Ipotezele cercetarii. Lant cauzal.

Ipotezele cercetarii. Lant cauzal.

Ipotezele de la care am plecat in sprijinirea fenomenului pe care referatul nostru il trateaza sunt legate de mediul social, de anumite disfunctionaliati intalnite la nivelul persoanei, al singularitatii dar care sunt valabile pentru toate femeile care recurg la parasirea propriului copil la nastere, sau in prima perioada a vietii acestuia. Definirea abandonului infantil presupune uzitarea celor doua modalitati: cea nominala si cea operationala. Dupa mai multe consultari in cadrul grupului nostru, am cazut de accord cu privire la urmatoarea definitie: abandonul infantil inseamna parasirea voita a propriului copil si renuntarea la drepturile parintesti. Sa vedem acum conceptul si din perspectiva operationala, mai precis, cu ce frecventa se produce abandonul, cat de des, sau care este rata acestui fenomen social. Nimic mai adevarat in a spune ca procentajul este defavorabil Romaniei in comparatie cu celelalte state europene, de vina este lipsa programelor sociale, a proiectelor de educare a viitoarelor mame, cum prea bine stim ca se intampla in Occident.

Daca ar fi cazul sa studiem problema pe regiunile tarii am constata ca in zona Moldovei exista cele mai multe cazuri de abandon, datorita mai multor factori precum saracia, apoi lipsa unei educatii din partea mamei, etc. Pe de alta parte, s-a descoperit faptul ca mediul urban are o pondere din acest punct de vedere mult mai mare decat cea a zonei rurale. Care ar fi cauza pentru ca dupa cum prea bine stim, nivelul de educatie este mult mai riguros in zona orasului decat la nivelul satului. Cateva ipoteze si indicatori pe care le-am tratat mai jos vor fi edificatoare pentru aceasta situatie.

Este dificil de gasit si o valoare calitativa a abandonului infantil, insa am putea vorbi despre varsta mamei care hotaraste sa recurga la abandon. S-a constatat ca varsta este intre cote foarte contrastante, plecandu-se de la cincisprezece ani si ajungand la varste de patruzeci de ani sau chiar mai inaintate[1]. Cativa indicatori care reies din aceasta afirmatie ar fi: numarul de cazuri de abandon infantil in functie de zonele de dezvoltare, cu cat a crescut rata abandonului anul acesta fata de anii trecuti, in ce masura? Fenomenul s-a intensificat sau s-a diminuat dupa 1989? Daca subiectul a recurs vreodata la acest fapt? Acestea fiind spuse, sa trecem la identificare ipotezelor si a cauzelor.

In primul rand, tin sa precizez ca toate ipotezele si implicit si lantul cauzal sunt tributare, se includ in conceptul numit -integrarea individului-, si pentru a percepe in mod real si eficient cauzele, este necesara mai intai o definire a termenului de fata. Daca recurgem la modul de definire nominal, am putea spune dupa o prealabila consultare a dictionarului, ca procesul de integrare este " operatiunea de armonizare, inglobare intr-un tot, intr-un ansamblu unitar"(DEX). Astfel, integrarea individului este procesul prin care un om adera la un anumit grup, la o comunitate, este capacitatea sau mai bine spus necesitatea intrinseca a oricarei fiinte de afiliere. Prin acest comportament specific tuturor vietuitoarelor, se ajunge la dobandirea de sens; la modelarea propriului caracter , pentru ca acesta este o mixtura intre propriile valori si influentele permanente, continue receptate din exterior. Nu se poate spune ca esti om cu adevarat daca nu ai o familie, daca nu reprezinti un grup, daca nu stii ca faci parte dintr-un anumit cadru social. Sa trecem acum la identificarea ipotezelor.

