Finante publice - test grila

1. Care este originea cuvantului "finante"?
Finantele este un cuvint de origine Latina, provenind din cuvintul finis care inseamna termen de plata

2. Ce reprezinta bunurile/ serviciile publice?
Bunurile publice aduc foloase tuturor membrilor societatii
Consumul utilitati publice este indivizibil, fara de plata si neconcurential
Serviciile publice doar in parte sunt prestate contra plata

3 Prin ce se caracterizeaza bunurile publice?
Prin -bunuri sociale
- Utilitati publice
- Bunuri collective
Sau prin bunuri collective, individuale, service semipublice

4.Ce reprezinta bunurile/ serviciile semipublice?
Care satisfac nevoi semipublice fie prin piata concurenta sau prin economia publica, intra in aceasta educatia, cultura, ocrotirea medicala, protectie sociala

5. Definiti conceptul de finante
Existenta si dezvoltarea finantelor publice sunt in legatura directa cu aparitia si dezvoltarea statului si cu aparitia si folosirea formelor valorice si a banilor in repartizarea produsului

6. Definiti conceptul de finante publice.
Relatiile aparute in procesul de procurarii sirepartizarii resurselor banesti de care are nevoie statul pentru indeplinirea sarcinilor si functiilor sale formeaza finantele publice

7. Prezentati principalele deosebiri dintre finantele publice (fb) si finantele private (fp).
-fb sunt folosite ion scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii, fp realizari profituri de catre intreprinzatori particular
-fb sunt associate cu resurse, cheltuieli, imprumuturile, datoriile statului fp sunt associate cu resursele, cheltuieli, creantele de incasat, si obligatiile de plata
-fb gestiunea este reglementata de dreptul public iar fp urmeaza regurile dreptului commercial
-fb resursele se procura de la persoanele fizice si juridice prin calea constringerii
Fp procura resursele pe baza contractuale in conditiile confruntarii cereri cu oferta de capital de imprumut

8. Care este obiectul de studiu al disciplinei finante publice?
Se ocupa cu identificarea si evaluarea mijloacelor si efectelor privitoare la politicile financiare ale guvernului.Ea incearca sa analizeze efectele fiscalitatii si cheltuielilor publice asupra situatiei economice a indivizilor si organizatiilor si sa examineze impactul lor asupra anumitor obiective dezvoltarea tehnicilor si procedurilor prin care aceasta eficacitate sa creasca
Fb constituie o ramura a stiitelor economice si au ca obiect destudiu:
--modalitatilor de stabilire, percepere si urmarire a impozitelor, taxelor, contributilor si a veniturilor cu caracter nefiscal
--metodele de dimensionare si repartizare a cheltuielilor publice
--modalitatile de echilibrare a divereselor categorii dre bugete
--relatiile economice care se formeaza in procesul constituiii si repartizarii fondurilor publice
--plasarea si rambursarea creditelor publice
--organizarea si efectuarea controlului financiar de catre diverse organe de stat
-- politica fiscala si bugetara promovata de stat

9. Perioada liberala a fiantelor publice ("statul jandarm")
Sfirsitul sec 18 si 19-lea, a fost dominata cu ideile sustinute de A Smith, JB Say, Ion Ghica, Ion Ionescu, doctrina lor era pentru buna functionare a mecanismului pietei, factorii de productie trebuie sa poata misca liber de la un sector la altul, dupa principiul laissez faire, laissez passer
Fb se subordonau unor principii
-limitarea cheltuielilor publice la finantarea anumitor servicii collective, legate mai ales de siguranta bunurilor si a persoanelor
-lejeritatea si neutralitatea impozitelor, astfel incit sa serveasca exclusive acoperirea cheltuielilor publuice sis a nu constituie o frina pentru efectuarea schimburilor
-respectarea cu restrictii a echilibrului bugetar annual, considerat ca fiind principiul de aur al gestiunii bugetare
-contractarea de imprumuturi publice doar in situatii de exceptie, intrucit aceasta pe de o parte sporesc in mod artificial bugetul

10. Finantele publice in perioada interventionista
O perioada de criza 1929-1933, economist la aceasta perioada John Keynes, James Tobin, Mitita Constantinescu, Victor Slavescu, Victor Jinga.Keynes propune o politica de anticriza:
-mentinerea cereri prin nealterarea puterii de cumparare, avind in vedere faptul ca orce reducere a salariului antreneza scaderea consumului
-exercitatrea unei actiuni globale asupra economiei, prin interventia autoritatilor publice, argumentind ca sporirea investitilor are un rol stimulator
-implicarea statului prin actiuni asupra componentelor monetare ale economiei.Kejnes acorda o impotrtanta deosebita a ratei dobinzii si unei monede dirijate

11. Noua abordare liberala privind finantele publice.
In aceasta peroada au tendinte liberala si cea interventionista, economist liberalismului FRederich a von Hajek, Milton Friedman, George J, Stigler J.Buchanan, si a interventionismului P.A .Samuelson, K.J Arrow, James Tobin, Franco Modigliani.
Afirmatia lui Georges Corm :Economiia politica moderna a oscilat pentru stat si prin stat, totul pt individ si prin individ.

12. Caracterizati pe scurt conceptiile apartinand economiei de oferta
Adeptii Arthur Laffer, M FEldstain, A Gilder, doctrina lor condamna orce politica de reglare a cererii precum si rolul statului providenta, militind pentru manifestarea liberei initiative ca fiind singura in masura sa produca avutie.Conform acestei orinteri extinderea interventiilor economice si sociale ale statului a condos la excesse de reglementare, de cheltuieli publice si prelevari obligatorii, avind efecte negative asupar incitarii la munca.

13. Caracterizati pe scurt conceptiile apartinand scolii libertariene
Acuza statul provideneta ca este un factor anchilozare a societatii deoarece prin controlul asupra tuturor actorilor economici ingradeste initiative.Sector public este considerat ca fiind mai risipitor decit cel particular.Murrai Rothbard initiator, FRedrich August, Robert Nozick.O ramura cea mai ridicata a liberalismului.interzice sacrificarea unei personae in benificiul alteia, untricit societatea este formata din indivizi distincti, fiecare cu propria viata.

14. Caracterizati pe scurt conceptiile apartinand scolii optiunilor colective
Obiectul de studiu constituie statul, regimurile electorale, partidele, grupurile de presiune, birocratia.Adeptii sunt Denis C Muller(a zis :aplicare a princiipilor economice la stiinta economica)James Buchanan, G Tullock, D Black.Conceptiile acestei scoli considera ca statul trebuie sa se debirocratizeze si sa se integreze in mecanismele pietei, reducerea sectorului public sa fie insotita de o descentralizare.Administratiile trebuie sa devine mai eficiente, inspirinduse din modelele de gestiune firmelor particulare .Statul trebuie sa implica in obligatia de a-si echilibra bugetul.

