CELE 100 DE REGULI ALE EDUCARII COPILULUI

Informatii » comunicare

management marketing resurse umane

Prefata

Nimic nu te poate pregati pentru a fi parinte. Cand devii parinte

iti sunt testate rezistenta, nervii, emotiile si uneori chiar sanatatea

mintala. Incepi sa te framanti in legatura cu schimbarea scutecului

sau cu modul in care sa-i faci baie bebelusului fara a-l ineca si, nu

dupa mult timp, descoperi ca acestea sunt cele mai mici provocari

carora trebuie sa le faci fata. Si tocmai cand te gandesti ca ai reusit

sa treci cu bine peste o perioada a copilariei, copiii cresc putin si scenariul

e cu totul altul. Primii pasi, scoala, prietenul sau prietena,

scoala de soferi - nu se termina niciodata. Din fericire, recompense-

le sunt uriase - distractia, imbratisarile si apropierea. Chiar multumirile,

daca esti foarte norocos. Si bineinteles, placerea de a-i vedea

devenind genul de persoana de care poti fi mandru.

De-a lungul drumului, cu siguranta vor fi din belsug frustrari,

angoasa, confuzie si introspectie pentru a gasi lucrurile potrivite pe

care sa le spui sau sa le faci si care sa-l conduca pe copilul tau pe

calea devenirii unui adult fericit si echilibrat. Despre asta este vorba

in aceasta carte.

Poteca pe care pasesti acum este bine batatorita - milioane de

oameni au fost parinti inaintea ta si, prin incercari si greseli, unii

dintre ei au realizat lucruri care ar putea sa-ti fie utile tie acum. Am

fost parinte de doua ori. Am avut doua familii "intinse" pe o perioada

de aproape 30 de ani. Asta inseamna ca am avut ocazia sa fac

majoritatea greselilor clasice de cateva ori. Dar asta inseamna si ca,

prin prietenii mei si prin copiii prietenilor mei, am avut sansa sa

privesc si sa observ alte familii, sa vad cum se comporta alti parinti.

Este un studiu fascinant.

XIII

Unii parinti par sa stie instinctiv cum sa abordeze orice situatie.

Altii dau gres uneori, dar alteori se descurca folosind metode

geniale. Daca studiezi alti parinti suficient de mult, asa cum am facut

eu, incepi sa identifici tiparele - tactici, tehnici si principii de

comportament care reusesc sa scoata ce-i mai bun din fiecare copil

si care pot fi adaptate la personalitatea copilului. Tocmai aceste atitudini

si principii sunt cele pe care le-am distilat transformandu-le

in Regulile Educarii Copilului, pentru a te ghida in momentele dificile,

pentru a te ajuta sa-ti cresti copiii cat de bine se poate si pentru

a imbunatati relatia dintre tine si copiii tai.

Cele 100 de reguli ale educarii copilului nu intentioneaza sa

produca o revelatie - sunt doar o trecere in revista. Multe sunt de

bun simt, dar e usor sa le pierzi din vedere atunci cand ai de-a face

cu un tanc de doi ani in plina criza de nervi sau cu un adolescent

convins ca intreaga lume, cu tot ce e-n ea, exista pentru unicul scop

de a-i face lui pe plac.

Asa ca pana si regulile care par evidente merita sa-ti fie reamintite.

La urma urmei, treaba pe care o ai de dus la bun sfarsit, si

anume educarea copilului tau, este prea importanta.

100 de Reguli par a fi cam multe la o prima privire. Dar gandes

te-te ca si 18 ani este un timp destul de indelungat. Mai mult de

18, daca ai mai multi copii.* Trebuie sa treci cu copiii tai prin

scancete, scutece, primii pasi, primele cuvinte, citit-scris-socotit,

scoala, prieteni, sex si droguri si rock-'n-roll. De fapt, 100 de Reguli

nu sunt deloc multe.

Mie imi e cat se poate de clar cum poti identifica un bun parinte -

un Parinte (cu "P" mare, asa cum il voi numi de-acum incolo).

* Da, stiu, nu si daca sunt gemeni. Multumesc.

XIV

Trebuie doar sa te uiti la copiii lui. Unii copii trec prin perioade

dificile din tot felul de motive, multe dintre ele fara legatura cu

parintii. Dar am descoperit ca dupa ce copiii pleaca de acasa, iti dai

imediat seama ce fel de treaba au facut parintii lor. Si ma gandesc ca

parintii ai caror copii sunt in stare sa aiba grija de ei insisi, sa se

bucure de viata si sa-i faca pe cei din jurul lor fericiti, sa fie atenti si

amabili si sa-si sustina opiniile - acei parinti sunt cei care si-au facut

treaba bine. De-a lungul anilor am vazut ce fel de parinti "produc"

acest gen de adulti.

Numai gandul la uriasa responsabilitate pe care o ai ca parinte

te poate face sa ingheti si sa ti se taie respiratia. Da, ceea ce spui si

faci de-a lungul anilor va avea o imensa influenta asupra procesului

prin care copilul tau devine un adult ratat sau unul perfect echilibrat.

Vestea buna e ca, gandindu-te la toate astea acum, pe masura

ce citesti aceasta carte, vei incepe automat sa corectezi multe dintre

proastele tale obiceiuri si in acelasi timp iti vei forma obiceiuri noi,

mult mai utile (utile pentru tine si pentru urmasii tai).

Si mai am inca o veste buna. Exista o multime de metode

nepotrivite de a-ti creste copiii, dar exista si o multime de metode

potrivite. In aceasta carte vei gasi principii pe care le poti adapta

pentru a se potrivi tie si copiilor tai. Cartea nu este o lista cu

instructiuni pe care trebuie sa le urmezi cu sfintenie daca nu vrei ca

pustiul tau sa sfarseasca prin a fi un ratat. Am vazut parinti care au

gasit tot felul de moduri originale, creative si neobisnuite de a interpreta

cu succes aceste Reguli. Ideea e sa urmezi spiritul, si nu litera

Regulilor. De exemplu, am cunoscut parinti excelenti care si-au

educat copiii acasa, parinti minunati ai caror copii au urmat institut

ii de invatamant de stat si parinti la fel de buni ai caror copii au

fost educati in institutii particulare. Daca ai atitudinea potrivita,

restul vine de la sine.

Eu personal garantez ca e imposibil sa urmezi cele 100 de Reguli

zi de zi, timp de 18 ani. Si tot eu stiu cu certitudine ca pana si cei mai

buni parinti pe care i-am vazut au mai si gresit din cand in cand. E

adevarat, n-au facut greseli mari si nici foarte dese si intotdeauna

si-au dat seama cand au gresit. E foarte important sa recunosti cand

ai gresit si sa te straduiesti mai mult data viitoare. Asta e tot ce poate

cere cineva unui parinte. Si, daca ar fi sa ma iau dupa copiii pe care

i-am urmarit crescand, este suficient.

Pot, de asemenea, sa-ti spun (si parca vad cat esti de usurat cand

citesti asta) ca niciuna dintre Reguli nu-ti cere sa piepteni copilul cu

religiozitate sau sa te asiguri ca are sosete imaculate in fiecare zi.

Sunt sigur ca toate astea sunt foarte dragute, dar am vazut parinti

care au crescut copii exceptionali cu parul incalcit si fara sosete.

Aceste Reguli sunt despre lucrurile importante. Lucruri care au

de-a face cu atitudinea si cu valorile si cu respectul de sine al copilului

tau, nu cu sosetele lui. Sunt Reguli care te vor ajuta pe tine si pe

copilul tau sa va simtiti bine impreuna, sa va bucurati de viata si

sa-i tratati pe cei din jur cu respect. Sunt principii generale care se

aplica atat familiilor traditionale, cat si familiilor monoparentale sau

celor cu parinti vitregi.

XVI

REGULI

PENTRU

A RAMANE

CU MINTEA

INTREAGA

Cartea este impartita in zece sectiuni si am hotarat sa incep cu

Regulile pentru a ramane cu mintea intreaga. Pana la urma, daca

asta nu-ti reuseste, celelalte 90 de Reguli nu prea-si mai au rostul.

Daca esti un foarte proaspat parinte - sau esti pe cale sa devii

parinte pentru prima data - nu vreau sa te alarmez dandu-ti impresia

ca tinerea la distanta a nebuniei este principala indeletnicire a

parintilor si ca o sa-ti petreci urmatorii 18 ani intr-un echilibru pre-

car, gata-gata sa o iei razna. Nici vorba. Vor fi doar momente in care

vei simti ca cedezi nervos, momente pe care trebuie sa fii pregatit sa

le gestionezi cu succes. Uneori aceste momente vor fi - din fericire -

rare si suficient de distantate unul de altul. Dar crede-ma pe cuvant

cand spun ca toti trecem prin astfel de clipe. Sincer, sunt momente

care-i pun la incercare si pe cei mai buni dintre cei mai buni parinti.

Ideea e ca totul va fi mult mai distractiv daca vei fi sanatos psihic.

Sanatatea ta mintala nu e importanta numai pentru ca tu esti

important, ci si deoarece copiii tai au nevoie de parinti sanatosi.

Sunt doar cateva Reguli care, odata ce le vei prinde sensul, te vor

ajuta sa ramai cu capul pe umeri atunci cand toti ceilalti si-l pierd

pe-al lor.

REGULA 1

Relaxeaza-te

Asadar, care sunt cei mai buni parinti pe care-i cunosti? Cei care

par a avea o abilitate instinctiva de a spune si de a face lucrurile care

vor duce la copii fericiti, increzatori in fortele proprii, echilibrati?

Te-ai intrebat vreodata ce-i face pe acesti parinti asa de buni? Acum

gandeste-te la cei pe care in sinea ta nu-i consideri niste parinti

nemaipomeniti. De ce oare?

Toti parintii excelenti pe care-i stiu au un lucru-cheie in comun.

Sunt relaxati. Si toti cei care pica la acest examen sunt stresati. Poate

ca nu-i preocupa intrebarea "Sunt oare un bun parinte?" (poate ar fi

bine sa-i preocupe), dar ii streseaza ceva si asta le afecteaza abilitatea

de a fi cu adevarat parinti buni.

Cunosc un cuplu de parinti care sunt excesiv de preocupati de

curatenie si de ordine. Copiii lor trebuie sa-si scoata pantofii la usa

sau intreaga lume se prabuseste. Chiar daca pantofiorii sunt curati.

Se infurie ingrozitor daca bietii copii lasa ceva nelalocul lui sau fac

vreun pic de dezordine. Copiilor le e imposibil sa se relaxeze si sa se

simta bine daca cumva se pateaza de iarba pe pantaloni sau dau din

greseala peste sticla de ketchup.

Am un alt prieten care este atat de obsedat de competitie incat

copiii lui suporta presiuni uriase pentru a castiga orice joc prietenesc

in care sunt angrenati. Si un altul care se framanta exagerat de mult

ori de cate ori copilul lui isi juleste genunchii la joaca. Pun pariu ca si

tu ai o multime de astfel de exemple printre oamenii pe care-i cunosti.

Parintii cu adevarat buni pe care i-am intalnit, pe de alta parte,

se asteapta ca pustii lor sa fie galagiosi, dezordonati, neastamparati,

plangaciosi si plini de noroi. Ei se descurca fara probleme. Stiu ca au

la dispozitie 18 ani pentru a transforma aceste mici creaturi in adulti

respectabili si merg mai departe in ritmul lor. Nicio graba in a-i

determina sa se poarte ca niste oameni mari - o sa ajunga si acolo,

la momentul potrivit.

Intre noi fie vorba, aceasta Regula devine din ce in ce mai usoara

cu timpul, desi unii nu reusesc niciodata s-o stapaneasca asa cum

fac adevaratii Parinti. E mult mai dificil sa te relaxezi pe de-a intregul

cu primul bebelus decat cu ultimul adolescent care pleaca din

casa parinteasca. Cu bebelusii, concentreaza-te asupra lucrurilor

esentiale - sa ai un bebelus sanatos care nu este infometat si nici

nu-l deranjeaza ceva in mod deosebit - si nu te stresa prea tare pentru

restul. Nu conteaza daca nasturii sunt stramb incheiati sau daca

n-ai avut timp sa-i faci baie azi, sau ai plecat in weekend fara

pijamaluta pentru copil (da, am o prietena care a facut asta si nu, nu

s-a stresat, fiind un Parinte).

Cu atat mai bine daca reusiti ca la sfarsitul zilei sa va puneti

picioarele pe masa si cu un pahar de vin sau de gin tonic in mana*

sa va spuneti veseli unul altuia: "Ce naiba sunt toti in viata, asa ca

se pare ca ceva tot am facut bine."

PARINTII CU ADEVARAT BUNI

SE ASTEAPTA CA PUSTII LOR SA

FIE GALAGIOSI, DEZORDONATI,

NEASTAMPARATI, PLANGACIOSI

SI PLINI DE NOROI.

* Nu, nu-i incurajez pe parinti sa foloseasca alcool pentru a o scoate la capat. Numai

sa se relaxeze!

REGULA 2

Nimeni

nu e perfect

Te-ai gandit vreodata cum ar fi fost daca ai fi avut parinti per-

fecti? Ei bine, gandeste-te acum. Imagineaza-ti ca parintii tai n-ar fi

facut nicio greseala (pun pariu ca au facut)*. Sa presupunem ca ar fi

fost parinti "de manual" - ca mama ta ar fi avut intotdeauna dreptate.

Suna distractiv? Bineinteles ca nu.

Copiii au nevoie de cineva cu care sa se confrunte atunci cand

cresc. Au nevoie de cineva pe care sa dea vina si mi-e teama ca tu

vei fi acela. Asa ca ai putea foarte bine sa le dai motive sa te invinovat

easca.

COPIII TAI VOR DA VINA

PE TINE DIN CAND IN CAND.

ASA E DE CAND LUMEA.

Si cam ce motive ai putea sa le dai? Nimic crud sau abuziv,

bineinteles - trebuie sa alegi ceva care nu e nerezonabil si care

sugereaza un pic de fragilitate umana.

* Te rog, nu-mi scrie acuzandu-ma ca ti-am insultat mama. Vreau doar sa-mi ilustrez

punctul de vedere.

Poate ai un pic mai putina rabdare decat ar trebui? Sau poate ai

tendinta de a pune un pic prea multa presiune asupra lor? Sa fie

oare faptul ca le ceri prea multa ordine si curatenie? Sau hai sa-ti

spun eu cum sa faci: cel mai bine, de ce sa te obosesti sa cauti? Mergi

pe imperfectiunile tale naturale si nu mai trebuie sa faci niciun efort.

Sunt toate sansele sa ai unul sau doua cusururi care sa se potriveasca

manusa aici.

Bineinteles, nu inseamna ca ai scapat si ca nu mai trebuie sa

incerci sa-ti imbunatatesti abilitatile de parinte. Oricum, asta ar face

tot restul cartii inutil. Inseamna doar ca nu trebuie sa te invinovat

esti prea tare daca lasi un pic mai jos standardele pe care ti le-ai

fixat. Pana la urma, ce fel de exemplu ai fi pentru copiii tai daca nu

ai da gres niciodata, nici macar un pic? Mie nu mi-ar fi placut sa fiu

nevoit sa fac fata unor astfel de parinti si cred ca nici copiilor tai nu

le-ar placea.

