|
|
|
Prin Legea 34/1994 privind impozitul agricol, publicata in M.O. 140/1994, modificata prin Legea 114/1995 cat si prin H.G. 507/1994, publicata in M.O. 262/1994 s-au stabilit metodologia de calcul, formularistica de asezare si reguli de urmarire pentru acest impozit. Potrivit legii, asociatiile agricole, persoanele juridice cu excepti celor supuse impozitului pe profit si a institutiilor publice, precum si unitatile de cult detinatoare de terenuri agricole datoreaza impozitul pe venitul agricol obtinut de pe terenurile situate in municipii, orase si comune.
Anexa la lege contine toate elementele necesare stabilirii venitului annual si impozitului aferent, respecti normele valorice de venit pe hectar, zonele de fertilitate, zonele de favorabilitate si categoriile de folosinta a terenurilor.
Cota de impunere
In baza datelor de evidenta funciara furnizate de primarii, inspectorii fiscali stabilesc impunerea pe contribuabili si pe localitatile unde acestia poseda terenurile agricole.
Legea clasifica terenurile pe categorii de folosinte, in 5 zone de fertilitate si alte 5 zone de favorabilitate, fiecare cu o anumita norma de venit, exprimata in mii lei pe hectar.
Din inmultirea cifrei ce reprezinta norma de venit pe hectar cu suprafetele de teren detinute de contribuabili se obtine venitul annual, la care se aplica cota de impozit de 10% pe anii 1994, 1995 si 1996 se de 15% incepand cu anul 1997, obtinandu-se impozitul de plata. Punerea in aplicare a acestor prevederi s-a amanat pana in anul 2000.
Impozitul este stabilit pe numele persoanelor fizice detinatoare a terenurilor sau in cazul asociatiei agricole constituite potrivit legii, pe numele asociatiei, persoana juridica.
De la impunerea pe baza normelor de venit se excepteaza veniturile obtinute din cultivarea si vanzarea de flori, de legume si zarzavaturi in solarii si sere, cat si cele din cultivarea si vanzarea de arbusti, plante decorative, ciuperci, pueti si butasi de vita de vie pentru care impunerea se face la venitul real, adica la venitul brut realizat minus cheltuielile legate de realizarea venitului.
Termenele de plata
Impozitul pe venitul agricol se plateste in proportiile si la termenele urmatoare:
50% pana la 1 septembrie inclusiv
50% pana la 15 noiembrie inclusiv
in baza instiintarii de plata trimisa de organul fiscal pana la data de 15 aprilie a anului de impunere.
Intarzierea platii celor doua rate scadente adauga la debit si majorarile de 0,12% pentru fiecare zi de depasire care se incaseaza odata cu debitul restant.
Impozitele necalculate la timp pot fi pretinse pe 3 ani anteriori celui in care s-a facut constatarea, iar cele platite fara a fi datorate pot fi cerute de cel indreptatit in acelasi termen.
Cand recolta a fost calamitata, legiuitorul a stabilit ca venitul agricol se reduce proportional cu pierderile de recolta datorate acestei cauze, pe baza constatarilor la fata locului din partea organelor fiscale, a celor agricole de specialitate si ale administratiei locale intrunite in comisie, reducerea fiscala operand o singura data pe an, incepand cu 15 noiembrie.
Impozitul pe venitul agricol constituie venit al bugetelor locale, fiind cea mai importanta sursa de finantare a cheltuielilor apartinand primariilor din mediul rural.
Facem precizarea ca pentru perioada de la 1.01.1997 pana la 31.12.1999 aplicarea legii privind impozitul agricol a fost suspendata - contribuabilii cu acest gen de obligatii fiscale urmand sa fie repusi in evidenta incepand cu anul 2000.
