Cum se defineste cursul de schimb al unei valute si ce functii indeplineste el?, Ce efecte negative s-au manifestat in perioada aplicarii cursurilor fixe?

1. Cum se defineste cursul de schimb al unei valute si ce functii indeplineste el? Schimburile, economice internationale fiind exprimate in valuta presupun cunoasterea rapoitului de schimb dintre monede si a factorilor ce exercita influenta asupra lui. Cursul valutar reprezinta raportul valoric dintre moneda unei tari si moneda altei tari sau pretul unei valute exprimat in alta valuta. Intr-o alta formulare, cursul valutar exprima pretul la care o moneda nationala se schimba cu alta moneda . Raportul de schimb dintre valute are un caracter sintetic deoarece permite compararea produsului intern brut. a preturilor, a salariilor si a productivitatii muncii din cele doua tari ale caror monede se compara.

Cursuldeschimbalvaluteiisiexprimamenireaprin urmatoarele functii: functia de instrument de evaluare a bunurilor si a serviciilor din relatiile economice internationale; functia de instrument de conversie si de comparare a puterii de cumparare a monedelor din diferite tari; functia de mecanism de influenta in relatiile economice interna-tionale prin care pot fi stimulate exporturile, restranse importurile si modificat echilibrul valutar. Cursul de schimb se determina in mod diferit, in functie de anumiti factori, astfel: in conditiile in care valorile paritare ale monedelor se exprimau in aur. cursul valutar se calcula in functie de cantitatile de aur reflectate de monede:

C_v - cursul valutar

P^A_m - paritatea aur a monedei A

P^B_m - paritatea aur a monedei B

-cursul valutar poate fi stabilit in mod conventional de autoritatea monetara a unei tari; cursul valutar se formeaza prin confruntarea cererii si a ofertei de valuta pe piata valutara; cursul valutar se calculeaza in functie de raporturile a doua monede fata de o alta moneda (cross-rate); cursul valutar se poate determina pornind de la puterea de cumparare a unei monede (P_ci) care se raporteaza la puterea de cumparare a altei monede (P_C2) (curs real). Din acest raport rezulta numarul unitatilor monetare nationale (n M_n) pentru o unitate monetara straina (M_s), care poate fi diferit de cursul de schimb nominal.

Puterea de cumparare a unei monede depinde de bunurile si serviciile oferite si de nivelul preturilor. Paritatea puterii de cumparare reflecta bunurile si serviciile ce se pot achizitiona cu unitatile monetare din doua tari.

2. Ce forme imbraca cursul valutei, functie de locul de formare, marime si factori? In relatiile economice internationale, raportul de schimb al valutei difera in functie de locul de formare, marime si de alti factori. Cursul oficial se caracterizeaza prin faptul ca se stabileste de autoritatea monetara a unei tari, fie la paritate, fie la un nivel conventional. In perioada exprimarii valorii monedelor in aur, cursul de schimb se forma in functie de cantitatea de aur a monedelor, iar banca centrala se angaja sa il mentina mai multa vreme la aceiasi nivel, fiind cunoscut sub denumirea de curs fix. Cursurile fixe se mentineau ia acelasi nivel prin interventia autoritatii monetare pe piata valutara, respectiv prin interventia bancii centrale pe piata valutara. Cursurile flotante se individualizeaza prin faptul ca se formeaza pe piata valutara, in functie de influentele factorilor economici, monetari si financiari, avand nivel variabil si flexibil. Cursurile fluctuante exprima formarea raporturilor de schimb dintre valute in anumite limite in mod liber (limite de fluctuare mai mari decat cele din perioada cursurilor fixe), iar pe masura atingerii lor, autoritatea monetara intenine pe piata pentm a limita variatia cursului de schimb.

3. Ce efecte negative s-au manifestat in perioada aplicarii cursurilor fixe? Mecanismul cursurilor de schimb fixe aplicat de tarile membre ale FMI in relatiile economice internationale a fost justificat prin urmatoarele argumente : mecanismul cursurilor de schimb fixe urmarea sa formeze si sa mentina stabilitatea in schimburile economice internationale; riscurile reduse din contractele comerciale internationale; mecanismul cursurilor fixe era menit sa asigure o administrare eficienta si echitabila a resurselor valutare.

In perioada aplicarii mecanismului cursurilor fixe s-au manifestat unele efecte negative, printre care: in masura in care se modifica cursul de schimb peste limitele stabilite se manifesta incertitudine in derularea tranzactiilor comerciale internationale; banca centrala isi dirija rezervele valutare spre sustinerea cursului de schimb si se diminua influenta lor in asigurarea echilibrului valutar; uneori, politicile economice ale tarilor erau orientate spre sustinerea cursului de schimb si nu spre stimularea schimburilor economice internationale.

