|
|
|
Impozitul pe veniturile persoanelor juridice
1. Impozitul pe profit
Impozitul pe profit detine o pozitie centrala in cadrul economiei unei tari, pe de o parte, ca urmare a contributiei sale la formarea veniturilor bugetului public, iar pe de alta parte, prin influenta sa asupra activitatilor economico-sociale generatoare de profit si asupra structurii de ansamblu a economiei nationale.
El a fost reglementat printr-o lege speciala incepand cu anul 1991 (Legea nr.12/1991), careia i s-au adus numeroase modificari impuse atat de mersul reformei in Romania, cat si de programul politic al partidelor care s-au succedat la guvernare. Astfel, in 1992 existau doua cote proportionale pe profit (30% si 45%), in functie de anumite transe prevazute de lege. O.G. nr. 70/1994, modificata, stabilea, incepand cu 1995 o cota de 38%. Incepand cu 1998 se prevedea o cota generala de 25%, apoi o cota aditionala tot de 25% pentru barurile de noapte si cota de 80% pentru profitul B.N.R. Legea nr. 414/2002 mentine cota generala de 25% cat si unele facilitati pentru export. Codul fiscal (Legea nr. 571/2003) prevede o cota unica de impozitare atat pentru veniturile persoanelor fizice cat si pentru veniturile persoanelor juridice (cu unele exceptii) – de 16% aplicata asupra venitului net impozabil.
In tarile vest-europene acest impozit apare sub denumirea de impozit pe societate („corporation tax” sau „impozit pe capital”), ca impozit asupra profiturilor unei companii, cu unele diferentieri de la o tara la alta.
Unele tari au rate foarte reduse pentru companii mici (sau firme care obtin profituri mici ca urmare a specificului lor, a domeniului de activitate). Apar apoi diferentieri in ceea ce priveste modul in care se calculeaza profiturile in functie de care se percep impozitele. Este vorba de ratele crescatoare ale amortizarii pe care autoritatile guvernamentale le ingaduie pentru a incuraja investitiile de capital.
Un alt aspect il reprezinta modul de tratare a dividendelor, care sunt platite din profituri ce au fost supuse deja odata impozitarii companiei si sunt impozitate din nou cand sunt platite actionarilor.
Acest lucru este sinonim cu dubla impozitare.
Acest fapt explica inclinatia companiilor spre capitalul imprumutat (la care dobanda este deductibila la impozitare) si mai putin spre capitalul propriu (ale carui dividende nu sunt deductibile cand trebuie platite impozitele). Preferinta este cu atat mai mare cu cat dividendele sunt impozitate de doua ori, in timp ce plata dobanzilor nu este impozitata deloc. Totusi, companiile nu-si permit sa scada valoarea dividendelor de teama scaderii pretului actiunilor (care devin neatractive).
In cadrul reformei fiscale din Romana, prin legislatia privind impozitul pe profit s-a urmarit armonizarea acesteia cu legislatia europeana. S-au avut in vedere urmatoarele aspecte:
s-a largit sfera de cuprindere a materiei impozabile;
s-au redus cheltuielile deductibile si s-au majorat cele nedeductibile;
s-a redus cota de impunere de la 25% la 16%;
s-a revizuit aria reducerilor si scutirilor la impozitul pe profit etc.
In principiu, contribuabilii impozitului pe profit sunt persoane juridice romane si straine, care desfasoara activitati economice in Romania sau care realizeaza venituri din sau in legatura cu proprietati imobiliare situate in Romania.
