|
|
|
Amplasamentul si relatia cu situl
Una din preocuparile esentiale ale gandirii contemporane o constituie impactul unei constructii asupra sitului in care este amplasat. Cu atat mai mult intereseaza, in sensul in care ne-am referit, amplasamentul cladirilor de birouri.
In centrul orasului Cladirile cu functiune exclusiva de birouri au prezentat intotdeauna pericolul de a steriliza, de a ucide orasul, prin stereotipie, prin ermetismul lor, prin caracterul lor introvertit si prin conotatiile pe care sugerau: ariditate, birocratie, rigiditate,
conventionalism. Angajatii, de asemenea, se simteau prizonieri, izolati intr-un mediu inchis si artificial, din care scapau usurati la ora 5 dupa masa.
Exista nenumarate exemple de centre de afaceri combinate cu piete urbane acoperite, comert, dotari culturale etc., in cadrul programului numit dezvoltare urbana mixta.
Mai ales parterul e redat circulatiei libere a pietonilor si nu e ocupat de mari spatii goale de receptie, ocupate doar de body guarzi. Intr-adevar, cladirea de birouri aflata in centru trebuie sa fie deschisa cel putin la parter contactelor cu orasul. Pe de o parte nu trebuie sa fure pietonului suprafete din oras, ci sa pastreze continuitatea pietonala prin pasaje comerciale, pe de alta parte activitatile comerciale sa fie accesibile angajatilor birourilor de deasupra sau vecine. Si patronul este astfel scutit de a mai construi pentru angajati baruri, piscine si altele.
Doua exemple din anii '70, cand aparea noua mentalitate. Zonele rasterizate ale parterului
reprezinta circulatii ale orasului, pastrandu-si traseul printre spatiile construite ale cladirii.
1. La Aldgate Bulding se remarca parterul care ocupa minimum de suprafata si nu obtureaza traseele pietonale ale orasului Planul mezaninului prezinta si schema de distributie a circulatiei orizontale de la nodur catre locurile de lucru;
2. Cladire de birouri izolata, dar continand functiuni orasenesti multiple si conjugate. 1. circulatie
pietonala oraseneasca, 2. spatii comerciale,3. seifuri, 4. relatii cu publicul, 5. banca, 6. birouri
pe doua nivele 7. spatii de birouri pentru inchiriat,
8. acces turn birouri.
Cladirea de birouri din centrul orasului are dezavantajul ca are mai greu posibilitatea unor extinderi ulterioare, desi cazuri exista. De exemplu, se poate supraetaja partial o platforma cu putine nivele sau, mai bine, se poate obtine o cladire veche din vecinatate cu care se pot crea conexiuni. De altfel, refunctionalizarile unor cladiri vechi, cu valoare ambientala, sunt agreate atat de public cat si de arhitecti. In acest sens, Europa contemporana este plina de exemple extrem de spectaculoase.
Urban mixed development: Commerzbank Frankfurt, arhitect Foster Associates si
Centru de afaceri in Ontario, Canada, arhitecti Roche & Dinkeloo.
Deosebirea fata de centru sau la marginea orasului
Complexe asemanatoare celor descrise pana aici sunt cu succes situate in zone delabrate – suburbii, periferii, foste zone industriale – acum recuperate. Cartierul de afaceri la Defense, de exemplu, a fost conceput sa lege cladirile de birouri intr-un ansamblu social de mare atractie, situat la marginea de nord-vest a Parisului. Akkerbrigge, fostul port industrial al orasului Oslo, a fost integrat orasului prin revitalizarea lui, cuprinzand multiple refunctionalizari in spatii de birouri, fiind de douazeci de ani un atractiv, elegant loc de promenada si turistic. In afara orasului
In afara orasului
Daca amplasarea birourilor in perimetrul urban permite accesul imediat la dotarile orasului, alta este situatia birourilor care aleg o relatie mai stransa cu mediul natural din afara orasului. Fiecare optiune are avantaje, dar isi cere si sacrificiile. In cazul unui business park office, e de dorit ca acesta sa nu fie o structura care pluteste izolata intr-un ocean de parcari la marginea orasului, ci de a crea acolo un mic si elegant fragment de oras, cu varietatea sa de infrastructura publica – zone de convivialitate, magazine, dotari sportive si de fitness, putina arta si un landscape exterior controlat. Asta inseamna ca atunci cand e cazul, este suficienta schimbarea dalelor termoplastice in mocheta, pentru ca ele sa devina birouri si, evident, invers - la cladirile de tip box office, de exemplu. De asemenea, mult mai usor se poate pastra o rezerva de teren intr-o locatie de la marginea orasului, amenajata pana atunci, de exemplu, ca parc natural. A doua solutie este avantajoasa azi, in conditiile unui efort sustinut de
imbunatatire a calitatii periferiilor.
1-Pe malul Senei, studiourile de televiziune Canal+,Paris, arhitect
2-Birouri in afara orasului Schlierbach,Germania.
Tipuri de cladiri de birouri
1. Pe criteriul amplasamentului
Cum am vazut, cladirile de birouri pot fi
a. in centrul aglomerat al orasului
a. in oras, intr-o zona excentrica
a. in afara orasului.
2. Pe criteriul statutului cladirii
2.a. Sediu propriu al firmei, construit pe speze proprii, pentru proprie folosinta (custom-designed office building) este cazul cel mai frecvent in Europa. Cele mai multe firme aspira sa aiba sediu propriu, construit in acord cu nevoile proprii si mai ales cu imaginea pe care vor s-o promoveze.
2.b. Cladiri construite pentru inchiriat – birouri 'in alb' (speculative buildings) constituie cazul cel mai frecvent in America. Ele corespund realitatii ca aproximativ la 5-7 ani, firma fie se muta, fie are
nevoie de reamenajare, ca urmare a modificarilor de management, activitate etc. Pe de alta parte insa, in general ele se fac vinovate de promovarea unei arhitecturi neutrale si quasi uniforme, reci si impersonale.
3. Pe criteriul functional
3.a. cladirea de birouri pura, izolata, introvertita, care nu are activitate cu publicul. Ea este simplu sediu social ori sediu administrativ al unei firme.
3.b. cladirea de birouri pura, izolata, a carei activitate specifica presupune si contact cu publicul – de exemplu bursa, CEC, camera de comert, banca etc.
3.c. cladirea de birouri cu sau fara unitati proprii de productie sau cercetare;
3.d. cladirea de birouri mixta, care pe langa activitatile proprii financiare, administrative, juridice etc., contine functiuni adiacente precum magazine, restaurant, dotari sportive, galerii de arta, deschise si publicului etc.;
3.e. cladirea de birouri mixta, care fuzioneaza functional cu hoteluri adiacente, spatii comerciale, chiar teatru (New London Centre – Theatre), in cadrul programului numit urban mixed development.