15. Caracterizati pe scurt conceptiile apartinand conceptiei monetariste
In frunte cu Milton Friedman are pozitii diferite de cea lui Keynes in domeniul monetar.Caracteristica generala este ultraliberalismul:opozitie ferma la interventia statului si a bancii centrale, sustinind cresterea masei monetare in acelas ritm cu cel al cresterii produsului national

16. Functiile finantelor publice enuntate de Richard si Peggy Musgrave.
--Alocarea resurselor
Bunurile sociale nu pot fii obtinute prin mecanismul pietei ci sunt distribuite intermediul autoritatile publice, aceste servici sunt finantate pe seama resurselor publiuce mobilizate la bugetul statului si au rolul de a asigura satisfacera unor nevoi sociale (aparare, justitie, sanatate, invatamint)fara ca membri societatii sa achite statului pretul
--distribuirea veniturilor
Si averilor intre personae fizice si juridice depinde de forma de proprietate si modul de repartizare a factorilor de productie, apare necesitatea atenuarii discrepantilor ce se manifesta prin dredistribuirea fondurilor piblice.Actiune ce trevine statului.In acest scop este bugetul public, prin impozitare si cheltuieli publice
--Reglarea vietii economice
Prin politica fiscala a statului urmareste infaptuirea unor obiective :obtinerea unui grad acceptabil al stabilitati preturilor, atingerea unei mai mari ocupari a fortei de munca, realizarea unei situatii mai solide a balantei de plati externe, inregistrarea unei rate sporite a cresterii economice

17. Transferul de valoare in cadrul finantelor publice.
Dar nu toate relatiile banesti aparute in procesul repartizarii si circulatiei produsului intern brut sunt, in acelasi timp, si relatii financiare. In legatura cu transferul de valoare, ca generator al relatiilor financiare, este necesar sa se precizeze unele aspecte, cum sunt:
- manifestarea relatiilor financiare este determinata de transferul de valoare in forma baneasca, fie de la persoane fizice sau juridice catre fondurile publice care se constituie in economie, fie de la acestea catre persoane fizice sau juridice. Fluxurile banesti au loc deci in dublu sens. Transferul de valoare are caracterul de transfer de putere de cumparare. Pentru acele situatii in care transferul se efectueaza in natura, acesta exprima relatii de repartitie, fara insa a conduce la formarea de relatii financiare, fapt care se poate realiza doar dupa valorificarea produselor respective, din forma marfa in forma bani;
- transferul de valoare se efectueaza, de obicei, fara contra-prestatie directa. Pentru impozitele achitate, oricare ar fi acestea, platitorii - persoane fizice sau juridice - nu primesc o contraprestatie directa. De asemenea, pentru beneficiarii pensiilor si ajutoarelor nu se poate stabili o legatura directa intre sumele primite de la buget si contributiile platite de persoana in cauza;
- transferul de valoare la si de la fondurile constituite in economie are loc, in general, in conditii de nerambursabilitate. Doar o mica parte a acestor transferuri se realizeaza cu titlu rambursabil, ca, de exemplu: sumele varsate de persoanele fizice sau juridice in contul imprumuturilor publice contractate de stat, garantiile depuse de administratorii si cenzorii societatilor comerciale sau de persoanele care gestioneaza bani sau alte valori publice.
Relatiile financiare apar ca urmare a transferului de valoare la fondurile ce se constituie in economie sau de la acestea catre diversi beneficiari; transferul se efectueaza prin intermediul banilor, fara echivalent, in cea mai mare parte cu titlu nerambursabil, in scopul satisfacerii nevoilor sociale.

18. Functia de repartitie a finantelor publice.
Functia de repartitie se compune din doua faze, strans legate intre ele: constituirea fondurilor (veniturilor) publice si repartizarea (distribuirea) acestora (efectuarea cheltuielilor).

19. Faza de constituire a fondurilor financiare publice .
Constituirea fondurilor de resurse financiare publice se refera la formarea fondurilor publice de resurse banesti, care se pot alimenta pe mai multe cai: impozite, taxe, contributii pentru asigurarile sociale de stat, amenzi, penalitati, varsaminte din profitul regiilor autonome, varsaminte din veniturile institutiilor publice, chirii din concesiuni si inchirieri ale unor bunuri apartinand statului, venituri din valorificarea bunurilor apartinand statului etc.
La constituirea fondurilor publice participa cu resurse toate sectoarele sociale: public, particular, mixt, precum si populatia, dar in proportii diferite, in functie de capacitatea lor financiara. Cele mai multe resurse sunt mobilizate la fondurile financiare publice cu titlu definitiv si fara contraprestatie.

20. Faza de distribuire a fondurilor financiare publice.
Distribuirea fondurilor de resurse financiare publice reprezinta stabilirea destinatiilor pentru cheltuielile publice, si anume: invatamant, sanatate, protectie sociala, aparare nationala, ordine publica, actiuni economice etc. In cadrul fiecarei destinatii, resursele se defalcheaza pe beneficiari, obiective si actiuni.
Distribuirea fondurilor financiare publice pe beneficiari (persoane fizice si/sau juridice) este precedata de inventarierea si evaluarea in expresie baneasca a nevoilor sociale din perioada de referinta.
Resursele financiare publice, odata repartizate beneficiarilor, iau concret forma cheltuielilor publice pentru: plata salariilor si a altor drepturi de personal, procurarea de materiale si servicii, investitii publice, subventii acordate intreprinderilor, transferuri catre diverse persoane fizice: pensii, burse, alocatii, ajutoare etc.
Constituirea si dirijarea fondurilor publice reprezinta un proces unitar si neintrerupt, avand un rol important in infaptuirea reproductiei sociale largite.
Desi, la scara nationala, volumul resurselor prelevate la fondurile financiare publice este, in general, egal cu cel al resurselor distribuite, insusi acest proces complex de prelevare

21. Functia de control a finantelor publice.
Functia de control a finantelor publice este strans legata de functia de repartitie, avand insa o sfera de cuprindere mult mai mare, deoarece vizeaza atat constituirea si repartizarea fondurilor publice, cat si modul concret de utilizare a acestora. Manifestarea functiei de control este necesara din mai multe considerente:
- resursele financiare puse la dispozitia statului apartin intregii societati. Aceste resurse provin, in cea mai mare parte a lor, din impozite si taxe ai caror platitori trebuie sa fie interesati de modul cum sunt administrate;
- fondurile de resurse publice materializeaza o parte importanta din produsul intern brut, ridicandu-se la aproximativ jumatate din acesta;
- in etapa actuala, mai sunt inca membri ai societatii care au o atitudine de nepasare fata de avutul public, ceea ce conduce la folosirea nerationala a resurselor materiale umane si banesti, la risipa, specula si inavutire pe seama banului public.
Organele de control financiar ale statului urmaresc: incasarea ritmica si in cuantumul prevazut a veniturilor statului; modul in care beneficiarii utilizeaza fondurile publice primite de la buget; consumarea acestora pentru obiectivele carora le-au fost destinate; utilizarea resurselor financiare in conditii de maxima eficienta; instaurarea si mentinerea disciplinei financiare, precum si limitarea evaziunii fiscale etc.