Pustii tai vor da vina pe tine din cand in cand. Asa e de cand

lumea. Daca ai fi perfect, ei ar avea toate motivele sa te invinovat

easca pentru asta. Nu poti castiga. Poti doar sa speri ca odata, mai

ales daca devin ei insisi parinti, o sa ajunga la concluzia ca, de fapt,

ar trebui sa-ti fie recunoscatori pentru ca nu ai fost perfect.

REGULA 3

Constientizeaza

lucrurile

la care esti bun

Cand copiii mei cei mari erau mici, eram intotdeauna gelos pe

ceilalti tati care petreceau ore intregi jucand fotbal cu copiii lor. Ma

simteam vinovat ca eu nu puteam face asta decat pentru cateva

minute si nici acelea din toata inima. Pur si simplu nu era genul meu.

Apoi mai era prietenul care construise o casuta superba pentru

copiii lui in copacul din spatele casei ("Tati, de ce nu putem si noi avea

o casuta ca a lor?"). Si mama care organiza vanatori de comori complexe

si interesante la fiecare petrecere. Si cea care isi ducea fiica la

aceeasi ora de balet ca si mine in fiecare saptamana, dar care reusea sa

arate ca si cum acest lucru chiar i-ar fi placut; si as putea continua.

Probabil ca ai prins ideea. Ma concentram asupra lucrurilor pe

care ei le puteau face, si eu nu puteam, cand de fapt erau si o multime

de lucruri pe care eu le puteam face, si ei nu - lucruri pe care le consideram

de la sine intelese, dar care erau la fel de valoroase.

De exemplu, mie imi place enorm sa le citesc copiilor. Si fiind un

individ destul de extrovertit (OK, la limita exhibitionismului), ado-

ram sa petrec ore intregi citind povesti lungi pe diferite voci, cu

accente diferite si imitatii, si efecte sonore, si soapte dramatice, si tot

tacamul. Dar asta mi se parea ceva atat de natural, incat au trecut

ani pana sa realizez ca cititul meu era la fel de valoros ca fotbalul

sau constructia de casute in copaci.

In din ce in ce mai rarele ocazii cand bateam mingea cu copiii,

era cat se poate de clar ca faceam asta numai pentru ca simteam ca

asa trebuie, nu pentru ca asta mi-as fi dorit sa fac. Nu zic ca acesta

n-ar fi un motiv bun, dar nu voi fi niciodata ca prietenul meu al

carui entuziasm pentru joc era aproape palpabil si care-i inspira pe

copiii sai. Dar probabil ca nici el nu poate citi o poveste asa cum o

fac eu. Sau sa gateasca asa o minunatie de spaghetti bolognese.

Ideea e ca noi, Parintii, stim la ce ne pricepem cel mai bine. Nu

renuntam la toate celelalte, dar punem accent pe calitatile noastre.

Daca suntem varza la fotbal, citim mai multe povesti; facem mai

multe prajituri delicioase de casa; avem o nesfarsita rabdare cu copiii

cand invata sa cante la pian; le aratam cum sa repare masini; le

impartasim entuziasmul pentru Star Wars sau motociclete, sau My

Little Pony (da, stiu, va trebui sa muncesti din greu la punctul asta).

E important sa stii la ce esti bun si sa ai incredere in propriile

tale puncte forte. Astfel, ii poti urmari pe ceilalti parinti facand

lucruri pe care tu n-ai putea niciodata sa le faci fara sa te simti vinovat.

La urma urmelor, amandoi stim ca nici ceilalti parinti nu pot

face de toate. Asa ca, atunci cand simti un ghimpe de gelozie

intepandu-te, opreste-te si reaminteste-ti la ce esti bun.

PARINTII BUNI NU RENUNTA

LA TOATE CELELALTE, DAR PUN

ACCENT PE CALITATILE LOR.

REGULA 4

Orice regula

poate fi incalcata

cand si cand

Cu totii stim ca exista reguli, sisteme, proceduri si politici care

trebuie urmate daca esti parinte. Stii la ce ma refer: nu-i hrani la fast-

food, nu-i lasa sa se culce prea tarziu, nu le da voie prea mult la televizor,

nu le permite sa injure pana cand n-au varsta potrivita

(inainte de a intreba, citeste Regula 76).

Noi, Parintii, intelegem ca sunt foarte putine regulile pe care nu

le poti incalca pentru un motiv suficient de bun. OK, ar trebui sa le

dai numai mancare sanatoasa si recomandatele "5 mese pe zi", dar

cand ajungi acasa obosit dupa o zi lunga, nu-i sfarsitul lumii daca le

dai o data semipreparate.

Gandeste-te: ce se poate intampla daca incalci o data o anumita

regula? Sigur, daca incalci regula privind prinderea centurii de siguranta

in masina, consecintele pot fi cumplite, asa ca pe asta ar fi

bine s-o respecti intotdeauna. Dar daca sari peste baia de seara pentru

ca sunteti amandoi extenuati - ei bine, cat de rau poate sa fie?

Aminteste-ti, sectiunea asta este despre Regulile pentru a ramane

intreg la minte. Si ideea acestei Reguli este sa-ti dai seama ca e mai

important pentru copiii tai sa aiba parinti sanatosi si relaxati decat sa

nu manance niciodata semipreparate. Unii parinti isi complica mult

prea mult viata gandindu-se ca e esential sa respecte fiecare regula

intotdeauna. Consuma o multime de energie pentru lucruri marunte.

Odata am plecat cu doi dintre copiii nostri intr-o excursie de o

zi care incepea cu o calatorie cu un tren cu aburi. Cel mic avea doar

cateva saptamani, iar cel mare avea 2 ani. Abia cand am coborat din

masina, la gara, ne-am dat seama ca cel mare nu avea pantofi.

Acum, bineinteles, exista o regula nescrisa care spune sa nu-ti iei copilul

in excursii de o zi cu trenul cu aburi fara pantofi. Aveam doua

optiuni: sa abandonam calatoria cu trenul sau sa continuam cu

copilul descult. Copil care, bineinteles, prefera varianta a doua si

care pornise deja hotarat spre tren.

Ceea ce ne-a lasat in continuare cu doua optiuni: sa ne impotrivim

sau sa cedam. Dupa cum si tu, si eu stim, singura optiune rezonabila

este sa te lasi dus de val. Ori ne bucuram de o zi distractiva in picioarele

goale, ori ne stresam pentru ceva ce nu putem schimba si ne stricam

ziua, si pe a noastra, si pe a copilului. A fost unul dintre momentele

cand o regula a trebuit incalcata (dar, bineinteles, nu cea mai potrivita zi

pentru a incalca si regula privind baia dinainte de culcare).

Morala povestii este ca, daca insisti sa respecti intotdeauna

fiecare Regula, atunci incalci Regula 4. Ha!

DUPA CUM AMANDOI STIM,

SINGURA OPTIUNE REZONABILA

ESTE SA TE LASI DUS DE VAL.

REGULA 5

Nu incerca

sa faci totul

Ce-ai vrea sa se faca pustii tai cand vor fi mari? Jocheu campion?

Balerina? Om de stiinta? Fotbalist profesionist? Violonist de concert?

Actor? Greu de spus cand sunt mici, asa ca poate ar trebui sa le

pastrezi toate optiunile deschise, asigurandu-te ca beneficiaza de

cursuri suplimentare in toate domeniile pentru care arata vreun pic de

interes. In felul asta nu se vor putea plange mai tarziu ca n-au reusit

din vina ta, pentru ca nu i-ai incurajat cand erau suficient de mici.

Intr-adevar, se ajunge la un program cam incarcat. Fotbal luni,

actorie marti, clarinet miercuri - si dupa aceea inot. Joi ai balet, si

vineri gimnastica. Si calarie in weekend. Si asta pentru un singur

copil. Adevarata distractie incepe cand ai doi sau trei.

Hopa! Opreste-te! Ceva lipseste. Unde este joaca fericita si fara

griji in gradina? Cum invata copiii astia sa se distreze singuri?

Unde, in rigurosul program saptamanal, reusesc ei sa rasfoiasca o

revista de benzi desenate sau doar sa umble creanga, uitandu-se la

nori, fara sa se gandeasca la ceva anume? Acestea sunt si ele elemente

vitale ale dezvoltarii copilului.

Cunosti copii a caror viata este un sir neintrerupt de lectii si exercit

ii si meditatii? Ai vazut ce se intampla cand le ceri sa se descurce

singuri timp de cateva zile? Sa presupunem ca merg in vacanta

intr-un loc frumos si linistit - la munte, la mare sau la tara. Sunt

derutati. N-au nici cea mai vaga idee cum sa faca sa se simta bine -

n-au avut timp sa invete. Acest lucru va face viata cu adevarat dificila

pentru ei. Nu se vor putea relaxa niciodata, pentru ca nimeni nu i-a

invatat cum.

Nu te panica, nu sugerez sa le interzici copiilor toate activitatile

extrascolare. Asta ar fi o prostie. Dar sugerez sa le limitezi la, sa

zicem, doua pe saptamana. Si sa-i lasi pe ei sa le aleaga pe acestea

doua. Nu-i obliga sa invete vioara doar pentru ca tu ai invatat cand

erai copil si ti-a placut la nebunie. Sau pentru ca n-ai invatat niciodata,

desi ti-ar fi placut. Daca ei vor sa se apuce de altceva, vor trebui

sa renunte la una dintre activitatile curente pentru a face loc

celei noi. (Da, da-i voie sa renunte la balet daca nu-i place, chiar

daca profesoara a decretat ca e un adevarat talent.)

DA, DA-I VOIE SA RENUNTE

LA BALET DACA NU-I PLACE,

CHIAR DACA PROFESOARA

A DECRETAT CA E

UN ADEVARAT TALENT.

Iti aduci aminte de parintii aceia relaxati si bine dispusi de la

Regula 1? Cati dintre cei mai buni parinti pe care-i cunosti isi duc

copiii la diferite cursuri in fiecare zi a saptamanii? Nici macar unul.

Ii lasa la vreo doua activitati de care sunt cu adevarat interesati, iar

in restul timpului copiii lor se amuza costumandu-se, facand

puzzle-uri, murdarindu-se, jucandu-se cu cutii si pungi goale de

cereale, cautand gandaci in gradina, asezand intr-o anumita ordine

toti dinozaurii, citind carti pentru care sunt prea mici, facand toate

celelalte lucruri pe care copiii ar trebui sa le faca pentru ca e bine

pentru ei si ca sa nu stea tot timpul pe capul tau.

REGULA 6

Nu trebuie sa

urmezi fiecare sfat

pe care il primesti

(inclusiv acesta)

Ce-ti spunea mama ta? Trebuie sa intorci copilul la fiecare zece

minute in timpul alaptarii. Oh, si soacra ta zicea ca e musai sa

cumperi numai hainute descheiate in fata. Si, bineinteles, prietena ta

cea mai buna te-a sfatuit sa nu cumperi un cosulet de masina. Desi

cumnatul ti-a spus ca al lor pur si simplu le-a salvat viata Aaaaah!

Si acesta e doar inceputul. Cantitatea de sfaturi care te loveste

cand ai un nou copil este inspaimantatoare. Iar peste 18 ani inca nu

se va fi oprit: "Oh, doar nu vrei sa dea la facultate. Pierdere de

vreme - spune-i sa-si ia o slujba." Sau: "Ai face bine sa-l scoti din

casa pana sa implineasca 18 ani; daca nu, va fi inca acolo si cand va

avea 30." Sau: "Nu-i cumpara masina. Mai bine sa economiseasca

pentru a-si cumpara singur. Noi asa am facut."

Asculta o singura persoana: pe tine insuti. Daca ai un partener, probabil

ca e intelept sa tii cont si de parerea lui. Dar limiteaza-te la asta, altfel

o iei razna. Si tocmai asta trebuie sa nu se intample, daca-ti aduci aminte.

Nu zic sa nu asculti ce au de spus cei din jurul tau, daca asta vrei.

Ai putea chiar sa selectezi unul sau doua ponturi utile. Dar chiar

daca au dreptate, tot nu trebuie sa faci ceea ce spun ei. Doar pentru

ca o anumita abordare, stratagema, aparat, sistem, tehnica sau orice

altceva a functionat pentru altcineva nu inseamna ca va functiona si

pentru tine. Toti copiii sunt diferiti si toti parintii sunt diferiti, asa ca

e greu de presupus ca sfatul lor va functiona pentru tine.

DOAR PENTRU CA O ANUMITA

ABORDARE A FUNCTIONAT

PENTRU ALTCINEVA NU

INSEAMNA CA VA FUNCTIONA

SI PENTRU TINE.

Vecina mea mi-a cerut parerea intr-o zi, intrebandu-ma daca ar

trebui sa incerce sa-i faca bebelusului ei un program de hranit/dormit.

De fapt, intrebarea ei n-avea niciun rost - eram firi total diferite.

Ea era foarte ordonata, riguroasa si organizata si se stresa imediat

daca ceva nu era exact la fel. Eu, pe de alta parte, sunt mult mai

relaxat si sunt fericit lasandu-mi copiii sa doarma cand le e somn si

sa manance cand le e foame.

Adevaratii Parinti au suficienta incredere in ei cat sa respinga

sfaturile care nu li se par potrivite. Asa ca asculta, apoi trece totul

prin filtrul tau personal. Iar daca sfatul asta nu ti se pare potrivit,

atunci probabil ca nu este. Zambeste politicos si spune: "Multumesc,

am sa tin minte."

REGULA 7

E normal

sa vrei sa evadezi

Hai sa vorbim despre tabuuri. Moarte, droguri, sex sau ce zici

de cel mai tare dintre toate: sa admiti ca sunt momente in care ai

vrea ca pustii tai sa dispara pur si simplu?

Bineinteles, este strict interzis sa admiti vreodata ca dragalasii

tai ingerasi se pot dovedi a fi mici teroristi. Poti glumi cu autoironie

pe tema asta, dar nu poti declara serios ca sunt momente cand tot

ce-ti doresti este sa scapi de ei. Cum ai putea? Treaba ta e sa-i iubesti

si, daca-i iubesti, rezulta ca iubesti tot ce tine de ei. Ar trebui sa

zambesti cu indulgenta cand iti cer sa le citesti aceeasi poveste plictisitoare

care nu se mai termina, seara de seara, timp de trei luni,

sa-i privesti cu adoratie cum urla cat ii tin plamanii in timp ce

alearga bezmetici si sa razi cu ei cand repeta pentru a 25-a oara

aceeasi gluma nesarata.

Partea amuzanta e ca este perfect acceptabil sa te irite copiii altora

(nu ca ar trebui sa le si spui parintilor respectivi in fata lucrul asta).

Stim cu totii cat de enervanti pot fi copiii. Iata de ce mi se pare firesc

ca si copiii nostri sa ne calce pe nervi din cand in cand. Este OK.