4. Pe criteriul programului de arhitectura deservit
4.a. conducere politica: parlament, ambasada, consulat, palat rezidential;
4.b. administratie publica: guvern, minister, primarie, politie, tribunal, vama;
4.c. activitati economice: centre de afaceri, sedii de firme, institute, banci,
bursa etc.
5. Pe criteriul relatiei cu trecutul si viitorul
5.a. in cladire noua, in cladire istorica adaptata sau ambele la un loc;
5.b. in cladire noua gandita ca spatiu reversibil. (Mies spunea: Function
follows form!
6. Pe criteriul utilizarii la maximum a tehnicii
6.a. Cladirea clasica de birouri.
6.b. Cladirea inteligenta este solutia tehnica cea mai performanta, fata de
toate tipurile existente pana acum. Ea va fi ulterior comentata, impreuna cu
managementul si organizarea spatiala aferente.
7. Pe criteriul relatiei dintre cladire si organizarea interioara
7.a. Cu samburele vertical interior sau exterior
7.b. Cu birouri inchise sau deschise etc.
Despre ultimele doua va fi vorba mai tarziu, in prezentul text.
a.Cladire de guvern local in Tara Galilor. Unei vechi cladiri cu front la strada, i-a fost adosata pe terenul
din spate o cladire noua. Fiind partial ingropata, ea nu se ridica agresiv
b. plan etaj 5 cladire noua.
8. Pe criteriul morfologic
8.1. Cladirea imobil este cladirea care se supune - integrat sau nu – tesutului urban existent si se caracterizeaza prin respectul fata de contextul istoric.
8.2. Cladirea de tip vila, foarte legata de peisaj, aflata in afara centrului aglomerat, in cartiere de locuit elegante sau la periferie, intr-un mediu natural de calitate cu care stabileste un dialog subtil. Volumetria ei poate fi de tip compact, pavilionar sau cu aripile intinse in natura, cu sau fara atrium etc.
Diputacion provincial, arh. Federico Correa, Barcelona 1987. O cladire noua de sapte etaje se aseaza in spatele unei case istorice, oferindu-i un ecran pe care sa se proiecteze. Correa reia de la casa istorica tema coltului circular, stabilind astfel un dialo savant cu contextul printr-o reinterpretar istorica.
8.3. Constructia autonoma, indiferenta la context, de obicei deoarece acest context nu este valoros. E amplasata in zone delabrate, in care cladirea e cea care innobileaza situl si creeaza reperul calitativ.
Tipul vila cu atrium. Sediu administrativ si social al unei firme olandeze, 1994, arhitect acelasi Hermann Hetzberger.
8.4. Cladirea de tip bara, inalta sau nu. Adancimea barei este cea
optima tipului de birouri dorit. In functie de amplasament si in acord cu organizarile
alternative, daca e nevoie de extinderi, bara se poate prelungi, fragmenta, isi poate
schimba directia etc.
8.5. Cladirea de tip fagure – o formula hibrid, care poate combina
variantele anterioare, intr-o aglutinare de unitati constructive, organizate serial.
Modulelor asezate in retea li se pot adauga noi trame. Firma EDF-GDF, birouri, primire, depozitare, parc de stationare la Kingersheim, Franta, 1989. Arh. Spitz si Martini. Doua cladiri fata in fata, de inaltimi diferite, articulate printr-un volum de primire, intre ele.
8.6. Turnurile de birouri sunt binecunoscute, formula lor fiind oarecum
tip. De la turnurile lui Mies van der Rohe, nimic nou si cu adevarat revolutionar nu a
mai fost inventat, pana la turnurile inteligente ale lui Sir Norman Foster.
a. Bank für Gemeindewirtschaft, Frankfurt – plan.
b. Cladire cantonala, Berna – plan.
Proiectarea cladirilor de birouri
Multa vreme, programul de birouri a fost cel care a inspirat tentatia gandirii
standardizate. La aceasta au contribuit si cele trei tipuri de reglementari care
limiteaza libertatile:
a) legislatia urbanistica (inaltime, suprafata construita la sol, suprafata utila etc.);
b) b) normative privind cladiri publice in general; c) normative pentru
cladiri de birouri.
Eforturile deceniilor trecute de a rationaliza proiectarea acestui program de
arhitectura erau orientate pe trei directii:
1. Stabilirea volumetriei cladirii, in acord cu situl si reglementarile locale;
2. Stabilirea structurii de rezistenta, in acord cu volumetria si tipul de amenajare
interioara, precum si cu perspectivele de reamenajare;
3. Amenajarea interioara, in strans acord cu tipul de management. Proiectul de
amenajare poate fi comandat aceluiasi arhitect care a facut cladirea sau unei firme
specializate de design interior pentru birouri.
Volumetria cladirii,in relatie cu samburele vertical si cu amenajarea interioara
Cladirea de birouri se supune si ea logicii economiei de piata. Este obiect de
speculatii imobiliare si e supus tuturor dezechilibrelor care apar in relatia cerereoferta.
Fenomenul mutarii firmei dintr-un sediu in altul este frecvent si pozitiv – el
dinamizeaza piata si ataseaza personalul de firma. Vechiul sediu e pus in vanzare
sau inchiriat – iar … 'uratenia se vinde prost'. Conteaza, in acest caz, calitatea
amplasamentului si calitatea arhitecturii, dincolo de mirajul sclipitor al peretilor
cortina si falsul lux al mochetelor adanci. Conteaza atunci conceptia care a stat la
baza proiectarii – caci 'good design is good business'.
■ Datele generale de care trebuie tinut cont in cadrul acestor estimari se
refera la:
▪ Durata normata de viata a cladirii, care in mod normal este de circa 50 de ani, in
conditiile in care, cam la 25 de ani, se investeste in reparatii capitale. Aceasta
obliga la conceperea cladirii ca o decizie comuna intre arhitect si developer, pe
termen lung.
▪ Designul interior se schimba si el, conform statisticilor, cam la 5-7 ani.
Conceperea amenajarii este atunci obiect de decizie comuna intre arhitect si
utilizatori, pe termen scurt.
▪ Transformarile in organizarea spatiala interioara au loc ritmic, pana cand sediul
nu mai corespunde dezvoltarii firmei si atunci se schimba sediul. In ultimii ani,
favorite au fost sediile refunctionalizate ale unor fabrici, depozite, silozuri, structuri
portuare etc.