O prima ipoteza ar fi ca situatia materiala, financiara este factorul principal si motivul abandonului infantil. O mama este obligata sa-si paraseasca odrasla ca urmare a insuficientei suportului financiar, pentru ca a creste un copil implica mari eforturi din acest punct de vedere. La nivelul de fata apare mereu o atitudine prin care toate lucrurile sunt privite din perspectiva viitorului, a ceea ce va fi si ma refer la necesitatile pe care copilul le prezinta pe parcursul dezvoltarii sale fizice si mentale. Adapostul este o problema pentru ca exista posibilitatea ca mamele sa nu aibe un asezamant stabil sau chiar sa lipseasca cu desavarsire, hrana care este imperativa ca factor in dezvoltarea normala a unui copil, intotdeauna inseamna a avea disponibila o suma de bani, imbracamintea deasemenea. Lipsa unui loc de munca al mamei, al tatalui, duce la insuficienta materiala, ceea ce presupune si o anumita incapabilitate din partea parintilor. Plecand de la aceasta ipoteza am ajuns la o cauza a problemei sociale studiate prin acest referat: abandonul infantil.

A doua ipoteza identificata : malformatiile influenteaza in mod net decizia mamei in vederea pastrarii sau cedarii drepturilor de parinte asupra copilului dupa nastere. Malformatiile sunt modificari morfologice congenitale,diverse si de o gravitate variabila care uneori sunt identificabile inainte de nastere[2]. Din pacate, nu toate aceste dereglari pot fi descoperite in perioada prenatala si de aceea , de multe ori apar asa zisele surprize la nastere. Sunt indispensabile din acest punct de vedere periodicele consultari medicale ale sarcinii pentru a putea preveni aceasta situatie cu adevarat nedorita. Problema a fost prezenta dintotdeauna, dar nu la o asa de mare scara, la o asa de crescuta rata, ca in perioada moderna. Fenomenul s-a intensificat in perioada contemporana, sau mai exact, de doua decenii incoace, astfel incat prima intrebare la nastere este daca nou nascutul este normal. Frecventa malformatiilor a ajuns la o rata culminanta din cauza mai multor factori, printre care am putea identifica poluarea mediului care are efect indirect si asupra omului si asupra genelor acestuia, radiatiile solare, accidentele nucleare si nocivele gaze emanate in urma deflagratiilor nucleare( binecunoscuta explozie a centralei de la Cernobal si amploarea urmarilor) . Cum spuneam mai sus, o mama, la constatarea deformarilor pe care le are noul ei nascut o face sa ajunga la o reactie negativa de respingere, de repulsie, pentru ca la nivelul psihologicului se produce un soc puternic, apare sentimentul de expulzare a ceea ce trebuie acceptat. Avand ca variabila: "malformatiile la nastere", sa vedem care sunt indicatorii. Daca subiectul ar opta vreodata pentru abandon din aceasta cauza, daca a avut vreodata rude, prieteni care s-au aflat vreodata in aceasta situatie si daca da doar din aceasta cauza , sau si din alte motive precum influenta altora din mediul extern? Daca au fost intr-o situatie de genul acesta si si-au pastrat copilul, care au fost motivele principale, sau mai bine punctat de ce nu s-au comportat ca in majoritatea cazurilor, de ce nu au ales finalitatea negativa?

Varsta mamei este subiectul ipotezei urmatoare, si aceasta este formulata astfel: daca varsta unei femei care naste este sub optsprezece ani, sau intre optsprezece si douazeci de ani, cu atat este mai mare probabilitatea de abandon. Acest concept calitativ, cel al varstei, este considerat, cel putin de noi, principalul element care influenteaza decizia de pastrare a nou-nascutului. Cantitativ vorbind, spunem:care este numarul de mame minore care isi abandoneaza copilul, numarul de femei care au pana in douazeci de ani si au recurs la acest fapt, si o a treia categorie este numarul de mame la o varsta de adult . Calitativ, exista din nou putine solutii intrezarindu-se doar gradul de maturitate al proaspetei mame in raport de directa proportionalitate cu varsta. Perioada din viata la care se produce nasterea are un efect drastic, stiindu-se lucrul ca procesul de maturizare in cadrul fetelor incepe cu varsta de cincisprezece ani, ele nu au inca dezvoltat, conturat foarte bine instinctul matern, ba am putea spune chiar ca ele nu isi au definit bine instinctul propriu de securitate de unde rezulta o incapacitate de a acorda, de a conferi altcuiva acest instinct : " Trei tipuri principale de insecuritate care rezulta din esecul tehnicii ingrijirii bebelusului sunt: neintegrarea care devine un sentiment de dezintegrare, lipsa unei relatii intre psyche si soma, care devine o senzatie de depersonalizare si deasemenea, sentimentul ca centrul de gravitatie al constiintei se transfera dinspre miez spre invelis, dinspre individ inspre ingrijire, inspre tehnica."[3] Gradul de responsabilitate al fetei nu este nici el bine format, nu-si are foarte bine definitivate toate procesele mentale si fizice prin care trece orice om odata cu inaintarea lui in varsta, panica este cuvantul de ordine care apare dupa nastere, pentru ca apare frica rezultata din imposibilitatea oferirii a ceea ce este nevoie.

