|
|
|
Acordarea creditelor persoanelor fizice si juridice
Analiza dosarului de creditare pentru societati comerciale
In analiza dosarului de creditare, banca trebui sa raspunda la trei obiective:
a) sa decida daca va finanta sau nu;
b) gasirea tipului de finantare care sa raspunda cel mai bune necesitatilor companiei;
c) utilizarea informatiilor pentru a face o propunere comerciala completa si personalizata nevoilor intreprinderii.
Sursele de informatii necesare in efectuarea analizei dosarului de creditare
1. Situatiile financiare ale companiei
Analistul de credit solicita firmei bilantul anual si contul de rezultate, insotite de anexele lor care permit mai buna intelegere a operatiilor financiare derulate in decursul unui an. De asemenea, pentru a putea percepe cat mai detaliat situatia financiara a companiei, precum si pentru a observa cele mai recente evolutii, se solicita si ultima balanta de plati. Daca nu exista un istoric al relatiei cu banca, sunt solicitate starile financiare de pe ultimii patru sau cinci ani de activitate. In cazul in care societatea este deja client al bancii vor fi solicitate doar documentele pentru anul contabil incheiat, precum si previziuni pentru anul in curs.
2. Analizele economice si sectoriale
Analizele sectoriale sunt furnizate de:
3. Informatiile complementare
Recurgerea la acest tip de informatii este justificata de faptul ca obiectivul in analiza dosarului de creditare este reducerea riscului cat mai mult posibil. Intalnirea cu directorul sau responsabilul intreprinderii poate furniza aceste informatii. Prin definitie nimeni nu cunoaste mai bune activitatea unei companii decat cel care o conduce. Aceasta are datele referitoare la strategia pe termen scurt, mediu si lung privind intreprinderea. Increderea in responsabili este o data cheie a deciziei de finantare si doar intrevederile regulate si serioase permit judecarea calitatii relatiei de afaceri.
4. Intelegerea si analiza bilantului societatii comerciale
Bilantul reprezinta o fotografie la un moment dat a patrimoniului, precum si a resurselor necesare dobandirii acestuia.
Activul (patrimoniul) este constituit din bunurile conservate o perioada lunga in intreprindere.
Pasivul contine resursele intreprinderii. Ele pot fi proprii sau imprumutate. In acelasi timp este important sa facem distinctia intre resursele stabile, adica cele care pot fi utilizate o perioada lunga de timp si cele de exploatare care trebuie rambursate pe termen scurt. O atentie maxima in cadrul analizei dosarului de creditare este acordata lichiditatii, adica capacitatii intreprinderii de a face fata tuturor platilor imediate. Sunt studiate fluxurile de numerar si se urmareste corelarea resurselor cu utilizarile lor. Regula urmarita este ca resursele stabile ale intreprinderii sa acopere activul imobilizat. Diferenta dintre resursele stabile si activul imobilizat constituie fondul de rulment al intreprinderii.
FR = RS – AI
unde:
FR – fond de rulment;
RS – resursele stabile;
AI – activul imobilizat.
Daca FR > 0, intreprinderea dispune de o marja de siguranta pentru a face fata eventualelor riscuri, daca FR < 0, intreprinderea isi finanteaza o parte din patrimoniu recurgand la resurse pe termen scurt.
Se manifesta astfel riscul lipsei de lichiditate, intrucat nu exista resursele pe termen scurt necesare acoperirii nevoilor curente de trezorerie. Analiza dosarului de creditare pune astfel in evidenta necesitatea unui credit de trezorerie.
O atentie maxima in cadrul analizei dosarului de creditare este acordata lichiditatii, adica capacitatii intreprinderii de a face fata tuturor platilor imediate. Sunt studiate fluxurile de numerar si se urmareste corelarea resurselor cu utilizarile lor. Regula urmarita este ca resursele stabile ale intreprinderii sa acopere activul imobilizat. Diferenta dintre resursele stabile si activul imobilizat constituie fondul de rulment al intreprinderii.