▪ Componentele care tin de durata de viata a cladirii sunt:
- structura de rezistenta
- anvelopanta
- nodul de servicii
▪ Optimul in utilizarea spatiului general este determinat de:
- forma anvelopantei
- pozitia stalpilor
- pozitia samburelui vertical
■ Factorii externi care determina forma cladirii, impuse prin PUD, sunt:
▪ forma terenului,
▪ gradul admis de ocupare a terenului (CUT si POT),
▪ inaltimea impusa a cladirii,
▪ accesele pompierilor in caz de incendiu,
▪ regimul de lumina naturala determinat de umbrirea cladirilor invecinate etc.
■ Criterii de proiectare interioara a cladirii:
▪ Dimensiunea spatiului e variabila, in functie de tema si program.
▪ Pozitia nodului poate fi exterioara sau interioara, in care caz poate avea pozitie
centrala, excentrica, repartizata pe mai multe noduri, partial interioara, partial
exterioara etc.
▪ Adancimea spatiului e data de distanta de la anvelopanta la circulatia (de cca. 2
m latime) din jurul nodului vertical. La randul ei, ea depinde de pozitia in plan a
nodului.
In cazul nodului interior, in functie de distanta pana la coaja avem:
- adancime foarte mare – peste 20 m de la geam pana la circulatia din jurul
nodului.
- adancime mare: 11–19 m
- adancime medie: 6-10 m
- adancime mica: 4-5 m
▪ Proiectarea nodului. Continutul nodului depinde de:
- numarul etajelor, care determina numarul de lifturi;
- suprafata etajului si numarul functionarilor, care determina numarul de lifturi, scari
si grupuri sanitare;
- spatii suplimentare ca oficii, case de troliu, eventual coffee stations etc.;
- spatii de curatenie diverse.
▪ Trama. Exista cel putin patru tipuri de trame suprapuse:
- trama structurala (stalpi),
a. sambure interior central,
b. sambure interior lateral,
c. sambure exterior
- trama constructiva (module ale finisajelor – planseu, plafon etc., in functie
de oferta pietii)
- trama de instalatii (prize)
- trama de amenajare interioara (birouri)
▪ Trama structurala. In mod normal, trama structurala variaza de la 5 la 9 m, desi
distanta de 5m interax risca sa ofere imaginea unei paduri de stalpi.
Trama potrivita pentru a permite si amenajarea cu camere, trebuie sa tina
cont de un minimum de 2.75 m pentru un birou.
Pentru birourile deschise, trama potrivita ar trebui sa fie de cel putin 5.1 m
interax.
In cazul planurilor si amenajarilor libere, complicate, o trama e cu atat mai
convenabila, cu cat e mai mare.
De retinut este oricum faptul ca interaxul stalpilor determina alveolarile
interioare.
▪ Trama constructiva vizeaza subimpartirea plafonului fals, a dalelor pardoselii etc.,
astfel incat sa permita, de exemplu, amplasarea corpurilor de iluminat din plafon
intr-un mod controlat. Trama constructiva este de obicei o subdiviziune a tramei
structurale.
▪ Trei pozitii ale stalpilor in relatie cu anvelopanta:
- stalpii in afara peretelui cortina – solutie eleganta, dar scumpa;
- stalpii integrati in grosimea peretelui exterior – trebuie sa tina cont de cable
si conducte, care de multe ori urmaresc perimetrul;
- in interiorul casei, dar atunci distanta de la stalpi la anvelopa nu trebuie sa
fie spatiu pierdut, ci sa permita mobilarea; un minimum 2.75 m de consola
permite amplasarea unui birou, dar mai convenabile sunt dimensiunile de
peste 3.00m, pana la 4-5 m;
- la fatada, locul stalpilor il pot lua sprosurile structurale; evident, nu toate
sprosurile trebuie sa fie structurale, ci doar cele din linia stalpilor interiori;
In imagine:
a. trama structurala,
b. trama constructiva,
c. trama de instalatii,
d. trama de amenajare interioara
▪ Dimensiuni ale spatiilor construite:
- Spatii mici – intr-o camera sunt necesari minimum 8 mp/ loc de lucru, tinand cont
ca o dimensiune minima pe cele doua directii ale unui loc de birou este de 2.6 m.
- Spatii medii – pentru de grup de, sa zicem 5 persoane – 40-150 mp.
- Spatiile mari nu se supun reglementarilor, ci criteriilor de lux si imagine.
▪ In caz de incendiu se recomanda:
- in cazul unei singure iesiri de incendiu, distanta maxima de la locul de lucru la
iesire sa fie de max. 30.5 m.
- sa existe ferestre mobile,
- scara sa poata fi izolata, pentru a impiedica propagarea focului de la un etaj la
altul.
- la cladiri mai inalte 18 m, casa scarii principale este prevazuta cu un spatiu
tampon etc.
▪ Alaturi de optiunea initiala cu privire la adancimea spatiului orizontal de la
anvelopanta la sambure, trebuie decisa si inaltimea libera intre plansee, tinand
cont de pozitionarea si dimensiunile tuturor traseelor de instalatii.
▪ In concluzie, un sediu de birouri trebuie setat pentru doua variabile majore:
1. dinamica amenajarii interioare si
2. dinamica logisticii - automatizari, cablaje, inovatii tehnice, informatice etc.
▪ In concluzie, se considera azi ca valoarea arhitecturii pentru birouri nu constituie
pentru patroni doar un activ important, ci si un stimulator al productivitatii muncii.
Imobilul inteligent
Intelligent buildings – le-au denumit americanii atunci cand le-au inventat,
prin anii '77. In Europa au aparut mai tarziu, aproape la vreo zece ani diferenta.
Nasterea lor s-a datorat unor jonctiuni fericite intre factorii macro-economici si
tehnologici si s-a mai datorat asocierii intre investitori-proiectanti-antreprenori pe
de o parte, cu societatile de telecomunicatii si informatica de cealalta parte.
Pe scurt, constructia inteligenta se defineste ca imobil precablat, in care
noul chirias, indiferent de tipul activitatii, dispune imediat de conectare la
comunicatii performante. Este deci o constructie care, dupa ce a fost incheiata de
catre constructor, nu asteapta luni de zile goala, ci poate fi imediat ocupata de o
firma care a hotarat sa-si schimbe sediul. Instalarea firmei mutate poate dura 45 de
minute.
. Ea este, evident, capabila sa permita si sistemul de hostelling.
Pe scurt, caracteristici ale cladirii inteligente sunt:
▪ gestiune tehnica centralizata, care controleaza parametrii de mediu – incalzire,
climatizare, electricitate protejata, alarme la risc, sisteme antiefractie;
▪ gestiune administrativa centralizata, care asigura: securitate, controlul accesului,
identificari, parcarea masinilor, restaurantul, platile, orarele etc.;
▪ telefonie simultan digitalizata si clasica;
▪ retea digitala voce-text-imagine;
▪ accesul in timp real la baze de date.