Evolutia economica a statelor capitaliste in anii 1950-1970. presiunile de pe piata aurului si alti factori economici si monetari au exercitat influenta asupra functionarii mecanismului cursurilor de schimb fixe. Acordul Smithsonian din decembrie 1971 a prevazut un sistem de cursuri raportate la dolarul SUA cu marje mai mari de fluctuare de pana la ± 2,25% denumit sistemul cursurilor centrale, ce s-a aplicat pana in martie 1973, dupa care tarile dezvoltate au trecut la flotarea cursurilor valutare. In acest context, cea de a doua modificare a statutului Fondului Monetar International din anul 1978 a prevazut principiul potiivit camia tarile membre se bucura de libertate in alegerea politicii de curs. In conformitatecuprevederileart. IVdinstatutulFonduluiMonetar International, tarile membre sunt invitate sa colaboreze cu Fondul si cu celelalte tari membre in aplicarea flotarii cursurilor valutare . Tarile membre se mai angajeaza sa nu manevreze cursul de schimb pentru a obtine avantaje unilaterale si sa nu aplice masuri care sa impiedice ajustarea balantei de plati.

4. Care sunt efectele pozitive si negative ale cursurilor flotante? Flotarea cursurilor valutare reprezinta formarea raportului de schimb al unei valute pe piata valutara in functie de cererea si oferta de valuta si de alti factori economici monetari si financiari. Flotarea se realizeaza in mai multe variante: flotarea concertata se aplica in cazul in care unele tari se angajeaza ca intre monedele lor sa mentina anumite marie de fluctuare, iar in comparatie cu monedele altor state cursul monedei se formeaza liber pe piata; flotarea neconcertata se manifesta in cazul in care cursul unei valute in raport cu alta valuta se formeaza pe piata valutara; flotarea pura (curata) se realizeaza in situatia in care cursul unei valute se formeaza pe piata valutara fara interventia autoritatii monetare; flotarea impura se caracterizeaza prin faptul ca raportul de schimb al valutei de pe piata se formeaza prin interventia autoritatii monetare, respectiv a bancii centrale.

Determinarea cursului valutei pe piata valutara genereaza unele efecte pozitive in relatiile economice internationale: flotarea favorizeaza echilibrarea spontana a balantei de plati, daca raportul de schimb al valutei se situeaza la nivelul de echilibru al cererii si ofertei de pe piata valutara; notarea poate sa determine reducerea necesarului de rezerve valutare in cazul in care banca centrala nu se mai angajeaza sa intervina pe piata valutara pentru sustinerea cursului de schimb; formarea cursului de schimb pe piata valutara asigura ajustarea economiei nationale in functie de influentele factorilor economici. monetari si financiari; flotarea descurajeaza interventiile speculative deoarece variatiile cursurilor sunt mai greu de anticipat; flotarea contribuie la fonnarea unui nivel fundamentat al cursului de schimb daca nu se aplica anumite masuri pentru echilibrarea balantei de plati.

In favoarea generalizarii cursurilor flotante din anii '70 s-au invocat minatoarele argumente: a) Autonomia politicii monetare; conditiile abolirii obligatiei bancilor centrale de a interveni pe pietele valutare pentru a mentine cursurile de schimb fixe, autoritatile tarilor membre ale FMI promovau politici monetare care sa asigure ajustarea automata a cursului de schimb; b) Eliminarea asimetriilor din sistemul de la Bretton Woods care au provocat dezechilibre in relatiile economice internationale; c)Cursul de schimb era considerat ca instrument de reglare automata a economiei nationale. Prin cursurile de schimb flotante s-a apreciat ca se poate asigura o ajustare a economiei nationale. Pe baza raportului dintre cerere si oferta sporesc exporturile si se reduc importurile.

Principalele dezavantaje ale cursurilor flotante erau reprezentate de: bancile centrale nu mai au obligatia de a mentine cursurile la nivel fix, astfel ca ar putea sa promoveze politici cu efecte inflationiste; speculatiile pe piata valutara ar putea genera instabilitate pe piata valutara si efecte negative asupra raportului dintre echilibrul intern si extern; accentuarea imprevizibilitatii cursurilor de schimb si influentarea comertului si a investitiilor internationale; abandonarea coordonarii politicilor economice, care ar putea genera restrictii reciproce in relatiile economice internationale;nu se asigura o autonomie reala in promovarea politicilor macroeconomice.