De fapt, copiii nostri chiar exceleaza in a ne calca pe nervi. Incep

cam imediat ce se nasc. Tipatul nou-nascutului e facut pentru a-ti

penetra creierul pana cand decizi sa actionezi intr-un fel. Si ma-

maaa, ce mai functioneaza! Din momentul acela te calca pe nervi sis

tematic. Uneori nici nu e vina lor. De fapt, asta e cazul in care te

simti cel mai vinovat - cand stii ca nu e vina lor. Dar cand ala micu'

nu te-a lasat sa dormi trei nopti la rand pentru ca-i iese un dinte, e

greu sa mai fii intelegator. Stii ca asa ar trebui, dar de fapt nu vrei

decat sa taca si sa te lase sa dormi. La urma urmelor, e doar un

dinte!

Ei bine, am vesti pentru tine. Toti parintii simt la fel din cand in

cand. De fapt, vor fi etape in care se va intampla doar o data sau de

doua ori pe saptamana. Nu trebuie decat sa accepti ca e ceva natural,

iar orice parinte care nu admite asta minte. Nu poti sa-ti

impiedici copilul sa te calce pe nervi, dar asta nu trebuie sa vina la

pachet cu sentimentul de vina.

Si mai e ceva: gandeste-te intotdeauna si la reversul medaliei. Iti

aduci aminte cand erai si tu copil? Indiferent cat de mult te innebunesc

copiii, sunt sanse foarte mari ca si tu sa-i calci pe ei pe nervi

cel putin la fel de mult. Asa ca sunteti chit.

ESTE PERFECT ACCEPTABIL

SA TE IRITE COPIII ALTORA.

STIM CU TOTII CAT

DE ENERVANTI POT FI COPIII.

REGULA 8

Ai voie sa te

ascunzi de copii

Daca Regula 7 spune ca pustii au voie sa te aduca la disperare,

trebuie sa ai si tu voie sa faci ceva in sensul asta. Personal, sunt pentru

a fugi si a te ascunde. Nu, serios, mi s-a intamplat sa ma strecor

in cel mai apropiat dulap si sa-mi tin respiratia pana cand au iesit

din camera.

Cunosti sentimentul. Ii auzi apropiindu-se, spunand: "Te spun!"

"Ba nu, eu te spun pe tine!" Nu stii decat ca tu esti acela caruia intent

ioneaza sa-i spuna si n-ai nici cea mai vaga idee cine ce a facut sau

daca avea dreptate. Ce-ar trebui sa faca un Parinte? Ei bine, mie

raspunsul mi se pare evident: Sa se ascunda. Si stii ceva? Cand nu te

gasesc, aproape intotdeauna se descurca singuri.

MI S-A INTAMPLAT

SA MA STRECOR

IN CEL MAI APROPIAT DULAP

SI SA-MI TIN RESPIRATIA

PANA CAND

AU IESIT DIN CAMERA.

O multime de carti pentru parinti iti vor vorbi despre folosirea

"pauzei" cand copiii se poarta urat. Stii, ii trimiti in camera lor sau

pe "treapta neascultatorilor"* (O, nu incepe cu asta!) pana se

calmeaza. Poate sa functioneze foarte bine, dar de ce sa se aleaga

copiii cu toata distractia? Ar trebui sa ai si tu voie sa zici "pauza".

Cand simti ca trebuie sa te calmezi, poti sa-ti oferi singur un premiu.

Asta inseamna sa evadezi de langa copii oriunde poti - inclusiv sa

te ascunzi.

Am o prietena care mi-a spus - cu multi ani in urma, cu putin

inainte de nasterea primului meu copil - ca sunt momente cand,

stand cu bebelusul, e atat de extenuata si de frustrata incat ii vine sa

ia pe cineva la bataie. Perspectiva asta m-a cam ingrijorat, asa ca am

intrebat-o ce face in astfel de momente. Mi-a marturisit ca ea a gasit

o singura solutie. Pune bebelusul pe jos in mijlocul camerei, unde

nu poate sa pateasca nimic rau, apoi se duce undeva de unde nu

aude plansetele si sta acolo pana-si vine in fire.

De ce oare simtim ca n-ar trebui sa facem asa ceva, chiar si

atunci cand stim ca suntem la capatul puterilor? Ni se pare ca esuam

intr-un fel ca parinti, cand de fapt alegem cea mai logica solutie existenta.

Ei bine, Parintii inteleg ca suntem cu totii oameni si ca avem cu

totii nevoie sa fugim si sa ne ascundem uneori. In felul asta putem

face o treaba mult mai buna cand ne intoarcem cu forte proaspete.

* Intotdeauna pare nedrept sa particularizezi o singura treapta. Cum poate fi

caracterizata o treapta drept a "neascultatorilor", iar celelalte nu?

REGULA 9

Parintii

sunt si ei oameni

Cand ai luat ultima data masa in oras fara copii? Cand ai petrecut

o seara cu prietenii si n-ai mentionat copiii nici macar o data?

Cand te-ai imbatat ultima oara? Sau ai mesterit la un motor, sau ai

gradinarit, sau orice obisnuiai sa faci pentru a te destinde si a te

simti bine inainte de a aparea copiii?

Sper ca n-a trecut prea mult timp. Daca a trecut, atunci rolul de

parinte iti poate acapara viata. Noi, Parintii, trebuie sa stim cand sa

ne deconectam. Bineinteles ca, de fapt, ramanem in standby, nu ne

deconectam total, prin scoatere din priza, dar poti sa te distrezi de

minune si in standby.

Fii atent, Regula asta este cu adevarat importanta pentru ca, in

cazul in care copiii sunt totul pentru tine, ei sunt supusi unei presiuni

uriase. Intr-un fel sau altul realizeaza ca succesul tau personal

se bazeaza in intregime pe rezultatele lor si pe cat de bine reusesc ei.

Si asta e o povara prea mare pentru umerii unui copil.

Regula 9 e mai greu de respectat in primele luni de viata ale

bebelusului - de fapt iti dau dispensa in primele trei luni -, dar trebuie

sa incepi cat de devreme poti. Copiii tai au nevoie ca tu sa ai

viata ta separata de a lor, altfel le va fi extrem de greu sa aiba propriile

lor vieti cand vor creste mari. Si oricum, daca te baricadezi si

iti construiesti intreaga viata in jurul orelor de masa si de somn ale

copiilor, peste cativa ani o sa deschizi usa si o sa descoperi ca nu mai

ai niciun prieten. Si cu ce o sa te ajute asta?

Am observat de-a lungul timpului ca Parintii pe care-i admir

cel mai mult au intotdeauna interese care nu au nimic de-a face cu

copiii. Fie au cariere de succes, fie au o data pe an o vacanta doar a

lor, fie nu lipsesc niciodata de la tenis joia, sau se plimba cu barca in

fiecare sambata, sau nu rateaza finala Cupei, sau merg in fiecare an

in aprilie la Paris, sau orice ii mentine sanatosi psihic.

Hei, stiu ca e dificil si ca ai atat de putin timp. Bineinteles ca vei

iesi mai rar in cluburi si vei lua mai putine droguri* decat inainte sa

apara copiii. Dar trebuie sa te asiguri ca mai faci macar acele lucruri

care iti plac cel mai mult. Altfel, cand copiii vor parasi casa parinteasca

la 18 ani, nu vei sti ce sa faci cu tine insuti.

PARINTII PE CARE-I ADMIR

CEL MAI MULT AU

INTOTDEAUNA INTERESE

CARE NU AU

NIMIC DE-A FACE CU COPIII.

* Glumesc - nu ma denunta!

REGULA 10

Nu ignora relatia

cu partenerul tau

Regula asta este destul de evidenta. Mai greu e s-o respecti. O

multime de parinti se declara de acord cu ea, dar mult, mult mai

putini o respecta intr-adevar. Dar tu si cu mine stim ca este o Regula

vitala, asta daca nu vrei sa sfarsesti punand singur in practica celelalte

99 de Reguli.

Ai iubit persoana asta suficient de mult incat sa ai copii cu ea.

Asta inseamna ceva. Ar trebui sa fie in continuare cea mai importanta

persoana din viata ta. Probabil ca iti ocupa mai putin timp si

iti solicita mai putina atentie decat copiii, dar trebuie sa constituie in

continuare obiectul dragostei tale.

Copiii au schimbat relatia voastra mai mult decat ai crezut ca e

posibil, dar peste 20 de ani veti fi din nou, tu si partenerul tau, exact

cum erati la inceput. Si daca nu este cea mai importanta persoana

din viata ta, vei fi devastat cand copiii vor pleca. Si la fel vor fi si

copiii - e suficient de greu ca pleci de acasa, nu trebuie sa mai simti

si ca lumea parintilor tai se prabuseste. Copiii au nevoie sa stie ca

voi va iubiti unul pe altul mai mult decat pe oricine altcineva. Asta

le va da libertatea de a-si vedea de vietile lor si, eventual, de a gasi

un partener pe care sa-l iubeasca mai mult chiar decat pe voi.

O parte a solutiei este de natura pur organizatorica. Propune-ti

sa iesiti impreuna o data pe saptamana. Daca nu va puteti permite

o bona, gasiti alti parinti dornici sa aveti grija de copii cu schimbul.

Apoi, pur si simplu, iesiti la o plimbare sau mancati chipsuri in parc.

Ceva. Orice. Numai sa va asigurati ca perpetuati acel "doar noi doi"

pe care-l impartaseati inainte.

AI IUBIT PERSOANA ASTA

SUFICIENT DE MULT

INCAT SA AI COPII CU EA.

ASTA INSEAMNA CEVA.

Daca nu reusiti si pace (daca ai mai multi copii, stii la ce ma

refer oooofff, unde oare au disparut toate ofertele alea de baby-

sitting?), atunci iesiti la plimbare in parc impreuna cu cei mici, dar

vorbiti despre voi doi in loc sa trancaniti la nesfarsit despre ce a mai

facut bebelusul ieri.

Si apoi, mai este sexul. Da, sigur ca da, stim cu totii ca e greu

sa-ti faci timp cand esti extenuat, ocupat cu sugarul, fugarit, cand te

simti oricum numai sexy nu si cand bebelusul priveste din patutul

de langa patul vostru. Stiu ca a-ti cere sa va dati huta pe candelabru

ar fi un pic cam mult. Dar poti sa planifici o seara pentru o masa

speciala sau un film romantic, urmat de un masaj sexy. Stiu ca ai

mai auzit toate astea inainte, dar, crede-ma, chiar au efect. Daca

faceti un efort si va oferiti unul altuia dragoste si atentie, nu veti

regreta. Concentrati-va pe calitate in locul cantitatii pentru o vreme,

daca asta ajuta. Si dupa ce copiii se fac un pic mai mari, poate candelabrul

va reveni in meniu.

REGULI

PRIVIND

ATITUDINEA

A fi Parinte inseamna in mare parte a avea atitudinea potrivita.

Odata ce ai invatat sa gandesti asa cum trebuie despre copiii tai si

despre ceea ce faci tu, totul capata contur.

Asadar, aceasta sectiune este despre cum sa obtii atitudinea

potrivita pentru a fi un bun parinte. Atitudinea fata de copiii tai si

atitudinea fata de slujba ta, aceea de a fi parinte. Trebuie sa-ti vezi

copiii in cea mai buna lumina pentru a te bucura de ei la maximum

si pentru a le da tot ce le trebuie. Daca-i vezi ca pe niste demoni sau

ca pe niste ingeri, sau ca pe orice altceva negativ, sau nerealist,

urmatorii ani ti se vor parea extrem de duri.

Totul se reduce la a construi relatia potrivita din start, pentru ca

pustii sa creasca si sa devina din ce in ce mai independenti si pentru

ca atat tu, cat si ei sa profitati la maximum de tot ce fiecare aveti

de oferit.

REGULA 11

Iubirea

nu e suficienta

De cate ori ai auzit cliseul "cel mai important lucru pe care-l poti

oferi copiilor tai este iubirea"? Da, sigur, evident ca iubirea este

esentiala. Cred ca suntem cu totii de acord in privinta asta. Dar daca

asta e tot ce le oferi, atunci se dezvolta cu lipsuri mari.

Parintii stil hippy (stiu bine despre ce vorbesc - am fost unul

dintre ei o vreme) sunt deseori de parere ca pustii ar trebui sa aiba

voie sa alerge liberi si fara restrictii, cu vantul in plete si cu tarana

sub picioare, fericiti fiindca stiu ca-i iubesti. Fereasca Sfantul sa

incerci sa le impui restrictii (caci astfel i-ai controla) sau sa le limitezi

comportamentul (i-ai inconjura cu gratii metaforice)!

Scuza-ma o clipa.

Ah, asa e mai bine. M-am dus sa mestec niste lamaie. Acum am

revenit.

Am locuit in Glastonbury*, asa ca am avut ocazia sa vad multi

copii hippy crescand astfel. Odata deveniti adulti se luptau pentru

a-si gasi locul in lumea reala si se luptau pentru a avea relatii normale

cu prietenii si cu colegii.

* Orasel in Somerset, Anglia, loc de desfasurare a unui mare festival de muzica si

teatru organizat in aer liber. Glastonbury a fost puternic influentat de stilul hippy

in anii '70.

Unii dintre ei se luptau sa inghita o masa normala dupa ce

fusesera hraniti numai cu naut incoltit timp de 18 ani.

Stiu cativa care s-au mutat in strainatate doar pentru a scapa de

parinti.

Da, da, da - trebuie sa le oferi dragoste copiilor tai. Dar mai sunt

si alte cateva lucruri pe care trebuie sa le oferi: disciplina, autodisciplina,

valori, capacitatea de a dezvolta si a pastra bune relatii, un

mod de viata sanatos, o educatie decenta, o minte deschisa, abilitatea

de a gandi pentru ei insisi, intelegerea valorii banilor, capacitatea de

a se impune, abilitatea de a invata - si din cand in cand o tunsoare.

Hei, nimeni n-a zis ca va fi usor. Ti-ai asumat o sarcina dificila

cand ai decis sa ai copii si va trebui sa muncesti din greu tot restul

vietii tale. Asa ca nu te gandi ca tot ce ai de facut este sa-i iubesti si

poti bifa casuta cu "Sunt un parinte excelent". Daca-i lasi sa faca ce

vor cand vor, nu e bine pentru ei; trebuie sa te implici si asta inseamna

sange, lacrimi si sudoare. Dar hei, uita-te in jurul tau; o multime

de parinti se descurca, asa ca nu poate sa fie chiar atat de greu - dar

trebuie sa recunosti ca ai de dus la bun sfarsit o indatorire dificila.

Noroc ca ai la dispozitie 18 ani pentru a o scoate la capat.

TI-AI ASUMAT O SARCINA

DIFICILA CAND AI DECIS

SA AI COPII SI VA TREBUI SA

MUNCESTI DIN GREU TOT

RESTUL VIETII TALE.

REGULA 12

Pentru fiecare

reteta ai nevoie de

alte ingrediente

Regula 11 spune ca trebuie sa faci mult mai mult decat sa-i

iubesti. Deci, ce ai de facut? Ei bine, la aceasta intrebare nu exista un

singur raspuns, si acela simplu. Exista mai multe raspunsuri, in

functie de personalitatea copilului tau si de circumstante. Despre

asta vorbeste aceasta Regula.

Nu poti sa urmezi un set de instructiuni si sa le aplici oricarui

copil fara sa te gandesti deloc. Cu copiii nu merge asa. Am niste

prieteni care au crescut 3 copii folosind aceeasi abordare si totul a

mers ca uns. Apoi a aparut copilul numarul 4 si abordarea lor s-a

dus pe apa sambetei. Mezinul era cu totul diferit. Vedea lumea altfel.

Nu putea accepta autoritatea si nu reusea sa-i inteleaga pe

oameni. Era minunat, dar ciudat rau. De exemplu, persevera in a se

culca imbracat in fiecare seara pe motiv ca n-avea rost sa-si scoata

hainele de vreme ce urma sa si le puna la loc imediat ce se trezea.

Prietenii mei erau in permanent conflict cu fiul lor pentru ca nu

se califica la nivelul de copil binecrescut asa cum o facusera ceilalti

trei copii. Dar au avut atata minte incat sa se aseze odata amandoi

si sa discute ce a mers si ce n-a mers cu el, de ce, si sa se gandeasca

daca e corect - sau productiv - sa-i fixeze aceleasi standarde pe care

le fixasera pentru ceilalti. Si-au adaptat unele reguli si au renuntat

la altele. Nu conteaza care - ideea e ca au stat si s-au gandit ce urmeaza

sa faca si de ce.

Si stii ce-au mai facut? Au inceput sa-si puna intrebari si sa se

gandeasca si la modul in care ii tratasera pe ceilalti trei copii si au

reusit sa aiba relatii chiar mai bune decat inainte cu ei. Au fost mai

atenti la conflictele aparute, iar daca unul dintre copii era suparat

sau ingrijorat, intrebau de ce si daca pot fi de ajutor.

Ideea e ca daca nu te gandesti la ceea ce ai de facut, e greu de

presupus ca vei face totul cum trebuie. Daca nu te gandesti la ceea

ce ai de cumparat inainte de a pleca la cumparaturi, probabil ca te

vei intoarce de la supermarket cu o adunatura de lucruri inutile.

Daca nu te gandesti la ce-ti doresti de la o vacanta inainte de a pleca,

putine sanse sa te simti bine. La fel, daca nu te gandesti la modul in

care vrei sa-ti cresti copiii, degeaba te vei stradui, caci nu vei face tot

ce sta in puterile tale sa faci pentru ei.

DACA NU TE GANDESTI

LA CEEA CE AI DE CUMPARAT

INAINTE DE A PLECA

LA CUMPARATURI,

PROBABIL CA TE VEI INTOARCE

DE LA SUPERMARKET

CU O ADUNATURA

DE LUCRURI INUTILE.

REGULA 13

Bucura-te ca-i vezi

Uite, asta e o chestie care chiar ma scoate din sarite. Am vazut

nenumarati parinti facand-o. Vin copiii de la scoala sau de la joaca

si nici nu intra bine pe usa ca sunt intampinati cu: "Scoate-ti imediat

pantofii aia plini de noroi" sau: "La teme, acum! Nu te apuci de

nimic altceva."

Am o prietena care s-a intors acasa de la scoala in mijlocul zilei

cu un cucui urias in frunte dupa ce cazuse la ora de sport. Asta era

pe vremea cand aveai voie sa te duci acasa de unul singur dupa un

astfel de eveniment. Mama ei era ocupata sa spele podeaua bucatariei

cand prietena mea apare in cadrul usii. Mama se uita la ea, ridica

o spranceana si zice: "Nu intra incaltata. Tocmai am spalat pe

jos."

Cum sa-si dea seama acesti copii ca sunt iubiti? La urma urmelor,

parintii lor ii saluta mai calduros pe catel, pe bunici, pe prietenii

copiilor, chiar si pe postas*.

Alti parinti obisnuiesc sa-si ignore copiii atunci cand intra, de

parca ar face parte din mobila. Asta e la fel de grav, de vreme ce a nu

le acorda copiilor niciun pic de atentie este cam acelasi lucru cu a le

acorda atentie negativa (asta e un eufemism pentru "a tipa la ei").

* Nu intentionez sa-l jignesc pe postas. De fapt, avem doi postasi pe care chiar ma

pot baza, in sensul ca-mi incep ziua cu un salut prietenesc din partea lor.

Sunt cunoscuti sub numele de "Viermele" (totdeauna isi face aparitia devreme) si

"Larva", desi acest lucru nu are legatura cu aspectul lor.

In zilele lucratoare, toata lumea este grabita la ora micului

dejun. Dar cat timp iti trebuie ca sa fii prietenos?

Si sincer, orice ii poate face pe cei mici mai putin imbufnati in

timp ce tu incerci sa le descalcesti parul sau sa le indesi pe gat inca

o imbucatura merita orice efort, nu-i asa?

Cat de greu poate sa fie sa le oferi un zambet, poate si o

imbratisare (daca n-au ajuns inca la varsta la care nu te mai lasa

sa-i imbratisezi)? E un lucru atat de mic, dar inseamna atat de mult

pentru pustii tai. Lor le e de ajuns sa stie ca te bucuri ca-i vezi.

CAT DE GREU POATE SA FIE

SA LE OFERI UN ZAMBET,

POATE SI O IMBRATISARE?

Si daca pantofiorii lor sunt din cale-afara de murdari si tu tocmai

ai spalat pe jos (am putea sa ne intrebam de ce te-ai mai obosit,

din moment ce asteptai din clipa-n clipa sa intre copiii cu pantofiorii

murdari), poti sa folosesti umorul pentru a-i opri la intrare si apoi ii

poti recompensa pentru cooperare cu imbratisari si cu pupici.

REGULA 14

Trateaza-ti

copiii cu respect

Cunosc o mama care comunica cu copiii ei numai prin instruct

iuni: "Mananca", "Treci in masina", "Spala-te pe dinti". Acum cateva

zile am auzit-o plangandu-se apropo de cat de greu ii este sa-i

determine pe copiii ei sa spuna "te rog" si "multumesc". Pai da, tu

si cu mine stim care e problema ei, dar uite ca ea nu stie.

Insa ai grija! E de speriat cat de usor poti gresi. Copiii trebuie sa

faca ce le ceri, pe cand adultii nu. Asa ca pe adulti ii rogi frumos, dar

copiilor le spui ce au de facut. Problema e ca pustii nu percep lucrurile

asa. Ei nu observa cum vorbesti cu cei din jur (doar stii ca nu

sunt niciodata atenti). Ei iti vorbesc asa cum le vorbesti tu lor. Simplu.

Intotdeauna copiii vor fi mai atenti la ceea ce faci decat la ceea

ce spui. Asa ca nu-i poti invinovati pentru ca sar peste amabilitati

daca asa faci si tu. De fapt, ar trebui sa-i feliciti pentru ca-ti urmeaza

exemplul.

Bineinteles, copiii tai merita respect pur si simplu pentru ca sunt

oameni. Dar mai mult decat atat, daca tu nu-i respecti, la randul lor

nu te vor respecta. Stai linistit, faptul ca le vorbesti frumos nu-ti va

submina autoritatea. Copiii vor intelege repede ca "Te rog spala-te

pe dinti" sau "Esti dragut sa pui masa?" suna ca o rugaminte, dar

de fapt n-au de ales. Nu faci decat sa-i inveti sa se poarte frumos in

cel mai eficient mod posibil - prin demonstratie.

BINEINTELES, COPIII TAI

MERITA RESPECT PUR SI SIMPLU

PENTRU CA SUNT OAMENI.

Si nu numai bunele maniere trebuie sa le invete prin puterea

exemplului. Nu-ti incalca niciodata promisiunile, nu-i minti niciodata

(Mos Craciun nu se pune) si nu injura niciodata in fata lor daca

nu vrei sa te copieze. Altfel, practic le spui copiilor tai clar si raspi-

cat ca ei sunt mai putin importanti pentru tine decat alti oameni si

ca ei nu conteaza pentru tine. Acum, noi stim ca asta nu e adevarat.

Dar e important ca si copiii tai sa stie.

Daca-ti iubesti copiii mai mult decat pe oricine altcineva (poate

cu exceptia partenerului tau), atunci ei au dreptul la respectul tau

mai mult decat oricine altcineva, nu mai putin. Astfel, vor invata

sa-i trateze si pe ceilalti cu respect. Si uite-asa se va rezolva si problema

cu "copiii din ziua de azi".

REGULA 15

Simte-te bine in

compania lor

Daca te-ai inverzit putin cand ai citit Regula asta, te inteleg. Eu

voi fi primul care sa admita ca treaba asta poate fi dura. Dar nu-i asa

ca sunt si momente cand n-ai chef de relaxare - filmul tau favorit

sau putina muzica sau niste ciocolata*?

Nu intra-n panica. Regula asta nu presupune sa fii dispus sa-ti

petreci tot timpul cu copiii. Vreau doar sa spun ca atunci cand esti

cu ei - in weekend-uri, in vacante, cand le citesti seara inainte de

culcare - e important sa te simti bine in compania lor.

Si de ce nu te-ai simti bine? Poate pentru ca te gandesti mereu la

ce altceva ai putea face sau la lista nesfarsita de treburi casnice care

te asteapta in timp ce tu asculti intriga episodului de ieri din Familia

Simpson repovestita (fara pic de savoare). Sau poate pentru ca iti

faci griji ca supa de legume va da in foc, sau recapitulezi mintal

prezentarea pe care o vei sustine maine la serviciu.

Opreste-te! Tocmai te ocupi de cea mai importanta sarcina de pe

lista ta de indatoriri - te bucuri de compania copilului tau. Nu te mai

gandi la nimic altceva si concentreaza-te cu adevarat asupra lui, asupra

a ceea ce spune si face.

* Bine, bine, scoatem din lista ciocolata.

Recunoaste ca asta e la fel de important ca schimbatul scutecului,

sau pregatitul cinei, sau revizuirea prezentarii. Asa ca poarta o conversat

ie normala cu el. Daca pustiul iti spune: "Ghici ce-am facut? Am

omorat 17 balauri", nu mormai: "Oau". Incearca ceva gen: "Ooo, asta

inseamna ca ai ramas fara sageti?"

Secretul pentru a te simti bine in compania copiilor este sa te

concentrezi asupra timpului petrecut cu ei ca asupra unui obiectiv

in sine. OK, nu-ti face nicio placere s-o imbraci pe Barbie succesiv in

14 tinute de seara sau sa discuti despre fiecare echipa de fotbal din

Liga, sau sa asculti relatarea cadru cu cadru a unei batalii imaginare

intre fortele luminii si un batalion de extraterestri invadatori. Nici

nu trebuie. Toate astea sunt doar mijlocul de a atinge un scop. Si

scopul este acela de a petrece timp cu copilul tau, de a intelege cum

vede el lumea si ce-l amuza, supara, raneste, distreaza, fascineaza,

plictiseste si intriga.

SECRETUL PENTRU A TE SIMTI

BINE IN COMPANIA COPIILOR

ESTE SA TE CONCENTREZI

ASUPRA TIMPULUI PETRECUT

CU EI CA ASUPRA UNUI

OBIECTIV IN SINE.

Odata ce ai invatat sa te opresti si sa te simti bine, iti va placea

din ce in ce mai mult sa petreci timp cu copiii tai si chiar vei incepe

sa inveti de la ei. Si daca simti ca te descurci bine, vei fi mai intelega

tor cu tine insuti in rarele ocazii cand chiar nu mai faci fata unei

jumatati de ora de My Little Pony.

REGULA 16

Sa fii ordonat nu

e atat de important

pe cat crezi

Cand am intalnit-o prima data pe sotia mea (evident ca la

momentul respectiv nu era sotia mea), mi-amintesc ca am fost oarecum

intimidat de casa ei. Tin minte si acum mese cu aproape nimic

pe ele, suprafete de lucru imaculate, portiuni mari de podea

stralucitoare, fara cea mai mica pata. Puteai lua in mana orice obiect

din casa sotiei mele si dac-o intrebai unde e locul lui, iti spunea cu

precizie. Da, toate lucrurile - absolut toate - aveau locul lor.

Acesta era un concept relativ nou pentru mine, te asigur. Am

facut parte intotdeauna din curentul lasa-l-sa-ti-cada-pe-jos-si-nu-temai-

gandi-nicio-clipa-la-el. Trebuie sa-ti marturisesc ca, atunci cand

ne-am decis sa avem copii, mi-am facut griji pentru felul in care sotia

mea va face fata. Stiam ca stilul ei de a intretine casa nu era compatibil

cu genul relaxat de copii pe care amandoi ni-i doream*.

La momentul potrivit s-a adaptat admirabil, asa cum fac multi

parinti. Dar nu toti.

Unii persista, precum Knut,** in a incerca sa retina valul de mizerie,

dezordine, praf, carti, jucarii, debandada si dezorganizare

* Trebuie sa spun in apararea sotiei mele ca, in ciuda obsesiei ei pentru ordine, nu

calca niciodata nimic, iar aspiratorul era pentru ea doar o cunostinta indepartata.

care vine la pachet cu copiii. Plus acea categorie de obiecte pe care

nu le poti arunca pentru ca habar n-ai la ce folosesc, deci nicio speranta

sa-ti dai seama unde ar putea fi locul lor.

Aici ai doar doua optiuni. Optiunea unu e sa-ti iesi din minti incercand

cu disperare imposibilul, si anume sa pastrezi casa ordonata, in

timp ce copiii tai se transforma in niste pseudo-adulti crispati si artificiali,

care n-au voie sa se comporte natural si care nu intra niciodata

incaltati in casa. Optiunea doi este sa cedezi, sa te relaxezi, sa le

permiti copiilor tai sa fie copii si sa ai o casa fericita cu copii linistiti si

calmi in ciuda podelei uneori plina de noroi sau a camerei dezordonate.

Cred ca amandoi stim care este optiunea adoptata de un Parinte.

Nu spun ca pustii nu trebuie sa faca niciodata curat. Dar

lasa-i sa se simta bine mai intai si abia pe urma sa faca ordine. Nu

conteaza daca masa de bucatarie e plina de urme de degetele sau

daca pantalonasii cei noi sunt plini de noroi. Se spala. Dar conteaza

daca nu li se permite sa se distreze si sa se relaxeze.

NU SPUN CA PUSTII NU TREBUIE

SA FACA NICIODATA CURAT.

DAR LASA-I SA SE SIMTA BINE

MAI INTAI SI ABIA PE URMA

SA FACA ORDINE.

** Te rog, nu te obosi sa-mi explici ca nu asta incerca Knut sa faca. Stiu ca nu vroia

decat sa ilustreze o idee. Si exact asta incerc si eu sa fac. (Knut cel Mare a fost rege

al Angliei, Danemarcei, Norvegiei si al unei parti a Suediei intre 1016 si 1035.

Legenda spune ca regele Knut si-a asezat tronul pe plaja la inceputul mareei si a

poruncit valurilor sa nu se mai apropie. Cum valurile nu l-au ascultat, Knut a

dovedit curtenilor sai faptul ca regele are puteri limitate.

