Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Dimensiunile bilantului

Dimensiunile bilantului


Prezentul paragraf va aborda in continuare trei dimensiuni distincte care ii sunt asociate bilantului contabil in mod curent[1]:


Dimensiunea patrimoniala sau juridica

Dimensiunea economica sau functionala

Dimensiunea financiara


In acceptiunea sa juridica, bilantul contabil releva situatia patrimoniala a firmei la un moment dat, prezentand in cadrul partii sale de activ ansamblul drepturilor patrimoniale pe care le detine firma la momentul incheierii bilantului contabil, in timp ce partea de pasiv bilantier regrupeaza ansamblul angajamentelor patrimoniale ale firmei la acelasi moment de timp.

Poate fi amintit aici si faptul ca bilantul contabil reprezinta unicul document oficial de gestiune cu caracter probatoriu.


Reprezentarea grafica simplificata a bilantului contabil corespunzatoare dimensiunii sale juridice este prezentata in figura urmatoare.



ACTIV BILANTIER

Drepturi patrimoniale


PASIV BILANTIER

Angajamente patrimoniale

Drepturi de proprietate


Angajamente fata de proprietari (capitaluri proprii)

Drepturi de creanta

Angajamente fata de terti (datorii)


Drepturile patrimoniale pot fi delimitate in doua categorii: drepturi de proprietate si drepturi de creanta.


Drepturile de proprietate confera firmei dreptul de a utiliza bunurile materiale sau imateriale pe care aceasta le detine. Drepturile de creanta sunt drepturi pe care firma le are asupra tertilor ca urmare a angajamentelor contractate cu diversii ei parteneri.


Angajamentele patrimoniale ale firmei corespund obligatiilor asumate de firma, putand fi si ele delimitate in doua mari categorii: capitaluri proprii si datorii.


Capitalurile proprii exprima valoarea (contabila) a drepturilor pe care proprietarii firmei le detin asupra acesteia. In general, proprietarii nu beneficiaza de garantii din partea firmei cu privire la rambursarea fondurilor investite, sau remunerare sub forma dividendelor.


Capitalurile proprii includ aporturile proprietarilor firmei la constituirea capitalului social, precum si profiturile degajate pe parcursul activitatii firmei si reinvestite, respectiv rezervele constituite conform prevederilor legale.


Datoriile regrupeaza imprumuturi contractate de firma sau  obligatii de plata catre terti (buget, furnizori, propriul personal, alti creditori). Datoriile firmei pot fi si ele delimitate in doua categorii:


Datorii financiare - apar in urma contractarii de catre firma a unor imprumuturi purtatoare de dobanzi (credite bancare sau imprumuturi din emisiuni de obligatiuni), firma fiind obligata la rambursarea acestor imprumuturi si a dobanzilor in functie de modalitatile de plata si scadentele convenite cu creditorii sai


Datorii de exploatare - regrupeaza obligatiile asumate de firma fata de furnizori, personal, proprietarii firmei sau buget (datorii fiscale - impozit pe profit, impozit pe dividende, TVA, impozit pe salarii, contributii la asigurari sociale sau fonduri speciale)


Dimensiunea functionala a bilantului urmareste descrierea cat mai reala a activitatii economice a firmei, cu scopul aprecierii eficientei acesteia si a capacitatii firmei de a asigura continuitatea activitatii sale. Corespunzator acestei abordari structura bilantului functional regrupeaza posturile de activ si pasiv in functie de natura sau destinatia lor raportata la activitatea economica a firmei, activitate care poate fi descrisa  pe baza a doua mari cicluri:


Ciclul de investitii - ciclu de activitate cu o intindere in timp indelungata, in cadrul caruia resursele de care dispune firma sunt alocate in vederea realizarii unor investitii durabile, necesare realizarii obiectului de activitate a firmei (terenuri, cladiri, echipamente etc.), valoarea acestora fiind recuperata pe durata mai multor exercitii financiare prin metoda amortizarii; elementele activului bilantier asociate acestui ciclu sunt denumite generic active imobilizate.


Ciclul de exploatare - ciclu care include fazele de aprovizionare, productie, vanzare, incasarea contravalorii productiei sau marfurilor vandute, ciclu care, de regula se desfasoara pe perioade de timp subanuale. Elementele activului bilantier corespunzatoare acestui ciclu sunt activele circulante, numite si active de exploatare (stocuri si creante comerciale). Elementele pasivului referitoare la ciclul de exploatare sunt datoriile de exploatare sau comerciale.


In afara elementelor bilantiere amintite mai sus sunt izolate si:


q      Active si datorii in afara exploatarii - utilizari si resurse generate de activitati distincte de ciclul de exploatare;

q      Utilizari si resurse de trezorerie - corespunzand disponibilitatilor, respectiv creditelor de trezorerie.





A


C


T


I


V


Active imobilizate


Utilizari permanente




Resurse stabile





P


A


S


I


V


Active de exploatare




Datorii de exploatare



Active in afara exploatarii



Datorii in afara exploatarii


Utilizari de trezorerie



Resurse de trezorerie


Dimensiunea financiara a bilantului are in vedere exclusiv lichiditatea elementelor de activ, respectiv exigibilitatea resurselor de care dispune firma la un moment dat, urmarind modul de atragere, respectiv alocare a resurselor in raport cu disponibilitatea acestora si posibilitatea convertirii lor rapide in numerar. O posibila reprezentare grafica a bilantului in acceptiunea sa financiara este prezentata mai jos.


ACTIV

Utilizari de resurse

PASIV

Resurse

CPR

Resurse stabile (capitaluri permanente)

 
Capitaluri proprii

Alocari

permanente

 
IMO

Active imobilizate

DATFIN

Datorii financiare[2], din care:

DTML

Datorii pe termen mediu - lung

DTS

Datorii pe termen scurt[3]

CR

Alocari

ciclice

 
Active circulante


Resurse

temporare

 
DEX

Datorii de exploatare


Reprezentarea are in vedere gruparea elementelor de activ in functie de lichiditatea[4] lor, activele imobilizate fiind elemente de activ cu o lichiditate redusa (fiind numite din acest motiv si alocari permanente), in timp ce activele circulante au o lichiditate mai buna (fiind numite si alocari ciclice). Elementele de pasiv sunt si ele grupate in raport cu exigibilitatea[5] resurselor pe care le reprezinta. Astfel, exigibilitatea capitalurilor proprii este practic nula, iar cea a datoriilor pe termen mediu si lung este redusa (acestea fiind contractate pentru perioade de timp mai mari de un an); ansamblul acestor resurse formeaza resursele aflate in mod stabil la dispozitia firmei, fiind denumite si capitaluri permanente. Datoriile financiare pe termen scurt precum si datoriile de exploatare au scadente cuprinse intre cateva zile si maximum un an, exigibilitatea lor fiind deci ridicata; din acest motiv ele sunt numite si resurse temporare.



[1] Gestiunea financiara a intreprinderii - G. Vintila, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti 2000, p. 33

[2] Datorii purtatoare de dobanzi

[3] Datorii cu scadente mai apropiate de 1 an

[4] Exprima capacitatea unui activ de a fi convertit in numerar

[5] Are in vedere perioada de timp ramasa pana la scadenta resursei atrase