Cursurile flotante genereaza si unele efecte negative in relatiile economice internationale: cursurile flotante amplifica riscurile din comertul international; flotarea cursurilor presupune imobilizarea unor sume pentru acoperirea pierderilor din producerea riscului valutar; cursurile flotante propaga inflatia ca urmare a tendintei participantilor la schimburile internationale de a majora preturile in vederea acoperirii pierderilor din modificarea cursului de schimb; cursurile flotante influenteaza asupra raportului dintre export, import si productia interna; cursurile flotante pot determina aplicarea unor masuri protectioniste.

Reuniunile reprezentatilor tarilor industriale au dezbatut efectele negative ale cursurilor flotante asupra relatiilor economice internationale s: au sustinut armonizarea politicilor monetare pentru a limita fluctuatiile cursului de schimb.

In vederea inlaturarii efectelor negative ale cursurilor flotante asupra relatiilor economice internationale s-au formulat unele opinii: unii specialisti au sustinut revenirea la paritatea aur si adaptarea ei la conditiile din relatiile economice internationale: alta solutie presupune aplicarea unor paritati pe durate mai mari de timp si sustinerea lor prin politici monetare convergente ale statelor participante; politica de flotare controlata pe baza unor indicatori macroeconomici care asigura coordonarea politicilor economice si valutare; specialisti au apreciat ca se pot institui zone obiectiv (target zone) care sa limiteze perioadele in afara carora autoritatile monetare nu sunt pregatite sa intervina pe pietele valutare pentru stabilizarea cursului de schimb.

Ce factori monetari si de credit influenteaza cursul de schimb?

6. Care sunt principalii factori economici si financiari ce exercita influenta asupra cursului de schimb?

7. Care este relatia dintre balanta de plati si cursul de schimb?

8. Care sunt factorii de natura financiara ce influenteaza cursul de schimb?

Raportul de schimb dintre valute este o variabila care depinde de factori interni si externi. Din punct de vedere al naturii lor, factorii care influenteaza cursul de schimb pot fi economici, monetari, financiari si psihologici⁶. a) Unul din factorii cei mai importanti care influenteaza cursul valutar ii constituie situatia balantei de plati. Echilibml balantei de plati externe este dependent de valoarea exporturilor si a importurilor, de gradul de eficienta si competitivitate al produselor, de nivelul preturilor, de serviciile internationale si de conjunctura de pe pietele internationale. In cazul in care o tara inregistreaza un deficit al balantei de plati externe, economia nationala nu poate sa asigure produsele corespunzatoare prin exporturi sumelor in moneda nationala existente in strainatate. Detinatorii de moneda din strainatate vand sumele pe piata valutara, oferta de valuta depaseste cererea si moneda se depreciaza. Daca tara realizeaza un excedent al balantei de plati, sumele in valuta se pot utiliza pentru cumpararea marfurilor si a serviciilor din strainatate, cererea de valuta este mai mare decat oferta si moneda se apreciaza. La randul sau, cursul de schimb influenteaza echilibrul balantei de plati externe ca urmare a relatiei de conexiune dintre ele. Devalorizarea (deprecierea) valutei stimuleaza cresterea exporturilor, restrange importurile si determina o tendinta de echilibrare a balantei de plati. Aprecierea valutei contribuie la descurajarea exporturilor, la stimularea cresterii importurilor si genereaza dezechilibru in balanta de plati.

