|
|
|
Cum procedeaza auditorul daca se afla in imposibilitatea de a continua angajamentul - ISA 240
Daca auditorul ajunge la concluzia ca nu este posibila sa mai continue desfasurarea angajamentului de audit ca urmare a unei denaturari aparute din frauda sau frauda suspectata, auditorul trebuie
(a) Sa ia in considerare responsabilitatile profesionale si legale aplicabile in acele circumstante, inclusiv daca exista o cerinta ca auditorul sa raporteze persoanei sau persoanelor care au facut numirea sau, in unele cazuri, autoritatilor de reglementare;
(b) Sa ia in considerare posibilitatea retragerii din angajament; si
(c) Daca auditorul se retrage:
(i). Sa discute cu persoanele de la nivelul de conducere corespunzator si cu cei insarcinati ci guvernanta retragerea din angajament a auditorului si motivele acesteia; si
(ii). Sa ia in considerare daca exista o cerinta profesionala sau legala de a raporta persoanei sau persoanelor care au facut numirea sau, in unele cazuri, autoritatilor de reglementare faptul ca auditorul se retrage din angajament si motivele retragerii.
Auditorul poate intalni circumstante exceptionale care aduc in discutie capacitatea auditorului de a continua sa desfasoare angajamentul de audit, de exemplu situatii in care:
(a) Entitatea nu intreprinde actiuni care sa remedieze frauda, pe care auditorul le considera necesare in circumstantele date, chiar si atunci cand frauda nu este semnificativa pentru situatiile financiare;
(b) Consideratiile auditorului cu privire la riscul de aparitie a unor denaturari semnificative rezultate din fraude si rezultatele testelor de audit indica un risc important de aparitie a fraudelor semnificative si profunde; sau
(c) Auditorul are o preocupare semnificativa cu privire la competenta sau integritatea conducerii sau a celor insarcinati cu guvernanta.
Datorita varietatii de circumstante care pot sa apara, nu este posibil sa se descrie cu certitudine cand este adecvata retragerea dintr-un angajament. Factorii care afecteaza concluzia auditorului includ implicatiile amestecului unui membru din conducere sau din structura insarcinata cu guvernanta (care pot afecta credibilitatea declaratiilor conducerii) si efectele pe care continuarea asocierii cu entitatea le are asupra auditorului.
Auditorul are responsabilitati profesionale si legale in astfel de circumstante si aceste responsabilitati pot varia de la o tara la alta. In unele tari, de exemplu, auditorul poate fi indreptatit, sau i se poate cere sa faca o declaratie sau sa raporteze persoanei sau persoanelor care au facut numirea sau, in unele cazuri, autoritatilor de reglementare. Data fiind natura exceptionala a circumstantelor si nevoia de a lua in considerare cerintele legale, auditorul are in vedere apelarea la consultanta juridica atunci cand decide daca se retrage dintr-un angajament si cand determina care sunt actiunile ce trebuie intreprinse.
Comunicarea cu un auditor succesor propus
Asa cum este prevazut in Codul de etica al contabililor profesionisti emis de Federatia Internationala a Contabililor (Codul), auditorul existent ,atunci cand este chestionat de un auditor succesor propus, trebuie sa informeze daca exista orice fel de motive profesionale pentru care auditorul succesor propus nu trebuie sa accepte numirea. In situatia in care clientul nu ii va acorda auditorului existent permisiunea de a discuta despre afacerile sale cu auditorul succesor propus sau impune limite asupra a ceea ce auditorul existent ar putea spune, acest fapt trebuie adus la cunostinta auditorului succesor propus.
Auditorul poate fi contactat de un auditor succesor propus care sa investigheze daca exista motive profesionale datorita carora auditorul succesor propus nu trebuie sa accepte numirea. Responsabilitatile auditorului existent si ale auditorului succesor propus sunt stabilite in detaliu in Cod; totusi, responsabilitatile profesionale si legale ale fiecarui auditor pot varia de la o tara la alta.
Masura in care un auditor existent poate discuta afacerile unui client cu un auditor succesor propus va depinde de obtinerea de catre auditorul existent a permisiunii clientului de a face acest lucru, si de responsabilitatile profesionale si legale existente in fiecare tara cu privire la o astfel de prezentare. In functie de limitarile care apar din aceste responsabilitati, auditorul existent il informeaza pe auditorul succesor propus daca exista orice fel de motive profesionale pentru care acesta nu trebuie sa accepte numirea, furnizand detalii despre informatii si discutand in mod deschis cu auditorul succesor propus toate aspectele relevante pentru numire. Daca frauda sau frauda suspectata a reprezentat un factor in retragerea din angajament a auditorului existent, este important ca acesta sa aiba grija sa declare numai faptele asociate acestor aspecte (nu si concluziile personale).
