilor la depozite are la baza acelasi principiu utilizat si la active, cel de replicare a structurii cash-flow-urilor, de aceasta data pe partea de activ. Altfel spus, rata dobanzii la depozite va fi cel mult egala cu dobanda pe care banca ar putea-o incasa plasand suma incasata din depozitul respectiv pe piata interbancara, avand un profil de cash-flow identic cu cel al depozitului.
In stabilirea preturilor la depozite trebuie luate in considerare anumite elemente de cost specifice, date de obligativitatea mentinerii unei parti din depozite in rezerva la banca centrala (rezerva minima obligatorie), la o remunerare mult mai redusa decat dobanzile de piata. De asemenea, contributiile anuale la fondul de asigurare a depozitelor bancare greveaza asupra ratelor dobanzilor platite pentru depozite.
Asadar, preturile depozitelor se vor situa la cel mult un nivel determinat pornind de ratele dobanzilor la depozitele plasate pe piata monetara interbancara (BUBID, LIBID, EURIBID), din care se deduc costurile rezervelor minime obligatorii si ale asigurarii depozitelor:
Rata dobanzii la depozitele plasate pe piata monetara (engl. "Money Market Bid Rate") - costul rezervei minime obligatorii - costul asigurarii depozitelor.