22. Rolul finantelor publice.
Rolul finantelor publice. Prin transferul de putere de cumparare realizat de finantele publice are loc o modificare a raporturilor sociale, care influenteaza: procesul reproductiei sociale, potentialul economic al intreprinderilor, veniturile si averea cetatenilor, nivelul de trai al populatiei si, in general, calitatea vietii.
Cu ocazia colectarii resurselor financiare si, respectiv, a finantarii cheltuielilor publice, are loc un amplu proces de redistribuire a veniturilor si averilor persoanelor fizice si juridice. Redistribuirea se produce, pe de o parte, cu ajutorul impozitelor si taxelor percepute, iar pe de alta parte, pe calea subventiilor, transferurilor si alocatiilor bugetare. Concret, aceasta redistribuire imbraca diverse forme, precum:
- acordarea de ajutoare, indemnizatii, pensii, burse persoanelor apartinand unor anumite categorii sociale;
- subventionarea de la buget a productiei sau comercializarii
anumitor bunuri si servicii;
- oferta, din partea autoritatilor publice, a unor bunuri si servicii publice cu titlu gratuit (ordine publica, protectie sociala, aparare nationala, invatamant pana la anumite grade, ocrotire a sanatatii etc.).
Finantele publice sunt utilizate, de asemenea, in scopul asigurarii dezvoltarii economice si sociale a tarii intr-un cadru echilibrat. Autoritatile publice recurg la instrumente fiscale si bugetare pentru influentarea proceselor economice si inlaturarea dezechilibrelor economice. Pentru atingerea unor asemenea obiective, actiunile autoritatilor publice vizeaza aspecte cum sunt:
- reducerea impozitelor pentru stoparea fenomenelor inflationiste sau stimularea activitatii economice; sporirea impozitelor pentru reducerea anumitor consumuri sau activitati;
- finantarea unor activitati orientate spre crearea de noi locuri de munca, recalificarea somerilor si reorientarea lor profesionala;
- contractarea de imprumuturi publice pe piata interna in vederea readucerii in circuitul economic a disponibilitatilor banesti temporare si influentarii echilibrului monetar;
- completarea resurselor financiare interne prin contractarea de imprumuturi externe de catre stat sau prin garantarea imprumuturilor contractate de intreprinderi particulare si folosirea acestor fonduri pentru obiective de interes national.

23. Conjunctura economica interna cu impact asupra finantelor publice.
a) Cheltuielile publice se afla in continua crestere, paralel cu sporirea prelevarilor obligatorii. Modificarea dimensiunii cheltuielilor publice imbraca doua aspecte: unul cantitativ, dat de ponderea cheltuielilor statului in produsul intern brut, si unul calitativ, dat de continutul acestora. Caracteristica majora a bugetelor contemporane o constituie importanta cheltuielilor de transfer, care se directioneaza spre domeniile:
- social - sistemul de protectie sociala prin care sunt alocate cheltuielile de sprijin si asistenta;
- economic - subventii acordate agriculturii, intreprinderilor publice cu pierderi, prime pentru intreprinderile particulare;
- nivel local - transferuri si subventii acordate de administratia centrala de stat colectivitatilor locale, pentru scopuri generale sau cu destinatie precisa;
- exterior - contributii la bugetele organizatiilor internationale, ajutoare acordate altor tari etc.
b) Reabilitarea rolului economiei de piata si functionarea acesteia pe principii concurentiale se refera deopotriva la sectorul particular, institutiile publice si intreprinderile de stat.
Criza financiara a statului providenta, generata de tensiunile existente in legatura cu impartirea fondurilor financiare, conduce la necesitatea trecerii de la o cultura de monopol la o cultura a concurentei. Pentru aceasta, trebuie indeplinite doua conditii importante:
- incetarea administrarii economiei de catre stat;
- alinierea, cel putin a unora dintre domeniile sectorului public, la principiile economiei de piata.
c) Mediul monetar si financiar are un impact deosebit asupra finantelor publice, mai ales in conditiile oferite de interdependentele economico-financiare dintre tarile lumii, accentuate in ultimul deceniu. Dintre elementele caracteristice mediului monetar si financiar in continua schimbare amintim: inflatia si nivelul indatorarii.
Inflatia este un dezechilibru de ansamblu al economiei, manifestat prin cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Cauzele inflatiei sunt diverse: dezechilibrul dintre cerere si oferta; cresterea artificiala a costurilor; oferta abundenta de moneda; dezechilibrul dintre consum si investitii; cheltuielile publice excesive in raport cu mijloacele de finantare a acestora; factori psihologici; cauze externe. In functie de cauzele generatoare, deosebim:
- inflatia prin cerere - cand aparatul de productie este incapabil sa raspunda la cresterea cererii, iar ajustarea dintre cerere si oferta se realizeaza prin preturi;
- inflatia prin costuri - cand are loc o crestere mai accentuata a remunerarii factorilor de productie comparativ cu sporirea productivitatii lor;
- inflatia ca fenomen structural - cea care apare ca fenomen inerent, odata cu o modalitate noua de reglare a economiei.
Alaturi de inflatie si, partial, generata de aceasta, s-a manifestat cresterea considerabila a indatorarii statului, atat cea interna, cat si cea externa. La randul sau, datoria publica a favorizat si alimentat inflatia pe calea creditului excesiv. Cresterea creditelor publice in numeroase tari in curs de dezvoltare a avut la baza rationamentul keynesian conform caruia, prin apelul la imprumuturi, acestea vor putea continua sa cumpere de la tarile industrializate echipamente si bunuri, a caror utilizare va asigura rambursarea ulterioara a datoriilor contractate pentru achizitionarea lor. .