▪ Biroul inteligent dispune de prize electrice, informatice si telefonice legate la
sistemele lor performante, printr-o retea generala de cablaj instalata in planseu sau
in plafon;
▪ orice problema tehnica (de exemplu schimbarea unui bec ars), odata semnalata
devine comanda, se executa, iar factura urmeaza si ea un circuit scurt;
▪ in afara sistemelor generale de iluminat artificial, lumina de zi filtrata, incalzire
etc., functionarul are pe masa o comanda prin care poate regla instantaneu
storurile (care altminteri functioneaza automat prin senzori calorici), lumina
artificiala, climatizarea locala etc.;
▪ imobilul e impartit in unitati conectate permanent; contorizarea si facturarea se
efectueaza, evident, prin calculatorul central;
▪ de la locul de munca se poate comanda accesul unui vizitator sau o sala de
conferinta cu mijloacele audio si video dorite; astfel, salile nu trebuie climatizate
permanent, ci doar la comanda; aceste facilitati sunt cu atat mai utile atunci cand
mai multe firme sunt chiriase in acelasi imobil si beneficiaza de utilitati comune;
▪ cladirea inteligenta are disponibilitatea de a integra repede noutatile tehnologice;
▪ cablajul si fibrele optice permit transmisia rapida a unei cantitati mari de
informatie si orice tip de document;
▪ se pot accesa pe monitorul de pe birou emisiuni de televizor, teleconferinte si
videotelefonie;
▪ postul precablat e de trei pana la cinci ori mai ieftin decat postcablajul;
▪ trebuie tinut cont de dimensiunea de 0.6 m latura a ghenei de instalatii; astfel, 1-
2% din suprafata este ocupat de spatiul pentru cablaje;
▪ inaltimea libera intre plansee nu poate sa coboare sub 3.00 metri, pentru a
permite trecerea retelei de cable;
▪ la fiecare etaj trebuie sa existe o camera de 5-10 mp. pentru distributia cablelor –
suficienta la 800 mp sau 50-100 de birouri; distanta de la cablu la birou poate fi
pana la 50 de metri;
▪ protectia cablelor la apa necesita atentie deosebita; ghenele si traseele lor vor fi
diferite de cele ale conductelor si tevilor cu apa;
▪ in cazul organizarii cu birouri inchise, la 100 de mp sunt necesare 14-17 puncte
de acces, cu minimum 4 prize de alimentare, 1 priza de telefon, 1 bransare
informatica;
▪ in cazul birourilor peisagere, la 100 de mp – 12-25 de puncte de acces;
▪ locul de munca in birouri deschise se apreciaza in medie la 16-18 mp;
Amenajarea interioara a cladirilor de birouri
Modificarile de mentalitate au antrenat o serie de modificari in arhitectura,
dar si in amenajarea interioara a spatiului de birouri.
Problemele majore ale amenajarii interioare in cladirea de birouri au si ele,
deci, aceeasi dubla natura:
▪ pe de o parte chestiunile explicite ale compartimentarilor, finisajelor, mobilierului,
cablarilor etc., cuprinse sub controlul ergonomic, termo-climatic, acustic si de
iluminat,
▪ de cealalta parte, chestiunile mai subtile ce tin de confortul estetic si psihologic al
angajatului, strategia manageriala, imaginea de marca, comunicarea etc.
De altfel, grija pentru managementul spatiului si confortul psihologic al
angajatului sunt cel mai mare castig al cercetarilor si experientelor din ultimii 20-30
de ani.
Sub aspectul psiho-managerial, cercetatorii psihologiei dedicate muncii de
birou discern cinci conditii esentiale de care managementul trebuie sa tina cont in
relatiile sale cu angajatii si, deci, de care trebuie sa tina cont si proiectantii (Les
cinque points du domaine tertiaire, cum ar spune le Corbusier). Ei trebuie sa
asigure:
1. siguranta si protectie la stress – in compensatie pentru munca abstracta;
2. o organizare unificata pe baza unor valori general acceptate;
3. motivarea si mobilizarea reala a personalului, incluzand mijloace
neconventionale;
4. favorizarea sociabilitatii si cooperarii;
5. exprimarea imaginii de marca.
Pentru a sustine aceste bune intentii, arhitectul de interior porneste de la
gandirea locului de munca si ajunge sa se intalneasca cu determinarile arhitecturii.
Spatiile comune in cadirea de birouri
Marele arhitect Louis Kahn impartea functiunile cladirii in doua categorii:
spatii deservite si spatii care servesc. In cazul de fata, spatiile pentru birouri si cele
de conferinte sunt cele deservite de restul spatiilor din cladire - circulatii, spatii
tehnice, asteptare etc.
■ Receptia. Exista trei tipuri:
▪ receptia mare de la parterul cladirii;
▪ receptia de etaj, a firmei anume aflata la acel etaj;
▪ receptia de marfa.
■ Nodul principal contine lifturile si scarile, apoi grupurile sanitare, camerele de
curatenie, eventual camere de garderoba, arhive, depozitare etc. pentru etajul
curent;
Hol central cu receptie la parter, Royal Incurance Building, Cambridgeshire, UK,
arhitecti Arup Associates, 1992.
■ Spatiile pentru birouri vor fi analizate mai departe;
■ Sali de adunare pentru intalniri ritualizate
Astfel de zone sunt:
1) fie independente, la dispozitia tuturor angajatilor,
2) fie deservesc in mod special zona staffului, pentru sedinte, consilii de
administratie etc.
▪ Sala mare de conferinte, echipata cu mijloace audio video, pentru manifestari
mari, este eventual utilizata prin inchiriere si de catre hotelul vecin, sau de alte
grupuri in situatia unor simpozioane, intalniri etc. Ca si nodul de circulatie si
anexele sanitare, ea va avea structura ei separata.
▪ Sali mai mici, cu aceeasi organizare – auditoriu si vorbitor, utilizate pentru
prezentari si proiectii.
▪ Sali de sedinte, mobilate, de obicei, cu masa mare si scaune imprejur.
▪ Sali mai mari, de reuniuni formale, cu mese lungi perimetrale si spatiu liber in
mijloc.
■ Spatii pentru intalniri informale
Astfel de zone sunt cuprinse in interiorul spatiului deschis pentru birouri sau, in
cazul organizarii traditionale, in camere sau in spatii comune. Pot fi mobilate cu
masa si scaune sau pot fi canapele si masute, pentru conversatii.
