Regimul juridic al bunurilor apartinand domeniului public. Dreptul de proprietate publica(domeniala)

Regimul juridic al bunurilor apartinand domeniului public. Dreptul de proprietate publica(domeniala)

In conformitate cu prevederile art. 135 alin. 3 Constitutie, proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si anume, comunei, orasului, municipiului si judetului. Din acest text de lege rezulta ca subiecte ale dreptului de proprietate publica sunt:

unitatile administrativ-teritoriale;

statul;

Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt prevazute in Constitutie, legi organice si legi ordinare. Astfel, in alin.4 al art. 135 Constitutie se prevede ca "Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Enumerarea facuta de Constitutie bunurilor ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica nu este exhaustiva, deoarece pot constitui obiect al acestui drept si "alte bunuri stabilite de lege".

Legea fondului funciar in art. 5 enumera categoriile de terenuri ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica: "terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, caile de comunicatie, parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera, albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare si ale marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apararii si pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care prin natura lor, sunt de uz sau interes public".

Adaptand criteriul apartenentei la domeniul public a tuturor bunurilor care prin natura lor sunt destinate uzului ori interesului public, Legea fondului funciar creeaza posibilitatea ca, prin schimbarea destinatiei sale, un bun ce alcatuieste obiectul dreptului de proprietate privata, sa poata deveni obiectul dreptului de proprietate publica.

Codul civil in art. 476-478 enumera o serie de bunuri ce alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate publica, printre care se afla bunuri ca:

drumurile mari si mici, precum si ulitele care sunt in sarcina statului

fluviile si raurile navigabile sau plutitoare,

tarmurile, adaugirile catre mal pe locurile de unde s-a retras apa marii,

porturile naturale sau artificiale,

malurile unde trag vasele

averile vacante.

Textele Codului civil privind enumerarea bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publica au fost considerate ca lipsite de claritate si imprecise, deoarece sunt incluse printre aceste bunuri si unele ce pot alcatui obiect al dreptului de proprietate privata.

Cladirile nu sunt prevazute de lege ca facand obiectul dreptului de proprietate publica, totusi ele alcatuiesc obiectul acestui drept atunci cand ele sunt accesoriu al terenurilor ce fac obiectul proprietatilor publice, si atunci cand ele sunt afectate uzului public (cladirile ministerelor, primariilor, prefecturilor, biblioteci si muzee publice etc.).

Obiectul dreptului de proprietate publica il pot alcatui si bunurile mobile cu conditia ca aceste bunuri sa fie destinate a servi folosintei publice, adica prin functia lor sa fie indispensabile serviciului si utilitatii publice, pe de o parte, iar pe de alta parte, sa se supuna regimului juridic prevazut de lege pentru aceste bunuri (exemplu: tablourile dintr-un muzeu, cartile unei biblioteci publice,  documente de arhiva puse la dispozitia publicului etc.)

In functie de intinderea utilitatii si interesului public, un bun ce alcatuieste obiectul dreptului de proprietate publica poate fi clasificat ca fiind bun "de interes national, caz in care proprietatea asupra sa, in regim de drept public, apartine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea, de asemenea, in regim de drept public, apartine comunelor, oraselor, municipiilor judetelor sau unitatilor administrativ-teritoriale" dupa cum se precizeaza in art. 4 alin. 2 din Legea nr.18/1991, privind fondul funciar. Pentru delimitarea bunurilor de interes netional de cele de interes local si judetean a fost adoptata Hotararea Guvernului nr. 113/1992 in care, in functie de uzul si de interesul pe care il prezinta aceste bunuri, au fost enumerate bunurile de interes national si cele de interes local. In legatura cu obiectul dreptului de proprietate publica, in unele legi speciale se foloseste expresia de "domeniu public"astfel ca cei doi termeni folositi de legiuitor sunt identici din punct de vedee juridic.[1]

Dreptul de proprietate publica si dreptul de proprietate privata prezinta caractere juridice distincte care le contureaza un regim juridic propriu.Intr-adevar, potrivit art. 135 alin 5 din Constitutie, "bunurile de proprietate publica sunt inalienabile". In dezvoltarea prevederilor constitutionale, dispozitiile  din Legea nr. 215/2001 cu privire la administratia publica locala prevad ca "bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile".

Legea fondului funciar, in art. 5 alin. 2 prevede ca terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, daca legea nu dispune altfel.

Bunurile ce alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate publica fiind scoase din circuitul civil, inseamna ca ele nu pot fi instrainate prin transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea de drepturi reale, dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

Cu toate acestea, potrivit dispozitiilor art. 135 alin. 5 din Constitutie, bunurile ce fac obiectul proprietatii publice, in conditiile legii, pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate.

Legea nr. 215/2001 da dreptul consiliilor locale si judetene sa hotarasca cu privire la urmatoarele probleme:

concesionarea bunurilor ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica;

inchirierea acestor bunuri;

gestionarea lor.

Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil, neputand fi opuse proprietarului nici prescriptia achizitiva (uzucapiunea) si dupa caz, nici posesia de buna credinta. Aceasta inseamna ca bunurile ce alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate publica nu pot fi dobandite de nici o alta persoana. In acest sens si prevederile art. 1844 C. civ. dispun ca "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert."