Controlul judecatoresc asupra legalitații și oportunitații actului administrativ

Controlul judecatoresc asupra legalitații și oportunitații actului administrativ

In afara de recursul si controlul administrativ, legalitatea si oportunitatea actelor administrative se asigura si prin exercitarea in conditiile legii a recursului contencios, adica acel recurs care se solutioneaza de instantele judecatoresti, dupa procedura prevazuta de lege.⁴⁷

Recursul contencios se poate clasifica in:

a)     recurs contencios de competenta instantelor judecatoresti de contencios administrativ;

b)    recurs contencios de competenta instantelor judecatoresti de drept comun.

Recursul contencios de competenta instantelor judecatoresti de contencios administrativ este recursul formulat de cel care se considera vatamat intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept al sau ori interes legitim, si care este adresata instantelor judecatoresti competente.

Recursul contencios de competenta instantelor judecatoresti de drept comun este acel recurs contencios care potrivit legii se solutioneaza de alte instante judecatoresti decat cele de contencios administrativ, fara procedura prevazuta de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Caracteristicile generale privind controlul judecatoresc asupra legalitatii actelor administrative sunt:

a)     verificarea legalitatii dar nu si a oportunitatii actelor administrative;

b)     obiectul exclusiv actelor producatoare de efecte juridice ce provin de la o autoritate administrativa;

c)     In cadrul Legii nr. 554/2004 sunt prevazute instantele de drept comun in materie de contencios administrativ;

d)     caracterul complementar al controlului judecatoresc;

e)     controlul judecatoresc reprezinta un control de plina jurisdictie;

f)      controlul judecatoresc poate fi conditionat de indeplinirea unei proceduri prealabile.

a) Verificarea legalitatii dar nu si a oportunitatii actelor administrative privind controlul judecatoresc.

De menționat este faptul ca, in literatura de specialitate s-a subliniat caracterul limitat al acestui drept de apreciere, precizand ca unul dintre principiile fundamentale ale organizarii și funcționarii statului de drept este legalitatea.

Existența problemei oportunitații actului administrativ precum și caracterul justificat ori nejustificat al refuzului de a satisface o cerere cu privire la un drept prevazut de lege ori interes legitim, poate fi indisolubil legata de dreptul de apreciere intr-o situație data.

Din acest punct de vedere in literatura si practica judiciara exista o unanimitate de vederi, divergentele intervin in momentul in care este vorba determinarii exacte a limitelor dreptului de apreciere al organului administrativ.

In cazul autorizatiilor libere pe care organul administrativ, chiar cand sunt intrunite conditiile legale pentru desfasurarea unei activitati nu este obligat sa le elibereze, acesta are o larga posibilitate de apreciere. De aici rezultatul, in ipoteza in care o persoana fizica sau juridica ataca refuzul eliberarii unei asemenea autorizatii, este oportunitatea si nu legalitatea actului.

Dreptul de apreciere al organelor administrative nu este arbitrar deoarece chiar in cazurile in care legea nu prevede limitele sale, acestea rezulta din scopul legii. Scop care poate fi prevazut expres in norme de drept sau in expunerile de motive, dar care poate fi dedus si prin interpretare.

Instantele judecatoresti pot verifica actele administrative in conditiile Legii nr. 554/2004 exclusiv sub aspectul legalitatii lor. De cele mai multe ori, cand legi speciale prevad posibilitatea controlului judecatoresc asupra unor acte administrative, instantele le verifica de asemenea sub aspectul legalitatii lor.⁴⁸

Exista, insa, si cazuri cand in baza unor legi speciale instantele pot aprecia si oportunitatea masurii stabilita prin actul administrativ. Spre exemplu, actele administrative de sanctionare in cazul carora instanta poate in baza Ordonantei nr. 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, sa aprecieze ca amenda aplicata este prea mare, ori ca amenda sa fie inlocuita cu sanctiunea avertismentului. In aceste cazuri desi actul nu este ilegal, instanta poate aprecia ca nu este oportuna aplicarea unei sanctiuni prea severe.

In concluzie, instanța verifica actul administrativ sub aspectul oportunitații numai atunci cand este prevazuta de lege și cand oportunitatea nu este opusa legalitații.

b) Obiectul exclusiv actelor producatoare de efecte juridice ce provin de la o autoritate administrativa

Legislația din Romania prevede ca operațiunile neproducatoare de efecte juridice sunt supuse controlului judecatoresc și se evidențiaza prin faptul ca sunt verificate impreuna cu actul administrativ.

c)  In cadrul Legii nr. 554/2004 sunt prevazute instantele de drept comun in materie de contencios administrativ

Aceasta inseamna ca ori de cate ori un litigiu referitor la legalitatea actelor administrative nu este dat prin lege in competenta altor organe administrative sau judiciare, instantele competente sa-l solutioneze sunt Tribunalele Judetene, Curtile de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Acestea sunt instantele de drept comun in materie de contencios administrativ, exceptiile fiind prevazute expres de Legea nr. 554/2004 ori de legi speciale.⁴⁹

d)  Caracterul complementar al controlului judecatoresc

Controlul judecatoresc nu poate fi infatuit decat dupa ce s-a incercat restabilirea legalitații pe calea administrativa a reclamației, adica sub forma unui recurs grațios sau ierarhic, aceasta caracteristica subliniaza faptul ca, nu se exclude exercitarea controlului asupra actelor administrative de catre alte organe ale statului.

In privința legalitații și oportunitații masurilor administrative, controlul administrativ este mai cuprinzator in sensul ca se exercita asupra tuturor actelor organelor inferioare fara  a se face vreo excepție și oricand.

Nu trebuie sa se inteleaga ca, o data efectuat controlul de catre organele administrative, instantele judecatoresti nu ar mai putea verifica legalitatea actelor administrative, in raport cu organele executive, controlul judecatoresc este complementar.⁵⁰

In legatura cu complementaritatea controlului judecatoresc fata de cel administrativ trebuie avute in vedere mai multe ipoteze.

Prima se refera la situatia in care, inainte de sesizarea instantei, organele administrative superioare au verificat legalitatea actului administrativ si l-au declarat legal. In acest caz instanta va putea verifica legalitatea actului atacat si sa-1 considere ilegal. Trebuie reliefat ca instanta nu poate verifica legalitatea actului administrativ decat daca organul administratiei publice, in urma reclamatiei administrative l-a considerat legal, refuzand anularea sau revocarea lui.

Cea de-a doua ipoteza se refera la momentul in care organul administratiei publice ar fi anulat sau revocat actul inainte de sesizarea instantei. Organul judecatoresc nu va putea sa considere actul ca fiind legal deoarece el nu mai exista din punct de vedere juridic. insa acesta nu este singurul motiv, organul judecatoresc nu-1 va considera legal si deoarece el nu este investit decat prin cererea celui vatamat prin actul ilegal (ori persoana fizica sau juridica care a primit satisfactie prin anularea actului nu va mai avea nici un interes sa introduca o actiune injustitie).

Ipoteza a treia in care se pune problema caracterului complementar al controlului judecatoresc fata de cel administrativ se refera la momentul cand organul emitent sau superior intentioneaza sa revoce sau sa anuleze actul, dupa sesizarea instantei.

Atunci cand actul administrativ este revocat sau anulat, instanta va fi obligata sa considere nelegalitatea dovedita si va solutiona cererea de despagubiri, cheltuieli de judecata, in consecinta aceeasi solutie se impune si in cazul in care anularea a intervenit dupa hotararea instantei de fond, dar inainte de solutionarea recursului.

Practica revocarii sau anularii actului administrativ de catre organul emitent sau superior dupa sesizarea instantei poate duce la indreptarea dreptului persoanei vatamate, dar si la lezarea dreptului unui tert care este interesat in mentinerea actului.

Astfel s-ar ajunge ca organul administrativ sau organul ierarhic superior sa schimbe cursul justitiei solutionand alte litigii a caror judecare a fost data prin lege in competenta instantelor judecatoresti.

e) Controlul judecatoresc reprezinta un control de plina jurisdictie

Se fundamenteaza o caracteristica a competenței instanțelor judecatorești de a anula actele administrative ilegale și de a obliga organul executiv in luarea masurilor administrative, pentru a constata nelegalitatea actelor administrative sau faptele asimilate pe calea excepției și totodata de a acorda despagubiri. Aceasta  acțiune cu privire la anularea actului administrativ se introduce in baza Legii nr. 554/2001 și reprezinta dreptul comun in materie de contencios administrativ, cu posibilitatea ca persoana fizica sau juridica sa ceara anularea actului administrativ și in condițiile altor legi. ⁵¹

f) Controlul judecatoresc poate fi conditionat de indeplinirea unei proceduri prealabile

Reglementarea controlului judecatoresc asupra actelor administrative prin Legea nr. 554/2004, nu are la baza ideea unei contradicții fundamentale intre interesele persoanei fizice sau juridice și cele ale administrației publice, el indeplinește funcția de garanție a exercitarii depline a drepturilor cetațenilor precum și protejarea acestora fața de eventualele erori ce se pot savarși in cursul infaptuirii activitații.

Astfel art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede expres ca inainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i s-a comunicat actul administrativ sau expirarea termenului de 30 de zile in care trebuie rezolvata cererea adresata autoritatii administrative cu o reclamatie administrativa.

SECȚIUNEA 1

Controlul legalitatii si oportunitatii actului administrativ de catre instantele judecatoresti de contencios administrativ

Literatura de specialitate elaborata pe baza Legii nr. 1/1967⁵² - privind judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative ilegale, fundamenteaza controlul judecatoresc asupra administratiei de stat ca se realizeaza pe doua cai:

a)  actiunea directa (pe baza Legii nr. 1/1967);

b) exceptia de nelegalitate (pe baza altor acte normative).

Soluția la care s-a ajuns in urma reglementarilor exprese din Legea nr. 1/1967. Art. 9, face referire la obligația instanței, in cazul in care a ramas definitiva o hotarare ce consemneaza nelegalitatea actului administrativ normativ pe baza caruia s-a intemeiat actul administrativ atacat și de a comunica hotararea organului administrației de stat care emisese actul administrativ normativ. Acesta, are la dispoziție 15 zile de la primirea hotararii in care trebuie sa revoce actul administrativ normativ.

Sesizarea organului ierarhic superior in cazul in care actul administrativ il considerau legal, se contura dupa urmatoarele reguli:

• ministerele si celelalte organe ale administratiei de stat sesizau Consiliul de Ministri;
• comitetele executive ale consiliilor populare sesizau Consiliul de Ministri atat pentru actele administrative normative proprii cat si pentru cele ale comitetelor executive subordonate.

Dispozitivul hotararii judecatorești nu cuprindea aceasta soluție, ci numai considerentele acesteia, ceea ce insemna ca actul administrativ normativ producea efecte juridice și dupa pronunțarea hotararii judecatorești pana la momentul revocarii lui de catre organul administrativ.

De fapt Legea nr. 1/1967 nu ingaduia sa se atace direct un act administrativ și nici atacul actelor administrative individuale ale Consiliului de Miniștri, așadar pana la adoptarea Legii nr. 29/1990, actele administrative normative nu se puteau ataca direct.

Conform Legii nr. 1/1967 actiunea in justitie impotriva unui act administrativ era admisa daca intrunea urmatoarele conditii⁵³:

o      actul administrativ atacat sa fie actul administrativ individual;

o      actul administrativ atacat sa provina de la un organ al administratiei de stat  cu exceptia Consiliului de Ministri;

o      actul administrativ atacat sa fie ilegal;

o      sa se fi indeplinit procedura administrativa prealabila;

o      actul administrativ sa vatame un drept subiectiv;

o      actiunea sa fi fost introdusa in termen;

o      actul administrativ atacat sa nu fie exceptat de la controlul judiciar in baza Legii nr. 1/1967.

Prin paralela cu Legea nr. 1/1967, Legea nr. 29/1990 aduce urmatoarele modificari:

1.     Caracterul normativ sau individual al actului administrativ nu se mai ia in
considerare.

2.     Actul administrativ poate emana de la orice autoritate administrativa nu numai de la organele administratiei de stat, iar in ceea ce priveste administratia de stat nu exista nici o exceptie.

3.     Nu se mai cere expres ca actul administrativ atacat sa fie ilegal ci sa vatame
drepturi recunoscute de lege sau sa reprezinte un refuz de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege, iar sfera exceptiilor este mai mica fata de Legea nr. 1/1967.

In noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 au intervenit o serie de modificari in comparatie cu Legea nr. 29/1990, care de altfel a fost abrogata integral de acesta.

Astfel pot intenta actiunea in contencios administrativ nu numai persoana fizica sau juridica vatamata intr-un drept sau interes legitim, ci si Avocatul Poporului, in baza unei sesizari a unei persoane fizice, precum si Ministerul Public.De asemenea, prefectul poate ataca, actele atacate fiind suspendate de drept pana la solutionarea actiunilor.