REGULA 17

Sa fii un bun

parinte inseamna

sa-ti asumi

riscuri calculate

Cand eram adolescent, fratele meu mai mic - avea cam 8 ani -

s-a urcat intr-un copac inalt din gradina. Ajunsese aproximativ la

inaltimea acoperisului casei cand creanga pe care statea a cedat. S-a

apucat de o creanga de deasupra lui cu ambele maini si a ramas

atarnat la vreo 25 de picioare deasupra pamantului (daca gandesti

doar in sistemul metric, te asigur ca e o distanta mare). Deloc sur-

prinzator, a inceput sa racneasca din toate puterile.

Mama a iesit in gradina sa vada care era necazul. Probabil ca

stomacul i s-a facut ghem cand l-a vazut pe frate-meu asa de sus si asa

de nesigur, dar n-a aratat absolut nimic. Pur si simplu l-a ghidat cu

calm si siguranta: "E-n regula, e un ciot mititel cam la 8 cm de piciorul

tau stang. Acela. Acum misca-ti mana dreapta in jos catre creanga

aceea" si asa mai departe, pana cand l-a vazut teafar pe pamant.

Poate te gandesti ca mama i-a interzis sa se mai catere in copaci

dupa acea intamplare, cel putin pentru cativa ani, dar n-a facut-o. A

inteles ca fratele meu a invatat o lectie utila.

Deci, care e morala? Ei bine, copiilor trebuie sa li se permita sa

invete propriile lectii, sa faca propriile greseli, sa se dea cu capul de

pragul de sus. Daca nu-si asuma niciodata riscuri, nu invata niciodata.

Oamenii care nu fac greseli nu fac nimic. Asta inseamna ca si tu

trebuie sa-ti asumi riscuri. Ca Parinte, trebuie sa-i lasi pe copii sa se

catere in copaci si sa plece in prima lor drumetie cu rucsacul in spate.

Bineinteles, tu esti cel care trebuie sa calculeze riscul. Uneori

miza va fi prea mare si vei spune nu. Dar nu poti sa iei tot timpul

decizii presupunand ca se va intampla cel mai rau lucru posibil.

Daca faci asa, o sa spui intotdeauna "nu" din start, pentru ca nimic

nu este 100% sigur. In concluzie, copiii tai nu vor invata nimic si nu

vor fi pregatiti sa ia decizii bune atunci cand vor pleca de langa tine.

Si in cazul asta tu nu ti-ai facut treaba cum se cuvine.

NU POTI SA IEI TOT TIMPUL

DECIZII PRESUPUNAND

CA SE VA INTAMPLA

CEL MAI RAU LUCRU POSIBIL.

Asa ca asuma-ti riscuri. Si evident, daca-ti asumi riscuri, unele

lucruri vor merge prost. S-ar putea ca pustiul tau sa se aleaga cu o

incheietura fracturata sau cu o nota mica la examen. Dar, hei, a

invatat atat de mult din experienta asta. Alternativa este absolut

niciun risc, ceea ce-i va aduce mult mai multe neajunsuri pe termen

lung.

REGULA 18

Pastreaza-ti grijile

pentru tine

E clar ca vei fi ingrijorat atunci cand copiii tai isi vor asuma

riscuri. Iti va fi teama pentru ei cand se vor catara in copaci, cand

vor invata sa conduca si cand vor pleca in vacanta fara tine. De fapt,

chiar si cand nu-ti asumi riscuri te temi. Iti faci probleme cand nu

sunt sub privirile tale pentru prima data, cand incep scoala, cand

dorm prima data la prieteni, cand ii vezi imbujorati si febra nu le

scade, cand dau examene.

Ceea ce trebuie sa tii minte este faptul ca nu esti singurul ingrijorat.

Copiii tai se tem si ei. Pustiul tau poate fi ingrozit de gandul

ca va incepe scoala, adolescentul tau poate fi incredibil de agitat la

gandul ca va pleca in vacanta, dar sunt hotarati sa mearga mai

departe.

CEEA CE TREBUIE

SA TII MINTE ESTE FAPTUL CA

NU ESTI SINGURUL INGRIJORAT.

COPIII TAI SE TEM SI EI.

Rolul tau este sa-i linistesti. Da-le incredere pentru a merge mai

departe. Fa-i sa simta ca totul e in regula. E un chin, nu-i asa?

Iata-te, amortit de frica si cu stomacul strans de emotie, si trebuie sa

zambesti linistitor si sa te prefaci ca totul e in regula. Mda, mi-e

teama ca asta ai de facut. E greu, dar cineva trebuie s-o faca. Si acel

cineva esti tu.

Singura ta consolare este ca poti sa te duci si sa imparti grijile cu

alti adulti. Poate cu partenerul. Sau, si mai bine, cu parintii. Pentru

ca, da, chiar si la varsta ta, rolul lor este inca acela de a te linisti

spunandu-ti ca totul va fi bine cand esti inspaimantat.

Si pentru ca veni vorba, incearca sa nu mai spui: "Fii atent!" de

fiecare data cand copilul iese pe usa. Nu numai ca asta implica o

lipsa de incredere in el, dar un copil caruia i se spune sa "fie atent"

cand cara un obiect fragil este mult mai probabil sa scape obiectul

decat daca nu i s-ar fi spus nimic. "Fii atent" poate determina

copilul sa-si imagineze ca ceva va merge prost. Un Parinte va spune

"Distractie placuta!" sau "Petrecere frumoasa!" Si tu esti acum un

Parinte, bineinteles.

REGULA 19

Priveste lucrurile

din punctul

lor de vedere

Toti copiii au o uriasa si vesnica nemultumire. Sunt convinsi ca noi,

adultii, nu prea tinem cont de sentimentele lor, doar pentru ca sunt

copii. Considera ca-i ignoram, ca le neglijam dorintele, ca nu ne pasa

daca deciziile noastre ii necajesc. Si stii ceva? Au perfecta dreptate.

Cu totii facem greseala asta. Nu tot timpul, bineinteles, dar o

facem mult prea des. Eu unul fac aceasta greseala si n-am intalnit

inca un parinte care sa n-o faca. Ne spunem noua insine (asta daca

ne gandim vreun pic la acest subiect) ca noi stim mai bine ce e bine

pentru copiii nostri. Uneori e adevarat, dar nu intotdeauna.

Pana la un punct este de neevitat. Vreau sa spun ca majoritatea

copiilor vor sa se culce mai tarziu decat e bine pentru ei. Majoritatea

ar vrea sa traiasca exclusiv cu inghetata si ciocolata si ar vrea sa traga

chiulul de la scoala urmatorii 11 ani si, in loc de ore, sa mearga la

plaja. Bun, noi stim ca asta nu e o idee prea buna si trebuie sa-i deter-

minam sa faca ce vrem noi, ceea ce nu inseamna ca nu putem vedea

lucrurile din punctul lor de vedere. De fapt, am vaga banuiala ca,

lasati sa se descurce singuri, majoritatea copiilor s-ar comporta destul

de curand mult mai rezonabil decat credem noi ca ar fi in stare.

Copiii vad deseori lumea altfel decat o vedem noi. Alteori o vad

la fel, dar noi nu ne gandim deloc la perspectiva lor. Oricum ar fi,

devin tare dificili cand cred ca-i ignoram (lucru perfect de inteles,

dupa parerea mea). Este ceva ce tine de Regula 14 - Trateaza-i cu

respect. E important ca ei sa stie ca tu le cunosti punctul de vedere.

(Iar daca n-ai habar care e acesta, sunt sigur ca e suficient sa-i intrebi

si te vor pune la curent.)

COPIII DEVIN TARE DIFICILI

CAND CRED CA-I IGNORAM.

Acum cateva zile eram pe punctul de a iesi cu copiii, si unul dintre

ei se uita la televizor. Asa ca i-am spus sa-l inchida si sa se urce

in masina. S-a infuriat. I-am spus ferm ca trebuie sa luam pe cineva

de la gara si ca asta e mult mai important decat televizorul. Ne-am

contrazis. Amandoi ne-am infierbantat. M-am intrebat daca nu

cumva exista un mod mai intelept de a proceda.

Apoi mi-am amintit de Regula 19. Asa ca l-am rugat pe baiat

sa-mi spuna care e problema. Mi-a explicat ca e programul lui favorit

si ca-l pierduse ultimele doua saptamani. I-am dat dreptate si m-am

oferit sa i-l inregistrez. Problema rezolvata. Si de fapt n-avea nicio

legatura cu programul in sine, problema s-a rezolvat pentru ca

pustiul meu a simtit ca-mi pasa de sentimentele lui. Ar fi fost si mai

bine daca mi-as fi amintit mai devreme de Regula 19 - dar eram prea

ocupat sa urmez Regula 2 (Nimeni nu-i perfect). Ei, asta-i scuza mea.

REGULA 20

A fi parinte

nu e o competitie

Vorbeam acum cateva zile cu o mamica despre obiceiurile alimentare

ale copiilor nostri. Eu am comentat faptul ca ai mei ar ciuguli

non-stop napolitane si biscuiti daca i-am tine in casa (motiv pentru

care preferam sa stea mai mult afara). "Oh, eu sunt norocoasa", zice

vecina-mea, "ai mei prefera fructele si legumele crude." Acum, daca

iau in calcul modul in care pustii ei au dat iama in biscuitii cu care

i-am tratat deunazi, ma indoiesc ca e vreun strop de adevar in declarat

ia de mai sus. Dar ideea e ca aceasta este o declaratie competitiva

clasica, menita pur si simplu sa ne pozitioneze pe mine si pe copiii

mei undeva jos, si prin asta sa-i inalte pe ea si pe copiii ei.

Unul dintre exemplele clasice de competitie intre parinti este

facutul la olita. Stiu parinti care au inceput sa-si puna bebelusii pe

olita inca de la cateva luni, doar-doar le-or lua-o inainte copiilor

prietenilor lor. Sau i-au ridicat pe bietii bebelusi in picioare

straduindu-se sa-i faca sa mearga cat mai devreme. Sau se lauda in

stanga si-n dreapta despre cat de tari sunt copiii lor la sport sau la

muzica, sau la examene. Dar cei mai necinstiti parinti competitivi

sunt aceia care nici macar nu se lauda pe fata, ci ambaleaza lauda

intr-un alt fel de remarca - gen: "Sunt norocoasa, copiii mei prefera

sa manance fructe decat biscuiti." (bineinteles ca tu nu trebuie sa

crezi nici pentru o secunda ca asta are ceva de-a face cu norocul).

Noi, Parintii, nu jucam jocul asta competitiv. Noi avem suficienta

incredere in propriile noastre abilitati - si ne acceptam suficient

de relaxati imperfectiunile - incat sa-i lasam pe copii sa evolueze

in ritmul lor. Vezi tu, nu numai ca parintii competitivi au rareori

prieteni adevarati (cu copii); dar, de obicei, copiii lor, din cauza

presiunii la care sunt supusi, se simt datori sa se descurce din ce in

ce mai bine, astfel incat parintii sa se poata lauda mai departe cu ei.

Bietii copii ajung sa creada ca nu pot obtine aprobarea parintilor

decat daca-si intrec prietenii in tot ce fac. Probabil vor creste excesiv

de competitivi, ceea ce le va distruge relatiile cu prietenii, ca sa nu

mai vorbim de frati. Sunt o gramada de oportunitati in care copiii

pot invata sa fie competitivi in mod sanatos (atat cat trebuie, nu mai

mult), fara sa le impui o competitie permanenta, nesanatoasa, care

sa se intoarca impotriva lor.

Parintii competitivi sunt de fapt incordati, crispati si nesiguri pe

calitatile lor. De aceea simt nevoia de a te pozitiona pe tine undeva

jos, astfel incat sa se simta ei mai sus. Asa ca nu te enerva. Compa

timeste-i. Asta chiar ca ii va scoate din pepeni.

SUNT O GRAMADA DE

OPORTUNITATI

IN CARE COPIII POT INVATA

SA FIE COMPETITIVI

IN MOD SANATOS.

REGULI

DE ZI CU ZI

Sigur, e foarte bine sa ai principii generale virtuoase cu ajutorul

carora sa-ti cresti copiii, dar cea mai mare parte a muncii de a fi

parinte o reprezinta truda de zi cu zi de a-i trezi, de a-i imbraca, de

a le schimba scutecele, de a-i pregati pentru scoala, de a-i convinge

sa manance ceva cat de cat sanatos, de a te contrazice cu privire la

ora de culcare sau de a dezbate daca le vei cumpara sau nu perechea

de incaltari noi pe care au pus ochii.

Asa ca presupun ca ceea ce iti trebuie de fapt sunt cateva Reguli

utile pentru truda asta de zi cu zi, niste Reguli care sa faca interact

iunile zilnice mai usoare si mai placute si care sa transforme faptul

de a avea copii in distractia care ai sperat ca va fi.

Acestea sunt Regulile care asigura transformarea copiilor tai in

adultii inteligenti, curiosi, amabili la care speri. Cel putin intr-o zi

buna

REGULA 21

Lasa-i sa se

descurce singuri

Nu vreau sa te sperii, dar pana cand pustiul tau face 18 ani -

daca nu mai devreme - el trebuie sa devina un adult pe deplin

functional, intelept si capabil sa ia propriile decizii, sa-si faca propriii

prieteni, sa aiba propria viata, sa-si faca singur patul si sa se

descurce singur prin Bucuresti cu metroul. Si da, atunci vei putea

spune ca munca ta a luat sfarsit.

Daca inca iti mai hranesti copilul de 4 ani sau daca ii faci tu

ghiozdanul pentru a doua zi cand el are 14 ani, o sa se lupte pentru

a supravietui cand va fi singur. Asa ca nu mai face nimic in locul lui

daca poate face singur lucrul respectiv. Si nu ma refer doar la

ordinea din camera lui sau la facutul lectiilor (personal, am senzatia

ca de pe la 8 ani copiii mei isi fac temele mai bine decat as face-o eu

pentru ei). Lasa-ti copiii sa pregateasca din cand in cand masa pentru

toata familia de pe la 10 ani, chiar daca vor alege sa gateasca

fasole cu paine prajita. Lasa-i sa puna uneori rufele la spalat, sa-si

puna singuri ceasul sa sune pentru a doua zi, sa-si faca singuri bagajul

pentru vacanta.

Dar nici asta nu este lucrul cel mai important. O, nu! Au mare

nevoie de alte doua abilitati, pe care ar fi bine sa le invete cat mai

devreme: abilitatea de a-si gestiona banii si abilitatea de a lua singuri

decizii.

Vezi, daca tu le controlezi toti banii si le dai doar cate putin de

cheltuiala, nu invata nimic. Mult mai bine ar fi ca, pe masura ce

cresc, sa le dai responsabilitatea gestionarii unor bani pentru haine,

de exemplu, sau sa le dai un minimum de bani de buzunar si sa-i

convingi sa castige singuri daca vor si altii. Am un prieten care este

ca o "banca" pentru copiii lui - le da o dobanda generoasa la economii

astfel incat ei prefera sa economiseasca decat sa cheltuiasca.

