Gestiunea investitiilor publice - Studiul de fezabilitate, Evaluarea proiectelor de investitii

Gestiunea investitiilor publice

Colectivitatile urbane europene se gasesc intr-un amplu proces de competitie, declansat in ultimele decenii ale secolului trecut, in cadrul caruia trebuie sa faca fata unui dublu set de exigente.

Pe de o parte, in cadrul procesului de edificare a unei comunitati europene unite, s-a declansat o competitie a ierarhiilor comunitatilor teritoriale. Orase, regiuni intregi cauta sa ocupe o pozitie privilegiata in spatiul european, cu indeplinirea unor criterii unanim recunoscute. Fiecare entitate cauta sa-si impuna propria-i personalitate prin definirea identitatii si spiritul locului. Aceasta inseamna valorificarea atuurilor geografice, peisagistice, cultural istorice dar si economice si sociale. Afirmarea ambitiilor proprii, vis a vis de localitatile rivale, presupune raspunsurile la intrebarile ,,Cine suntem?" si ,,Ce dorim sa fim in viitor?"

Spiritul si individualitatea unei localitati trebuie sa se bazeze, in primul rand, pe cunoasterea si valorificarea trasaturilor specifice, in cadrul evolutiei sale istorice ,,Asa cum o persoana exista pentru ca are o identitate care o diferentiaza de altele, la fel se poate spune si despre teritoriu, oras sau regiune, iata deviza care corespunde cel mai bine actualei competitii dintre localitatile si regiunile Comunitatii Europene.

Pentru a-si indeplini angajamentele luate in fata electorilor si totodata consumatori de servicii, organele puterii publice trebuie sa dispuna de doua instrumente de actiune: o strategie pertinenta, resursele necesare transpunerii ei in practica.

Intre cele doua exista o relatie biunivoca, o strategie este pertinenta daca exista resurse disponibile pentru implementarea ei, iar o activitate de investitii benefica nu se poate realiza decat pe baza unei strategii coerente. Deci decizia strategica si decizia de investitii au o puternica complementaritate iar convergenta lor consta in faptul ca ambele angajeaza viitorul.

Strategia, ca si in sectorul privat, este fundamentul succesului in competitia urbana contemporana. Analiza strategica trebuie sa aiba in vedere trei aspecte ale dezvoltarii localitatii : competitie, competitivitate si pozitionare. Numai cunoscand domeniile de concurenta si rivalii, evaluand realist propriile slabiciuni si puncte forte si delimitand atributele distincte ce vor fi promovate cu prioritate se poate stabili o politica de investitii coerenta bazata pe un portofoliu de proiecte cu tinte precise subordonate atingerii obiectivelor programului de dezvoltare a localitatii.

Analiza strategica, in termeni de competitie : domenii de competitie si rivali potentiali este o problema arzatoare care in cazul colectivitatilor locale trebuie abordata luand in considerare un nou actor : clientul-elector cu problemele si dorintele sale.

In comunitatile teritoriale moderne a inceput sa opereze notiunea de ,rating" care in context exprima forta concurentiala si greutatea semnaturilor alesilor localitatii.

Pentru o colectivitate teritoriala evaluarea rating-ului se face pe baza a patru directii de analiza :

Baza economica care constituie sursa de potential fiscal;

Situatia financiara generala si metodele de gestiune financiara folosite;

Gradul de indatorare si modul cum este gestionat;

Capacitatea manageriala si profesionala a factorilor responsabili;

Un proiect de investitii are o dinamica specifica pe un interval de timp determinat care constituie ciclul sau de viata. Proiectul este rezultanta unui proces complex, transpunerea sa in practica realizandu-se prin activitati si sarcini care au urmatoarele caracteristici:

Sunt identificabile si joaca bine definit in viata proiectului, ceea ce inseamna ca, orice anomalie de ordin calitativ sau cantitativ in executia unei activitati se poate reflecta negativ prin compromiterea sau prejudicierea obiectivelor proiectului;

Fiecare activitate are un inceput si un sfarsit bine determinat;

Orice activitate este consumatoare de resurse (materiale, umane, de timp), fiecare dintre acestea avand un cost si o anumita disponibilitate;

Orice activitate / sarcina este legata de cel putin o alta activitate/sarcina printr-o relatie de anterioritate (de precedenta) care, din punct de vedere tehnologic, arata ca, ea nu poate sa inceapa daca si numai una dintre acele activitati cu care este in relatii de anterioritate nu este terminata (o suprapunere partiala) este acceptata in anumite conditii de lucru fiind stabilita de specialisti avizati in tehnologia aplicata.