24. Conjunctura economica internationala cu impact asupra finantelor publice.
In lumea interdependenta actuala, echilibrele economice nationale sunt in mod direct afectate de dezechilibrele externe, iar politicile in domeniul finantelor publice constituie raspunsuri sau adaptari la o serie de constrangeri externe, cum sunt:
- dezvoltarea si internationalizarea schimburilor comerciale;
- dependenta contextului intern fata de ratele de schimb ale monedelor straine dominante;
- dependenta economiilor tarilor in curs de dezvoltare sau in tranzitie de finantarea externa a deficitelor bugetare si de investitii particulare importante s.a.;
- integrarea statelor in Uniunea Europeana.

25. Principiile bugetare sunt: universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrul, specializarea, publicitatea bugetului, neafectarea veniturilor bugetare (in Legea nr. 500 se mai mentioneaza principiul privind 'unitatea monetara' si principiul 'realitatea' bugetara).

26. Anualitatea bugetara este prima regula aplicata practic si se refera, pe de o parte, la perioada de timp pentru care se intocmeste se se aproba bugetul si, pe de alta parte, la perioada de timp in care se incaseaza veniturile si se efectueaza cheltuielile.

27. Universalitatea presupune ca veniturile si cheltuielile publice sa fie inscrise in bugetul de stat in sumele lor totale, astfel incat Parlamentul sa dispuna de informatiile privind veniturile totale pe care urmeaza sa le incaseze in perioada considerata si destinatia acestora.

28. Transparenta bugetara presupune ca, in urma dezbaterii si aprobarii de catre Parlament, bugetul de stat sa fie adus la cunostinta Opiniei publice, fapt realizat prin publicarea in 'Monitorul Oficial'.

29. Echilibrul bugetar a fost considerat vreme indelungata ca fiind 'principiul de aur al gestiunii bugetare' si consta in asigurarea egalitatii dintre venituri si cheltuieli, atat in faza de intocmire a bugetului, cat si in perioada de executie a acestuia.

30. Unitatea bugetara implica existenta unui document unic in care sa se inscrie veniturile si cheltuielile publice exprimate in sumele lor totale.

31. Neafectarea veniturilor bugetare se refera la faptul ca, odata varsate la buget, veniturile publice se depersonalizeaza. Altfel spus, veniturile, in anasamblul lor, finanteaza cheltuielile in totalitatea lor. Conform acestui principiu, se interzice ca un anumit venit sa fie destinat unei anumite cheltuieli, deoarece, in general nu se poate realiza o concordanta deplina intre nivelul unei cheltuieli si nivelul unui anumit venit care ar urma sa o acopere.

32. La fel ca la 28 (transparenta bugetara = publicitatea bugetului)

33. Specializarea bugetara presupune ca veniturile bugetare sunt inscrise si aprobate pe sursa de provenienta, iar cheltuielile, pe categorii.

34. Metodele clasice de stabilire a marimii veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat sunt: metoda automata, metoda majorarii, metoda evaluarii directe.

35. Metodele moderne de cuantificare (dimensionare) a veniturilor si cheltuielilor bugetare vizeaza rationalizarea cheltuielilor bugetare si au la baza analiza 'cost-avantaje' sau 'cost-eficacitate'. Acestea sunt: metoda de planificare, programare, bugetizare; metoda denumita 'baza bugetara zero'; managementul prin obiectve; bugetul bazat pe programe; metoda rationalizarii optiunilor bugetare.

36. Proces bugetar. Definitie.
Procesul bugetar reprezinta un ansamblu de operatiuni care se succed anual si privesc elaborarea si aprobarea proiectului legii bugetare anuale, executia curenta a bugetului, incheierea si aprobarea contului de executie bugetara, precum si controlul bugetar.
Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare, precum si alocarea lor in scopul furnizarii bunurilor si serviciilor publice. Prin continutul sau, procesul bugetar exercita importante influente in domeniile economic si social, datorita faptului ca modul de elaborare, aprobare si executie a unui anumit tip de buget se repercuteaza asupra cererii si ofertei agregate din economie, precum si asupra gradului de satisfacere cu bunuri si servicii publice a nevoilor manifestate de societate. Obiectivele principale ale bugetului sunt reflectate in tipul bugetului, precum si in importanta acordata unor aspecte cum sunt: controlul cheltuielilor publice, imbunatatirea managementului public, perfectionarea politicilor fiscal-bugetare, eficienta costurilor serviciilor publice s.a.

37. Trasaturile procesului bugetar
Procesul bugetar are unele trasaturi specifice:
. Caracterul decizional decurge din insusi continutul procesului bugetar, de alocare a resurselor financiare, limitate comparativ cu nevoile de servicii publice ale societatii.
. Continuitatea ciclica este strans legata de principiul anualitatii, care prevede reluarea anuala a fazelor care compun procesul bugetar, conform prevederilor cuprinse in legile anuale specifice, in care sunt prevazute, printre altele, si termenele concrete de realizare.
. Caracterul preponderent politic deriva din faptul ca optiunea pentru un anumit tip de politica fiscal-bugetara reflecta, in general, orientarea si interesele fortelor politice din care este alcatuit Parlamentul.
. Caracterul democratic apare datorita faptului ca, pe parcursul etapelor sale componente, se manifesta atat atributele statului de drept, cat si posibilitatea diverselor grupuri de cetateni, detinatori ai majoritatii politicii decizionale, de a-si impune interesele economico-sociale.
. Impactul public al procesului bugetar are implicatii in plan economico-social, atat la nivel micro, cat si la nivel macroeconomic.

38. Fazele (etapele) procesului bugetar.
In tara noastra procesul bugetar cuprinde urmatoarele faze succesive:
1. Elaborarea proiectului de buget - este un proces deosebit de complex, avand caracter iterativ, care consta in dimensionarea marimii alocatilor bugetare destinate finantarii utilitatilor publice, precum si a resurselor financiare care urmeaza a se mobiliza in cadrul unui an bugetar .
2. Aprobarea bugetului - Institutia publica imputernicita prin Constitutie sa aprobe proiectul legii bugetului de stat este Parlamentul, ca for legislativ cu larga reprezentare a populatiei.
3. Etapa executiei bugetului - se desfasoara pe o perioada de un an si consta in luarea masurilor necesare pentru realizarea, pe de o parte a veniturilor prevazute, si, pe de alta parte a cheltuielilor aprobate prin Legea bugetului de stat.
4. Incheierea si aprobarea contului de executie bugetara - Modul de gestionare a bugetului se concretizeaza in intocmirea, la finele anului bugetar, a contului de executie bugetara. Acesta cuprinde toate operatiunile de incasare a veniturilor si efectuare a cheltuielilor, precum si soldul cu care s-a incheiat anul bugetar: excedent sau deficit. Activitatea de incheiere a contului de executie bugetara revine Ministerul Finantelor Publice, pe baza datelor cuprinse in darile de seama contabile si in conturile privind executia de casa a bugetului elaborate de catre fiecare institutie publica.
5. Controlul. 6. Aprobarea executiei bugetului - Controlul executiei bugetare are o importanta deosebita, deoarece, trebuie sa asigure, pe de o parte, respectarea legalitatii bugetare si, pe de alta parte, incadrarea in autorizarea bugetara data de Parlament.