"Cu alte cuvinte, in lipsa unei tehnici indeajuns de bune a bebelusului, noua fiinta umana nu are nicio sansa"[4].

Daca lipseste sprijinul familiei mama ajunge la acest tip de act disperat. Dimensiunea cantitativa: numarul de mame care iau o decizie numai in urma influentei familiei, numarul de femei care nu mai locuiesc cu parintii, sau categoria de mame care au rupt legatura definitiv cu familia. Partea calitativa reiese din intensitatea suportului familial, din natura, prezenta sau absenta lui. Spunem ca sprijinul familiei este totalitatea masurilor, ansamblul stimulilor veniti din partea rudelor de gradul I de rudenie(definire nominala). Latura religioasa are aici un rol foarte important si se diferentiaza cu fiecare cultura in parte. Spre exemplu, in familiile puritane, nu se tolereaza o sarcina inainte de actul matrimonial, de casatorie, masurile fiind foarte drastice in cazul contrar, mergand pana la renegare si dezmostenire. In religia catolica situatia este asemanatoare, normele cu privire la actul creator fiind severe. Mergand mai departe, in Orientul Mijociu, desi barbatii sunt incurajati in a avea cat mai multe sotii, am putea crede ca exista o anumita larghete, toleranta in ceea ce priveste nasterile inainte de nunta. Situatia este contrara, stiindu-se exigenta religiei musulmane.Valul pe care femeile il poarta este chiar o forma concretizata a dorintei de pastrare a puritatii.

Vorbind de suport familial, exista foarte putine imprejurari cand familia tolereaza o nastere prematura, de aceea femeia are de luat doua decizii foarte importante: fie abandonarea bebelusului si ascunderea nasterii, astfel incat nimeni sa nu afle, fie acceptarea si infruntarea rudelor, pentru ca mai apoi sa se departeze de parinti pentru a-si creste copilul alaturi de tatal acestuia, sau pe cont propriu. In familiile in care de-a lungul timpului fata a primit o cultura riguroasa, o educatie dezvoltata, niciodata nu se poate accepta o nastere " inainte de termen", pentru ca in joc este prestatia familie, cumulata de-a lungul vremii, de aceea se formeaza un obstacol de netrecut , o ruptura abisala.

Luand ca variabila "relatia cu familia", sa vedem ce indicatori rezulta: intensitatea afectiunii dintre femeie si restul membrilor, daca a existat vreodata in cadrul familiei un caz asemanator dupa care se poate analiza mai usor situatia delicata; ce fel de sentiment recepteaza din partea tatalui( ma refer aici in principal la tata, pentru ca el se presupune ca este autoritatea intr-o familie, lui i-a apartinut decizia finala pana acum, " deci sa vedem daca isi poate abroga dreptul de a lua o hotarare si in cazul acesta"), pentru ca cea mai mare autoritate vine din partea acestuia; daca subiectul a mai trecut printr-un caz asemanator in familie. Ipoteza a fost demonstrata cred de ajuns, pentru a afirma ca abandonul bebelusului este si un efect al relatiilor de rudenie.

