|
|
|
Conceptul de buget
(1) previziunea sistematica a unui ansamblu contingent echilibrat de cheltuieli si venituri.
(2) expresia contabila si financiara a unui plan de actiune care detaliaza mijloace si surse de realizare si indeplinire a obiectivelor vizate prin masurare adecvata a raporturilor
dintre obiective, mijloace si scopuri.
(3) echilibrul stabil dintre utilizari si resurse, disponibile la termen prestabilit, pentru convergenta realizarii de planuri si programe operationale.
(4) plan detaliat exprimand in termeni de gestiune – cantitativ, operational, valoric – raporturile de determinare prin interese, acte, proceduri si competente, aspectele esentiale
de structura a unei entitati date (Stat, firma, institutie, familie, individ) pentru o perioada, calculat cu certitudini din trecut pentru actiuni juste proiectate in viitor.
(5) gestiunea contabila a actelor de prevedere, elaborare, cuantificare – definire si masurare de obiective, analiza si controlul resurselor disponibile - certificarea rezultatelor, inregistrarea, calculul, analiza si controlul strategiei de punere in lucru a documentului oficial al unei entitati de sine statatoare. Bugetul decurge din necesitatea de a fixa in cifre prestabilite planul de actiune al unei administratii, plan ce reprezinta estimarea, prevederea si coordonarea ce fixeaza in prealabil venituri si cheltuieli pentru atingerea scopurilor legal ocrotite prin autoritatea administratiei, prin vointa si responsabilitatea institutiei titulare de buget.
Distingem: (1) bugetul centralizat al statului, (2) bugetul autoritatilor si serviciilor publice, (3) bugetul fondurilor speciale de asigurari, (4) bugetele intreprinderilor publice, (5) bugetele institutiilor, (6) bugetele unitatilor administrativ-teritoriale locale. raporturilor de echilibru.
Legea contabilitatii publice din 1929 definea bugetul public ca act de gestiune in care sunt prevazute si in prealabil aprobate veniturile si cheltuielile anuale ale statului sau ale institutiilor si administratiilor publice.
Exigentele de procedura publica bugetara implica asumarea de masuri prin acte, proceduri si competente standardizate foarte precise, medierea raporturilor de suveranitate constitutionala pentru instruirea, perceperea, colectarea si administrarea impozitelor si taxelor, stabilirea criteriilor de administrare a cheltuielilor publice, exercitarea controlului public asupra eficacitatii actelor de gestiune.
Regulile care stau la baza elaborarii si executarii bugetului public se numesc principii bugetare. Principiile bugetare sunt: universalitatea, unitatea, pluritatea, neafectarea si depersonalizarea, anualitatea, specializarea bugetara, echilibrarea bugetului public, publicitatea.
Principiul universalitatii implica cuprinderea in buget a ansamblului unitar, contingent a tuturor veniturilor si cheltuielilor publice, ceea ce permite cunoasterea exacta, reala a tuturor angajamentelor publice, controlul legaturilor si corelatiilor prin sume exacte pornind de la implicare raporturilor universale de intregire a partilor la unitatea intregului.
Unitatea bugetara are motivatie explicita si implicita de natura juridica, financiara, gestionara, contabila si politica. Juridic unitatea bugetului se exprima prin contingenta relativa la ansamblul armonizarii criteriilor, regulilor si normelor de dispozitie, executie, control continute de legile, ordonantele, normele, instructiunile ori metodologiile ce reglementeaza procesul bugetar.
Financiar, unitatea bugetara descrie reguli de ordine, claritate si precizie ce fixeaza modalitatile prin fluxurile de bani si angajamente prezinta detaliile reale ale situatiei bugetului, fara erori sau disimulari. Gestionar, unitatea bugetara aplica reguli de compunere si verificare a calitatii fluxurilor pornind de la controlul faptic al realitatii actelor de schimb intre entitati, structuri, persoane, pe temeiul autoritatii si responsabilitatii. Contabil, unitatea bugetara exprima eficacitatea si coerenta de a transpune o imagine fidela, justa, adecvata, dar mai ales organizarea precisa, clara, completa a sistemulu i de evaluare, inregistrare, calcule care sa permita analiza si control pentru certificarea exactitatii, a legalitatii si concordantei procesului bugetar. Politic, unitateabugetara exprima oportunitatea si eficacitatea deciziilor asumate de puterea legislativa pentru arbitrarea competenta a optiunilor ce satisfac pe criterii legale toate exigentele bugetare. Pluralitatea bugetara exprima faptul ca, pe baza multitudinii si complexitatii sarcinilor publice statul are buget central – ordinar sau general, dar si bugete speciale, anexe, extraordinare,autonome.
Anualitatea bugetului exprima decuparea in timp a exercitiilor, faptul ca Parlamentul autorizeaza Guvernul sa incaseze veniturile publice si sa efectueze cheltuielile publice pe durata unui an pe criterii de control politic periodic, dreptul si obligatia constitutionala a puterii publice de a examina, dezbate si aproba anual modalitatile tehnice de fundamentare a politicilor publice, armonizarea fluxurilor de angajamente cu posibilitatile reale de acoperire prin trezorerie, tratarea echitabila in raport cu exercitiul anual al drepturilor, obligatiilor, incasarilor si platilor de taxe, contributii si impozite.
Specializarea bugetara presupune tratarea, examinarea si aprobarea separata, distincta a veniturilor si cheltuielilor, corelarea si impunerea justa, legala, echitabila a originii de finantare a veniturilor, respectiv a destinatiilor creditelor bugetare pe categorii de cheltuieli.