O alta noutate introdusa de Legea nr. 554/2004 este procedura de solutionare a exceptiei de nelegalitate.

Actele exceptate de la controlul contencios administrativ s-au redus substanțial prin modificarile produse, astfel putem enumera urmatoarele categorii:

a)     actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

b)     actele de comandament cu caracter militar;

c)     actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.⁵⁴

Pot fi atacate actele administrative emise ce privesc  aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al starii de urgența, actele administrative ce privesc apararea și securitatea naționala ori actele administrative emise pentru restabilirea ordinii publice și inlaturarea concesințelor calamitaților naturale, epidemiilor, etc.

Curmarea controverselor doctrinare, prezinta nevoia legiuitorul de a clarifica in mod expres termenele stipulate in cuprinsul articolelor prin doua categori, și anume: termene de prescripție și termene de decadere, astfel se menține, cu modificari fața de reglementarea anterioara, procedura prealabila administrativa (recursul grațios).

Soluționarea competentei materiale in prima instanta a litigiilor se face intre tribunalele administrativ-fiscale si sectiile de contencios administrativ ale Curtilor de Apel.

Termenul acțiunii introduse s-a marit la 6 luni și curge in functie de situatiile care se pot ivi in practica.

Trebuie menționata o alta modificare ce constituie reglementarea procedurii administrative de executare a hotararilor judecatorești definitive și irevocabile, reglementare ce permite acțiunile formulare conform dispozițiilor legale.

Controlul legalitatii actelor administrative de catre instantele de contencios administrativ este consacrat in alin. (1) al art. 52 din Constitutia Romaniei si este reglementat de art.l din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ce face referire la un particular, persoana fizica sau juridica, ce se considera vatamat intr-un drept al sau recunoscut de lege: orice persoana fizica sau juridica, daca se considera vatamata intr-un drept al sau ori un interes legitim, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept ori interes legitim recunoscut de lege se poate adresa instantei judecatoresti competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata".

Se indeplinesc anumite condiții privind anularea actului administrativ, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și recuperarea pagubei cauzate, și anume:

a)     actul atacat sa fie un act administrativ;

b)     actul atacat sa vatame un drept subiectiv sau un interes legitim;

c)     actul atacat sa emane de la o autoritate publica, inclusiv de la o structura
neguvernamentala investita cu prerogativele puterii publice;

d)     sa se indeplineasca procedura administrativa prealabila;

e)     actul administrativ atacat sa nu fie emis anterior aparitiei Legii nr. 554/2004;

f)      actul administrativ sa nu fie exceptat de la controlul contencios.

Conditia ca actul atacat sa fie act administrativ este cuprinsa in art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care dispune ca orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri se poate adresa instantei de contencios administrativ competente.

Aceasta conditie este reglementata totodata si in art. 52 din Constitutia Romaniei care evidentiaza faptul ca persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

Conditia ca actul administrativ sa vatame un drept sau un interes legitim a cunoscut o recunoastere treptata. Astfel in Legea Infiintarii Consiliului de Stat (1 februarie 1864) se cerea doar conditia vatamarii unor simple interese ale particularilor. Legea pentru impartirea diferitelor atributiuni ale Consiliului de Stat din 1866⁵⁵, prevedea ca afacerile de natura contencioasa vor fi judecate de instante dupa regulile ordinare. In Legea din 1905, privind reorganizarea inaltei Curti de Casatie si Justitie, se preciza insa ca cererile in casatie pentru cazurile de competenta sectiei de contencios nu vor fi primite decat pentru motivul de exces de putere, incompetenta, denaturarea actelor si violarea legii sau a unui regulament si numai cand s-ar viola un drept al recurentului. De asemenea se admitea primirea acestor actiuni si pentru gresita apreciere a faptelor "cand erau atacate deciziile si ordonantele prefectilor, primarilor si altor autoritati publice date in materii enumerate de lege".

Legea din 25 martie 1910 pricinile dintre particulari si stat, judete, comune pentru vatamarea dreptului particularilor prin acte administrative de autoritate. Legea pentru Curtea de Casatie si Justitie din 17 februarie 1912 este mai clara si retine "recursurile acelor care s-ar pretinde vatamati in drepturile lor, printr-un act administrativ de autoritate facut cu incalcarea legii, precum si recursurile in contra refuzului autoritatii administrative de a rezolva o cerere relativa la un asemenea drept".

In Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ se foloseste expresia "drept recunoscut de lege", in noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 se uziteaza sintagma "drept al sau ori intr-un interes legitim", iar in art. 21 din Constitutia Romaniei, revizuita in 2003, se consacra principiu dupa care "orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime". Aceasta reglementare readuce in actualitate ideea de baza din Legea Consiliului de Stat din 1864. Art. 52 din Constitutie, revizuita in 2003, care face referire la "persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim" trebuie aplicat si interpretat tinandu-se cont si de art. 21, cu atat mai mult cu cat acesta este inscris in cadrul Capi, Dispozitii comune al titlului consacrat drepturilor.

Cu alte cuvinte, o norma ce reglementeaza un anume drept fundamental, cuprinsa in cap. III al titlului consacrat drepturilor, nu poate fi aplicata si interpretata in afara dispozitiilor comune ce fac obiectul primului capitol din acest titlul. Aceasta interpretare se impune cu atat mai mult si pentru expresia "drept al sau sau interes legitim"⁵⁶ din cuprinsul Legii nr. 554/2004.

Conditia ca actul atacat sa emane de la o autoritate publica inclusiv de la o structura neguvernamentala investita cu prerogativele puterii publice Legea nr. 554/2004 este in acord cu Constitutia revizuita, amandoua folosind notiunea de "autoritate publica" ceea ce reprezinta o schimbare esentiala fata de Legea nr. 29/1990. Astfel pot fi atacate acte ale autoritatilor administrative dar si acte ale unei autoritati publice de alta natura.

Asadar in categoria autoritatilor publice ale caror acte pot fi atacate in contencios administrativ vom include urmatoarele autoritati publice:

1.     organe ale administratiei de stat (Presedintele Romaniei, Guvernul, Ministerele si structurile subordonate acestora, Prefectul, etc);

2.     organe ale autoritatilor administratiei publice locale (Consilii Judetene, Consilii Locale, Primari si structurile subordonate acestora);

3.     organisme neguvernamentale (barouri, asociatii, societati, institute, academii,
universitati) autorizate prin lege sau de catre organisme guvernamentale sa
presteze servicii publice in regim de putere publica.

Notiunea de autoritate publica se refera si la autoritatile publice din sfera legislativului si judecatorescului dar numai in ceea ce priveste acele acte prin care se realizeaza o activitate de natura administrativa.

Conditia actiunii administrative prealabile era prevazuta si de Legea contenciosului administrativ din 1925 care prevedea ca daca particularul a adresat o cerere administratiei, cererea in justitie se va face dupa expirarea unui termen de 30 de zile de la inregistrarea acesteia de catre autoritatea administrativa sau notificarea ei prin portarei.

De asemenea, in cazul inlocuirii, mutarii sau punerii in retragere, contrar legii, a functionarilor inamovibili, actiunea acestora in contencios administrativ se putea face in termene de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a deciziei respective. in rest, pentru a ataca un act administrativ propriu-zis, cererile, in temeiul art. 99 si art. 107 din Constitutia Romaniei din 1923, se puteau introduce oricand la Curtea de Apel in raza caruia domicilia reclamantul.

Legea nr. 1/1967 generalizeaza termenul de 30 de zile ca termen de reflectie a administratiei, iar Legea nr. 29/1990 mentine solutia dar impune cererea prealabila si in caz de refuz al autoritatii administrative de a lucra o cerere sau in caz de tardivitate.

In Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, procedura prealabila este consemnata in art. 7, conform caruia inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatilor publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea in tot sau in parte, a acestuia.

Alta conditie este ca actul administrativ atacat sa nu fie emis anterior aparitiei Legii nr.554/2004. Aceasta conditie este ceruta expres de art. 27 care spune "cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile in momentul sesizarii instantei".

Cea din urma conditie este ca actele administrative atacate sa nu fie exceptate de la controlul contencios. Actele nesupuse controlului si limitele controlului se regasesc in art. 5 al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel nu pot fi atacate in contenciosul administrativ actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul, actele de comandament militar, si actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta. Acestea din urma pot fi atacate numai pentru exces de putere.