Determinarea duratei ciclului de viata a proiectului are doua motivatii:

Evaluare si analiza a oportunitatii si eficientei proiectului prin care se fundamenteaza din punct de vedere economic decizia de investitie;

Gestiunea implementarii proiectului respectiv, programarea, urmarirea si controlul executiei lucrarilor;

In primul caz este vorba de o abordare economica atunci cand proiectul este tratat prin prisma modului cum acesta va contribui la realizarea scopurilor care au stat la baza ideii de proiect. In acest context sunt realizate elementele necorporale : studii, rapoarte si alte documente ce inglobeaza eforturi intelectuale considerabile (investitia intelectuala a proiectului). In principal este studiat prin metode specifice, influentele asupra situatiei economice si financiare a promotorului sau impactul in plan economic si social la nivel macro sau mezoeconomic.

Luand drept criteriu de definire, specificul activitatilor ce se deruleaza pe parcursul ciclului de viata al proiectului, acesta se poate imparti in trei etape semnificative. Etapizarile care se fac, au un caracter mai mult metodologic, avand menirea de a delimita cat mai bine locul si rolul diferitilor actori in cadrul proiectului, precum si pentru a face o riguroasa determinare a structurii si intensitatii consumului de resurse investitionale. In practica, limitele intre etape sunt de cele mai multe ori difuze existand posibilitatea reala de suprapuneri pe anumite intervale (de exemplu : detaliile de executie se realizeaza cel mai adesea concomitent cu executia propriu-zisa a proiectului).

1. Etapa de conceptie (preinvestitionala) care constituie pasajul intre idee si actiune. Este perioada in care se dezvolta o idee de proiect, careia i se fundamenteaza necesitatea, oportunitatea si eficienta, in cadrul unei documentatii specifice.

Jaloane si documente in ciclul de viata al proiectului

Este o etapa ce se finalizeaza prin studii, proiecte, licente, caiete de sarcini, atunci cand sunt preponderente activitatile intelectuale ce vor constitui cea mai mare parte a imobilizarilor necorporale. De aceea, in aceasta etapa consumul de resurse fizice este redus, si sunt antrenati acei actori sau organisme care concura la fundamentarea si adoptarea deciziei de a investi, la definirea conceptiei tehnic-constructive si functionale a proiectului.

2. Etapa de implementare (executie) este etapa in care creste rolul factorilor ce concura la transpunerea in practica a proiectului, iar consumul de resurse fizice investitionale este maxim in raport cu celelalte etape.

Ea se desfasoara conform prescriptiilor din documentatia tehnico-economica de proiect elaborata in etapa anterioara si este perioada de timp in care resursele alocate sunt transformate pe santier, in elementele materiale concrete ale viitoarelor capacitati de productie sau de folosinta.

Durata etapei de realizare a proiectului prezinta interes deosebit din punct de vedere al marimii sale, al consumului de resurse si nu in ultimul rand, al corelarii actiunii actorilor si coordonarii lucrarilor. De aceea nu trebuie privita ca o simpla insumare a duratelor activitatilor ce concura la implementarea proiectului, care se desfasoara succesiv sau simultan.

Durata de executie se studiaza cu ajutorul metodelor matematice specifice teoriei grafurilor sau cu ajutorul graficului Grantt. Aceste modele sunt de un real folos pentru conducerea operativa a lucrarilor de executie si proiectare.

Cele doua etape prezentate au multe puncte comune si sunt dificil de departajat in practica. Obiectivul lor comun este de a se crea premisele necesare realizarii scopului urmarit prin realizarea proiectului, de exemplu: pentru o investitie de expansiune, scopul proiectului este de a se construi o noua capacitate de productie, o sectie, un atelier, o instalatie, etc.

Durata de viata a proiectului

Legenda :

d = durata de executie

D_E = durata de exploatare

Curba care caracterizeaza din punct de vedere economic ciclul de viata economica a proiectului este curba de evolutie a cash flow-ului din figura de mai sus.