b) Raportul dintre cererea si oferta de valuta exercita influenta asupra cursului valutar. Cererea de valuta depinde de valoarea importurilor, de serviciile internationale necesare, de termenele de rambursare a creditelor, de nivelul dobanzilor si de iesirile de capitaluri. Oferta de valuta este determinata de exportul de marfuri, de incasarile dir. servicii internationale, incasarile din rambursari de credite si dobanzi si de intrarile de capital. Unele influente ale factorilor care determina cererea si oferta de valuta se pot compensa intre ele. De exemplu, influenta iesirilor de capital se atenueaza prin majorarea exportului de marfuri sau dezvoltarea serviciilor internationale. Cresterea importului de marfuri se compenseaza cu influenta intrarilor de capital. c) Cresterea masei monetare in circulatie contribuie la deprecierea monedei, iar masurile de reducere a masei monetare determina aprecierea monedei;d) Extinderea sau reducerea creditului influenteaza economia nationala si implicit cursul de schimb;e) Dobanda ridicata descurajeaza solicitarile de credit, diminueaza masa monetara in circulatie si antreneaza cresterea cursului de schimb. Scaderea dobanzii faciliteaza accesul la credite, determina cresterea masei monetare in circulatie si deprecierea valutei. O influenta directa asupra cursului de schimb exercita dobanzile la imprumuturile acordate de banci si dobanzile la titlurile de stat;f) Raportul dintre preturile de export si preturile bunurilor importate influenteaza cursul valutar;g) Cresterea inflatiei interne determina deprecierea valutei, iar scaderea indicelui inflatiei se reflecta pozitiv asupra cursului valutei;h) Deficitele si excedentele bugetare influenteaza cursul de schimb; deficitele bugetare antrenand imprumuturi pentru finantarea lor pot exercita influenta in directia deprecierii monedei;i) Politica de impozite si structura cheltuielilor bugetare stimuleaza sau restrang productia interna, consumul in sectorul public si influenteaza cursul de schimb:j) Masurile de politica economica favorizeaza sau ingradesc schimburile economice internationale si implicit exercita influenta asupra cursului de schimb;k) Cumpararea sau vanzarea de valuta pe piata valutara de catre banci se reflecta asupra cursului de schimb;I) In perioada de avant economic, cresterea productiei si a exporturilor influenteaza pozitiv cursul valutar, iar in perioadele de recesiune, moneda se depreciaza: m) Productivitatea reprezinta un factor important de influenta asupra cursului valutar. Productivitatea ridicata se reflecta in competitivitate, in cresterea exporturilor si in asigurarea echilibrului extern: n) Investitiile dirijate spre ramurile cu productivitate si eficienta ridicata influenteaza cursul valutar:o) Aprecierile favorabile sau neincrederea intr-o moneda influenteaza cursul valutar; p) Gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor se reflecta in soldul balantei comerciale si implicit exercita influenta asupra cursului de schimb.

9. Princesedeosebesteteoria paritatiiputerilor decumparare in determinarea cursului de schimb? Teoria paritatii puterilor de cumparare a fost fundamentata de Gustav Cassel in lucrarea "Moneda si schimbul dupa 1914' publicata in anul 1923 . Dupa aceasta teorie, cursul monedei este determinat de cantitatea de bunuri si servicii pe care o poate achizitiona tara emitenta cu o unitate monetara in comparatie cu o unitate monetara straina. In forma absoluta, relatia paritatii puterii de cumparare presupune ca o unitate monetara a unei tari sa fie schimbata cu aceeasi valoare a bunurilor ca si o unitate monetara straina.

Daca nivelul preturilor dintr-o tara se noteaza cu "P' si nivelul preturilor dintr-o alta tara cu P , cursul de schimb corespunde raportului dintre preturi (Cs):

Paritatea puterilor de cumparare se formeaza pe baza urmatoarelor conditii: toate bunurile sa se schimbe in functie de costurile lor: sa nu se. -aplice restrictii. in efectuarea schimburilor internationale, sub forma taxelor vamale, a contributiilor si a altor instrumente: bunurile autohtone si straine sa fie omoaene; sa nu se aplice practici de monopol prin care bunuri identice sa se vanda la preturi cu diferente mari; indicii de pret ce se utilizeaza pentru determinarea raportului dintre puterea de cumparare a monedei autohtone si straine sa reflecte ponderi egale ale bunurilor.

In forma relativa, cursul de schimb ca expresie a paritatii puterilor de cumparare Csi^PPCR se reflecta prin raportul dintre indicii de pret din doua tari(P₍₁₎^AP_a)^B).

Teoria paritatii puterilor de cumparare sustine ca raportul de schimb al valutei se modifica numai in masura in care se inregistreaza cresteri sau reduceri ale nivelului general al preturilor si tarifelor. Orice schimbare a nivelului preturilor determina modificarea cursului valutar pentru a reflecta raportul dintre puterile de cumparare. Conform acestei teorii, raportul dintre preturile unui produs asigura formarea unui curs de schimb, iar paritatea globala a puterilor de cumparare rezulta din relatia dintre nivelul general al preturilor si tarifelor din cele doua tari ale caror monede se compara.

Cursul de schimb ca expresie a paritatii puterilor de cumparare se determina pornind de la produsele reprezentative din economia unei tari cum sunt produsele industriale, bunurile de consum, produse de export. Esantionul de produse pentru determinarea paritatii puterilor de cumparare este influentat de comparabilitatea produselor, de ponderea lor , de traditie si obiceiuri.

