Organizatiile - Analize de caz

Organizatiile - Analize de caz

a) Organizarea informala a uzinei: rezultatele studiului efectuat de E. Mayo la Hawthorne[1]

Toate studiile experimentale demonstreaza ca in organizarea sociala exista ceva mai mult decat ceea ce se observa in mod formal. Numeroase modele de interactiune umana, care exista in realitate, nu se regasesc In organizarea formala, in timp ce altele sint reprezentate necorespunzator s.t. Organigramele unei companii descriu relatiile functionale dintre unitatile de lucru, dar nu exprima deosebirile sociale, miscarea sau echilibrul descrise in prealabil. Ierarhia valorilor, care se refera la prestigiu, si tinde sa acorde lucrului manual o importanta mai mare decat lucrului la banda, este foarte slab reprezentata in organizarea formala; dintr-o organigrama nu se pot observa de obicei nici grupurile primare, adica acele grupuri care povin din relatiile interpersonale cotidiene la locul de munca. Coordonatele logice, orizontala si verticala, ale functiilor inlocuiesc modelele de interactiune care exista la ora actuala intre oameni cu pozitii sociale diferite. Organizarea formala nu poate tine seama de sentimentele si de valorile ce rezida in organizarea sociala si prin care indivizii si grupurile de indivizi se diferentiaza, sint condusi  si se integreaza in chip formal. Indivizii, prin asociatiile lor in uzina, stabilesc relatii personale. Ei formeaza grupuri informale in cadrul carora fiecare persoana capata o anumita pozitie si un anumit statut. Natura acestor grupuri informale este foarte importanta, dupa cum s-a dovedit in camera expeimentala, Relay Assembly Test Room (RATR) si in camera de observatie, Bank Wiring Observation Room s.t. Experienta din RATR arata ca, atunci cind inovatiile sint introduse cu prudenta si in functie de sentimente reale ale muncitorilor, acestia dezvolta in general un tip spontan de organizare informala care nu numai ca va exprima cu mai multa acuratete valorile si semnificatiile care le sint proprii, dar, probabil, se va armoniza mai bine cu scopurile conducerii.

Desi studiile de organizare informala de la uzina Hawthorne vizeaza angajatii, ar fi inexact sa credem ca fenomenul se produce numai la acest nivel. Organizarea informala se manifesta la toate nivelurile, de la baza la varf. Organizarea informala, atat la nivelul directiei cat si la cel al bazei, poate fie sa faciliteze, fie sa impiedice cooperarea si comunicarea. In ambele cazuri, la toate nivelurile organizarii, organizarile informale exista ca o conditie necesara a colaborarii. Fara ele, organizarea formala nu ar putea supravietui multa vreme. Organizarea formala si cea informala sunt, asadar, aspecte interdependente ale interactiunii sociale.

b) Incertitudine si putere in atelierele de productie

In Le Phénomène bureaucratique, M. Crozier descrie o situatie organizatorica in atelierele de productie ale unei birocratii (monopolul industrial) care pune fata in fata trei categorii de actori care beneficiaza cu totii de siguranta locului de munca dar au statute si moduri speciale de angajare:

1) sefii de  atelier (maistrii responsabili insarcinati cu supravegherea, cu contabilitatea productiei in atelier, cu aprovizionarea, cu transferurile),

2) muncitorii de productie necalificati (intre 60 si 120 in fiecare atelier, femeile detin majoritatea posturilor de supraveghetor, casier sau gestionar),

3) muncitorii de intretinere cu inalta calificare si dependenti pe cale ierarhica de un inginer din afara atelierului (doisprezece la fiecare atelier; ei au sarcina de a intretine si repara masinile, fiecare fiind responsabil cu trei pana la sase dintre ele).

In acest univers separarea formala si trasarea precisa a sarcinilor, existenta regulilor impersonale care urmaresc remedierea eventualelor probleme (in cazul vacantarii unui post, este prevazut ca cel mai vechi in grad care se va oferi voluntar sa obtina postul; daca nimeni nu il doreste, cel mai nou salariat din atelier va fi disponibilizat) evidentiaza o organizare in care arbitraruiul nu exista si in care un conflict izbucneste foarte greu.

In ancheta pe care o efectuata, M. Crozier constata ca in ateliere relatiile dintre muncitorii de productie si sefii de atelier sint reci si lipsite de importanta, cele dintre muncitorii de productie si muncitorii de intretinere tensionate si conflictuale, iar cele dintre muncitorii de intretinere si sefii de atelier ostile si deschis conflictuale. De ce? Pentru ca in aceasta organizare in care rutina si regulile formale sint puternice, exista o doza de neprevazut, si anume defectarea masinilor. In acest caz, numai muncitorii de intretinere au caderea de a controla situatia. Ei au asadar putere deoarece sint stapani pe o zona de incertitudine.

Muncitorii fac tot ce le sta in putinta pentru a controla exclusiv in avantajul lor aceasta sursa de putere: sociologii au constatat, spre exemplu, ca insemnarile de intretinere si planurile masinilor disparusera, astfel incat stiinta muncitorilor de intretinere sa fie accesibila si transmisa, pe cale orala, doar meseriasilor din aceasta sfera. Intelegem astfel care este structura informala a relatiilor sociale si strategia fiecarui grup:

detinatori ai unei puteri nelegitime, muncitorii de intretinere incearca sa o consolideze manifestandu-se agresivi fata de sefii de atelier care accepta cu apatie - nu au alta solutie- aceasta asimetrie.

- muncitorii de productie sint in primul rand dependenti de muncitorii de intretinere si lasa sa se vada acest lucru intr-o maniera ambivalenta: pentru ca sint dominati, ei sint obligati sa pastreze, pe fata, relatii bune, dar ei stiu si sa arate o ostilitate surda care sa tempereze dominarea.