In procesul de realizare a proiectului, ansamblul constructiilor, instalatiilor, amenajarilor de teren pe amplasamentul ales, este numit generic de gestionarii proiectului ,,obiectiv de investitii". In functie de amploarea si complexitatea proiectului, si de nevoia de a se asigura o buna corelare si coordonare a activitatilor pe santier, obiectivul se poate imparti in ,,obiecte de investitii".

Un obiect de investitii este un element structural al obiectivului, bine definit si delimitat spatial si functional, care poate sa-si indeplineasca functiunile pentru care a fost creat in mod autonom, daca i se asigura utilitatile necesare.

3. Etapa de exploatare, in literatura de specialitate mai este numita si ,,durata de viata utila", este perioada in care se obtin, esalonat, rezultatele utile scontate. Durata de viata utila a proiectului nu trebuie sa fie confundata cu durata de amortizare contabila a investitiei. Investitia este subiect al procesului de amortizare, prin depreciere care, din punct de vedere contabil se constata si se evidentiaza prin diminuarea valorii sale in timp. Aceasta diminuare este rezultatul uzurii, prin utilizare sau datorita progresului tehnic. Din punct de vedere contabil, durata de viata a investitiei este acel timp in care imobilizarile se amortizeaza complet, si de regula este stabilit prin acte normative.

Din punct de vedere gestionar, in opozitie cu activitatile de tip operatie, proiectele prezinta doua trasaturi specifice importante pentru seful de proiect:

Ireversibilitatea deciziilor de gestiune, ceea ce poate avea consecinte din cele mai nefaste. De aceea este nevoie de o atenta documentare si analiza antefactum pentru a se detecta toate consecintele actiunilor ce decurg din deciziile luate, si de a lua toate masurile de prevenire, in mod special prin reducerea intervalului de timp intre decizie si actiune;

Risc sporit datorita faptului ca proiectul este gestionat de regula intr-un mediu ostil cu factori exogeni de influenta nu intotdeauna bine cunoscuti;

Trebuie stabilita o corelatie intre nivelul de cunostinte despre proiect si stadiul realizarii sale. Proiectul apare ca o interdependenta intre doua procese :

A.             - un proces de exploatare, de achizitie de informatii necesare reducerii incertitudinii;

B.             -un proces de actiune, de decizie care reduce gradul de libertate/interventie asupra proiectului.

Ciclul de viata din punct de vedere gestionar este caracterizat de evolutia a doua curbe.

Pe masura ce proiectul avanseaza in executie, creste nivelul de cunostinte (curba A) si implicit gradul lor de certitudine. In acelasi timp, cu cat proiectul este mai avansat, conform principiului ireversibilitatii, gradul de libertate (capacitatea de actiune) a deciziilor scade, deciziile cu privire la durate, la resurse consumate nu mai pot fi schimbate.

Pentru seful de proiect, in aceste conditii se pune problema de a gasi echilibrul intre timpul de culegere a datelor (amonte) si urgenta cu care trebuie sa-si organizeze actiunea (aval). Cu alte cuvinte, trebuie sa urgenteze completarea bazei de date, precum si calitatea informatiilor (curba A') si ,,amanarea" deciziilor cat mai aproape de momentul actiunii (curba B') conform principiului ,,aici si acum". In aval se va intarzia la maxim angajarea pe proiect a resurselor si se va urmari scurtarea duratei de executie a lucrarilor. Se evita astfel imobilizarile inutile, si se imbunatateste capacitatea de reactie in fata imprevizibilului.

Din punct de vedere economic, aceasta strategie se transpune in graficul de esalonare a cheltuielilor de investitii. Esalonarea investitiei pe durata de executie are influenta majora asupra eficientei proiectului. Optimizarea esalonarii este o problema care tine mai mult de latura calitativa a procesului de proiectare, de experienta specialistilor proiectanti. Teoretic, avem trei curbe care reflecta conceptii diferite privind esalonarea :

1. esalonare progresiva : l₁ <l₂<.<l_d
2. esalonare constanta : l₁ <l₂<.= l_d
3. esalonare regresiva : l₁ >l₂>.>l_d

Esalonarea progresiva este cea mai eficienta deoarece creeaza premisa obtinerii celor mai mici pierderi de venit pe durata de executie. Este in acelasi timp si operationala dat fiind faptul ca, de regula in procesul de executie fondurile cele mai importante se imobilizeaza in echipamente si instalatii de lucru care se monteaza in partea finala a executiei. Pentru ca premisa sa devina realitate inca de la faza de negocieri - contractari trebuie evitat sa se creeze stocuri de echipamente printr-o politica nefericita de aprovizionare cand, din spirit de prudenta exagerata se face o aprovizionare in avans, uneori justificata dar de cele mai multe ori dintr-o gresita conceptie manageriala.