▪ locuri de intalniri si discutii adiacente locului de lucru:
- doua scaune in fata biroului;
- o masa perpendiculara pe birou, cu cinci locuri la ea etc.;
▪ locuri de intalniri si discutii aferente unui grup de birouri: de exemplu, o masa de
cca. 8 locuri;
▪ loc de odihna – o suprafata mai mare cu canapele, masute, fotolii etc.;
▪ locuri de asteptare pentru vizitatori, tot cu fotolii, canapele etc.
Receptia
■ Quiet rooms – camere complet antifonate, pentru o persoana nevoita sa se
concentreze la o lucrare cu termen scurt;
■ Coffee areas – oficii pentru sucuri, apa, cafea, ceai;
■ Camere de curatenie;
Sus: Sala de conferinte
la Parlamentul
din Bonn, 1993.
Jos: Meeting room
de dimensiuni mici
■ Spatii de depozitare, care sunt de foarte multe feluri:
▪ mobilier integrat in spatiul de birouri, care separa, e la indemana si, prin
pozitie si amplasament contribuie la dinamica spatiului;
▪ incaperi de depozitare materiale consumabile, dosare arhivate etc.
▪ incaperi de mentenanta – server, centrale tehnice, dispecerate etc.
■ Dotari pentru cafea, gustari si masa
- in sistem de catering sau cu bucatarii proprii;
- interioare (in principal pentru angajati) sau publice,
▪ restaurant,
▪ autoservire,
▪ fast food,
▪ cafetaria,
▪ bar,
▪ automate etc.
■ Spatii pentru mic comert – mai ales in locatiile din afara orasului, cand, dupa
terminarea programului, ajuns in oras, cu greu se mai gaseste timp si rabdare
pentru a umbla sa cumperi paine sau un caiet pentru copil.
Posibilitate de amenajare. A. Birou manager cu mic loc de discutii, b. Asistent sau sef de
departament, c. Secretara, d. Functionari superiori in relatie cu publicul, e. Grupuri de
lucru.
■ Zone culturale:
▪ biblioteca
▪ stand presa etc.
■ Zone de destindere fizica:
▪ sala fitness
▪ sauna
▪ masa ping pong
▪ piscina etc.
Amenajarea spatiului de birouri
Designul de interior face eforturi sa tina pasul cu dezvoltarea biroticii si a
micro informaticii. Designerii trebuie sa gaseasca solutii pentru cele cateva tipuri de
organizare a spatiilor de birouri:
■ Organizarea celulara inchisa e alcatuita din incaperi single si incaperi de
2-4 persoane, insiruite pe un coridor care in final conduce la directiune. Aceasta
schema poate constitui insusi iconul unei cariere. Organizarea spatiala se
potriveste managementului traditional european, de tip ierarhic.
Acestei organizari i se potrivesc cladirile cu adancimi mici, de pana
la 12 m si coridor la mijloc. O camera este in totalitate dependenta de servicii de
alimentare proprii. Aceasta forma de organizare se mai gaseste frecvent mai mult
in Franta.
■ Organizarea celulara inchisa de grup e alcatuita din incaperi inchise,
pentru grupuri de 5-15 persoane care lucreaza impreuna. Se spune, de fapt, ca
pragul psihologic se opreste la numarul de 12 persoane. Spatiile sunt de marime
medie, si se potrivesc la cladiri cu adancimi de 15-20 m. E o forma de organizare
inca favorita in Germania.
a . organizare celulara.
b. spatiu deschis de birouri.
c. birou peisager
■ Organizarea celulara deschisa este solutia specifica spatiului scandinav.
Ea presupune unnumar de alveole deschise, de obicei pentru o persoana,
despartite intre ele de mobilier inalt, de depozitare sau panouri amovibile. Aveolele
sunt deschise pe o latura catre spatiul comun, de circulatie si comunicare.
■ Spatiul deschis de birouri este tipul american consacrat de organizare a
muncii de birou. Este adecvat unei munci relativ repetitive si unei diviziuni destul de
stricte a muncii, de asemenea pentru circulatia hartiilor si pentru un eficient control.
Necesita un tratament acustic elaborat, altminteri zgomotul de fond devine
stanjenitor. In America, acolo unde open space office a facut cariera, unui birou ii
este rezervata o suprafata cam de 15-25 mp/om. In Europa, poate si pentru ca nu
isi putea permite mai mult de 10-12 mp/om, dar si din motive psihologice si de
traditie, acesta organizare nu a fost prea indragita. Ea e resimtita in general ca
rece si inconfortabila, ca o hala de fabrica.
raspandita. Ea va fi discutata mai pe larg cateva pagini mai departe.
Birourile Larkin,
arhitect Frank Lloyd
Wright, constructie
1904. Planul unui etaj
curent, imagine a
uneia din galeriile
superioare si imagine
a spatiului central, cu
birourile deschise la
parter
Biroul peisager
Intalnit sub numele de Bürolandschaft, landscape office, bureau peisagère.
In cea mai mare parte a secolului 20, arhitectii au fost in general
preocupati de rationalizarea proiectarii, optimizarea executiei, performantele
tehnice ale peretilor cortina, de modularea elementelor, de ergonomia
mobilierului si in nici un caz de confortul psihic, cu atat mai putin la locul de
munca. Argumentele concrete de proiectare si stilul managerial de moda
veche, bazat pe autoritate impusa prin control, dictau proiectarea. Dupa anii
'60 insa, teoriile organizationale de management participativ, adica cele care
promovau ideea motivarii angajatului altfel decat prin salariu si control
autoritar, au schimbat atat conceptia de management, cat si implicit pe aceea
a organizarii spatiului de munca a angajatilor, intr-un spirit democratic si
destins.
De altfel, psihologia organizationala a definit si o ierarhie generala a
necesitatilor unui angajat:
- nevoi psihologice – ambient agreabil, lipsa tensiunilor, recunoasterea meritelor
etc.;
- nevoia de siguranta existentiala – un venit decent;
- nevoia de socializare – aceea de a nu fi izolat si de a fi acceptat de ceilalti;
- ultima este nevoia de autoimplinire, de satisfacere a aspiratiilor profesionale.
Specialistii au descris trei grade de motivare a muncii, resimtite sub raportul
satisfactiei personale si al randamentului:
- alienat – este modul de viata al functionarului indiferent la fenomenologia
lucrului, stimulat doar de plata salariului (spaga nu este mentionata in
studiile occidentale);
- instrumental – cand aceleiasi motivari i se adauga nevoia contactului social;
- moral – cand principalul stimul devine satisfactia muncii in sine si rezultatul
ei.
