|
|
|
APARITIA SI DEZVOLTAREA HARPEI DIN ANTICHITATE SI PANA IN PREZENT
Harpa, instrument cu coarde ciupite care se compune in special din mai multe corzi de lungimi diferite mergand progresiv si care se intend intre cutia de rezonanta si consola de care se agata. Harpa este unul din cele mai veci instrumente cunoscute pana la era crestina. O gasim de la vechiul imperiu egiptean cu 3000 de ani inainte de Christos. In timpul acela masuta 1,50 m inaltime si avea 6-8 corzi. In timpulnoului imperiu ea se dezvolta si ajunge sa aiba mai multe corzi ,mai putin duble. Egiptenii cunosteau in aceeasi masura modele de harpa mult mai mici destinate sa fie cantata in picioare. Aceste 2 tiputi de instrumente caracterizate prin aceea ca consola se va acorda la tabla de armonie printr-o curba delicata. In contrast, un al 3-lea tip de harpa (trigone) este intrebuintata mai ales in timpul noului imperiu si este de forma strict triunghiulara. Din acest model un exemplar este conservat la muzeul Louvre. Dispozitia corpului sonor in aport cu consola este invers corpul sonor sus. Acest tip de harp ail regasim la Assinieni si la Elamiti catre sec 9 inaintea erei noastre crestine si care cu unele variante va fi adoptat in India,Persia si turcia unde Il regasim inca in Secolul 16. Evreii au avut ca si vecinii lor harpe triunghiulare, modele mici(nebel). In Grecia si Roma harpa a aparut numai cu titlu episodic si ca un import din orient. Dar ele figureaza ca exemplu pe monumente avand si coloana (a treia parte a instrumentului) care lipsea la egipteni.
Nu se stie prin ce intermediu (cu ce ocazie) harpa a trecut din Orient in Europa in timpul evului mediu tarziu. Este posibil ca in Irlanda sau mai precis egiptenii au trimis prin schimburi comerciale, oricum isi adjudeca prioritatea catre sec XVII era noastra harpa se manifesta ca un instrument popular care mai curand va fi instrument national si va aparea pe armuri. Printr-un mare numar de cinfuzii de vocabular (de denumiri) au fost atribuita intaietate Scandinavilor sau nemtilor in locul prioritatii care revine insulelor britanice.
Harpa Irlandeza a evului mediu exista in 2 formate, tiputi:
una foarte mica intrebuintata de misionarii religiosi
un mai mare,bogat ornamentata (cu metale si pietre pretioase) pentru muzicienii profesionisti.
Aceasta harpa a secolului 11 avea pana la 30 de corzi, acordata diatonic si masura 75 cm inaltime (La Telyn) in Tara Galilor era de dimensiuni mult mai mare si a ajuns la sfarsitul sec. XVII sa posede 3 randuri de corzi, 2 exterioare care contineau scara diatonica si randul din mijloc care se canta numai cu degetul 1 furniza semitonurile. Voga harpei (la mare success) a fost considerabila la anglo-saxoni si harpisti profesionisti ocupau un loc important in ierarhia muzicala. Pe continent unde se stie bine ca a fost adusa de misiunile irlandeze, succesul sau nu a fost mai mic incepand cu sec XII – XV (pana in sec 15) moment in care lauta a detronato.
Ea este prin excelenta instrumental jonglerilor, menestrelilor si in Germania a Minnesängerilor. Din nefericire posedam putine date asupra tehnicii si literaturii harpei din epoca sa de stralucire. O singura exceptie in Italia se vorbeste de un instrument cu 2 randuri de corzi care continea si scara cromatica completa, intra in pentru primele reprezentatii dramatice de exemplu in Orfeu de Monteverdi in 1607 si ca pasajele erau special scrise pentru harpa.
La sfarsitul Renasterii in timp ce harpa era clipsata in Italia este conservata in Spania si Postugalia unde ea este introdusa la putin timp de la intrare sa in Franta un real credit este acordat de Juan Bernundo care intrevede chiar perfectionarea instrumentului care n-au fost puse in practica inainte de sec XIX.
In afara de Spania si Portugalia Europa parea ca a uitat total de harpa in timpul sec XVII – XVIII, exceptie facand teoreticienii ca Pretonius, Mersenne, San Kircher care iau consacrat notite.
Voga harpei renaste in urmaunei inventii a unui factor necunoscut tirolez care pretinde ca un system de furculite (crochets) puse in actiune de mana stanga ar permite micsorarea corzilor din lungime corespunzator semitonurilor.
Hochbrucker care 1720 are ideea de a manevra furculitele cu ajutorul tijelor metalice care trec prin interiorul coloanei si sunt actionate de pedale. Goeppfert,Louvet, Nadermann Cousineau si multi ali au perfectionat harpa cu un singur mecanism care a facut furori in Franta incepand din 1760.
Cousineau a fost primul care in 1782 a avut idea unei harpe cu dublu mecanism,idée preluata de Sebastian Erard sip e care a realizat-o la Londra in 1801. Aceasta harpa, fiecare pedala avea 2 duble mecanisme,fiecare coarda urca de 2 ori cu un semiton.
Harpa actuala este acordaa normal in Do bemol si cuprinde toata scara diatonica. Daca coboram toate pedalele cu o casuta mai jos atunci vom acorda in Do major, daca mai coboram o casuta vor fi in Do diez Major.
Aceasta indicatie ne arata ca pasajele cromatice sapide sunt imposibile de realizat la harpa chiar daca unele note le putem inlocui cu sunete enarmonice.
In afara de harpa mentionata putem pomeni de l’Aepanetta sau Spitz-Harfe (harpa mica cu 2 planuri de corzi verticale separate de o tabla de armonie). In realitate un instrument intermediary intre harpa si psalterion.
Putem mentiona de asemeni harpa cromatica fara pedale realizata intr-o forma complicate ca si instrument gallois cu 3 randuri de corzi care au obiectul cercetarii.
Saxon Pfranger si J.H.pape vrecetata in 1845 are corzi incrucisate si este acordata in tonuri incepand cu Do maj si Do diez, pe cealalta parte mai tarziu Gustave Lyre director al casei Pleyel la Paris a realizat o harpa cromatica unde aranjamentul ei cuprinde 2 planuri de corzi ce reproduceau sunetele clapelor albe si negre de la pian.
Compozitotii care au scris pentru harpa:
Mozart: dublu concert pentru harpa
Bochsa, Dizi, Godefroid, Nadermann Reinecle, Zabel, Hasselmans.