Continutul fazelor unui proiect de investitii

Definitia data de specialistii Bancii Mondiale pentru un proiect productiv generator de bunuri si/sau servicii considerata cea mai completa arata ca ,,proiectul este un ansamblu optimal de actiune cu caracter de investitii, bazat pe o planificare sectoriala, globala si coerenta, gratie caruia, o combinatie definita de resurse materiale, umane genereaza o dezvoltare economica, sociala de o valoare determinata".

Elaborarea si implementarea oricarui proiect este un proces ciclic format din faze cu o succesiune si etapizare logic prestabilite, care interconditioneaza reciproc. In linii mari, reamintim ca ciclul de viata al unui proiect are trei subcicluri : preinvestitional, investitional si operational.

Schema generala de analiza a ciclului de viata cuprinde 6 faze, a caror dezvoltare pe etape, depinde de anvergura si/sau importanta proiectului. Desi nu difera mult de schema folosita de expertii Bancii Mondiale, alti specialisti introduc o noua faza care modifica formal structura dar continutul analizei ramane acelasi:

Diferenta consta in gruparea primelor doua faze preinvestitionale ,,identificarea ideii" si ,,pregatirea proiectului" intr-o singura faza pregatitoare ,,elaborarea proiectului" si introducerea ,,lichidarii" ca faza distincta importanta in existenta proiectului.

Elaborarea proiectului

Este faza preinvestitionala, de conceptie a proiectului a carei rezolvare poate fi dezvoltata in trei etape :

identificarea ideii de proiect

elaborarea schitei de proiect (studiu de prefezabilitate)

elaborarea studiului de fezabilitate a proiectului

Dezvoltarea acestor etape se concretizeaza in diverse documente si dosare fiind dependenta de tipul proiectului, agentului promotor care are responsabilitatea realizarii lor. Promotorul ideii de proiect poate fi : un agent economic privat, o entitate publica locala sau centrala, o organizatie nonguvernamentala sau o organizatie internationala. Concluziile acestei faze exprima punctul de vedere si exigentele initiatorului de proiect.

Identificarea ideii de proiect - cauta raspunsurile la intrebari de genul : ce trebuie facut? Pentru ce trebuie sa se faca?

Ideea de proiect porneste de la dorinta de a satisface o cerere curenta sau de perspectiva, sau de a exploata o oportunitate. Caracterul limitat al resurselor, restrictiile de disponibilitate nu permit a se satisface toate dorintele in orice conditii. De aceea este nevoie de a alege acele proiecte care prezinta garantia sansei de succes, nu vor genera efecte nedorite si nu in ultimul rand satisfac nevoile cele mai acute. Pentru inceput, o idee de proiect este considerata viabila daca se dezvolta intr-un domeniu strategic prioritar in plan teritorial sau departamental, este fezabila din punct de vedere tehnic si este agreata de organe ale administratiei publice centrale si locale.

Identificarea ideilor de proiect se poate realiza astfel :

pe baza de proiect - releu, adica, continuarea unui proiect existent prin dezvoltarea ideii initiale sau prin diversificare in sectorul respectiv. O astfel de procedura se aplica in sectoare ca : transporturi rutiere, feroviare, in energetica si poate sa se extinda pe durate mari de timp. O varianta a proiectului releu, agreata de organismele financiare internationale, este procedura ,,piggy back" care consta in reinnoirea intr-un ciclu automat a proiectelor prin includerea in creditul initial a unei sume destinate studiului preliminar pentru proiecte ulterioare;

identificarea nevoilor si/sau a oportunitatilor prin analiza prioritatilor strategice in profil teritorial sau departamental. Studiile sectoriale sunt principala sursa de informatii in aceasta faza si este de dorit sa fie cat mai bine fundamentate si actualizate. In cazul proiectelor la nivel de colectivitate teritoriala strategiile de dezvoltare locala schitele de sistematizare sunt principalul fundament al proiectelor de servicii publice.