10. Cum se calculeaza gradul de depreciere si ce efecte genereaza asupra relatiilor economice internationale?

11. Cum se calculeazagradul de apreciere al unei monede si ce efecte genereaza asupra relatiilor economice internationale? Efectele fluctuatiei cursului de schimb depind de structura schimburilor comerciale, de prestarile de servicii, de valuta in care sunt exprimate relatiile economice internationale, de conjunctura de pe pietele valutare, de situatia economico-fmanciara a participantilor ia schimburile internationale. In perioada practicarii cursurilor de schimb fixe, devalorizarea era expresia deciziei autoritatii monetare de diminuare a puterii de cumparare a monedei in raport cu aurul si alte valute (devalorizarea explicita), iar revalorizarea reflecta cresterea puterii de cumparare a monedei fata de aur si alte valute (revalorizare explicita).

In conditiile cursurilor flotante, devalorizarea are caracter implicit. datorita reducerii puterii de cumparare a monedei pe piata in functie de cerere si oferta, fiind numita depreciere, iar revalorizarea implicita reflecta cresterea puterii de cumparare a monedei pe piata, ceea ce inseamna ca moneda se apreciaza.

Deprecierea, care reflecta scaderea puterii de cumparare a monedei pe piata in functie de cerere si oferta, se calculeaza in functie de noul (CVi) si vechiul curs de schimb al monedei fata de o alta moneda (CV₀).

Aprecierea sau revalorizarea implicita a valutei exprima cresterea puterii de cumparare fata de alte valute si se determina pe baza cursurilor de schimb de dinainte si de dupa momentul producerii variatiei cursului.

Deprecierea (devalorizarea implicita) monedei stimuleaza exporturile si franeaza importurile deoarece se platesc in moneda depreciata. Importatorii, avand nevoie de sume mai mari pentru a-si procura marfurile necesare, isi reduc cantitatile cumparate din strainatate. Deprecierea ii avantajeaza pe debitorii care isi achita datoriile in moneda depreciata si ii dezavantajeaza pe creditori.

Aprecierea monedei ingradeste exporturile si stimuleaza importurile unei tari. Importurile sporesc ca urmare a efortului valutar mai redus pentm achitarea lor. Aprecierea monedei dezavantajeaza debitorii care isi achita datoriile in moneda mai puternica, iar creditorii sunt avantajati in urma incasarii creantelor in moneda respectiva.

12. Ce reflecta curba in "J' din punct de vedere al impactului deprecierii valutei asupra balantei de plati a unei tari? Teoria absorbtiei a considerat ca devalorizarea are efecte pozitive asupra balantei comerciale in cazul cresterii produsului national brut si a scaderii absorbtiei interne. Devalorizarea poate sa incurajeze utilizarea resurselor interne in vederea cresterii productiei destinate exportului si a productiei necesare acoperirii cererii interne in vederea diminuarii importurilor.

In cazul in care efectele pozitive ale devalorizarii monedei asupra echilibrului balantei de plati externe nu se manifesta imediat ci dupa o anumita perioada de timp se reprezinta grafic prin "Curba in J'

Dupa devalorizare, importurile cresc datorita influentei preturilor de import desi cantitatea nu se modifica. Pe masura ce trece o anumita perioada de timp de la momentul devalorizarii, importurile scad. exporturile cresc si se manifesta tendinta de echilibru in balanta comerciala. Efectele pozitive ale devalorizarii monedei asupra echilibrului balantei comerciale se manifesta dupa o anumita perioada de timp, in conditiile cresterii competitivitatii marfurilor, a extinderii relatiilor comerciale cu alti parteneri, a dezvoltarii capacitatilor de productie pentru export si a transferarii ofertei de produse de pe o piata pe alta. Uneori, deprecierea unei monede nu stimuleaza in suficienta masura exporturile si nu descurajeaza importurile, manifestandu-se efectul "pervers'⁰ sau un efect negativ, opus celui asteptat. In masura in care deprecierea monedei nu stimuleaza cresterea exporturilor si nu restrange si descurajeaza importurile care se mentin sau cresc, tara se incadreaza intr-un "cerc vicios. Dezechilibrele structurale din economie si consumurile mai mari decat resursele contribuie la formarea cercului vicios dintre depreciere si dezechilibrul balantei de plati, care se propaga prin inflatie. Profesorul Angliei Rugina considera devalorizarea ca o sabie cu doua taisuri: "pe de o parte, se pare ca ar ajuta momentan la cresterea exporturilor si ar aduce valuta straina care ar imbunatati balanta de plati internationale. In realitate insa, dupa un scurt timp, situatia se inverseaza, si un nou val de inflatie opreste cresterea de exporturi si incurajeaza importurile, anuland orice avantaj si, in plus, are ca o consecinta deficite bugetare si somaj'¹ .