Daca oamenii din societate, recurg la dezaprobare, la aversitate, atunci oprobriul va avea ultimul cuvant asupra viitorului bebelusului. Definitie nominala: oprobriul este vazut ca fiind" dispretul, dezaprobarea publica , pentru necinste si fapte nedemne"(DEX). Vorbind din punct de vedere operational, dimensiunea cantitativa inseamna numarul de persoane care vad ca negativa nasterea copilului; calitativ, vorbim de intensitatea atitudinii de dezaprobare, daca are caracter de universalitate, sau daca este minima, ce tipuri de persoane sunt impotriva venirii pe lume a bebelusului. In genere, niciun om nu este de acord cu aceasta nastere, si astfel mama ajunge la frica de cum o va privi societatea, la teama permanenta. "Individul poate fi caracterizat usor ca fiind necugetat, ca rezultat al unei comportari usuratice. Oamenii nu acorda importanta comportamentului care nu este observat"si de aceea se pune intrebarea " Cat de dezirabil din punct de vedere social este comportamentul?"[5] Pentru ca acesta este un comportament care nu se poate sa nu fie observat, critica va navali peste subiect, pentru ca modul in care ea s-a comportat " nu este dezirabil pentru societate". Indicatorii, pornind de la variabila " reactia societatii",sunt: daca subiectul este predispus in mod direct la aversiunea celorlalti, daca subiectul a participat si el vreodata la dezaprobarea altcuiva , care a fost intr-o situatie asemanatoarea cu cea a lui de acum, care este tipologia situatiei. Fiindca " niciun om nu este in intregime o insula a lui" ( Done 1571-1631: Devotiune), o mama nu-si poate ascunde pentru totdeauna copilul, pentru ca a trai intr-o societate inseamna a fi in permanenta in interactiune cu ceilalti, a face schimb de experiente, de atitudini, modele, ganduri si atitudini.

In trecut nu se accepta acest fapt considerat rusinos, mama era alungata de societate. De-a lungul timpului, situatia am putea spune ca s-a intors cu o suta optzeci de grade, pentru ca mamele incearca sa-si ascunda sarcina prematura pe cat se poate, ele se feresc acum de aflarea nasterii, pentru a nu isca valul de critici, pe de alta parte se pare ca pentru societatea moderna acest lucru a devenit de o foarte scazuta importanta, alte lucruri sunt primordiale in vederea exercitarii dreptului la opinie. Pentru ca societatea a oferit un sens femeii inainte de a deveni mama, ea are dreptul acum la critica. Simtul responsabilitatii apare odata cu descoperirea secretului, acum isi poate dovedi siesi daca este cu adevarat o mama, ea nu mai are alte alternative decat fie acceptarea, infruntarea combaterilor de pretutindeni, lasand timpul sa indemne la uitare , fie abandonarea copilului. Din pacate se procedeaza la cea din urma solutie, cea mai dureroasa, cea mai greu de suportat, pentru ca a-ti lasa copilul pe mainile unor straini de la o varsta frageda nu poate fi decat dureros, mult mai dureros decat niste simple aluzii usturatoare venite din partea oamenilor. Insa prin acesta parte de referat nu mi-am propus sa analizez aspectul sentimental, ci cauzele care duc la formarea acestui tip de sentimente.