39. Cum si de catre cine se adopta legea bugetului de stat in Romania?
Elaborarea proiectului de buget - este un proces deosebit de complex, avand caracter iterativ, care consta in dimensionarea marimii alocatilor bugetare destinate finantarii utilitatilor publice, precum si a resurselor financiare care urmeaza a se mobiliza in cadrul unui an bugetar .Elaborarea proiectului de buget este un proces iterativ, in cadrul caruia fluxul informational se produce in dublu sens, de jos in sus si de sus in jos. Astfel, institutiile bugetare cu atributii in producerea si furnizarea de servicii publice formuleaza propuneri privind marimea alocatiilor bugetare solicitate pentru an ul urmator, pe baza cheltuielilor publice aprobate pentru anul curent, cu luarea in considerare a modificarilor care se profileaza in domeniul respectiv, corespunzator programului de guvernare al perioadei urmatoare.
Dupa insusirea proiectului legii bugetare si a raportului la buget, Guvernul le supune spre adoptare Parlamentului.


40. Ce inseamna si ce cuprinde executia bugetului?
Executia bugetului se desfasoara pe o perioada de un an si consta in luarea masurilor necesare pentru realizarea, pe de o parte a veniturilor prevazute, si, pe de alta parte a cheltuielilor aprobate prin Legea bugetului de stat. Fazele procedurale ale executiei bugetare sunt: asezarea impozitului, lichidarea, emiterea titlului de percepere, perceperea propriu-zisa.

41. Controlul bugetar. Concept. Forme ale controlului.
Controlul bugetar are o importanta deosebita, deoarece, trebuie sa asigure, pe de o parte, respectarea legalitatii bugetare si, pe de alta parte, incadrarea in autorizarea bugetara data de Parlament
Corespunzator organismului care il efectueaza, controlul indeplinirii prevederilor inscrise in proiectul de buget aprobat poate fi:
- administrativ (sau preventiv) exercitat de organele interne de control ale Ministerului Finantelor Publice sau ale altor ministere, precum si de organele de control aflate in subordinea directa a primului-ministru;
- jurisdictional realizat de Curtea de Conturi si Camerele de conturi judetene;
- politic exercitat de Parlament.

42. Buget general consolidat. Definitie. Structura.
Bugetul general consolidat, reflecta, la nivelul unui an, fluxurile financiare publice de formare a veniturilor si de repartizare a acestora pe destinatii, corespunzator nevoii sociale si obiectivelor de politica financiara a perioadei. Bugetul general consolidat cuprinde conform Legii nr.500/2002 privind finantele publice, in vigoare si in prezent, un sistem unitar de bugete: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat, bugetul fondurilor externe nerambursabile.


43. Bugetul de stat. Definitie. Structura.
Bugetul de stat este un buget de mijloace, cuprinzand detalierea mijloacelor financiare alocate diverselor servicii publice. Un asemenea buget este intocmit in functie de mijloacele ce pot fi utilizate intr-un an bugetar. Avand in vedere caracterul limitat al resurselor financiare, este necesara selectarea cheltuielilor care urmeaza efectuate intr-o anumita perioada, pe criterii cum sunt costul si randamentul serviciilor publice in cauza.
Bugetul este un document, aprobat prin lege, de planificare si canalizare a resurselor financiare ale statului spre destinatii conforme cu programul de guvernare al puterilor politice. Totodata, este un reper important de semnalare a gradului in care statul se implica in viata economica si sociala, a capacitatii economiei nationale de a contribui la constituirea resurse
Bugetul de stat este structurat astfel incat sa raspunda urmatoarelor intrebari:
- care sunt bunurile si serviciile publice pe care statul urmeaza sa le ofere gratuit utilizatorilor;
- cine va suporta, in ce cuantum si prin ce mijloace cotul finantarii;
- care vor fi consecintele asupra economiei nationale si asupra relatiilor financiare cu exteriorul.

44. Rolul bugetului de stat.
Rolul bugetului de stat este evidentiat si strans legat de functiile finantelor publice. Bugetul nu reprezinta doar un tablou sintetic in care se inscriu si se compara veniturile si cheltuielile publice; rolul sau este mult mai complex si vizeaza: alocarea si redistribuirea resurselor, precum si reglarea vietii economice.
Rolul alocativ al bugetului decurge din faptul ca, in mod traditional, statul isi asuma sarcina finantarii serviciilor publice. La partea de cheltuieli, bugetul reflecta modul de alocare a resurselor in fiecare an bugetar.
Rolul redistributiv al bugetului se manifesta, pe de o parte prin intermediul impozitelor si taxelor si, pe de alta parte prin intermediul cheltuielilor. Daca avem in vedere progresivitatea impunerii asupra veniturilor persoanelor fizice, aceasta este o modalitate de redistribuire a veniturilor intre diverse categorii sociale, iar tehnicile fiscale folosite pot fi: deducerile din venit, aplicarea unor cote diferentiate de impozit in functie de marimea transei de venit; utilizarea unor impozite diferentiate in functie de originea veniturilor etc.
Rolul de reglare (stabilizare) se refera la posibilitatea autoritatilor publice de a actiona asupra economiei, stimuland sau franand anumite activitati, cu ajutorul veniturilor, cheltuielilor si soldului bugetar.

45. Ce reprezinta fondurile speciale?
Fondurile speciale functioneaza pe principiul bugetelor anexa si difera de la un la altul ca numar, dimensiune, in raport cu scopurile pentru care se constituie. Conform Legii finantelor publice, fondurile speciale sunt integrate in sistemul unitar de bugete care se constituie si gestioneaza anual, in conditiile asigurarii echilibrului financiar.
Fondurile speciale, aprobate prin legi speciale, se constituie in afara bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat, constituirea acestora este legata de anumite situatii speciale pentru rezolvarea carora se utilizeaza, urmand ca la atingerea obiectivului propus, fondul respectiv isi inceteaza activitatea.