Daca aprecierea valutei determina o restrangere moderata a exporturilor si mentinerea sau cresterea importurilor in limite controlabile, starea de echilibru a balantei de plati se mentine si tara se incadreaza intr-un . . cerc virtuos'Deprecierea valutei exercita influenta in directia restabilirii echilibrului extern daca este insotita de programe care vizeaza cresterea productiei si a exportului, stimularea intrarilor de capital strain, a investitiilor, descurajarea importurilor si consolidarea rezervelor valutare.

13. Prin ce se deosebeste riscul valutar de alte riscuridin relatiile economice internationale? Riscul valutar reflecta probabilitatea de a se inregistra pierderi din contractele comerciale internationale sau din alte raporturi economice datorita modificarii cursului de schimb al valutei in perioada de la Incheierea contractului si pana la scadenta. Exportatorii sunt supusi riscului valutar in cazul in care, la data incasarii contravalorii marfurilor, valuta de contract se depreciaza fata de momentul incheierii contractului comercial international. La randul lor. importatorii suporta efectele riscului valutar daca valuta de contract se apreciaza in perioada de la incheierea contractului si pana la scadenta. Pozitia de schimb exprima diferenta intre devizele primite si de primit si devizele care urmeaza sa fie predate pentru acoperirea unor obligatii de plata din relatiile economice internationale. Pozitia de schimb poate fi lunga, daca devizele primite si de primit sunt mai mari decat devizele ce urmeaza sa fie predate (R > D), scurta in cazul in care devizele primite sunt mai mici decat devizele care urmeaza sa fie predate (R < D) si ferma daca cele doua marimi sunt egale (R = D).

Efectele riscului valutar pot fi prevenite sau atenuate prin aplicarea unor masuri contractuale, care cuprind: alegerea valutei de contract, inscrierea in contract a unei clauze valutare sau a unei clauze de revizuire a premrilor. Masurile extracontractuale constau in contractarea unor credite paralele, recurgerea la operatiuni termen, hedging valutar si operatii de acoperire pe pietele derivate. In momentul negocierii contractului, partile analizeaza legislatia valutara din tarile de origine, evolutia pietei valutare si impactul previzibil al cursului valutei de contract. La incheierea contractului comercial international, partile pot actiona pentru corelarea platilor pentru importuri cu momentul realizarii incasarilor din exporturi, pentru includerea in contracte a clauzelor de consolidare valutara si a unor marje de siguranta in preturi. In perioada derularii contractului comercial international, efectele negative ale riscului valutar se atenueaza prin contractarea unor credite paralele, realizarea unor operatiuni la termen pe piata valutara si a unor operatiuni de acoperire pe pietele derivate.

14. Care sunt principalele clauze de protectie impotriva riscului valutar si cum se aplica acestea? A. Masuri contractuale de atenuare a efectelor negative ale riscului valutar a) In contractele comerciale internationale incheiate pana in anul 1971. s-a aplicat clauza aur ceea ce insemna precizarea continutului in aur al monedei din momentul incheierii contractului si a faptului ca, in masura in care se modifica continutul in aur al monedei, plata se efectua la noul raport de schimb rezultat din modificarea continutului in aur. Din momentul renuntarii la definirea valorilor paretare ale monedelor in aur, clauza aur nu se mai aplica in contractele comerciale internationale;b) Clauza valutara consta in corelarea valutei de contract cu o valuta mai stabila si agreata de partile la contract. Contractul comercial international mentioneaza cursul dintre cele doua valute de la data incheierii si prevede faptul ca, in situatia in care raportul de schimb dintre valute se modifica peste anumite limite la scadenta, plata se realizeaza in functie de noul raport de schimb dintre valute. Variatia cursului valutei de contract fata de valuta de referinta se reflecta cu ajutorul unui coeficient (K), care depinde de cursul valutar dintre cele doua valute din momentul platii (CVi) si de cursul de la data incheierii contractului (CVo).