Sunt o multime de moduri in care poti sa-i inveti pe cei mici sa-si

gestioneze banii. Important e sa le gasesti pe acelea care se potrivesc

cel mai bine tie si copiilor tai.

Si, bineinteles, trebuie sa-ti inveti copiii sa ia decizii pentru ei

insisi. De la hainele cu care sa se imbrace azi, daca au 2 ani, pana la

materiile la care sa dea examen, trebuie sa invete sa-si planifice viat

a. Asta inseamna inclusiv sa simta consecintele luarii unor decizii

gresite, deci nu te baga atunci cand ii vezi ca sunt pe cale sa faca o

greseala. Bineinteles ca poti sa dai sugestii si sfaturi - desi pe masura

ce cresc va trebui sa astepti sa fii intrebat - dar fara presiune,

da? Este viata lor. Gandeste-te ca numeri anii/lunile pana la data

cand implinesc 18 ani si dupa aceea sunt pe cont propriu

TREBUIE SA INVETE

SA-SI PLANIFICE VIATA.

ASTA INSEAMNA INCLUSIV

SA SIMTA CONSECINTELE

LUARII UNOR DECIZII GRESITE.

REGULA 22

Invata-i sa

gandeasca pentru

ei insisi

Nu numai ca pustii tai trebuie sa ia propriile lor decizii (Regula

21), dar trebuie sa fie capabili sa gandeasca pentru ei insisi. Daca fiul

tau te contrazice, desi este frustrant, cel putin arata ca gandeste

independent. Si asta este exact ceea ce doresti (mda, e posibil sa nu

simti ca vrei asta chiar acum).

Cu ceva vreme in urma eram cu o prietena al carei copil de 5 ani

era intentionat agasant, asa cum stiu sa fie copiii de 5 ani. Prietena

mea s-a enervat si-a certat-o, iar fetita s-a suparat. Am fost placut

impresionat cand am auzit-o pe prietena mea intrebandu-si fiica:

"De ce crezi ca m-am suparat pe tine?" Fetita s-a gandit un pic, apoi

a mormait: "Pentru ca nu m-am oprit cand mi-ai spus sa ma

opresc." Probabil ca nu s-ar fi gandit nicio clipa la motivul pentru

care s-a suparat mama ei daca n-ar fi fost intrebata. Dar mama o

invata sa gandeasca.

Prietena mea a folosit singura tehnica utila pentru a-i invata pe

copii sa gandeasca: aceea de a le pune intrebari. Nu conteaza cu

adevarat daca-i intrebi de ce prefera fotbalul gimnasticii sau care

cred ei ca este cea mai buna metoda de a hrani 100 de oameni la o

nunta, sau cum am putea reduce efectele incalzirii globale, sau daca

ei considera ca politica americana in Orientul Mijlociu este corecta

(poate totusi o pastrezi pe asta pentru cand vor fi mai maricei).

Trebuie doar sa-i determini sa gandeasca.

Si pune-le la incercare judecata. Nu in mod agresiv, dar

intreaba-i: "De ce crezi asta?" La 2 ani poti sa-i intrebi de ce cred ei

ca latra catelul. La 12 ani ii poti intreba daca pretul mare al unor

haine de firma se justifica. (Si daca nu, atunci de ce se asteapta ca tu

sa platesti atat de mult pentru o haina. Ah - Regula 21 - da-le pe

mana o suma de bani din care sa-si cumpere haine).

LA 2 ANI POTI SA-I INTREBI

DE CE CRED EI

CA LATRA CATELUL.

LA 12 ANI II POTI INTREBA

DACA PRETUL MARE

AL UNOR HAINE DE FIRMA

SE JUSTIFICA.

Continua sa-i provoci si sa le pui intrebari. Determina-i sa dezbata

si sa contrazica, si sa justifice, si sa puna intrebari. Iar din

momentul in care vor face toate astea instinctiv, fara ca tu sa trebuiasca

sa-i provoci cu intrebari, vei sti ca stapanesti Regula 22.

REGULA 23

Foloseste

laudele intelept

Felicitari! Ai reusit sa ajungi la Regula 23. Esti la aproape un

sfert din drumul catre a fi un Parinte cu norma intreaga.

Sper ca asta te-a incurajat - asta e scopul laudelor. Si noi, Parint

ii, stim ca daca ne facem treaba bine, laudele noastre vor fi unele

dintre cele mai motivante lucruri pentru copiii nostri. N-ai lasa sa

treaca ziua lor de nastere fara sa le faci un cadou, asa ca nu lasa nici

realizarile lor sa treaca fara sa-i lauzi.

Da, dar nu-i asa de simplu, nu? Cati parinti cunosti care nu stiu

sa foloseasca laudele? Trebuie sa lauzi cat trebuie, cum trebuie, pentru

ceea ce trebuie.

Expresia "Un lucru bun nu-i niciodata destul" categoric nu se

aplica in cazul laudelor. Nu inseamna ca trebuie sa fii zgarcit, dar e

mai bine sa lauzi proportional cu realizarile copilului. Daca il lauzi

prea mult si prea des, moneda se devalorizeaza. Daca-i spui ca este

extraordinar si nemaipomenit cand face ceva mai degraba mediocru,

ce-o sa-i mai spui cand face ceva cu adevarat deosebit? Si daca

fiecare lucru mic care-i reuseste este recompensat cu laude marete,

atunci copilul o sa fie terifiat de gandul ca te va dezamagi. Copiii nu

merita genul asta de presiune.

Te-ai gandit vreodata la motivele pentru care iti lauzi copiii?

Daca-i lauzi intotdeauna pentru rezultatele obtinute la scoala, dar

niciodata pentru ca s-au comportat frumos, ce le comunica asta

despre valorile tale? Esti tentat sa-i lauzi mai mult pentru ca au

castigat decat pentru ca s-au straduit? Nu, bineinteles ca nu, doar

esti un adevarat Parinte. Dar multi alti parinti fac asta.

Si o multime de parinti uita sa-si laude copiii pentru ca s-au comportat

frumos, deoarece considera ca "asa e firesc". O fi firesc, dar

copiii chiar vor sa auda ca ai observat cat de buni au fost: "Bravo, am

observat ca nu te-ai scobit in nas in fata matusii Mariana" sau: "Cred

ca esti tare obosita, dar vad ca reusesti sa nu te plangi. Asta e minunat."

Asa ii vei convinge sa se poarte frumos si data viitoare.

Acum, un ultim lucru despre laude si pe urma poti spune ca

stapanesti si Regula asta. Care dintre urmatoarele laude crezi ca i-ar face

mai mare placere unui copil? "Ce desen dragut!" sau "Ce desen dragut

- imi place mult felul in care ai reusit sa faci calul sa para ca se misca.

Cum ai facut?" Exact - fii specific atunci cand lauzi si daca se poate,

pune si intrebari. Asta chiar ii va face sa straluceasca de mandrie.

ESTI TENTAT SA-I LAUZI

MAI MULT PENTRU CA

AU CASTIGAT DECAT PENTRU

CA S-AU STRADUIT?

NU, BINEINTELES CA NU, DOAR

ESTI UN ADEVARAT PARINTE.

REGULA 24

Respecta

valoarea limitelor

Acum cativa ani vorbeam cu o vecina in timp ce copilul ei de 4

ani a sarit pe gardul care-i inconjura gradina si a inceput sa alerge

pe el. Poate ca nu suna atat de grav, dar de cealalta parte a gardului

era un gol de 4,5 metri pana la o parcare de beton aflata dedesubt.

Probabil ca aratam ingrozit intrucat vecina mi-a sesizat reactia si a

spus: "Stiu. I-am spus de o mie de ori sa nu se mai urce, dar pur si

simplu ma ignora. Ce pot sa fac?" Am fost atat de socat incat nu

i-am raspuns. (Oricum, chiar daca i-as fi raspuns, probabil ca pur si

simplu m-ar fi ignorat.)

Stii la fel de bine ca mine ca raspunsul la intrebarea ei este:

"Spune-i NU si vorbeste serios." Este un exemplu elocvent despre

cum copiii au nevoie de limite - in acest caz pentru siguranta bietului

baietel. De fapt, acest copil a fost un exemplu tipic de ce se poate

intampla cand nu le fixezi copiilor limite clare. In cartier, baietelului

i se spunea "salbaticul" (atunci cand familia lui nu era de fata) din

cauza felului sau de-a fi. In permanenta forta pentru a vedea cat de

departe poate merge si, aparent, nu existau limite.

"Salbaticul" se purta ingrozitor, avea foarte putini prieteni si

probabil credea ca parintilor lui nu le pasa de el nici cat negru sub

unghie. La urma urmelor, daca le-ar fi pasat, i-ar fi dat voie sa alerge

pe un gard situat la 4,5 metri inaltime? I-ar fi permis sa se poarte asa

cum vrea, fara sa-i dea atentie, indiferent ce-ar fi facut?

Lumea inconjuratoare poate fi inspaimantatoare cand esti copil.

De multe ori, aceasta se dovedeste inspaimantatoare si cand esti

adult. Cel mai bun lucru pentru siguranta unui copil este sa-i fie

fixat un set de reguli si limite clare. Evident, copiii vor testa limitele

in mod constant, mai ales cand sunt mici, nu pentru ca ar vrea sa le

depaseasca, ci pentru ca vor sa se asigure ca limitele nu s-au miscat.

Rolul tau este sa le comunici cat mai clar care sunt aceste limite si sa

te asiguri ca ele raman neschimbate in timp. Asa ca vei spune "nu"

ori de cate ori copilul se va urca pe gard si, daca va fi cazul, il vei da

jos pentru a-i arata ca vorbesti serios si pentru a intari regula. In

felul asta vei avea un copil increzator, fericit si in siguranta, care va

sti exact ce are de facut, va invata despre lumea din jurul lui (pentru

ca aceasta nu va fi mereu schimbatoare) si care va sti ca-l iubesti.

Si, apropo, asta va priveste pe amandoi (daca nu esti parinte singur).

N-ati rezolvat nimic daca un parinte intareste regulile, si

celalalt nu - asta nu face decat sa genereze confuzie in mintea copiilor.

Trebuie sa jucati amandoi rolul politistului dur (mai multe des-

pre asta la Regula 31). Nu conteaza daca un detaliu variaza (poate

Tati ii lasa mereu sa stea la el in brate in timp ce le citeste povesti, in

timp ce lui Mami ii place sa-i vada ghemuiti sub paturica). Dar pentru

toate Regulile importante, amandoi trebuie sa intariti limitele

daca va doriti copii fericiti si increzatori.

AMANDOI TREBUIE

SA INTARITI LIMITELE

DACA VA DORITI

COPII FERICITI SI INCREZATORI.

REGULA 25

Mita nu este

neaparat

un lucru rau

Mamaa, ce reputatie proasta are mita printre parinti Este considerata

a fi unul dintre cele mai rele lucruri pe care le poti face in

calitate de parinte. Dar stai o clipa - hai mai intai sa definim mita,

vrei? Sa presupunem ca pustiul tau este ingrozitor de obraznic, si tu

ii spui ca o sa-i dai 10 lei daca tace din gura si se poarta frumos. Ei

da - asta, iti garantez, este mita. Evident ca nu vom proceda asa.

Dar ce zici despre situatia asta? Copilul tau se poarta exemplar

pe moment, dar suspectezi ca n-o sa mai dureze mult. Poate urmeaza

sa intri cu el intr-un magazin sau sa-i spui sa-si faca lectiile,

sa-si faca ordine in camera, sa-si manance fructele, sa inchida televizorul,

sa mearga la culcare, sau sa faca orice altceva genereaza de

obicei o reactie negativa. Ii spui ca o sa-l recompensezi cumva daca

se comporta frumos in continuare. Ti se pare ca asta e mita?

Mie nu. Si o sa-ti spun de ce. Am lucrat un timp in cateva organizat

ii mari. Acolo mi se spunea tot timpul ca daca fac fata responsabilitat

ii cutare o sa fiu promovat, sau ca daca ating targetul cutare

o sa primesc un bonus. Nu vad diferenta. Managerii nu numeau

asta mita, ci motivare. Si era considerat un Lucru Bun.

Atata timp cat oferi recompense inainte de a incepe comportamentul

urat, este o abordare foarte rezonabila.

Bineinteles, o sa fii atent cu genul de recompense pe care-l oferi.

Daca folosesti intotdeauna bani, transmiti copiilor tai un mesaj deprimant

despre modul in care functioneaza lucrurile pe lume. Ca sa

nu mai vorbim ca o sa sfarsesti lefter. Si o sa mai fii atent ca recompensa

sa fie proportionala cu raspunsul pe care-l astepti. Nu le

cumpara o garderoba noua drept recompensa pentru ca si-au pus

pe umerase cateva hainute.

In mod ideal, o sa oferi o recompensa care se potriveste perfect

solicitarii. Daca se poarta frumos intotdeauna in magazin, dupa ce

faci cumparaturile o sa mergeti in parc. Daca reusesc sa se scoale din

pat dimineata fara ca tu sa trebuiasca sa torni o galeata de apa rece

peste ei, o sa-i lasi sa se culce seara cu 15 minute mai tarziu. Daca

pastreaza ordinea in camera lor timp de doua luni, o sa le maresti

"alocatia pentru haine".

IN MOD IDEAL,

O SA OFERI O RECOMPENSA

CARE SE POTRIVESTE PERFECT

SOLICITARII.

Si nu-i asa ca n-ai uitat de cea mai potrivita recompensa dintre

toate? Sigur ca n-ai uitat. Copiii tai vor face mult mai multe lucruri

gratis daca vor sti ca la sfarsit obtin aprobarea ta. Asa ca nu trebuie sa

concepi cate o duzina de recompense in fiecare zi; de cele mai multe

ori, copiii vor fi foarte incantati/impresionati/fericiti sa auda: "As fi

cu adevarat multumit daca ai vrea sa" Si apoi asigura-te ca-ti aduci

aminte sa le spui dupa aceea cat de incantat/impresionat/fericit esti.

REGULA 26

Toanele sunt

molipsitoare

Din momentul in care aveti copii deveniti o familie. Nu mai esti

un spirit liber, nu mai formati un cuplu intim. Sunteti o familie. Si

intr-o familie toata lumea interactioneaza cu toata lumea. Ceea ce

inseamna ca toanele fiecaruia ii afecteaza pe toti ceilalti. E-adevarat,

unii oameni reusesc sa fie veseli chiar si atunci cand toti cei din jurul

lor sunt isterici, dar majoritatea trebuie sa recunoastem ca toanele

noastre se schimba odata cu toanele celor din jurul nostru.

Ca Parinte, trebuie sa intelegi ca esti responsabil pentru starile

de spirit ale familiei tale. Nu vreau sa spun ca e vina ta ori de cate

ori cineva e nefericit. Incerc doar sa spun ca daca va lasati cu totii

prada disperarii sau daca incepeti cu totii sa tipati unul la altul,

n-are rost sa astepti ca unul dintre ceilalti sa inceteze vaicareala sau

urlatul, sau bosumflarea, sau ciorovaiala. Daca te gandesti ca ar

prinde bine ca cineva sa se opreasca si sa dea un bun exemplu,

atunci ar fi bine ca acel cineva sa fii chiar tu.