46. Conceptul de cheltuieli publice.
Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale in forma baneasca, manifestate intre stat, pe de o parte, si persoane juridice si fizice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia. Cheltuielile publice se materializeaza in plati efectuate de stat pentru indeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, actiuni social culturale, aparare nationala, ordine publica, actiuni economice etc.

47. Continutul cheltuielilor publice.
Continutul economic al cheltuielilor publice este strans legat de destinatia acestora. Astfel, unele cheltuieli exprima un consum definitiv de produs intern brut (cheltuieli cu administratia generala, plata dobanzilor la imprumuturi s.a.), iar altele reprezinta doar o avansare de produs intern brut, reflectand participarea statului la finantarea formarii brute de capital, atat in sfera productiei materiale, cat si in sfera nemateriala (echipamente de investitii, constructia de drumuri, poduri, aeroporturi etc.).

48. Cheltuielile publice versus cheltuieli private.
Cheltuielile publice:
- urmaresc satisfacerea unor preferinte colective, stabilite pe baza optiunilor colective;
- privesc finantarea de bunuri si servicii publice, dar si transferuri in scopul redistribuirii veniturilor in societate;
- marimea lor depinde de numerosi factori, cum sunt: inclinatia populatiei spre consumul de bunuri si servicii publice; potentialul economic al tarii respective; ideologia partidelor aflate la putere; gradul de consimtire la plata impozitelor etc.;
- sunt efectuate de un intermediar - statul, beneficiarii bunurilor si serviciilor publice neputand sa faca o legatura directa intre contributia lor la aceste cheltuieli si beneficiile obtinute din consumarea bunurilor si serviciilor publice;
Cheltuielile private:
- asigura satisfacerea unor preferinte individuale, avand la baza optiunea individuala;
- privesc plati efectuate pentru a obtine in schimb bunuri si servicii;
- marimea lor depinde de inclinatia individuala spre consum a membrilor societatii;
- sunt efectuate direct de beneficiarul bunurilor si serviciilor, care cunoaste pretul platit.
49. Sfera de cuprindere a cheltuielilor publice si a celor bugetare.
Intre cheltuielile publice si cheltuielile bugetare exista o deosebire, corespunzator sferei de cuprindere a celor doua notiuni. Cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice, care se acopera fie de la buget (central sau local), fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor obtinute de acestea. Cheltuielile bugetare se refera doar la cheltuielile care se acopera din bugetul de stat, bugetele locale sau bugetul asigurarilor sociale de stat. Astfel, sfera cheltuielilor publice este mai cuprinzatoare, incluzandu-le pe cele bugetare. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt, in acelasi timp, si cheltuieli bugetare.

50. Criterii de clasificare a cheltuielilor publice.
Structura cheltuielilor publice ilustreaza modul in care sunt orientate resursele financiare ale statului, in diverse perioade, spre anumite obiective: economice, sociale, culturale, militare etc. Structura cheltuielilor publice poate fi abordata corespunzator mai multor criterii de clasificare, si anume: administrativa, economica, functionala, financiara; dupa rolul lor in productiei sociale; gruparea folosita de organismele ONU.

51. Clasificarea cheltuielilor publice conform criteriului functional.
Clasificarea functionala foloseste drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate sau alte destinatii, spre care sunt dirijate resursele financiare publice. Ele reflecta obiectivele financiare ale statului. Importanta acestui criteriu deriva din faptul ca arata repartizarea resurselor financiare publice pe domenii de activitate care definesc nevoile publice, fiind principalul obiectiv urmarit la examinarea si aprobarea prevederilor bugetare de catre Parlament. Aceasta grupare reflecta compozitia cheltuielilor publice, conform principalelor functii prevazute in bugetul de stat: educatie si cultura, sectorul social, sanatate, utilizarea fortei de munca, aparare nationala etc.

52. Clasificarea cheltuielilor publice conform criteriului financiar.
Clasificarea financiara scoate in evidenta momentul in care cheltuielile publice afecteaza resursele financiare ale statului; corespunzator acestui criteriu, cheltuielile publice pot fi:
- cheltuieli definitive - cuprind cheltuieli de functionare sau de investitii si formeaza ponderea cea mai mare a cheltuielilor publice;
- cheltuieli temporare - care sunt evidentiate in conturile speciale de trezorerie (avansuri, imprumuturi);
- cheltuieli virtuale (sau posibile) - cele pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii;

53. Clasificarea cheltuielilor publice conform criteriului administrativ.
Clasificarea administrative se bazeaza pe criteriul institutiilor prin intermediul carora se efectueaza cheltuielile publice: ministere, unitati administrativ-teriotriale, institutii publice autonome etc. Utilitatea acestei grupari este legata de faptul ca alocatiile bugetare pe beneficiare, dar prezinta si unele neajunsuri, ca:
- fiecare beneficiar (minister, departament, agentie guvernamentala, judet, municipiu etc.) reuneste cheltuieli cu destinatii diverse;
- in cazul schimbarii structurii sau subordonarii acestor entitati, datele privind structura cheltuielilor publice devin incomparabile de la o perioada la alta.
Acest criteriu se foloseste la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatori de credite bugetare.
54. Clasificarea cheltuielilor publice conform criteriului economic.
Clasificarea economica grupeaza cheltuielile publice in cheltuieli in cheltuieli curente si cheltuieli de capital. Cheltuielile curente asigura buna functionare si intretinerea institutiilor publice, finantarea satisfacerii actiunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, sau pentru onorarea angajamentelor speciale ale statului. Ele prezinta un consum definitiv de produs intern brut si trebuie sa se reinnoiasca anual. Cheltuielile curente cuprind, la randul lor, urmatoarele:
- cheltuielile privind serviciile publice (cheltuieli de functionare) - in care se includ: salarii, servicii si cheltuieli cu procurarea materialelor necesare activitatii curente;
- cheltuielile de transfer - cuprind sumele acordate din fondurile publice diferitelor persoane fizice si juridice, cu titlu definitiv si nerambursabil;
- dobanzile aferente datoriei publice;
Cheltuielile de capital (de investitii) se concretizeaza in achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata, destinate sferei productiei materiale sau nemateriale (scoli, spitale).

55. Clasificarea cheltuielilor publice conform criteriului rolul lor in viata economica.
In functie de rolul lor in viata economica, cheltuielile publice se impart in:
- cheltuieli reale (sau negative), care reprezinta un consum definitiv de produs intern brut (cheltuielile militare, cele cu intretinerea aparatului administrativ etc.);
- cheltuielile economice (sau pozitive), care contribuie la cresterea avutiei nationale (constructia de drumuri, poduri, aeroporturi, sustinerea unor proiecte economice etc.).