Suma de plata la scadenta (Si) se determina pornind de la valoarea prevazuta la data incheierii contractului (So) la care se aplica coeficientul fluctuatiei cursului de schimb, astfel:

c) Clauza cosului valutar se deosebeste prin faptul ca valuta in care se exprima contractul comercial international se raporteaza la mai multe valute (cos valutar). Pe baza clauzei cosului valutar, abaterea cursurilor dintr-un cos este moderata datorita faptului ca unele efecte negative la unele valute se compenseaza cu efecte pozitive la alte valute. Daca valutele din cosul valutar detin ponderi egale, coeficientul de fluctuatie a cursului valutei de contract fata de valutele din cos (K) depinde de cursurile valutei de plata fata de valutele din cos din momentul scadentei (ci, ci'. Cj', Ci''. . . , cjⁿ), de cursurile valutei de contract fata de valutele din cos de la data incheierii contractului (cq. co c₀'', co''. . . , co¹¹) si de numarul valutelor din cos (n). In cazul in care valutele din cosul valutar detin ponderi diferite (pi. p2. . . . ,p_n), coeficientul de fluctuatie a cursului valutei de contract fata de valutele din cos se determina astfel:

d) Clauza Drepturilor Speciale de Tragere presupune raportarea valutei din contractul comercial international la Drepturile Speciale de Tragere si recalcularea drepturilor si obligatiilor contractuale in functie de evolutia cursului de schimb de la scadenta contractului fata de cursul

e) Clauza de revizuire a preturilor se inscrie in contractele comerciale internationale in vederea atenuarii efectelor rezultate din modificarea preturilor in perioada de la data incheierii contractului si pana la incasarea contravalorii marfurilor contractate. B. Masuri extracontractuale de atenuare a efectelor negative ale riscului valutar. In cazul in care in contractele comerciale internationale nu se inscriu clauze de protectie, efectele negative ale riscului valutar se pot atenua prin aplicarea unor masuri extracontractuale: . metoda creditelor paralele, conform care ia creditorul, a carui creanta la termen se exprima intr-o valuta cu tendinta de depreciere, se impru­muta cu o suma egala si in aceeasi valuta pe care o utilizeaza in momentul respectiv. La data scadentei creantei comerciale, incaseaza suma in valuta depreciata si ramburseaza imprumutul; acoperirea la termen presupune ca operatorul, care este supus riscului pierderii din cauza fluctuatiei cursului de schimb al valutei in care se exprima tranzactia comerciala, sa initieze o operatie de vanzare sau cumparare pe piata valutara la termen; efectele riscului valutar se mai pot atenua prin solicitarea amanarii platiisumelor datorate sau incasarii sumelor in valuta din exporturi si alte operatii cu anticipatie; riscul generat de majorarea preturilor la produsele schimburilor economice internationale se gestioneaza prin preturi care includ rezerve.

1 Cum explica teoriile de orientare keynesista formarea cursului de schimb?

Teoriile de orientare keynesista considera ca pretul de schimb al valutei este influentat indeosebi de catre balanta comerciala si de miscarile de capital. Conform teoriilor de orientare keynesista cresterea ratei dobanzii (i) stimuleaza intrarile de capital si pe aceasta cale contribuie la aprecierea monedei. Cresterea preturilor (P) poate sa genereze o pierdere de competitivitate, formarea unui deficit comercial, care se reflecta in

deprecierea monedei. Cresterea venitului national (Y) contribuie la sporirea

importurilor si la deprecierea monedei. Teoriile de orientare keynesista considera ca asupra cursului monedei exercita influenta, intr-o viziune de termeni de flux, balanta comerciala si fluxurile din balanta contului de capital.

16. Prin ce se deosebesc teoriile monetariste in explicarea formarii cursului de schimb? Teoriile de orientare monetarista au sustinut ca pretul la care se schimba moneda unei tari este influentat de cererea si oferta de moneda. Excedentul de oferta de moneda antreneaza o depreciere, iar cresterea preturilor poate sa determine si o sporire a cererii de moneda si contribuie la o apreciere a monedei. Cresterea produsului intern stimuleaza cererea de moneda si determina aprecierea monedei.

Teoriile de orientare monetarista sustin ca impactul asupra cursului monedei se realizeaza prin raportul dintre cererea si oferta de moneda, respectiv prin intermediul pietei monetare.