De fapt, inca in manuale americane de amenajare a birourilor de la
inceputul secolului, i se recomanda proiectantului studierea mai intai a fluxului
muncii, ceea ce ne face sa credem ca relatiile de flux tehnologic al muncii ocupau
un loc mai important in conceptia pragmatica a americanilor, decat relatiile
ierarhice, atat de pretioase pentru europeni. Apoi, in anii '30 si '40, a aparut in
America reactia impotriva tratarii omului ca simpla veriga in mecanismul productiv.
Tendintele de schimbare a managementului din autocratic in democratic au
determinat, evident, critic
Asa a aparut la inceputul anilor '60 conceptul de birou peisager
(Bürolandschaft, bureau peisagère, landscape office), inaugurat de
Quickborner Team in Germania, care avea sa revolutioneze atat arhitectura, cat si
designul de interior al cladirilor de birouri. Exemplificarea epocala a fost sediul
Centraal Beheer, construit in Olanda in 1974 de arhitectul Hermann Hertzberger.
Spatiul peisager este un concept de design legat de o idee organizationala
democratica si umanista, care se caracterizeaza prin spatii libere, nerectilinii,
dispuse decalat pe verticala, echipate sofisticat, mobilate si agrementate cu finisaje
superioare, plante si obiecte de arta. Central Beheer a fost o inovatie arhitecturala
interesanta, care ilustreaza reactia fata de conditiile neindividualizate de lucru si
favorizarea functionarilor ierarhici superiori, in contrast cu tratarea neindividualizata
a masei de angajati. Hertzberger a imbinat meritele celor doua mari tipuri de
organizare de pana atunci – cea celulara si cea americana a spatiului deschis,
aducand in plus noutati de mare importanta:
▪ reiterarea si valorificarea vechiului concept de Raumplan, adica un spatiu
tridimensional continuu, pe orizontala si verticala, articulat prin structura si supante;
▪ practicarea etajelor decalate, care are multe avantaje, printre care:
- facilitarea orientarii,
- facilitarea controlului managerial,
- dinamizarea imaginii,
- inlesnirea posibilitatii de a subdiviza spatiile si astfel si astfel de a subinchiria
etaje partiale altor firme sau ca spatii publice, chiar in conditiile in care samburele
vertical este proprietatea firmei care poseda cladirea;
▪ permite circulatiile locale intre doua sau mai multe etaje partiale – ceea ce
constituie un avantaj la subinchirieri;
▪ trama structurala mai libera, cu cat mai putini stalpi posibil, pentru a favoriza
mobilarea alternativa; amenajarea interioara poate fi usor modificata fara interventii
la structura; de altfel, aceasta organizare a stimulat inovatiile in mobilierul de
birouri si, in general, in designul de interior;
▪ diviziunea spatiului se face astfel doar prin diferente de nivel (supante) si
mobilier, creindu-se o identitate proprie fiecarui loc de munca;
▪ pastreaza avantajul intimitatii oferit de organizarea celulara;
▪ pastreaza avantajul interactivitatii si comunicarii spatiale caracteristic spatiului
deschis;
▪ adancimea spatiului de birouri este astfel fragmentata, incat permite o adancime
generala mare, in conditiile in care unitatile de lucru beneficiaza toate de lumina
naturala apropiata;
▪ unitatile, la diferite nivele, creeaza senzatia de scara, interactiune si apartenenta
si ofera imagini interesante, spre deosebire de planseele continui suprapuse (slab
block development
▪ ambientul fizic total controlat este asemanator sau acelasi cu al cladirilor
inteligente, datorita designului integrat al mobilierului, structurii si instalatiilor –
integrated environmental design. Dar pentru ca singure, sistemele integrate
conduc la rigiditati, dincolo de sistemele automatizate de iluminat si climatizare,
exista posibilitati individuale de reglare a ambientului local;
▪ planseele sandwich au conductele fie sub placa (cu plafon fals), fie deasupra
planseului (sub pardoseala), uneori in placa celulara, alteori in alveolele placii
cutate;
▪ amenajarea de tip landscape favorizeaza o acustica buna fara mari interventii;
din cauza ca suprafata de pereti reverberanta e foarte mica, de la sursa sunetele
mergand direct la tinta; in plus, mocheta si plantele estompeaza zgomotele si astfel
bruiajul de fond devine neglijabil; trebuie mentionat ca datorita experimentelor
prilejuite de biroul peisager, s-au aflat mult mai multe despre sistemele de
climatizare, despre protectia la zgomot etc.
Neadaptarea la situatie conduce la disfunctii in munca si irosire
de spatiu si bani. De exemplu, se pare ca:
- la o activitate functionareasca mecanica, unde inca este importanta
supravegherea, este potrivit spatiul liber de birouri, umanizat totusi de o amenajare
peisagera. Potrivita este, probabil, si in cazul unei redactii;
- pentru o activitate de proiectare, cel mai bine se potriveste amenajarea de tip
landscape sau alveolar;
- pentru o activitate de agentie publicitara, de exemplu, cel mai bine se potriveste
amenajarea de tip group space scenery;
- unei activitati de top management insa, cea mai buna continua sa fie amenajarea
celulara
Evident, sunt numai sugestii. De altfel, toate aceste tipuri pot exista si in
combinatii - pe acelasi etaj sau pe etaje diferite.
Important este ca amenajarea de principiu sa fie avuta in vedere inca din
timpul proiectarii cladirii. Primul considerent in acest sens este adancimea cladirii,
care e favorabila anumitor tipuri de amenajari mai mult decat altora. (Amenajarea
celulara evolueaza in banda, pe cand cea peisagera in adancime etc.)
Central Beheer.
a. schema de ansamblu
Istoricul programului office building
Momente importante
■ Originea birourilor se afla in Italia evului mediu, cand familia Medici a creat
in palatul din Milano unele incaperi pentru contabilii care tineau socoteala
comertului lor – Galeria din Milano. A fost prima data cand o activitate financiara
s-a desfasurat separat de locul unde se desfasura actiunea de comert, in relatie
directa cu publicul. Aceasta activitate izolata, abstracta, a definit dezvoltarea
ulterioara a ceea ce avea sa devina 'cladirea de birouri'. Atunci s-a produs si
diferenta intre open market building si closed offices, adica intre cladirea
administrativa cu spatii publice si cladirea de birouri ermetica si introvertita, in care
functionarii comunica doar intre ei, nu si cu publicul, avand un caracter profesional.
Astfel, pe cand comertul si administratia publica s-au nascut din viata sociala,
biroul functionaresc s-a nascut in vitro.
■ Institutia bisericii catolice a fost si ea, in fond, o corporatie multinationala
care oferea servicii publice, cu birouri de reprezentanta in toata Europa: bisericile
si catedralele. Erau insa tranzactii deschise – o activitate de comunicare (uneori
negociere!), care ii lega pe functionarii publici ai bisericii de clientii sai - enoriasii.