56. Clasificarea cheltuielilor publice conform clasificatiei utilizate de institutiile specializate ale ONU.
Aceasta clasificare are la baza doua criterii principale: clasificatia functionala si cea economica. Clasificarea functionala ONU a cheltuielilor publice cuprinde cheltuielile pentru: servicii publice generale, aparare, educatie, sanatate, securitate sociala, locuinte si servicii comunale, cultura, religie, sport, actiuni economice, alte scopuri. Clasificarea economica ONU urmareste gruparea cheltuielilor publice in: cheltuieli care reprezinta consum final: dobanzi aferente datoriei publice, subventii de exploatare si alte transferuri curente; formarea bruta de capital (investitii brute si cresterea stocului materiale); achizitii de terenuri si active necorporale, transferuri de capital.

57. Clasificarea cheltuielilor publice in bugetul Romaniei.
In Romania incepand cu anul 1991, pentru prezentarea cheltuielilor publice in buget, s-a adoptat metoda de clasificare folosita de ONU, pentru asigurarea comparabilitatii datelor necesare raportarilor si analizelor internationale.
Primul criteriu este clasificarea economica:
A. Cheltuieli curente - cheltuieli de personal;
- cheltuieli materiale si servicii;
- subventii;
- prime;
- transferuri;
- dobanzi aferente datoriei publice;
- rezerve;
B. Cheltuieli de capital
C. Imprumuturi acordate - imprumuturi pt. finalizarea unor obiective aprobate prin conventii;
- imprumuturi pt. creditarea agriculturii;
- imprumuturi pt. acoperirea unor arierate;
D. Rambursari de credite si plati de dobanzi si comisioane la credite
- rambursari de credite si plati de dobanzi si comisioane la credite externe.
- rambursari de credite si plati de dobanzi si comisioane la credite interne.
Al doilea criteriu este clasificarea functionala:
I. Servicii publice generale - cheltuieli pentru autoritatile publice (ex. presedintie);
II. Aparare, ordine publica si siguranta nationala - aparare nationala si ordine publica;
III. Cheltuieli social-culturale - invatamant, sanatate, cultura, religie, asistenta sociala;
IV. Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape - mediu, ape etc;
V. Actiuni economice - industrie, agricultura si silvicultura, transporturi si comunicatii etc;
VI. Alte actiuni - cercetare stiintifica;
VII. Transferuri - transferuri din bugetul de stat
VIII. Imprumuturi acordate
IX. Plati de dobanzi si alte cheltuieli aferente datoriei publice
X. Fonduri de rezerva

58. Indicatori de analiza a nivelului cheltuielilor publice.
Nivelul cheltuielilor publice, totale si al diferitelor categorii de cheltuieli publice se poate analiza atat static (valoarea acestora la un moment dat), cat si dinamic (evidentiind modificarea si sensul modificarii lor in timp). Analiza din punct de vedere al nivelului se bazeaza pe urmatorii indicatori: volumul cheltuielilor publice, ponderea cheltuielilor publice in produsul intern brut si volumul cheltuielilor publice care revine in medie pe un locuitor.

59. Modalitati de exprimare a volumului cheltuielilor publice.
Volumul cheltuielilor publice poate fi exprimat in marimi nominale sau reale. Exprimarea in marime nominala ( ) are dezavantajul denaturarii indicatorului (daca se urmareste evolutia in timp), fiind tributara preturilor curente ale perioadei. Exprimarea in marime reala ( ) elimina acest dezavantaj, cheltuielile publice fiind cuantificate in preturi constante (preturile unui anumit an luat ca baza).
sunt cheltuieli publice exprimate in marime nominala

sunt cheltuieli publice exprimate in marime reala

60. Ponderea cheltuielilor publice in PIB: mod de calcul, semnificatii.
Este un indicator care poate caracteriza nivelul cheltuielilor publice dintr-o anumita perioada . Se calculeaza pe baza relatiei:


unde G - ponderea cheltuielilor publice in produsul intern brut
Cp - cheltuieli publice totale
PIB - produsul intern brut

61. Cheltuieli publice medii pe un locuitor: mod de calcul, semnificatii.
Este un indicator de nivel foarte sugestiv, care arata cuantumul cheltuielilor publice ale statului, ce revine unui locuitor. Se calculeaza astfel:

= unde - cheltuieli publice medii pe locuitor (lei pe locuitor)
Cp - cheltuieli publice exprimate in preturi curente sau constante.

N - nr. de locuitori corespunzator anului bugetar

62. Indicatori de analiza a dinamicii cheltuielilor publice.
Indicatorii de analiza a dinamicii cheltuielilor publice sunt: modificarea absoluta si relativa (nominala sau reala) a cheltuielilor publice, modificarea ponderii cheltuielilor publice in produsul intern brut, modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor, modificarea structurii cheltuielilor publice, coeficientul de devansare a cresterii produsului intern brut de catre cresterea cheltuielilor publice, elasticitatea cheltuielilor publice fata de produsul intern brut.

63. Modificarea absoluta a volumului cheltuielilor publice.
Modificarea absoluta exprima cresterea sau descresterea acestora de la o perioada la alta, in marime absoluta, si se determina conform relatiei.
- unde
- modificarea absoluta a cheltuielilor publice, in perioada curenta 1 fata de perioada de baza 0.
- cheltuieli publice in perioada curenta.
- cheltuieli publice in perioada de baza.

64. Modificarea relativa a volumului cheltuielilor publice.
In afara modificarii absolute a cheltuielilor publice, se poate analiza si modificarea relativa a acestora. Astfel, se calculeaza indicele de modificarii cheltuielilor publice pe baza relatiei:

unde
- indicele modificarii cheltuielilor in perioada (1) fata de perioada (0).

- cheltuieli publice in perioada curenta.
- cheltuieli publice in perioada de baza.

65. Modificarea absoluta si relativa a ponderii cheltuielilor publice in PIB.
Modificarea absoluta arata cu cat a crescut sau scazut de la o perioada la alta. Calculul se face astfel:

- modificarea ponderii cheltuielilor publice in PIB (produsul intern brut) in perioada (1) fata de perioada (0).
si - ponderea cheltuielilor interne in produsul intern brut in perioada curenta (1) si in perioada de baza (0) .

Raportul procentual dintre si reprezinta modificarea relativa a ponderii cheltuielilor publice in produsul intern brut.