Impact asupra cursului monedei nationale

Ai > 0 ------------► A MC<0 ----------► Mo excedent-----►Depreciere

AY>0 * AMC>0 ^ MC excedent ^ Apreciere

AP>0--------► AMC>0 -----► MC excedent-► Apreciere

Abordarea cursului de schimb in termeni de stoc de moneda

Mo - oferta de moneda MC - cererea de moneda

17. Care sunt factorii invocati de modelele monetariste ale preturilor rigide si preturilor flexibile in formarea cursului de schimb? Modelul monetarist al preturilor flexibile a considerat ca pretulnde schimb al valutei depinde de valoarea stocului de moneda si de factorii care determina cererea de moneda. Modelul de orientare monetarista al preturilor flexibile presupune ca oferta de moneda, care este expresia raportului dintre oferta de moneda nationala (M) si nivelul general al returilor (P). sa fie in concordanta cu cererea de moneda (L), la randul sau dependenta de rata dobanzii interne (i) si de venitul national (y). Cursul de schimb (Cv) fiind expresia paritatii puterilor de mparare reprezinta, in conceptia monetarista, raportul dintre stocul de oneda (M) sau dintre cererea de moneda dintr-o tara si din alta tara. Modelul monetarist al preturilor flexibile implica flexibilitatea preturilor, mobilitatea capitalurilor si substituabilitate intre activele nationale si straine.

Modelul monetarist al preturilor rigide a sustinut ca ajustarea preturilor nu se realizeaza in acelasi timp, pe toate pietele. Dupa adeptii acestui curent, ajustari mai rapide se efectueaza pe pietele financiare decat pe pietele bunurilor. In conditiile in care, pe termen scurt, se diminueaza masa monetara, se manifesta o crestere a cererii de moneda, a ratei dobanzii, se amplifica intrarile de capital si moneda se apreciaza. Pe termen scurt nu se inregistreaza o ajustare a preturilor bunurilor ci o variatie a ratei dobanzii. Pe termen mediu sau lung, preturile bunurilor se ajusteaza, reducerea ofertei de moneda determina scaderea nivelului preturilor, a ratei dobanzii si deprecierea monedei. Dupa modelul monetarist al preturilor rigide, moneda unei tari se apreciaza pe termen scurt si se depreciaza pe termen mediu sau lung. Deprecierea care urmeaza dupa o apreciere pe termen scurt este denumita suprareactie (overshooting). Modelul monetarist al preturilor rigide a fost elaborat in anul 1976 de Rudiger Dombush pentru a explica instabilitatea cursurilor de schimb al tarilor dezvoltate din perioada respectiva. .

18. Cum se explica in modelul echilibrului de portofoliu formarea cursului de schimb? Modelul echilibrului de portofoliu presupune integrarea efectelor de imbogatire si existenta unui grad minim de substitualitate intre activele financiare in exercitarea unor influente asupra cursului de schimb. Cursul de schimb al monedei in modelul echilibrului de portofoliu depinde de cantitatea de moneda nationala (M), de valoarea titlurilor interne (B), de un activ compozit strain, moneda plus titluri (F), de averea agentilor economici detinuta in bani, titluri si active compozite (W). Cantitatea de moneda M este este expresia inclinatiei spre economisire (m), a dobanzii (i ■ si a averii agentilor economici (w). Valoarea titlurilor interne (B) se formeaza in functie de cantitate (b) de dobanda si de averea agentilor economici.

In conditiile in care se realizeaza un echilibru de portofoliu si un surplus al contului curent, aprecierea monedei, contribuie la pierderea de competitivitate si la deteriorarea situatiei balantei de plati. Aprecierea monedei se poate produce pana in momentul in care acumularea nu mai are loc si se realizeaza un echilibru pe termen lung. Modelul echilibrului de portofoliu a fost dezvoltat de catre William Bronson in anul 1976 prin includerea variatiilor ofertei de active non-monetare de tipul celor utilizate pentru finantarea deficitului bugetar. in conditiile in care o tara inregistreaza un echilibru de portofoliu si un excedent la balanta contului curent, cresterea valorii titlurilor straine (F) poate sa detemiine aprecierea monedei nationale. In situatia ih care moneda tarii se apreciaza, se produce o pierdere de competitivitate la vanzarea marfurilor in strainatate, care la randul sau va antrena o reducere a excedentului din balanta contului curent. Din aceasta abordare rezulta ca una din conditiile asigurarii echilibrului de portofoliu o reprezinta mentinerea competitivitatii produselor exportate de o tara in strainatate.

Analiza factorilor ce exercita influenta asupra cursului de schimb in modelul echilibrului de portofoliu a scos in evidenta o serie de elemente: graduldesubstitualitate intreactive este un factor important in determinarea cursului de schimb; cursul de schimb suprareactioneaza, ca si in modelul monetar al preturilor rigide; expansiunea monetara, care contribuie la deprecierea monedei si la stimularea economiei, este contrabalansata de efectele excedentului contului curent si de modificarile echilibrului de portofoliu; paritatea puterii de cumparare nu mai reprezinta o conditie a echilibrului pe termen lung.