Copiii nu inteleg ca toanele sunt molipsitoare. Lor nici nu le

trece prin minte ca tu esti asa de iritat tocmai pentru ca ei te-au

capiat toata ziua. Sigur, poti sa incepi sa-i inveti despre asta, dar o

sa treaca ani buni pana sa poata face ceva. Pana atunci, imediat

ce-or sa se simta prost se vor purta ingrozitor pentru a te pedepsi,

chiar daca stiu ca o sa te simti si tu la fel. "Acum o sa se invete

minte", vor gandi ei. E nevoie de un adult care sa impiedice perpetuarea

toanelor proaste. Si asta esti tu, precum am mai spus.

In special unul dintre copiii mei (e mai bine sa nu spun care)

obisnuia sa intre permanent in conflict cu mine cand era mai mic.

Ceea ce ma scotea din minti era faptul ca nu ceda niciodata, nici chiar

cand imi pierdeam cumpatul cu el. In cele din urma, sotia mea -

alegandu-si cu grija momentul - mi-a dat de inteles ca poate asta are

ceva de-a face cu faptul ca nici eu nu cedez niciodata. Mi-am dat

seama ca prin forta exemplului reusisem sa-l invat un mod total

nefolositor de a rezolva conflictele.

Mda, nu e neaparat placut, dar e adevarat: parintii care tipa la

copiii lor vor avea copii care tipa. Parintii care se bosumfla tot timpul

ii incurajeaza pe copii sa se bosumfle. Parintii care se plang toata

ziua vor avea probabil copii plangaciosi. Nu chiar tot timpul, dar cu

mult mai des decat ar fi in alte conditii. Se mai poate intampla si

altceva, in functie de personalitate: copiii pot ajunge in cealalta extrema

si, in loc sa fie morocanosi ca tine (de exemplu), se vor supara

foarte tare ori de cate ori cineva din preajma lor va deveni moroca

nos. Daca vrei ca pustiul tau sa-si gestioneze in mod matur starile

de spirit, trebuie sa ti le gestionezi in primul rand tu in mod matur

pe ale tale. Si, bineinteles, se poate si mai bine de-atat. Poti sa influent

ezi in bine toanele copilului tau - si modul in care le gestioneaza.

Iar aceasta schimbare va aduce dupa sine schimbari in bine printre

toti membrii familiei tale.

NU E NEAPARAT PLACUT,

DAR E ADEVARAT:

PARINTII CARE TIPA LA COPIII

LOR VOR AVEA COPII CARE TIPA.

REGULA 27

Le fixezi obiceiurile

alimentare

pentru toata viata

Nu urmeaza sa-ti spun ce sa le dai sa manance copiilor tai.

Habar n-am. Poate esti vegetarian sau poate esti dependent de

gogosi (as putea intelege asta), sau poate ai o problema vizavi de

salata. Este treaba ta sa decizi cum iti hranesti copiii in mod responsabil

si exista o multime de diete sanatoase din care poti alege, ca si

altele in mod evident nesanatoase pe care sa le eviti (cum ar fi

gogosile, din pacate).

Dar indiferent de tipul de mancare cu care-i hranesti, modul in

care mananca pustii tai va deveni o obisnuinta pe care le va fi foarte

greu s-o schimbe, asa ca asigura-te ca-i inveti cu obiceiuri bune. Altfel

spus, cu obiceiuri care le vor permite sa se bucure de o viata sanatoasa.

MODUL IN CARE MANANCA

PUSTII TAI VA DEVENI

O OBISNUINTA PE CARE LE VA FI

FOARTE GREU S-O SCHIMBE.

Eu am crescut intr-o perioada in care obiceiurile alimentare erau

foarte diferite de cele de azi. Generatia mamei mele traise un razboi,

trecuse prin rationalizare, si obezitatea era lucru rar. Drept urmare,

multe dintre obiceiurile care mi-au fost insuflate i se pareau firesti

mamei, dar nu si mie.

De exemplu, mi se cerea sa mananc totul din farfurie. N-aveam

voie sa ma ridic de la masa pana nu-mi terminam portia. Totul era

in regula cand eram mic, si portiile erau si ele mici, dar pe masura

ce cresteam era din ce in ce mai rau pentru greutatea mea. Chiar si

atunci cand voiam cu adevarat sa slabesc, imi era aproape imposibil

sa las mancare in farfurie. Acum copiii mei trebuie sa manance atat

cat le trebuie, iar daca au in farfurie mai mult decat pot manca,

nu-i nicio problema daca le ramane.

Iata un alt exemplu. Cand eram copil nu primeam budinca pana

cand nu terminam felul principal. Ce m-a invatat asta? Ca budinca

(cea plina de zahar si nesanatoasa) este scopul, iar mancarea este

doar purgatoriul prin care trebuie sa treci pentru a ajunge la telul

tau cel dulce si lipicios. Iti spun cu mana pe inima ca nici asta nu

m-a ajutat prea mult in a-mi mentine o greutate optima. Cum procedez

cu copiii mei? Aproape niciodata nu mancam budinca, cu

exceptia cazurilor cand avem musafiri, si, bineinteles, copiii nu trebuie

neaparat sa termine felul principal pentru a capata budinca.

Sau, alt exemplu: mama obisnuia sa-mi dea un dulce cand ma

raneam sau ca rasplata cand ma purtam foarte frumos. Asta e alta

obisnuinta care atarna si azi de gatul meu ca o piatra de moara. Ori

de cate ori sunt putin deprimat, ma rasplatesc cu un baton de Mars.

Imi promit ca imediat ce termin grupul asta de Reguli voi manca o

prajitura.

Cu ce obiceiuri ii pornesti la drum pe copiii tai? Poate ca pustii

tai detin o garantie genetica cum ca nu vor avea niciodata probleme

cu greutatea sau alte probleme de sanatate asociate cu dieta

nepotrivita. Poate copiii tai au nevoie de cu totul alte obiceiuri decat

ai mei. Poate ai metode mai bune decat mine de a evita genul de

probleme pe care tocmai le-am descris. Aici nu detin toate raspunsurile.

Iti atrag atentia doar sa ai grija cu ce obiceiuri alimentare iti

inveti copiii si sa te asiguri ca sunt cele pe care vrei sa le capete.

REGULA 28

Comunica

Este asa usor pentru parinti sa-i elimine pe copii din "bucla comunica

rii". La inceput sunt prea mici ca sa inteleaga. Pe urma, cand

cresc, ti-ai pierdut deja obisnuinta si, oricum, este doar o complicat

ie in plus sa-i implici si pe ei. Pai da, dar este, de asemenea, un

pas in plus spre o familie unita care functioneaza ca o echipa.

Despre ce fel de comunicare vorbesc? Ei bine, stai sa-ti dau cateva

exemple. Iti amintesti sa le spui intotdeauna pustilor tai cand

astepti musafiri? Probabil ca le spui cand urmeaza sa vina cineva de

care sunt incantati, dar daca vine o persoana pe care nici n-o cunosc?

Poate vine cineva sa ia masuri pentru o noua husa pentru canapea

sau sa repare masina de spalat. Ii spui pustiului tau de un an

unde mergeti ori de cate ori il pui in masina? Pentru tine e evident,

dar nu si pentru el.

Si nu uita un lucru important: comunicarea functioneaza in

ambele sensuri. Da, trebuie sa-i spui echipei tale ce se intampla (ideal

ar fi sa-i spui si de ce), dar trebuie sa ceri la randul tau sa fii informat

si chiar sa asculti atunci cand ti se raspunde.

Te consulti cu copiii atunci cand stabilesti unde o sa plecati in

vacanta? Daca sunt adolescenti, probabil ca-ti spun fara sa-i intrebi,

dar daca au 6 sau 7 ani?

Dar atunci cand iti schimbi masina? Le ceri parerea pustilor tai?

OK, n-o sa cumperi un Lamborghini doar pentru ca ei vor unul, dar

poti sa-i intrebi ce conteaza pentru ei - mai mult loc pe bancheta din

spate, CD player care citeste mp3-uri, trapa pe acoperis. Fii sigur ca,

daca le-ai cerut parerea, sunt mai multe sanse sa fie incantati de

alegerea ta finala.

Daca procedezi asa intotdeauna, nota 10 pentru tine. De fapt, tu

ar trebui sa scrii cartea asta, si nu eu. Pentru ca eu nu-mi amintesc

de fiecare data. Dar imi amintesc suficient de des incat sa vad cat de

mult inseamna pentru copii sa se simta bagati in seama, sa simta ca

fac parte din familie. Plus ca se pot dovedi chiar utili daca stiu ce se

intampla. Sunt plini de idei care, e-adevarat, trebuie cernute cu

atentie, dar printre ele poti descoperi lucruri cu adevarat utile care

tie altminteri nu ti-ar fi trecut prin cap.

REGULA 29

Fixeaza

scopuri clare

Iata o Regula pe care am cules-o din lumea afacerilor, o Regula

excelenta. Managerii buni isi fixeaza intotdeauna obiective si lucreaza

pentru atingerea unor scopuri concrete. Si au absoluta dreptate

sa procedeze astfel. Este foarte demoralizant ca seful sa-ti spuna:

"Vinde mai mult!" Habar n-ai daca va fi dezamagit sau uluit de cei

10% pe care i-ai obtinut in plus la vanzarile pe luna asta. Si iti imaginezi

ca nici el n-are nici cea mai vaga idee, altfel ti-ar fi spus:

"Vinde cu 10% mai mult!"

Asa ca stim cu totii de la serviciu ca scopurile clare sunt bune -

stii ce se asteapta de la tine, simti ca sefului tau chiar ii pasa de performant

ele tale. Pai atunci de ce le spunem copiilor "Pastreaza

ordine in camera ta" sau "Fa-i baie mai des iepurasului", sau "Nu

mai sta atata in fata computerului"?

Nu realizezi ca dai de inteles ca de fapt nu-ti pasa atat de mult

precum spui? Care varianta ti se pare mai convingatoare: "Nu mai

sta atata in fata computerului" sau: "Ai voie sa stai la computer cel

mult doua ore pe zi"? Si care ti se pare mai usor de inteles de catre

copilul tau?

Uneori nu ne straduim suficient, dar alteori pur si simplu nu ne

oprim sa ne gandim daca pustiul va intelege ce incercam sa-i

spunem. Poate ca tie: "Fa-i baie mai des iepurasului" ti se pare un

enunt cat se poate de clar, dar poate copilul chiar nu pricepe ce vrei

de la el. Oare vrei sa spele animalul o data pe saptamana? Sau o data

pe luna ar fi suficient? Oare sa-i dea fan proaspat de doua ori pe

saptamana si sa-i schimbe rumegusul la doua saptamani? Trebuie

sa te exprimi clar daca vrei ca pustii sa fie motivati si sa simta ca-ti

pasa. Si - cel mai important - sa faca intr-adevar ceea ce le ceri.

Regula asta mi-a venit in minte acum cativa ani, cand am

rugat-o pe fetita mea sa-si faca ordine in camera. Cand m-am dus sa

verific un pic mai tarziu am gasit camera aproape la fel de dezordonata.

Am inceput s-o dojenesc pe fiica-mea, iar ea mi-a spus

ranita: "Dar am facut ordine. Uite!" De fapt, ea stransese totul de pe

podea si atat. Dar credea sincer ca asta am vrut. Atunci am realizat

ca era vina mea si ca urmarea era nu numai o incapere ramasa in

dezordine, dar si o atitudine incorecta fata de fiica mea.

UNEORI NU NE STRADUIM

SUFICIENT,

DAR ALTEORI PUR SI SIMPLU

NU NE OPRIM SA GANDIM.

REGULA 30

Nu fi cicalitor

Am citit de curand un articol despre rezultatul unor cercetari

referitoare la cicaleala (ma intreb cat timp au fost cicaliti cercetatorii

respectivi cu privire la acest subiect pana sa se apuce de treaba). Ei

au descoperit ca, daca cicalesti oamenii, acestia sunt inclinati sa faca

chiar mai putin decat ti-ai fi inchipuit. Mai bine nu-i cicalesti.

Pai si cum ii determini pe copii sa faca ceea ce doresti daca nu

prin cicaleala? Ei bine, cicaleala presupune un ton care sugereaza

iritarea si tocmai asta o face atat de nesuferita. Si cicaleala devine

de-a dreptul de nesuportat - asta e ceva ce Parintii trebuie sa se asigure

ca nu fac niciodata - atunci cand iti certi copiii pentru ceea ce

sunt in loc sa te referi la ceea ce fac. De exemplu: "N-ai inchis usa"

este o remarca rezonabila, dar: "Niciodata nu inchizi usa aia" este

cicaleala. Si mai rau e cand le pui in discutie caracterul: "Niciodata

nu te gandesti la ceilalti" sau "Of, esti asa de impiedicat". Daca le

faci asta copiilor tai, nu faci decat sa inrautatesti situatia. Si poti

sa-i condamni pentru asta?

Nu e nevoie sa folosesti un ton iritat sau fraze cu caracter personal.

Tot ce trebuie sa faci este sa fii ferm si sa spui clar ce se va

intampla daca nu te asculta. Cam asa: "Te rog sa-ti faci lectiile. Daca

nu sunt gata pana la ora 6, o sa inchid computerul pana cand le vei

termina." Apoi nu mai zici nimic pana la ora 6 si, daca e cazul,

inchizi computerul. Daca asta este abordarea ta standard, nu le va

lua mult copiilor pana sa-si dea seama ca nu glumesti.

Am fost odata la cineva in vizita la pranz si masa din bucatarie,

unde urma sa mancam, era plina de jucarii, desene, dulciuri, bucati

de Lego, carti de joc si alte chestii asemanatoare. M-am oferit (oarecum

enervat) sa o curat. "Oh, nu", a replicat gazda, "nu e nevoie. O

s-o curete copiii." M-am intrebat cum Dumnezeu ii va convinge pe

copii sa curete masa inainte ca mancarea sa se arda pe foc, de vreme

ce ei erau foarte prinsi cu alte activitati, dar ea a iesit in usa bucata

riei si a strigat pe un ton vesel: "Peste exact 10 minute, tot ce e pe

masa din bucatarie ajunge la cosul de gunoi!" In mod clar obisnuiti

cu asta - si convinsi in randurile anterioare, cand mama trecuse la

fapte -, copiii au aparut cu totii instantaneu si in cinci minute masa

era pregatita pentru pranz. Nici un pic de cicaleala - mama a spus

o singura data ce avea de spus si s-a asigurat ca pustii stiu ce

urmeaza sa se intample daca o ignora.

NU E NEVOIE SA FOLOSESTI

UN TON IRITAT SAU

FRAZE CU CARACTER PERSONAL.

Mai e ceva ce merita sa fie spus cu privire la cicaleala, si anume

ca este o perioada de cativa ani in care copiii pot face singuri anumite

lucruri, dar e nerezonabil sa le pretinzi sa-si aminteasca singuri.