In literatura de specialitate, o parte a autorilor, considera ca judecatorul de contencios administrativ care a fost investit cu verificarea legalitatii unui act administrativ are competenta sa se pronunte atat asupra aspectelor de legalitate cat si a celor de oportunitate.⁵⁷

SECȚIUNEA 2

Controlul legalitatii si oportunitatii actelor de drept administrativ de catre instantele judecatoresti de drept comun

Controlul legalitatii actelor administrative se poate exercita, daca legea prevede aceasta competenta, si de alte instante judecatoresti decat cele de contencios administrativ, sectiile de contencios administrativ de la tribunale, curti de apel si Sectia de contencios administrativ si fiscal de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. in acest scop, in diferite legi se prevede ca particularii (persoane fizice sau juridice) nemultumiti de modul in care a fost solutionata ori nu a fost solutionata o cerere referitoare la un drept al sau ori un interes legitim de catre o autoritate a administratiei publica, se pot adresa cu plangeri, contestatii la Judecatoria sau Tribunalul in a carei raza de activitate isi are domiciliul ori sediul autoritatea administratiei publice care a emis actul administrativ de autoritate.

Astfel judecatoriile si tribunalele, fiind competente potrivit legii sa solutioneze astfel de conflicte juridice, desfasoara o activitate de contencios administrativ, fara a fi, insa, instante specializate in solutionarea unor astfel de conflicte juridice, asa cum sunt sectiile de contencios administrativ.⁵⁸

Judecatoriile sunt competente asa cum prevede art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, privind regimul juridic al contraventiilor, sa solutioneze plangerile impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii.

Conform art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, plangerea se poate face in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, iar potrivit alin. (2) al art. 32, plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimite de indata judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia.

Potrivit art. 32 alin. (1), plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens, iar conform alin. (2) al aceluiasi articol, plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia care, dupa cum dispune art. 34 alin. (1), solutioneaza plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestea s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirilor stabilite pe baza de tarif, precum si asupra masurii confiscarii. Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea, prevede in continuare acelasi articol, este definitiva si executorie.

Dispozitiile referitoare la dreptul judecatorilor de a verifica legalitatea unor acte administrative cuprinde si Legea nr.122/2006 privind azilul in Romania, in acest sens, potrivit alin. (5) al art. 21, plangerea se solutioneaza, in procedura de urgenta, de catre Judecatoria in a carei raza teritoriala se afla structura  Oficiului National pentru Refugiati, care a emis hotararea, in termen de 30 de zile Conform prevederilor alin. (6), hotararea instantei este definitiva si irevocabila.

Judecatoriile sunt competente sa verifice si legalitatea unor acte administrative (dispozitii) emise de primari in solutionarea contestatiilor formulate in temeiul art. 16 alin. (3) din Legea nr.67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale⁵⁹, potrivit caruia, impotriva dispozitiei se poate face contestatie in termen de 24 de ore de la comunicare. Contestatia se solutioneaza de catre judecatoria in a carei raza teritoriala se afla sectia de votare. Hotararea Judecatoreasca este definitiva, executorie si se comunica celor interesati in termen de 24 de ore de la pronuntare.

Tribunalele, ca instante de drept comun, sunt competente sa verifice legalitatea unor acte administrative atunci cand legea le da aceasta competenta. Este cazul, in special, a Tribunalului  Municipiului Bucuresti caruia, prin diferite legi i s-a conferit aceasta competenta, dupa ce solutionarea conflictelor juridice pe cale administrativa - pe calea recursului gratios - a nemultumit pe cel care a cerut reexaminarea actului administrativ, acesta are dreptul sa se adrese instantei judecatoresti competente, Tribunalului Municipiului Bucuresti ca instanta de drept comun.⁶⁰

CONCLUZII

In concluzie dincolo de elementele traditionale, de nevoia de adaptabilitate a institutiilor juridice romanesti la cerintele impuse de modernitate, cu pastrarea, insa, a specificului national, apt sa raspunda realitatilor sociale concrete din tara noastra, s-a pus problema de a sti daca actualele mecanisme administrative de control sunt suficiente, ori daca acestea pot fi imbunatatite, prin preluarea de institutii noi recunoscute in plan extern, dupa cum si prin insusirea de noi tehnici si proceduri menite a conferi eficienta actului de control exercitat in cadrul administratiei publice.

Din perspectiva celor de mai sus, putem afirma ca instrumentul controlului administrativ continua sa reprezinte una din modalitatile concrete si uzuale, suple si eficiente, a carei importanta este cunoscuta și care concureaza decisiv la intronarea legalitatii la nivelul administratiei publice.