O alta procedura urmata de organismele financiare consta in trimiterea in misiuni de experti care sa studieze la fata locului problemele referitoare privind oportunitatile de investitii prin identificarea prioritatilor zonale, cu acordul si conlucrarea autoritatilor locale. Pe aceasta cale, expertii Bancii Mondiale pot colabora cu specialistii altor organisme internationale specializate cum ar fi : ONUDI, FAO, OMS, UNESCO, etc in cadrul unor misiuni comune.

Fundamentarea ideii de proiect se bazeaza si pe analiza informatiilor privind : interesul economic al promotorului, caracterizarea mediului contextual, al proiectului, locul si rolul proiectului in strategia generala a initiatorului, caracterizarea mediului contextual, al proiectului, locul si rolul proiectului in strategia generala a initiatorului, facilitatile de realizare, riscurile inerente proiectului. In fisa de intentie a ideii de proiect se vor prezenta concluziile fiecarei analize si calificative obtinute astfel : foarte favorabile, favorabile, fara relevanta, efect negativ. Vor fi definite problemele si studiile ce vor fi cercetate in fazele ulterioare de analiza :

1. date cu caracter general : identificarea promotorului ideii, definirea actiunilor ce trebuie dezvoltate, localizarea administrativ-geografica cu motivarea oportunitatii si criteriilor de alegere, referinte la eventualele obiective strategice sectoriale sau regionale in care se incadreaza ideea propusa
2. analiza situatiei existente referitoare la :
• o nevoie locala nesatisfacuta sau insuficient acoperita, daca exista un agent prestator local sau zonal;
• o oportunitate locala neexploatata sau partial exploatata, gradul de utilizare, motivele de subutilizare;
• existenta unor surse de mijloace locale mobilizate in cadrul proiectului;
3. descrierea ideii de proiect : rezultate asteptate, lucrari si sarcini ce trebuie intreprinse (studii, echipamente, etc), responsabilitati pentru partea de studii, de realizare, de control, de finantare;
4. consecinte financiare: costul lucrarilor de implementare, modalitati de finantare : surse proprii, subventii, imprumuturi, etc, tabloul cheltuielilor de functionare, de personal, intretinere, dobanzi, rate la credite, etc.
5. Informatii privind executia : esalonarea lucrarii, esalonarea creditelor si a rambursarilor, esalonarea cheltuielilor curente, etc.

Oricat s-ar afirma ca, in economia de piata fiecare intreprinzator are libertatea de a-si dezvolta nestingherit orice activitate, in realitate el trebuie sa fie avizat cu privire la impactul proiectului sau asupra intereselor economice, sociale, ecologice ale colectivitatii teritoriale din zona de amplasament, sa testeze gradul sau de acceptabilitate de catre diferite poluri de interese, pentru ca sa-si evalueze corect sansele de succes.

Formularea proiectului este ceea ce se numeste ,,pipe-line-ul" proiectului. Dificultatea de a stabili cu exactitate limitele procesului de pregatire a proiectului ne obliga sa o definim prin ceea ce consideram ca trebuie sa cuprinda aceasta faza : toate activitatile necesare aducerii proiectului intr-un stadiu de a fi recunoscut ca realizabil din mai multe puncte de vedere : tehnic, economic, comercial, financiar, institutional si creeaza premisele de a-l evalua. Pregatirea se poate face in doua trepte :

Selectia preliminara finalizata prin ,,studiu de prefezabilitate"

Formularea proiectului incheiata prin ,,studiu de fezabilitate"

Daca studiul de oportunitate este complet, bine articulat si fundamentat se poate renunta la elaborarea studiului de prefezabilitate.

Concomitent cu elaborarea acestor documente, la cererea promotorului de proiect se pot realiza si studii auxiliare ce vor servi procesului de fundamentare a proiectului prin care se rezolva punctual probleme specifice, cum ar fi : amplasament, marimea capacitatii de productie, alegerea echipamentelor tehnologice, teste de laborator/statii pilot, etc.

1 Studiul de prefezabilitate

Studiul de prefezabilitate se executa tot de promotorul ideii de proiect si reda conceptia generala a proiectului din punct de vedere tehnic, elaborarea sumara a mijloacelor de aplicare. Pe baza sa se poate defini modul cum se inscrie proiectul intr-un program sectorial si se poate incepe identificarea posibilelor surse de finantare. Ipotezele construite pe baza analizelor din studiul de fezabilitate sunt sustinute prin analize critice in cadrul unor studii functionale suport. Spre deosebire de studiul de fezabilitate, in studiul de prefezabilitate se abordeaza aceleasi probleme dar toate analizele, evaluarile au un caracter provizoriu, sumar.

2 Studiul de fezabilitate

Studiul de fezabilitate este documentatia tehnico-economica de fundamentare complexa a deciziei de investitie, bazata la randul ei pe o analiza competenta a problemelor de care depinde evolutia viitoare a proiectului. Fiind nevoie de mult profesionalism, de cele mai multe ori realizarea studiului de fezabilitate este incredintata birourilor specializate de consultanta. Studiul de fezabilitate dezvolta si detaliaza analizele sumare din documentele anterioare. In acest stadiu se fac delimitari nete intre variante de proiect, se evalueaza caracteristicile tehnice ale activitatilor, se stabilesc mijloacele, resursele, se estimeaza costurile lucrarilor, se estimeaza rezultatele economice si financiare.

Un studiu de fezabilitate are urmatoarea structura:

Date si informatii din studiile sectoriale si/sau operationale suport

Generalitati, subdosar administrativ si cel de studii de piata/nevoi care cuprinde informatii cu privire la : fundamentarea amplasamentului, situatia detaliata in raport cu studiul de oportunitate privind situatia existenta, analiza cererii sau nevoilor, descrierea detaliata a rezultatului procesului  (scop, obiective, data punerii in functiune), responsabilitati privind elaborarea documentatiilor tehnice de proiect ce preced executia;

Descrierea proiectului cuprinde o descriere detaliata a variantelor retinute, specificatiile tehnice de proiect, strategia de implementare, calendarul executiei, masuri supletive, recapitulare asupra mijloacelor necesare;

Implicatiile financiare cuprind mijloacele financiare necesare (scadentarul privind transele de credit, contributia celorlalte surse, rambursari, dobanzi, etc) masuri de aplicare (facilitati de natura fiscala), rezultate financiare estimate. Esential pentru dosarul financiar este constructia tabloului de flux de trezorerie (cash flow) pentru proiecte industriale si impactul proiectului asupra veniturilor si cheltuielilor administratiei publice pentru proiectele publice.

Implicatiile economice si sociale (subdosar economic si social) releva impactul proiectului asupra mediului economic si social. Problema trebuie abordata diferit daca este proiect emanat de la un intreprinzator privat, o entitate publica, un organism international.

Avize si acorduri reglementate de legislatia in vigoare:

o      Avizul ordonatorului principal de credite;

o      Certificatul de urbanism referitor la incadrarea amplasamentului in planul urbanistic al localitatii si regimul juridic al terenului

o      Avizele privind asigurarea cu utilitati

o      Aviz privind consumul de combustibil

o      Aviz privind protectia mediului

o      Alte avize de specialitate prevazute de lege

Studiul de fezabilitate cuprinde si desene, schite referitoare la planul de amplasament, planul general, planuri si sectiuni de arhitectura pe obiecte de constructie.

Sansele de succes ale unui proiect depind in foarte mare masura de profesionalismul cu care este depasita faza de elaborare. In faza preinvestitionala de pregatire a proiectului analiza are un caracter complex interdisciplinar, specialistii fiind de acord cu analiza proiectului din punct de vedere : tehnic, institutional, social, comercial, economic, financiar.

3. Evaluarea proiectelor de investitii

Evaluarea este o procedura, de obicei standardizata, de tratare a informatiilor tehnice, economice si financiare referitoare la proiect, in contextul mediului sau economic, in urma careia, pe baza unui sistem prestabilit de criterii, este recomandat pentru selectie, modificare sau respingere. Evaluarea sumara este specifica fazei incipiente ale vietii proiectului, iar evaluarea finala se realizeaza numai pe baza datelor finale furnizate la terminarea formularii proiectului in studiul de fezabilitate. Deci, evaluarea are un caracter continuu realizandu-se in diferite momente ale ciclului vietii proiectului astfel:

• La finalul fiecarei faze a ciclului de viata a proiectului pentru a hotari daca se continua sau nu proiectul;
• Dupa fiecare etapa semnificativa in cadrul fazelor (evaluarea sincrona) pentru a permite luarea deciziilor tactice in derularea proiectului. Astfel, evaluarea continua este decisiva in etapele de formulare corespunzatoare primelor faze ale ciclului unde trebuie sa se evalueze avantajele si/sau inconvenientele care, intr-o perspectiva multicriteriala permit identificarea de variante diferite. Evaluarea periodica (trimestriala, semestriala, anuala, etc) este regasita in fazele de gestiune si management, mai ales in segmentele de planificare, programare, motivare, urmarire si control.
• La finalul redactarii proiectului, inainte de a incepe executia investitiei proiectului
• La finalul propunerii finantarii proiectului
• La finalul executiei investitiei proiectului
• In faza operationala pentru a se vedea cum se indeplinesc prevederile
• Dupa ce s-a materializat investitia si s-a terminat faza operationala (evaluarea retrospectiva sau evaluarea ex-post) pentru a vedea rezultatele definitive ale proiectului

Evaluarile care se realizeaza in primele faze au un grad de risc ridicat pentru ca se bazeaza pe ipoteze sau pe informatii viitoare, in timp ce la evaluarea rezultatelor finale (ex-post), riscul este mai redus pentru ca se bazeaza pe fapte istorice privind proiectul. Dar, pentru ca rezultatele diferitelor evaluari sa fie coerente si sa permita comparatii, este necesar sa se dispuna de doua instrumente de lucru :

• Sistemul de criterii de valorificare si prioritatile (Value System) sa se mentina sau sa prezinte variatii minime;
• Metodologia de evaluare sa fie aceeasi.

Este important a evidentia ca, rezultatele unei evaluari si, prin urmare, eficienta unui proiect, depind in mare parte de calitatea fazelor de formulare si de pregatirea proiectului. Este necesara o evaluare pertinenta in faza preinvestitionala pentru ca, este un proces ce solicita eforturi investitionale mari in faza proxima de implementare, fara a genera nici un efect acestea fiind amanate pentru o perioada ulterioara. De asemenea, este nevoie de evaluare pentru ca, exista oportunitati alternative de folosire a resurselor si trebuie aleasa acea varianta care este superioara celorlalte, fie din punct de vedere al impactului macroeconomic fie din punct de vedere al beneficiilor asteptate. Indiferent de palierul de la care se face judecata, procesul de evaluare trebuie sa parcurga urmatorii pasi :

Identificarea cantitatii, calitatii si disponibilitatilor factorilor de productie fizici si a rezultatelor scontate;

Acordarea unor preturi, tarife adecvate fiecarui parametru astfel incat sa fie posibila exprimarea sa valorica;

Comensurarea eforturilor si efectelor astfel incat sa fie posibila compararea cu proiecte/variante alternative;

Analiza calitativa a rezultatelor laturii cantitative si stabilirea unor concluzii pertinente, intr-un sistem de criterii prestabilit, care sa permita o decizie cat mai conforma cu obiectivele urmarite.

Evaluarea proiectului este o faza care, de obicei, se executa de specialisti din firme specializate sau ai finantatorului si are trei componente esentiale ce trebuie derulate indiferent de situatia fazelor anterioare:

Evaluarea financiara - examinarea profitabilitatii proiectului din punct de vedere al agentului promotor;

Evaluarea economica - examinarea rentabilitatii proiectului din punct de vedere al colectivitatii locale;

Evaluarea riscului si incertitudinii

In fapt este vorba de o evaluare multicriteriala si multidisciplinara a eficientei proiectului, bazata pe o analiza critica pluridisciplinara din care nu sunt omise aspectele sociale, juridice sau de mediu care, pe baza unui sistem de prioritati pot fi ordonate diferit de la un proiect la altul.

Tehnica ce introduce variabilele de mediu in luarea deciziilor este evaluarea impactului de mediu. Este vorba de o tehnica generalizata in toate tarile industrializate pentru a proteja degradarea continua a mediului, fiind recomandata de organisme internationale de notorietate, si in special, de UE. Din 1985, evaluarea impactului ambiental  (EIA) reglementata printr-o regula specifica (Directiva 337/85 CEE) recunoscuta ca fiind instrumentul cel mai adecvat pentru prezervarea resurselor naturale si pentru apararea mediului. Din aceasta perspectiva, majoritatea proiectelor sunt obligate sa se supuna acestui tip de evaluare. Sub incidenta acestei directive intra proiectele din domeniul petrochimic, centrale termice, autostrazi, cai ferate, etc.