■ Originea termenului bursa se afla in Place de la Bourse in Bruges, 1641.
Porticul cladirii, numit 'factories' era locul unde 'les facteurs' (agentii de bursa) se
intorceau mereu sa culeaga ultimele informatii. Deci, in imobilul de birouri original,
birourile inchise, cu functionari statici si activitate extracomunitara, se aflau numai
la etajele superioare, lasand la parter o stransa relatie cu viata publica a orasului,
prin activitatea de comert si tranzactii publice.
■ Prima cladire administrativa mentionata in istorie este Broletto, in Como
(brolium inseamna a ingradi), aparuta la inceputul secolului 15 (in renasterea
timpurie deci), care avea piata la parter si birourile (ingradirile) la etaj.
■ Secolul 15 a teoretizat cadirea administrativa prin arhitectul Francesco di
Giorgio, spunand ca cea mai potrivita forma ar fi cea cu 3-4 aripi in jurul unui
atrium, cu o singura intrare si scari la capetele aripilor – un model foarte potrivit, de
altfel, si in epoca moderna. Modelul s-a numit Casa degli officiali, azi cunoscut
drept office building.
■ 1560 este anul in care se construiesc Cortile degli Uffizi la Florenta,
arhitect Giorgio Vasari. Este tipul de cladire de birouri construita pentru un
destinatar cunoscut (purpose designed building). Era administratia Florentei.
■ Dupa circa un secol, programul a cuprins nordul Europei, mai ales in
orasele porturi (hanseatice). Primaria din Amsterdam, din 1648, este un exemplu
frumos: doua curti, hol central, scara centrala, colonada, etaje multe, fatada
impunatoare. Amplasamentul si dimensiunea mare se asociaza si creeaza
semnificatia de importanta a cladirii.
■ Urmeaza Somerset House, la Londra, in 1776, cea mai mare cladire de
administratie publica din Anglia.
■ In afara acestor cladiri importante cu beneficiar cunoscut, o serie de sedii
mici, pentru avocati sau contabili ai marilor magazine au dat viata orasului prin
amestecul de activitati de afaceri, finante si comert. Aceasta traditie din vremea
medievala, cand locuinta cu comertul si atelierele, iar mai tarziu birourile, se
amestecau, si-a gasit cea mai frumoasa expresie in Venetia. Comerciantii bogati
locuiau deasupra magazinului si depozitului, la etajele superioare, unde se aflau si
birourile. Caféurile din portice la cladirile Procuratiilor din Piata di San Marco, de
exemplu, amenajate ca atare odata cu constructia intregii cladiri, in secolul 16, nu
si-au schimbat de atunci niciodata destinatia.
■ In Anglia secolului 19 dainuiau imobilele de apartamente transformate in
mici cladiri de birouri, cu camere insirate pe coridor, sugestiv descrise de Dickens.
Cladirile administrative dezvoltau un limbaj clasicist, elegant si pretios, asemanator
marilor magazine. Soane's Bank of England (1823), de pilda, era caracterizat
drept 'the most estounding public building ever erected in England'. Dincolo de
fatada, structura era alcatuita dintr-un schelet metalic, capabil sa asigure
iluminatul, in general zenital (pentru ca nu exista inca fatada cortina!).
■ Primele cladiri de birouri in sensul modern au aparut la Londra, in 1830.
Noile office building-uri au preluat modelul italian al porticelor cu colonade la parter
– vezi de pilda Carlton House, cu colonada lui John Nash din 1827. La Paris avem
Rive Droite, in foste proprietati regale transformate.
■ La inceputul secolului 20 au loc in Europa cateva cercetari remarcabile,
cum ar fi cele ale lui Peter Behrens – care propunea modelul cu hol central si zone
circulare deschise, posibil de alveolat dupa necesitati. Sediul social Mannesmann
deschide tema flexibilitatii, care e laitmotivul zilelor noastre. Dupa aceasta perioada
eroica, a batut ceasul productiei de serie si in metropolele europene numarul
cladirilor de birouri a explodat, dar au devenit din ce mai lipsite de intentii estetice
si valoare ambientala. Nu exista preocupare pentru amplasament, totusi au aparut
cateva constructii memorabile, cum ar fi turnul Pirelli la Milano. In schimb, America
a preluat conducerea si a produs cele mai performante exemple.
■ De fapt, cele doua secole de dupa __________Revolutia Industriala au dezvoltat trei
tipuri noi de cladiri:
a) spatiul pentru schimburi specializate, derivate din piata comerciala, targul de
produse, pornind chiar de la Bazilica romana;
b) sediul unei societati corporatiste, dezvoltate din palazzo civico si
c) solutia cea mai noua si radicala – birourile de inchiriat – incarcate de o
conotatie negativa, din cauza ca de multe ori sunt excesiv de utilitare si
disociate de valoare arhitecturala, anonime si universale.
Iata istoria lor pe scurt:
Somerset House,
Londra, arhitect
William Chambers,
1776.
a. Cladirile de schimb comercial si servicii
Spre deosebire de sediile corporatiste, activitatea de schimb comercial este
una foarte sociala. Exemple avem de la Stoa din Atena, trecand prin Soane's
Bank of England, pana la Cafe Lloyd's in Londra, care a fost incorporata in
actualul sediu Lloyd's.
Epoca lor de glorie a fost secolul 19, cand beneficiau in general de un plan
central, unde un spatiu public mare, liber pe mai multe nivele, era inconjurat de
galerii cu birouri.
Alte exemple sunt:
- cladirea CEC de pe Calea Victoriei.
- Banca Postelor, Viena, 1904, arh. Otto Wagner
- Coal Exchange, London, 1846
- Corn Exchange, Leeds, 1861 etc.
b. Sediile corporatiste
▪ In America, semnalul a fost dat de Chicago, cand in urma incendiului a
inceput reconstructia. Apoi, in marile orase corporatiile (mari companii comerciale
si de asigurari) angajeaza pe cei mai renumiti arhitecti modernisti si asigura
acestor investitii amplasamentele cele mai favorabile.
▪ Semnificativ a fost momentul in care si in Europa companiile s-au implicat,
solicitand arhitectilor o anume arhitectura reprezentativa pentru marca firmei.
Astfel, dupa anii 70, cele mai de marca simboluri sunt creatiile high tech - Lloyd's
de Richard Rogers, la Londra si Faber&Dumas la Ipswich de sir Norman Foster,
cladirea the Economist, de arh. Peter si Alison Smithson s.a.
