|
|
|
Istoricul familiei: Antichitatea si epoca patriarhatului
Familia europeana isi are originea in mare masura in sistemul indo-european al rudeniei. Acesta era dominat de tiparul familiei patriarhale mari si a sistemului de succesiune patriliniara.
Precizarea unor trasaturi definitorii ale familiei patriarhale europene, patriarh, succesiune patriliniara, rudenie agnatica, ginta, patria potestas, paternitate sociala.
Indoeuropenii au cunoscut organizarea familiala si sociala de tip patriarhal, articulata pe modelul familiei mari (asa cum se mai intalneste astazi in Serbia - zadruga - sau in Albania) si pe filiatia patriliniara. Statutul tatalui era unul cu substrat mitic. In limbile indoeuropene existau doi termeni pentru tata: pater (predominant ca utilizare mitologica) si atta (ca adresare familiala). Societatile care nu l-au cunoscut pe pater si-au pierdut vechile mitologii in care domina un zeu-tata. De la pater a fost derivat conceptul de loc stramosesc, patria. Puterea legala apartinea exclusiv tatalui (patria). Termenul pentru mama, mater, nu a dat asemenea derivate. Totusi, in limba greaca existau termeni ce tradau o filiatie matriliniara anterioara epocii indoeuropenilor: homogasterios/hogastroi desemna fratii co-uterini, nascuti de aceeasi mama.
Sentimentul de fraternitate, baza a solidaritatii sociale, nu presupunea, la fel cu cel de paternitate, legatura de sange, ci rudenia mitica, descendenta din acelasi stramos mitic, apartenenta la aceeasi fratrie (comunitate).
Antichitatea greaca. Dupa stabilizarea structurilor de rudenie, in epoca marii migratii indoeuropene, a antichitatii greco-romane, familia isi va preciza profilul public, eminamente social. Nici in aceasta epoca nu se ajunge la dominatia structurilor biologice in cadrul familiei. Legaturile familiale erau consacrate inca din punct de vedere cultural, religios (in antichitate creste si se structureaza in forme mai stabile cultul stramosilor), social - si doar subsidiar biologic. Vechii greci cunosteau patru nivele de rudenie: fratria (phrater), clanul aristocratic (genos), rudenia (anchisteis) si locuinta (oikos).Fratria si clanul grupau familiile care isi revendicau inrudire comuna si drepturi ereditare comune (in special religioase, adica tinerea cultului acelorasi divinitati protectoare familiale[1][1]). Rudeniile (anchisteis) includeau legaturile de sange pana la verii de gradul II; acesta era cadrul in care era posibila mostenirea. Locuinta familiala era unitatea primara de rezidenta si economie domestica; era domeniul de manifestare a prestigiului individual si, de asemenea, era unitate politica, de realizare a aliantelor sau de implicare in conflicte de dominatie. (Mai tarziu, rolul politic a fost preluat de institutiile publice, iar locuinta familiala a devenit spatiu privat, in care functiona o ierarhie ce il avea in varful ei pe tatal-patriarh.)
Antichitatea romana. Familia era o unitate economica integrata unui sistem de rudenie patriliniar, condus de unul sau mai multi sefi, in care ereditatea masculina avea intaietate. Nivelele organizarii familiale erau constituite de gentes/curii/triburi. Un grup de rudenie (gens) avea proprietare funciare comune (care includeau mormintele), care se transmiteau in interiorul gintei; casatoria intre membrii unei ginte era interzisa. La romani, termenul familia a cunoscut mai multe sensuri distincte: initial, dupa cum am vazut, el desemna totalitatea sclavilor aflati in stapanirea cuiva; prin extindere, a ajuns sa denumeasca un grup de persoane aflate sub ascultarea unui conducator, precum si totalitatea bunurilor de care acesta putea dispune[2][2]. Puterea - observam, de natura sociala sau politica - pe care pater familias o avea asupra bunurilor si persoanelor era desemnata printr-un singur termen, manus, al carui sens originar indica faptul ca romanii nu faceau distinctie intre familie ca forma de convietuire sociala si familie ca forma de proprietate. Treptat, puterea lui pater familias s-a specializat pe trei dimensiuni, care nu s-au manifestat distinct, ci in cadrul aceleiasi structuri comune familiale: 1) patria potestas era autoritatea absoluta a tatalui asupra descendentilor; 2) dominica potestas reprezenta autoritatea asupra sclavilor, a carei manifestare avea forme foarte asemanatoare cu patria potestas; 3) dominium reprezenta stapanirea asupra bunurilor, proprietatea inalienabila (spre deosebire de bona, care se referea la posesiunea asupra bunurilor ce puteau fi instrainate, expropriate). In autoritatea si ingrijirea acestui conducator absolut al familiei intaru, pe langa membrii grupului de rudenie mortii neamului, sclavii, clientii si libertii.