In orice caz, proiectele trebuie judecate dintr-o perspectiva multipla, astfel ca intotdeauna sa se realizeze o evaluare multicriteriala adecvata.

In esenta, procesul de evaluare se desfasoara in urmatorii pasi:

Identificarea parametrilor : economici, sociali, de mediu in termeni de costuri sau beneficii indiferent de influenta lor negativa sau pozitiva;

Cuantificarea parametrilor, inseamna masurarea si atribuirea de unitati de masura adecvate.

Analiza cantitativa si calitativa a parametrilor

Comparatia efectelor se va realiza in mod obligatoriu folosind tehnica de actualizare (teoria scontarii). Rata de actualizare (tariful scontului) ne indica ce valoare pierde un bun economic, cand disponibilitatea sa intarzie se amana cu un an. Evident, acest procedeu de comparatie este valid numai daca efectele s-au cuantificat si valorificat anterior.

In urma acestor analize expertii intocmesc un raport de evaluare, document care sta la baza continuarii sau sistarii urmatoarele faze ale proiectului, si in primul rand declansarea negocierilor pentru incheierea contractelor cu partenerii ce vor contribui la realizarea proiectului. Raportul devine operational numai in urma analizei sale in cadrul negocierilor dintre expertii bancii si cei ai promotorului proiectului.

Decizia asupra proiectului

Pe baza informatiilor oferite de documentele intocmite in fazele anterioare, factorul cu putere de decizie - managerul firmei- o entitate va lua decizia privind viitorul proiectului studiat. In esenta opinia sa poate sa conduca la una din concluziile :

• Proiectul este insuficient fundamentat, eficienta sa nu este clar conturata si ca urmare se impune refacerea, totala sau partiala, a studiilor tehnice, a analizelor economico-financiare. Eventual se recomanda includerea in studiu si a altor variante de proiect;
• Abandonarea proiectului, implementarea sa fiind fie prematura, sau eficienta sa nu justifica cheltuielile de investitii;
• Constatarea ca una din variantele de proiect prezentate este fezabila din toate punctele de vedere si surclaseaza celelalte variante. Aceasta va fi varianta care va fi implementata, fiind supusa in continuare rigorilor parcursului fazelor ulterioare.

Implementarea proiectelor de investitii

Decizia de realizare a proiectului declanseaza simultan doua directii de operatii : de finantare, si de realizare propriu-zisa a proiectului - realizarea fizica a lucrarilor conform unui program calendaristic. In aceasta faza are loc angajarea celui mai mare volum de resurse investitionale si actioneaza acei actori care au contributii si competente de executie. Are urmatoarele etape:

1. Elaborarea documentatiei tehnico-economice detaliate;
2. Negocierea si incheierea contractelor cu diversi actori ce concura la executia proiectului;

Licitatiile organizate pentru aprovizionarea proiectului cu resurse si echipamente se inscriu de regula in trei tipuri :

• Licitatii internationale de tip ICB (International Competitive Bidding)  - unde prin anunturi in presa internationala sunt invitati toti potentialii furnizori eligibili;
• Licitatii nationale de tip NCB (National Competitive Biddind) - care se fac numai pentru servicii strict specializate : consultanta, audit, echipamente speciale. Sunt lansate invitatii speciale pentru anumite firme specializate agreate.
2. Executia propriu-zisa a proiectului, este faza cea mai importanta din punct de vedere al mobilizarii resurselor investitionale, al coordonarii si conlucrarii activitatii actorilor pe santier.
3. Pregatirea si formarea personalului local in exploatarea si gestiunea proiectului
4. Punerea in functiune este o etapa cu pregnant caracter tehnic, eficienta in exploatarea proiectului depinzand foarte mult de modul in care este derulata aceasta etapa

Exploatarea si controlul

Este faza in care se confirma sau se infirma asteptarile promotorilor proiectului dar si celorlalti actori interesati, actionari, finantatori, etc.

Referitor la aceasta etapa inca din studiul de fezabilitate trebuie sa se faca analiza de impact organizatie - mediu economic pe trei coordonate :

• Definirea misiunii organizatiei
• Evaluarea organizatiei -structura capabilitate
• Evaluarea mediului economic-oportunitati si amenintari