Sa continuam lucrarea cu ipoteza conform careia o mama, cu cat detine o functie mai inalta in societate, cu atat va fi mai predispusa la fapta de a-si abandona copilul, de a-si ascunde nasterea. Conceptul general de functie trebuie analizat operational, dimensiunea cantitativa conectandu-se la intrebarile de tip: care este ponderea numarului de femei care au un serviciu in directa interactiune cu opinia publica, numarul femeilor care au o pozitie sociala care nu le permite sa aiba un copil; calitativ, trasaturile dominante intalnite la tipul de femei, care isi neglijeaza viata personala in favoarea celei profesionale. Indicatorii rezultati din variabila " profesiune si pozitie sociala" sunt: daca subiectul a renuntat definitiv la gandul de a avea o familie, daca este angajat in totalitate numai in actiunea de a se afirma public, dorinta exprimata de a ramane definitv ancorat in activitatea pe care o practica. Odata cu emanciparea femeii, s-a renuntat si la rolul traditional pe care aceasta il avea, precum ocupatia de a creste copii, de a-i educa. Odata cu impunerea unui rol al ei in cadrul social, a disparut si mentalitatea as putea spune "invechita" de femeie casnica. Un copil nu poate fi decat un impediment al ascensiunii in politica, afaceri, in domeniul public, pe de alta parte "o pata" pe reputatia imaculata, dobandita cu atata efort. Din acest motiv o femeie nu-si mai poate asuma inca o responsabilitate, dealtfel este imposibil. Renuntarea la drepturile de parinte in detrimentul serviciului este actiunea de renegare a unui rol arhetipal pe care o femeie il are pe aceasta lume. De aceasta data, ea nu mai este influentata de nimeni, de rude, sau de criticile celor din jur. Totul depinde de alegerea ei, totul este un simplu "da" sau "nu".

O familie destramata este un factor moral care rezida in spatele abandonului noului nascut. Prin familie destramata intelegem o alterare sau o intrerupere a relatiilor comunicationale intre persoanele de gradul intai de rudenie. Trebuie sa formulam intrebari precum: care este numarul mamelor care provin dintr-o familie destramata si care si-au parasit apoi copilul, care este gradul de concretizare si ce fel de mentalitate are o femeie care a fost crescuta intr-o familie dezorganizata. In principiu, familia dezbinata nu mai este familie in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca exista o idee prestabilita conform careia in sanul cadrului familial se ofera si se primeste afectiune, securitate, etc. Ei bine, o fata care a fost crescuta intr-un mediu plin de certuri, divergente, cu un tata extrem de autoritar sufera anumite traume, anumite schimbari psihice si este si normal sa se intample acest lucru intr-un mediu conflictual. De aceea, la nastere revin in prim plan acele traume, se teme ca bebelusul sa nu sufere asa cum a suferit si ea, viitorul copilului este sumbru, tot mai intunecat, si din aceasta cauza se merge pe optiunea abandonului.

Putem vorbi de familie destramata si avand o alta perspectiva: aceea a tatalui care isi paraseste iubita, sotia dupa ce a aflat ca ea este insarcinata, sau imediat dupa nastere. Astfel, lasitatea tatalui este condamnarea copilului, din cauza lipsei de responsabilitate a acestuia se produce colapsul in mintea mamei, care intra in panica rezultata din gandirea sumbra a viitorului. De la ipoteza la concluzie este cale usoara daca ipoteza este demonstrata si eu tind sa cred ca am reusit: tipologia familiei este si ea un motiv al deciziei de renuntare asupra drepturilor de parinte asupra copilului.

Ultima, dar nu cea din urma ipoteza identificata: nivelul educational al mamei este si el o cauza a abandonului copilului. Nivelul educational este gradul de cultura pe care un individ il prezinta intr-un anumit moment al vietii sale. Sa urmarim in continuare daca acest lucru chiar influenteaza decizia unei mame. Am putea crede ca tipul de femei intelectuale nu vor opta pentru parasirea propriei odrasle, iar cele care apartin unui fond mediocru ar renunta imediat la noul-nascut. Situatia este cu totul contrara pentru ca s-a demonstrat ca numarul de abandonuri inregistrat in mediul urban( un mai mare grad de culturalizare) este mult mai semnificativ decat in mediul rural. Cantitativ, am intreba: care este numarul femeilor de la oras si care este cel al celor de la sate care au recurs la lasarea copilului in centre de plasamente, sau in grija altor persoane. Iata si un exemplu de ipoteza care s-a demonstrat a fi gresita, sau cel putin eronat formulata.

Urmatoarea etapa a referatului este concretizata in metoda interviului, care va ajuta la analiza cat mai aproape de adevar a obiectului studiului nostru.