Crearea de noi institutii specializate in materia controlului, dezvoltarea treptata a capacitatii administrative a celor existente, adaptarea mecanismelor controlului de tutela administrativa la noile realitati, reprezinta doar cateva din conditiile ce reliefeaza rolul controlului prin functiile complexe pe care le indeplineste in ansamblul activitatilor administrative ale statului.

Conturarea si prefigurarea activitatii de control administrativ are ca suport juridic, dar si ca finalitate, exigentele derivate din imperativul statului de drept, cu cele doua coordonate principale ale sale, anume supunerea fata de lege la nivelul tuturor autoritatilor administrative ale statului, respectiv asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor consfintite de lege cetatenilor.

De asemenea, controlului administrativ ii revin functii noi, ce depasesc granitele activitatii administrative curente de la nivel national, jucand un rol activ in contextul reformei administrative.

In concluzie relansarea acestei activitati de control presupune, implicit, revizuirea unor aspecte corelative, de ordin teoretic si practic, al celor de fond, precum si cele privitoare la formele procedurale ce insotesc sau sunt implicate in contextul exercitarii controlului administrativ.

In acest sens, un indicator al gradului de eficienta al activitatii de control administrativ il constituie experienta pozitiva relevata  de catre institutii si mecanisme administrative, s-au dovedit a fi viabile si care sunt susceptibile de a fi adaptate in sistemul administratiei publice, in eventualitatea in care exista o compatibilitate.

Controlul face parte din categoria operatiunilor administrative. Acestea nu urmeaza sa serveasca drept operatiuni ale organelor administratiei de stat asupra cetatenilor si nici sa contribuie direct la organizarea structurilor administratiei publice, fiind un element indispensabil al conducerii.

In concluzie prin control se intelege analiza permanenta sau periodica a unei activitati pentru a urmari evolutia sa si pentru a lua masuri de imbunatatire. Controlul presupune o monitorizare continua, o stapanire si o inlaturare a situatilor ilegale. Activitatea desfasurata de autoritatile administratiei publice in vederea infaptuirii puterii executive cuprinde practic toate domeniile si sectoarele vietii economice si sociale. Garantia juridica a indeplinirii acestui obiectiv il constituie controlul asupra modului in care autoritatile si-au exercitat atributiile conferite de lege.

Controlul se exercita fie din proprie initiativa, fie la solicitarea celor interesati, de catre insesi autoritatile administrative sau autoritatile care constituie celelalte puteri ale statului, respectiv cea legislativa si judecatoreasca.

Activitatea organelor administratiei publice este supusa, inainte de toate, controlului organelor puterii legiuitoare. In afara de controlul efectuat de puterea legiuitoare, se evidentiaza si controlul exercitat de instantele judecatoresti asupra activitatii organelor administratiei publice, ca de exemplu contenciosul administrativ.

Controlul activitatii organelor administratiei publice nu trebuie sa fie limitat numai la cel realizat din afara organelor administratiei publice. Ca orice sistem organizat, administratia publica realizeaza ea insasi o vasta activitate de control asupra modului de indeplinire a sarcinilor ce revin diferitelor organe ale administratiei publice.

Controlul parlamentar este un control deplin deoarece include atat legalitatea, cat si oportunitatea actiunilor si a masurilor de verificare; este un control posterior deoarece este efectuat dupa adoptarea legilor si asupra unor activitati care au fost deja realizate; fiind  direct, general si special;

Controlul asupra organelor administratiei publice asigura conformitatea activitatii organelor administratiei publice cu cerintele legalitatii, evidentiindu-se astfel arbitrarul acestor organe.

Controlul administrativ se intemeiaza pe normele constitutionale si legale referitoare la administratia publica. Controlul administrativ este denumit astfel deoarece este exercitat in cadrul administratiei publice de catre administratia publica.

Cu privire la controlul de legalitate, apreciem ca mai potrivita ar fi solutia unui control administrativ, cu posibilitatea de a desfiinta actele administrative nelegale, autorul actului avand la dispozitie recursul contencios.

Controlul apare ca o conditie sine qua non a activitatii autoritatilor administratiei publice. Controlul realizat de catre administratia publica asupra ei insasi poarta denumirea de control administrativ.

In concluzie control actului administrativ priveste conditiile de legalitate si de oportunitate ca si conditii de sine statatoare ale valabilitatii actului administrativ.