Sunt scutiti de la plata impozitului pe profit urmatorii contribuabili:
1) Trezoreria statului si Banca Nationala a Romaniei (din 2006);
2) Institutiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii si disponibilitatile realizate si utilizate potrivit Legii nr.500/2002, privind finantele publice si O.U.G. nr.45/2003 privind finantele publice locale, daca legea nu prevede altfel;
3) persoanele juridice romane care platesc impozitul pe veniturile microintreprinderilor;
4) fundatiile romane constituite ca urmare a unui legat (prin dispozitie testamentara);
5) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din activitati economice care sunt utilizate in scop caritabil, cat si pentru intretinerea si functionarea activitatilor de cult;
6) institutiile de invatamant particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate potrivit Legii invatamantului nr.84/1995, republicata si O.U.G. nr.174/2001 privind finantarea invatamantului superior;
7) asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociatiile de locatari recunoscute ca asociatii de proprietari, potrivit Legii locuintei nr.114/1996, modificata, care sunt sau urmeaza a fi utilizate pentru imbunatatirea utilitatilor si a eficientei cladirii, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune;
8) Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar;
9) Fondul de compensare a investitorilor;
10) organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru cotizatii si taxe de inscriere ale membrilor, sume primite din donatii si sponsorizari, din fonduri publice sau finantari nerambursabile, cat si pentru veniturile din activitati economice pana la valoarea de 15.000 euro, intr-un an fiscal.
Baza de calcul a impozitului pe profit o constituie profitul impozabil calculat dupa formula:
, in care:
o
profit impozabil;
o
= venit brut, adica
veniturile realizate din orice sursa;
o
cheltuieli deductibile, adica acele
cheltuieli efectuate in scopul realizarii veniturilor;
o
veniturile neimpozabile;
o
cheltuieli nedeductibile.
Ca venituri neimpozabile mentionam:
1) dividendele primite de la o persoana juridica romana;
2) diferentele de valoare ale titlurilor de participare, inregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se detin titluri de participare, precum si diferentele de evaluare a investitiilor financiare pe termen lung; ele sunt impozabile la data retragerii sau cesionarii titlurilor de participare sau a capitalului social de la persoana juridica;
3) veniturile din anularea obligatiilor unei persoane juridice, daca obligatiile se anuleaza in schimbul titlurilor de participare la persoana juridica respectiva;
4) venituri din anularea unor cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere;
5) venituri din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere;
6) venituri din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
7) alte venituri prevazute de lege;
Printre cheltuielile deductibile mentionam:
a) cheltuielile pentru achizitionarea ambalajelor;
b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protectia muncii si pentru prevenirea accidentelor de munca si bolilor profesionale;
c) cheltuielile de reclama si publicitate;
d) cheltuielile de transport si cazare in tara si strainatate efectuate de catre salariati si administratori;
e) cheltuielile pentru formarea si perfectionarea profesionala a personalului angajat;
f) cheltuielile pentru marketing;
g) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;
h) cheltuielile pentru perfectionarea managementului, a sistemelor informatice;
i) cheltuielile pentru protejarea mediului si conservarea resurselor.
Unele cheltuieli au deductibilitate limitata cum ar fi:
cheltuielile de protocol (2% din venitul net);
cheltuielile cu indemnizatia de deplasare (de pana la 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutii publice);
cheltuielile cu tichetele de masa (pana la 2% din cheltuielile totale cu salariile);
cheltuieli sociale, in limita cotei de 2% asupra salariilor in care se cuprind:
ajutoare de nastere;
ajutoare de inmormantare;
ajutoare pentru boli grave sau incurabile, cat si pentru proteze;
cheltuieli pentru functionarea unor activitati sau unitati proprii ale agentului economic: gradinite, crese, servicii de sanatate etc.;
cheltuielile cu perisabilitatile, cu provizioane si rezerve (in limite legale stabilite de Ministerul de Finante, pana la 5% din profitul contabil – inainte de a fi determinat impozitul pe profit);
cheltuielile cu amortizarea;
cheltuielile cu dobanzile, numai daca gradul de indatorare al intreprinderii este mai mic sau egal cu 3 (capitalul de imprumut raportat la capitalul propriu sa fie mai mic decat 3);
cheltuielile cu sponsorizarea (sa se incadreze in cota de 3‰ din cifra de afaceri si 20% din impozitul pe profit;
cheltuieli pentru prime de asigurare la sistemele private de sanatate, cat si la fondurile de pensii private (pana la 200 euro pe an de angajat pentru fiecare categorie sau 400 euro pe an pe persoana pentru ambele).
Printre cheltuielile nedeductibile mentionam:
a) cheltuielile privind impozitul pe profitul datorat, inclusiv diferentele din anii precedenti;
b) amenzile, confiscarile, majorarile de intarziere si penalitatile de intarziere datorate catre autoritatile romane;
c) cheltuieli privind stocuri sau active corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare;
d) cheltuielile inregistrate in contabilitate fara documente justificative;
e) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile etc.
Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu sunt acceptate de lege ca fiind cheltuieli normale, iar statul le impoziteaza, intrucat se apreciaza ca, daca se respectau o serie de principii, reguli sau acte normative in vigoare, contravaloarea lor ar fi fost reflectata in profit si, implicit, in impozitul pe profit datorat statului.
Devin nedeductibile, acele cheltuieli deductibile limitat, daca s-a depasit limita prevazuta de lege.
Pierderea fiscala anuala, stabilita prin declaratia de impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit.
Pierderea fiscala inregistrata de contribuabilii care isi inceteaza existenta prin divizare sau fuziune nu se recupereaza de catre contribuabilii nou-infiintati sau de catre cei care preiau patrimoniul societatii absorbite, dupa caz.
Persoanele juridice straine care desfasoara o activitate prin intermediul unui sediu permanent in Romania, au obligatia de a plati impozitul pe profit provenit dintr-o activitate aferenta sediului permanent, ca si cum acesta ar fi o persoana juridica distincta.
De asemenea, daca o persoana juridica romana obtine venituri dintr-un stat strain prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu retinere la sursa, iar veniturile sunt impozitate atat in Romania, cat si in statul strain, atunci impozitul platit catre statul strain se deduce din impozitul pe profit ce se determina in Romania.
Cota de impozit pe profit este de 16%, aplicata asupra profitului impozabil.
Plata impozitului pe profit se face anual, cu plati anticipate fectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflatie. Termenul pana la care se efectueaza plata impozitului anual este termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit (15 aprilie);
Pentru anul fiscal incheiat plata impozitului pe profit se face pana la data de 15 februarie a anului urmator.
2. Impozitul pe veniturile microintreprinderilor
O microintreprindere este o persoana juridica romana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) are inscrisa in obiectul de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii sau comertul;
b) are de la 1 pana la 9 salariati inclusiv;
c) a realizat venituri echivalente in lei pana la 100.000 euro intr-un an fiscal;
d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decat statul, autoritatile locale sau institutiile publice.
Microintreprinderile platitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microintreprinderilor, daca indeplinesc conditiile de mai sus.
Nu pot opta pentru acest sistem de impunere urmatoarele categorii de persoane juridice, care:
1) desfasoara activitati in domeniul bancar (bancile, casele de schimb valutar, societatile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc.);
2) desfasoara activitati in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cum ar fi: burse de valori sau de marfuri, societatile de servicii de investitii financiare, societatile de registru, societatile de depozitare, etc. Fac exceptie persoanele juridice care desfasoara activitati de intermediere in aceste domenii (brokerii si agentii de asigurare);
3) desfasoara activitati in domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
4) au capital social detinut de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajati.
Cota de impozit pe venitul microintreprinderilor este de 2,5 % incepand cu 1 ianuarie 2009 va fi de 3%.
Baza impozabila o constituie veniturile din orice sursa, din care se scad:
a) veniturile din variatia stocurilor;
b) veniturile din productia de imobilizari corporale si necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentand cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor;
d) veniturile din provizioane;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorarilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil;
f) veniturile realizate din despagubiri, de la societatile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.
In cazul in care o microintreprindere achizitioneaza case de marcat, valoarea de achizitie a acestora se deduce din baza impozabila, in conformitate cu documentul justificativ, in trimestrul in care au fost puse in functiune, potrivit legii.
Calculul si plata impozitului pe venitul microintreprinderilor se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se calculeaza impozitul.
Daca o microintreprindere realizeaza venituri anuale mai mari de 100.000 euro, ea va plati obligatoriu impozit pe profit, incepand cu trimestrul in care s-a depasit limita prevazuta de lege.
Persoanele juridice platitoare de impozit pe venit sunt obligate sa evidentieze in contabilitate cheltuielile de amortizare, la fel ca si platitorii de impozit pe profit.