▪ Cu Larkin Building, 1904, Buffalo, F. L. Wright a marcat un moment de
referinta in arhitectura birourilor: prototipul birourilor deschise, cu galeriile
superioare din jurul unui patio central – inspirate din arhitectura marilor magazine
sau poate, a bazilicilor cu tribunae. Era vremea angajarii multor functionari cu
instruire modesta, mici verigi neindividualizate in lantul productiei. La Larkin,
femeile ocupau spatiile de la galerie, iar barbatii la parterul deschis. Pentru noi, azi,
asa cum se vede in celebra fotografie, amosfera apare ca infricosatoare sub
aspectul confortului psihologic.
▪ In 1936-39, F. L. Wright a construit Johnson-Wax factory, o cladire extrem
de inovativa, pe formula open-space office. Este un model perfectionat, care poate
sa fi prefigurat amenajarea de tip landscape. Coloanele evazate catre partea
superioara, explodeaza intr-un capitel ciuperca, unic si extrem de expresiv.
▪ La jumatatea secolului apar cladiri emblema cum ar fi Lever House (SOM
architects, 1952) sau Seagram Building, cu care Mies van der Rohe promoveaza
paralelipipedul din sticla si sloganul less is more.
▪ 1974, celalalt moment de referinta al secolului 20 l-a constituit Centraal
Beheer, Appeldoorn, Olanda, arhitect Hermann Hertzberger – o revolutie in
conceperea office buildingului: biroul peisager. La Central Beheer, un labirint de
circulatii orienteaza omul printr-o structura de tip fagure, din care ies balcoane. In
contrast cu birourile americane deschise, lipsite de simtul locului, birourile
amenajate individualizat, te trimit cu gandul la influenta lui Louis Kahn. El spusese
odata: n-ati observat ca intr-o camera mica nu vorbesti niciodata la fel cum o faci in
salile mari?
c. Cladirile de birouri pentru inchiriat
Si acest program a fost inaugurat tot in secolul 19, dar in America. Se refera
la un imobil cu multe camere ori alte spatii mari si mici, repetitive, de inchiriat
pentru afaceri mari si mici. In America se numeau 'unit building', din cauza
unitatilor modulate repetitive. Structura metalica si pe cadre de beton armat s-a
potrivit perfect cu momentul economic al Americii sfarsitului de secol 19.
In privinta organizarii interioare, ele ilustreaza perfect conceptia de origine
functionalista, conform careia locul de munca si locul de recreere sunt spatii
distincte si autonome.
Exemple:
- Reliance Building, Chicago, arh. Daniel Burnham, 1890,
- Guarantee Building, Buffalo, arh. Louis Sullivan, 1894.
- Empire State Building etc.
Cazul Romaniei
Saracia, ignoranta, incapacitatea si lipsa obisnuintei de a gandi in termenii
calitatii, determina o situatie diferita fata de problematica internationala. Data fiind
posibilitatea acum de a importa finisaje de calitate si de a beneficia de o executie
ingrijita, fondul problemei scapa si megastructurile impersonale, reci, uzurpatoare
de spatiu public la nivelul orasului, iau ochii. Ele sunt apreciate prin contrast cu
situatia jalnica a birourilor de moda veche inca existente si inregistram astfel un
mare entuziasm fata de spatiile de birouri 'in alb', construite 'for rent' – altminteri
privite cu rezerva in occident, mai ales cel european. Situatia este similara cu cea
a lantului de fast food Mac Donald's. La noi, ele constituie intr-adevar un salt
calitativ, dar o analiza critica ar trebui sa cumpaneasca mai bine proliferarea lor
nediferentiata inainte de a deveni abuziva. Economia de piata incipienta si lipsa de
informare face ca multi manageri, in acord cu nivelul societatii romanesti, sa nu stie
sa aspire si la altceva decat fatada cortina si falsul lux al mochetelor.
La ce ar trebui sa aspire de fapt managerul? In primul rand la doua criterii
fundamentale: primul tine de amplasamentul, de calitatea acestuia si de
responsabilitatea asumata prin modificarea sitului, adica prin impactul noii cladiri
asupra environmentului. Noua cladire nu trebuie sa-i epateze pe ignoranti, pentru
ca in scurt timp sa se constate ca amplasamentul a fost de fapt ucis de prezenta
cladirii, ci cladirea sa-i sporeasca valoarea amplasamentului. Al doilea tine de
arhitectura cladirii care trebuie sa corespunda activitatii firmei si prezumptivelor ei
schimbari.
Este stiut faptul ca oficiul de birouri autosuficient nimiceste pana la urma
environmentul din punct de vedere urban si arhitectural. Este un obiect de
arhitectura care sugereaza o viata arida, birocratica, monotona si monocroma,
devitalizata, timp de doua secole dezumanizanta, acum in curs de umanizare. Este
in mod special cazul 'birourilor in alb' si mai putin cazul sediilor proprii de firma.
Desigur, este nevoie sa se construiasca in continuare cladiri de birouri, dar
trebuie acordata o mare atentie calitatii lor urbane, pentru cei mia multi romani
inselatoare. Imaginea lor puternica si agresiva, ineditul ei, compenseaza ceva din
complexele si frustrarile comunitatii noastre, suferinda de provincialism si dornica
de a fi in randul lumii. Fatadele cortina upgradeaza deocamdata scenografia
delabrata a Bucurestilor, sugerand conotatii de metropola in care pulseaza
dinamica vietii tertiare. Pana aici e bine. Necazul va incepe odata cu inmultirea lor,
din ratiuni speculative, in dauna ambientului social si arhitectural. Stereotipia si
raceala fatadelor cortina in serie va deveni stressanta.
Alt fapt ignorat deocamdata este activitatea lor interioara, complet rupta de
oras. Parterul lor masiv si pazit confisca suprafete importante la nivelul strazii,
furate pietonilor. Aceasta atitudine este, fara voie, respingatoare, in loc sa fie
prietenoasa fata de comunitate.
Calitatea lor arhitecturala, judecata izolat de context, este diversa, in
general acceptabila.
Rentabilitatea lor este probabil foarte mare, ceea ce este bine, mai ales in
noua faza a 'acumularilor cantitative' in care ne aflam.
Buna este de multe ori calitatea materialelor si a executiei.
In compensarea unor neajunsuri, calitatea amenajarilor interioare este insa,
in general, foarte buna.
Exemple, dupa parerea mea, negative, sunt cladirile de birouri din Piata
Aviatorilor, Banca Comerciala Lipscani–Calea Victoriei.
Exemple pozitive – pasajul Da Vinci, BRD Vasile Conta, Opera Center.
La limita – Europe House.
Cam asta ar fi, deocamdata pe scurt, ce stiu eu si tin sa comunic in legatura
cu arhitectura birourilor.
