Abordarea functionala a bilantului

ABORDAREA FUNCTIONALA A BILANTULUI

Analiza lichiditate-exigibilitate, numita in practica tarilor occidentale analiza patrimoniala, are meritul de a pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii. Aceasta consta in incapacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele asumate fata de terti.

Analiza patrimoniala evalueaza riscul de insolvabilitate prin studiul gradului de exigibilitate al elementelor de pasiv si cel de lichiditate al elementelor de activ, context in care riscul de insolvabilitate presupune imposibilitatea intreprinderii de a face fata pasivului exigibil cu activul sau disponibil.

Analiza lichiditate-exigibilitate se sprijina pe de o parte, pe conceptia patrimoniala a intreprinderii, iar, pe de alta parte, pe criteriile de clasificare a posturilor bilantiere.

In optica acestui tip de analiza, intreprinderea apare ca o entitate juridico-economica ce poseda un patrimoniu, inventariat in activul si pasivul bilantului.

Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi este reprezentata de activul net contabil, respectiv capitalurile proprii, calculate ca diferenta intre activul total si datoriile totale contractate sau prin adaugarea la capitalul social a rezultatelor rezervelor ce revin actionarilor.

Situatia neta reprezinta valoarea activului realizabil la un moment dat.

SN = Activ – Datorii totale

Spre deosebire de capitalurile proprii, notiunea de situatie neta este mai restrictiva, excluzand din categoria acestora subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate.

Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilantul financiar.

Constructia acestuia, pornind de la elementele continute in bilantul contabil, necesita o tratare prealabila a posturilor de activ si de pasiv dupa criteriile de lichiditate-exigibilitate.

SN = 50

SN = -10 (Risc de insolvabilitate)

Elementele de activ sunt prezentate in ordinea crescatoare a gradului de lichiditate. Lichiditatea reprezinta aptitudinea unui activ de a se transforma, fara termen, in moneda, dar si fara pierdere de valoare. Astfel, in activ se inregistreaza mai intai elementele cele mai putin lichide, respectiv imobilizarile (necorporale, corporale, financiare), numite si nevoi sau intrebuintari permanente datorita rotatiei lente a capitalurilor investite. Apoi urmeaza activele circulante avand un grad de lichiditate mult mai mare decat imobilizarile, motiv pentru care sunt numite si nevoi sau intrebuintari temporare

Elementele de pasiv sunt structurate dupa gradul crescator de exigibilitate. Se incepe cu capitalurile proprii (rezerve, profit nerepartizat), iar apoi urmeaza capitalurile din surse publice (subventii, provizioane reglementate si alte fonduri). Aceste elemente sunt numite resurse permanente sau capitaluri permanente. Datoriile pe termen lung inscrise in categoria resurselor permanente sunt imprumuturile pe termen lung si mediu cu scadenta mai mare de un an. Datoriile pe termen scurt cuprind datoriile cu scadenta mai mica de un an numite si resurse temporare.

Echilibrul financiar presupune respectarea a doua reguli principale ale finantarii. Astfel, nevoile permanente de alocare a fondurilor banesti vor fi acoperite din capitaluri permanente, indeosebi din capitaluri proprii, iar nevoile temporare vor fi in mod normal finantate din resurse temporare.

Activ = Nevoi Pasiv = Resurse

Bilantul financiar

Cele doua parti ale bilantului financiar reflecta echilibrul financiar pe termen lung, partea de sus, iar partea de jos surprinde echilibrul financiar pe termen scurt.

Atunci cand sursele-permanente sunt mai mari decat necesitatile-permanente de alocare a fondurilor banesti, intreprinderea dispune de un fond de rulment.

Fondul de rulment este marja de securitate financiara care permite intreprinderii sa faca fata fara dificultate riscurilor diverse pe termen scurt. Aceasta marja de securitate financiara garanteaza solvabilitatea intreprinderii permitand acesteia, in caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatarii, conservarea unei anumite autonomii, respectiv a unei independente financiare fata de creantierii sai.

Notiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulari. Insa doua dintre aceste formulari prezinta un interes particular si apar drept concepte fundamentale ale gestiunii si analizei financiare. Este vorba despre fondul de rulment net sau permanent si fondul de rulment propriu.

Fondul de rulment permanent, determinat pe baza bilantului financiar, constituie un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar si poate fi stabilit prin doua modalitati:

1.          a. FRF = Capitaluri permanente (exclusiv amortizarile si provizioanele) – Nevoi permanente (in valoare neta)

FRF = Capitaluri permanente - Imobilizari nete

b. FRF = Capitaluri permanente (plus amortizari si provizioane) - Nevoi permanente(in valoare bruta)

In acest caz fondul de rulment financiar este o parte a capitalurilor permanente degajata de etajul superior al bilantului pentru a acoperi nevoi de finantare din partea de jos a bilantului.

2. FRF = Activ circulant net (cu lichiditate mai mica de un an) –  Datorii mai mici de un an si Pasive de trezorerie

In acest caz fondul de rulment financiar evidentiaza surplusul activelor circulante nete in raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinantata de datoriile pe termen scurt.

Fondul de rulment financiar poate fi analizat si in functie de structura capitalurilor permanente(capitaluri proprii si datorii cu scadenta mai mare de un an), analiza care pune in evidenta gradul in care echilibrul financiar se asigura prin capitalurile proprii.

Indicatorul care reflecta acest grad de autonomie financiara este fondul de rulment propriu, adica excedentul capitalurilor proprii in raport cu imobilizarile nete.

FR propriu = Capitaluri proprii – Imobilizari nete

Rezultatul negativ al acestor relatii de calcul, denumit fond de rulment imprumutat, reflecta masura indatorarii pe termen lung, pentru finantarea nevoilor pe termen scurt.

FR imprumutat = FRF – FR propriu

Valoarea informativa deosebita a fondului de rulment, conferita de pozitia strategica a acestuia, de a realiza legatura intre doua parti ale bilantului financiar, conduce la aprecierea analistilor financiari ca fondul de rulment reprezinta cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate-exigibilitate. In cele din urma fondul de rulment este rezultatul arbitrajului intre finantarea pe termen lung si cea pe termen scurt.

Pornind de la un anumit echilibru care trebuie sa existe intre nevoile temporare si resursele temporare bilantul patrimonial pune in evidenta un alt indicator de echilibru financiar denumit nevoia de fond de rulment.

NEVOIA DE FOND DE RULMENT = Nevoi temporare (exclusiv disponibilitatile) – Resurse temporare (excusiv credite bancare pe termen scurt)

Marimea nevoii de fond de rulment din exploatare este influentata de natura activitatii , durata ciclului de fabricatie, viteza de rotatie a stocurilor si creantelor, nivelul de activitate.

Daca nevoia de fond de rulment este pozitiva, ea semnifica un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare posibile de mobilizat.

Aceasta situatie este considerata normala numai daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare. In caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si creantelor, pe de o parte si exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de alta parte, respectiv incetinirea incasarilor si urgentarea platilor.

Daca nevoia de fond de rulment este negativa, atunci relatia semnifica un surplus de resurse temporare in raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri permanente. Ea poate fi apreciata pozitiv daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii de datorii cu scadente mai relaxate.

In cadrul analizei patrimoniale, diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment reprezinta trezoreria neta si reflecta situatia financiara a firmei atit pe termen mediu si lung cat si pe termen scurt.

TREZORERIA NETA = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment

Trezoreria neta pozitiva este rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii, si semnifica un excedent monetar al exercitiului financiar iar daca se mentine in cadrul mai multor exercitii financiare succesive aceasta demonstreaza o rentabilitate economica ridicata ai posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru intarirea pozitiei firmei pe piata. Se poate vorbi chiar de o autonomie financiara pe termen scurt, iar trezoreria neta negativa semnifica un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt si evidentieaza dependenta intreprinderii de resursele financiare externe.