66. Modificarea absoluta si relativa a nivelului mediu al cheltuielilor publice care revin pe un locuitor.
Modificarea absoluta a nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor arata marimea si sensul modificarii de la o perioada la alta a nivelului mediu al cheltuielilor publice ce revin in medie pe un locuitor. Se calculeaza:
= - unde
- modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor, in perioada (1) fata de perioada (0).
si - cheltuielile publice ce revin in medie pe un locuitor corespunzator perioadei (1) si perioadei (0).
Raportul procentual dintre cele doua valori reprezinta modificarea relativa a nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor.








67. Calculul si semnificatia elasticitatii cheltuielilor publice in raport cu PIB.
Elasticitatea cheltuielilor publice in raport cu produsul inter brut masoara amploarea reactiei cheltuielilor publice la modificarea produsului inter brut. Calculul se efectueaza astfel: = in care:
- elasticitatea cheltuielilor publice fata de produsul inter brut
- modificarea absoluta a cheltuielilor publice, in perioada curenta 1 fata de perioada de baza 0.
- cheltuieli publice in perioada de baza.
- modificarea produsului intern brut in perioada de referinta
- produsul intern brut in perioada d baza.

68. Calculul si semnificatia coeficientului de devansare a cresterii cheltuielilor publice in raport cu cresterea PIB.
Acest coeficient (k) este o valoare care reflecta corespondenta dintre evolutia cheltuielilor publice si cea a produsului intern brut. Se calculeaza pe baza relatiei:

k = unde,
k - coeficientul de devansare a cresterii PIB de catre cresterea cheltuielilor publice.
- indicele cresterii cheltuielilor in perioada (1) fata de perioada (0)
- indicele cresterii produsului intern brut

69. Indicatori de analiza ai structurii cheltuielilor publice.
70. Indicatori de analiza a structurii economice a cheltuielilor publice.
71. Indicatori de analiza a structurii functionale a cheltuielilor publice.
Analiza structurii cheltuielilor publice vizeaza calculul ponderii pe care o are fiecare dintre grupele de cheltuieli publice in total. Se poate realiza in cadrul oricarei clasificari a cheltuielilor publice: economica, functionala, financiara, administrativa etc.
Formula de calcul este:
=, unde
- greutatea specifica (ponderea) cheltuielilor publice din grupa "i" in totalul cheltuielilor publice.
- nivelul cheltuielilor publice din grupa "i".
- cheltuieli publice totale.
Din analiza structurii cheltuielilor publice, reiese modul in care sunt directionate resursele financiare publice in cursul unui an bugetar. Pe aceasta baza, se pot desprinde concluzii cu privire la orientarea politicii bugetare spre anumite obiective (sociale, economice, militare s.a.) considerate ca fiind prioritare intr-o anumita perioada. Determinarea structurii cheltuielilor publice serveste totodata la urmarirea in dinamica a modificarii optiunilor bugetare ale autoritatilor publice si la efectuarea de comparatii intre state.
Din analiza comparativa a structurii functionale a cheltuielilor publice rezulta deseori, uneori chiar foarte accentuate, care se explica, in principal, prin: gradele diferite de dezvoltare economico-sociala, politicile promovate de autoritatile publice si modul in care au fost repartizate competentele intre organele centrale si locale.

72. Factorii de influenta a volumului si structurii cheltuielilor publice.
Analiza cauzelor care genereaza cresterea cheltuielilor publice se poate realiza si pornind de la studierea factorilor microeconomici care determina modificari in nevoile economico-sociale si preferintele consumatorilor pentru bunuri si servicii publice. Corespunzator factorilor microeconomici, cresterea cheltuielilor publice depinde de modificari in:
- cererea de bunuri si servicii publice;
- ansamblul activitatilor de productie utilizate pentru realizarea bunurilor si serviciilor;
- numarul si structura populatiei;
- calitatea bunurilor si serviciilor publice.
- preturile intrarilor;
- regionalizarea si globalizarea economiei;
- capacitatea de a plati impozite;
- factori politici si sociali.

73. Caracteristici ale metodei de analiza cost-avantaje alocarii cheltuielilor publice.
Metoda de analiza cost-avantaje apreciaza beneficiul ca fiind avantajul obtinut pe seama furnizarii serviciului public pentru care s-au elaborat variantele de proiect. Caracteristici:
- vizeaza, in principal, costurile si beneficiile sociale, comparativ cu cele particulare, cu ceea ce inseamna ca trebuie sa sina seama de externalitati;
- incapacitatea de a tine costurile sub control din cauza ca nu se urmareste realizarea de profit;
- manifestarea unui raspuns necorespunzator la inovatie, fapt ce se traduce, pe de o parte, prin incercarea statului de a obtine cele mai sofisticate tehnologii, chiar daca nu sunt eficiente in raport cu nivelul costurilor, iar pe de alta parte, prin rezistenta la introducerea tehnologiei utile, care poate ameninta rutinele acceptate;
- utilizarea necorespunzatoare a resurselor, astfel, in cazurile in care statul limiteaza rata profitului pentru o anumita activitate (cu intentia de a proteja consumatorii), raspunsul firmei este de a maximiza profitul prin utilizarea de capital mai mare.

74. Caracteristici ale metodei de analiza cost-eficacitate a alocarii cheltuielilor publice.
Dupa elaborarea prealabila a unui indicator de eficienta, aceasta analiza se aplica in absenta unei evaluari monetare a avantajelor. In anumite ipoteze clar formulate, in care este un obiectiv unic, urmeaza a fi ales programul cel mai putin costisitor. Caracteristici:
- elaborarea modelelor de analiza tine seama de fazele prin care trece fiecare obiectiv: studiu, realizare propriu-zisa, exploatare;
- este una dintre metodele de dimensionare a eficientei cheltuielilor prin obiective si actiuni economice;
- eficienta cheltuielilor privind obiectivele si actiunile economice este, cu atat mai mare, cu cat pentru obtinerea unei marimi a efectului, efortul de utilizare a resurselor financiare prin cheltuieli este mai mic.

75. Metode multicriteriale de analiza a cheltuielilor publice.
In cazul in care criteriile sunt numeroase si apare imposibilitatea sintetizarii lor intr-un indicator unic, decizia urmeaza a fi luata prin metode multicriteriale. Proiectele independente sunt apreciate in raport cu fiecare dintre criteriile retinute, ceea ce antreneaza mai multe clasamente ale proiectului, fiind dificila stabilirea unui clasament general. Unele metode permit degajarea unei solutii empirice care tine cont de aceste criterii diverse, solutia putand fi utilizata de catre decident.