|
|
|
La fel cum satul, orasul, cetatea, chiar teritoriul unui stat sunt expresii ale spatiului socializat, gospodaria si locuinta reprezinta expresia spatiala a familiei,. Ca orice grup cu baza teritoriala, a carui stabilitate depinde de sedentarizarea, de "civilizarea" unui anumit spatiu, familia isi proiecteaza prin locuinta o buna parte din caracterele sale specifice.
Determinarea trasaturilor generale ale locuinti ca spatiu socializat, definitoriu pentru viata familiala.
acesta este modul de coexistenta sociala care furnizeaza criteriul descendentei, al originii ca sursa a prestigiului social si al rezidentei ca nucleu al vietii familiale si referential al vietii publice.
Clasificarile locuintei:
Criteriile dupa care locuintele pot fi clasificate sunt numeroase si variate. Ne vom opri numai la cela care par a avea relevanta pentru problematica familiala. Din aceasta perspectiva, un prim criteriu la care ne putem orpi se refera la nomadismul sau sedentarismul familiei rezidente. Din acest punct de vedere, formele de locuire pot fi mobile (cort, rulota) sau imobile.
Alt criteriu se refera la numarul de camere, locuintele impartindu-se in cele cu o singura incapere (locuirea comuna) si cele cu mai multe incaperi (locuirea separata pe sexe, generatii etc.).
In sfarsit, exista locuinte temporare si permanente, acest criteriu dobandindu-si sens mai ales in perioada moderna, a afirmarii noului nomadism al societatii urbane.
Locuintele sedentare au doua dimensiuni fundamentale: casa, constructia in care se adapostesc membrii familiei si o parte a bunurilor familiale si pamantul sau domeniul familial. Foarte importante sunt, din aceasta perspectiva, relatiile de proprietate care pun in legatura familia si locul de rezidenta si prin care se realizeaza socializarea (civilizarea) spatiului locuit. Daca spatiul natural este neutru, omogen din punct de vedere al semnificatiilor sociale, spatiul socializat este structurat in functie de aceste semnificatii, care pot fi economice (spatiu destinat activitatilor economice, spatiu destinat altor tipuri de activitati), religioase (spatiu sacru/profan), politice (spatiu cucerit, spatiu dobandit prin aliante etc.), pur sociale (spatiu rezervat femeilor, copiilor, barbatilor; spatiul pentru primirea strainilor sau pentru adunarea celor ai casei etc.). Locurile privilegiate, incarcate cu o simbolistica aparte, ale acestor locuinte sunt, ca si in cazul teritoriului unei cetati, a unui sat sau chiar a unui stat national, definite riguros. Se remarca, intre ele: incinta sau hotarul locuintei, vatra sau centrul casei, locul de masa si locul de dormit.