Asa ca in loc sa fii suparat ca pustiul tau a uitat iar sa hraneasca

hamsterul si sa fii tentat sa-l cicalesti, toata lumea va fi mai fericita

daca privesti intelegerea astfel: copilul se achita de datorie daca

hraneste hamsterul, cu conditia ca tu sa-i aduci aminte. Acum mai

ai nevoie doar de cineva care sa te cicaleasca pe tine pentru a-ti

aduce aminte.

REGULI

PRIVIND

DISCIPLINA

Nu stiu cum esti tu, dar mie nu-mi place cuvantul "disciplina".

Implica cearta, pedeapsa, chiar si (fereasca Sfantul!) bataie. "Copiii

ar trebui sa fie atat de cuminti incat sa-i vezi, dar sa nu-i auzi" -

chestii din astea.

Si totusi, odata ce ai trecut peste cuvantul in sine, descoperi ca e

vorba, de fapt, despre un lucru esential si care iti e la indemana.

Astfel, am vazut deja care este valoarea limitelor (Regula 24), iar

disciplina este despre cum sa intaresti aceste limite. Daca intelegi

totul cum trebuie referitor la disciplina este mult mai usor sa fii

parinte si este mult mai usor sa fii copil. Da, pustii tai vor beneficia

enorm de pe urma unei bune discipline. Cand totul merge bine, nu

e nevoie de niciun pic de cearta, pedeapsa sau bataie. Si atunci toata

lumea este fericita.

REGULA 31

Formati

front comun

Daca i-ai cere sefului tau o zi in plus de concediu si el ar zice nu,

ai fi dezamagit, dar te-ai resemna. La urma urmelor, nu e vorba de

ceva ce ti se cuvine. Dar sa presupunem ca apoi l-ai intreba si pe

seful sefului tau, care ar raspunde: "Da, sigur, nicio problema."

Acum ce mai crezi?

Nu esti sigur daca e-n regula sa-ti iei ziua de concediu sau nu.

Dar esti sigur ca opinia sefului tau nu conteaza prea mult. Si daca

seful tau iti va spune alta data "nu", stii ce sa faci. De fapt, poate

chiar e mai bine ca data viitoare sa treci peste seful tau din start. In

timpul asta, seful tau se simte subapreciat si frustrat, probabil ca e

suparat pe seful lui si stie ca a pierdut respectul tau. Iar seful sefului

tau descopera ca a pierdut respectul sefului tau.

Esti confuz? Nu ma mira. Inconsecventa celor doi parinti duce

la confuzia copiilor, la frustrare si la subminarea respectului lor.

Daca seful sefului tau l-ar fi sustinut pe seful tau, totul ar fi fost cat

se poate de simplu.

Trebuie sa intelegi ca, daca-ti subminezi partenerul incercand sa

fii dragut cu copilul tau astfel incat el sa te iubeasca mai mult (da,

admite, la asta se reduce totul), nu reusesti decat sa-l zapacesti pe

copil si sa-i subminezi atat respectul pentru voi amandoi, cat si

increderea in atat de importantele limite.

Daca esti parinte singur, sa nu crezi c-ai scapat! Acelasi lucru se

aplica ori de cate ori exista cineva cu care imparti responsabilitatea

pentru copil. Parintii tai, atunci cand merg cu voi in vacanta, sau

bona, sau prietena ta care are grija de el in fiecare marti dupa scoala.

Daca vreti ca pustiul vostru sa se simta in siguranta, trebuie sa

va sustineti unul pe celalalt. Si asta inseamna inclusiv sa jucati

amandoi rolul politistului dur. Merita: copilul va fi mai fericit, va fi

mai sigur in privinta limitelor si va va respecta (si iubi) pe amandoi

pentru asta. In cele din urma.

Bineinteles, nu trebuie sa cadeti de acord dinainte asupra

fiecarei minuscule reguli posibile - cand e vorba de detalii trebuie

doar sa conveniti ca indiferent ce spune unul dintre voi, celalalt il va

sustine daca va fi intrebat. "Daca Tati a spus nu, atunci raspunsul e

nu". Este crucial sa intelegi ca, in afara de treburile importante

asupra carora ati cazut deja de acord dinainte (Regula 12), faptul ca

esti de acord cu partenerul este mult mai important decat lucrul

asupra caruia esti de acord.

FAPTUL CA ESTI DE ACORD

CU PARTENERUL

ESTE MULT MAI IMPORTANT

DECAT LUCRUL ASUPRA CARUIA

ESTI DE ACORD.

REGULA 32

Vorba dulce

mult aduce

Iti amintesti cum erai cand erai mic? Hai, gandeste-te - sigur ca

poti. Acum imagineaza-ti ca invatatoarea ti-ar fi promis o steluta

aurie/o ciocolata/un pix la alegere din dulapiorul cu papetarie daca

te vei descurca bine la urmatoarea dictare. Acum imagineaza-ti ca, in

loc de asta, te-ar fi amenintat ca daca nu te descurci la dictare o sa

ramai in clasa toata ziua in timpul recreatiilor/o sa primesti o bila

neagra/n-o sa mai ai voie la ora de sport (sau o sa mergi mai des la

sport, in functie de inclinatiile tale sportive). Cu care dintre aceste

abordari ai fi obtinut rezultate mai bune la dictare?

Daca semeni cu mine, ai fi avut sanse destul de mici sa faci bine

la vreo dictare. Dar cu siguranta eu m-as fi straduit mai mult pentru

recompensa (abordarea pozitiva). Si la fel ai fi facut si tu, daca esti o

persoana cu comportament tipic. Cercetarile moderne in psihologie

infantila au stabilit cu certitudine ca abordarea pozitiva este mai eficienta

in a-i determina pe copii sa coopereze.

Asta nu inseamna ca trebuie sa-ti recompensezi copiii ori de cate

ori spun "te rog" sau sa-i platesti pentru ca si-au facut curat in camera.

De cele mai multe ori, ei ar fi fericiti doar sa stie ca le-ai observat eforturile

si ca le apreciezi. Asa ca spune-le: "Mi-a placut cum ai multumit

la magazin" sau "Oau, ti-ai facut ordine in camera fara sa-ti spun eu.

Bravo!", sau "Multumesc pentru ca ai fost asa de linistit azi-dimineata

si m-ai lasat sa mai dorm un pic." Acum vor vrea sa repete figura ast

fel incat sa-ti obtina laudele din nou. E vital ca pustii sa stie ca ai observat

ce au facut bine, asa ca aminteste-ti sa-i lauzi de fiecare data, altfel

abordarea pozitiva nu va mai functiona (si-o sa te trezeasca ciorovaiala

lor duminica la 6 dimineata).

E VITAL CA PUSTII SA STIE

CA AI OBSERVAT CE AU FACUT

BINE, ASA CA AMINTESTE-TI

SA-I LAUZI DE FIECARE DATA.

Cand e vorba despre lucruri importante, despre care ai discutat

cu ei inainte, e important sa folosesti promisiuni in loc de ameninta

ri. Promite-le ca o sa primeasca cina favorita daca se poarta foarte

frumos in parc sau promite-le o marire a "alocatiei pentru haine"

daca pastreaza ordinea in camera lor timp de o luna intreaga.

Nu spun ca amenintarile nu au si ele rolul lor, dar intr-o lume

ideala ele ar exista doar undeva in fundal, fara sa fie vreodata puse

in practica. Amenintarile sunt pentru lipsuri serioase in comportament,

dar, chiar si-asa, ar trebui folosite intotdeauna impreuna cu

promisiuni. De exemplu, ii poti spune adolescentului tau ca daca se

intoarce in continuare tarziu acasa nu va mai avea voie sa iasa

weekendul viitor; in schimb, daca vine acasa la ora stabilita timp de

o luna, vei da inainte ora de intrare in casa cu 15 minute.

O singura atentionare aici (doar nu trebuie sa-ti fie prea usor).

Ai grija sa nu creezi o presiune prea mare pe copii fixandu-le stan

darde prea inalte si promitandu-le recompense prea substantiale.

Daca ii promiti adolescentului tau propria lui masina pentru o nota

de peste 9,90 la examen, creezi o presiune dubla. Pustiul se va simti

pedepsit de doua ori daca nu reuseste. O data pentru ca va simti ca

a esuat (desi poate a luat o nota foarte buna, dar sub 9,90), si apoi

pentru ca nu va avea masina.

REGULA 33

Fii consecvent!

Cand eram copil, intr-o zi ii puteam raspunde mamei obraznic

si ea radea si-mi spunea ca e multumita ca imi pot lua singur apararea.

A doua zi puteam sa-i raspund exact la fel si s-o incasez.

Niciodata nu aveam vreun indiciu despre cum va reactiona. Asta se

aplica nu numai la raspunsuri insolente, ci in orice alta situatie.

Mi-am petrecut o mare parte din copilarie "mergand pe sarma"

intr-un echilibru precar, fara sa stiu la ce reactie sa ma astept din

partea ei.

In plus, nu aveam nici cea mai vaga idee ce imi este permis si ce

nu - parea ca de fiecare data o loterie secreta la care nu am dreptul

sa particip decide cum ar fi trebuit sa ma comport. Asa ca nu prea

era cazul sa incerc sa-mi imbunatatesc comportamentul. Puteam sa

dau de necaz, dar erau tot atatea sanse sa nu patesc absolut nimic.

In general, riscul parea justificat - cel putin pentru mine.

Copiii tai trebuie sa stie ce este si ce nu este acceptabil. Ei stabilesc

asta in functie de ceea ce a fost acceptabil ieri si alaltaieri.

Daca nu primesc un mesaj consecvent, nu au niciun indiciu despre

cum trebuie sa se comporte si prea importantele limite (din nou

Regula 24) nu sunt bine mentinute. Prin urmare, acesti copii vor fi

confuzi, nesiguri si, probabil, se vor simti neiubiti.

Sa-ti spun care e cel mai important lucru in cadrul acestei

Reguli: nu ai voie sa incalci regulile nici chiar atunci cand vrei. Pur

si simplu nu e corect fata de copii. Daca ai decis ca nu au voie sa

doarma cu tine in pat, trebuie sa respecti regula (cu exceptia cazului

cand esti pregatit sa o schimbi definitiv). Numai pentru ca mezinul

tau a fost cam trist astazi si e asa de caldut, si pufos, si miroase frumos

dupa baita, si tu esti la randul tau un pic deprimat nu, nu,

NU! Opreste-te chiar acum! Daca-l lasi o data in patul tau va fi de

zece ori mai greu sa-i spui "nu" data viitoare, plus ca nu va intelege

de ce. Spune "nu" acum (cu blandete si cu o imbratisare in plus) si

esti crud doar ca sa fii bun (atat cu tine, cat si cu el).

Ai observat ca un pic mai devreme am spus "cu exceptia cazului

in care esti pregatit sa schimbi regula definitiv"? Bineinteles,

schimbarea regulilor este mereu o optiune. Poate realizezi brusc ca

viata ar fi mult mai dulce daca copilul ar dormi cu tine in fiecare

noapte si chiar nu intelegi de ce i-ai interzis asta initial. Ei bine, da,

poti schimba regula (consulta-te cu partenerul mai intai), dar odata

schimbata, trebuie s-o respecti pe termen lung. Copiii vor fi la fel de

zapaciti daca le schimbi regulile lunar ca si daca le schimbi zilnic.

Deci cat timp trebuie sa respecti noua versiune a regulii? Daca nu

permanent, atunci macar pana cand pustii tai au uitat ca a fost

vreodata altfel. Si cu cat copiii sunt mai mari, cu atat uita mai greu.

CEL MAI IMPORTANT LUCRU

IN CADRUL ACESTEI REGULI:

NU AI VOIE

SA INCALCI REGULILE

NICI CHIAR ATUNCI CAND VREI.

REGULA 34

Foloseste umorul

Adolescent fiind, o ajutam odata pe mama sa pregateasca masa

(folosesc termenul "ajutam" intr-un sens foarte imprecis, asa cum vei

vedea). Mama gatea, iar eu am scos mazarea din congelator. Dintr-un

motiv pe care nu reusesc sa-l justific, am tinut punga de mazare de

coltul de sus si am folosit foarfeca pentru a taia coltul, chiar sub nivelul

degetelor cu care tineam punga. Predictibil, intreg pachetul (mai

putin coltul care a ramas intre degetele mele) a cazut pe podea si

mazarea inghetata s-a raspandit prin toata bucataria - sub frigider,

sub aragaz, sub masina de spalat si sub picioarele noastre.

M-am uitat ingrozit la mama, care era deja cam tensionata (incercand

sa transeze carnea, sa fiarba legumele si sa nu arda sosul,

toate in acelasi timp), in asteptarea inevitabilei predici Dar, in

schimb, mama era cocosata de ras.

Si stii ceva? N-am mai facut niciodata aceeasi greseala (da, stiu,

majoritatea oamenilor reusesc sa treaca prin viata fara sa faca

aceasta greseala de fel). Ideea e ca n-a fost nevoie sa fiu certat pentru

a-mi invata lectia. Faptul ca mama a izbucnit in ras in loc sa-mi

spuna ca nu sunt prea destept (ceea ce, sincer, era oricum mai mult

decat evident) a insemnat mult mai mult pentru mine si pentru

relatia noastra.

Bineinteles, atunci a fost vorba despre un accident, oarecum stupid.

Dar cum te descurci atunci cand copiii te capiaza in mod deliberat

sau iti raspund obraznic? Chiar si atunci poti sa transformi cu

usurinta supararea in distractie. Daca faci o gluma sau daca-i

tachinezi intr-un mod prietenos si afectuos, deseori le distrugi

hotararea de a-ti face viata mizerabila in urmatoarele cinci minute.

In plus, o sa va distrati mai bine impreuna si o sa aveti o relatie mai

buna.

Exista o carte excelenta pentru copii scrisa de John Burningham -

"Ai prefera?". Copiii sunt intrebati daca ar prefera, de exemplu, sa

fie stropiti cu apa sau tarati in noroi de catre un catel, sau manjiti cu

dulceata? (Apropo, o recomand din toata inima. Cartea, evident, nu

manjirea cu dulceata.) Copiii mei mai mici o adora si uneori, cand

incep sa se poarte urat, dezamorsez conflictul intrebandu-i: "Ai

prefera sa te opresti chiar acum, sa fii trimis in camera ta pentru

cinci minute, sau sa fii gadilat fara mila timp de 30 de secunde?" De

obicei, asta-i face sa chicoteasca si le distrage atentia de la ceea ce

urmau sa faca, iar pe de alta parte copiii par sa aprecieze faptul ca au

fost opriti fara sa fie certati. Acum, ca stau si ma gandesc la asta, stiu

si cativa adulti cu care ar merita sa incerc aceeasi strategie.

FOLOSESTE UMORUL

O SA VA DISTRATI

SI VETI AVEA

O RELATIE MAI BUNA.

REGULA 35

Concentreaza-te

asupra problemei,

nu asupra persoanei

Stiu o doamna foarte cumsecade care a facut un curs de psihologie

a copilului sau ceva de genul asta. Stand odata de vorba cu

ea, ne-a spus ca a invatat la curs un principiu vital: "Nu e un copil

rau, e un copil bun care a facut un lucru rau." Ei bine, noua ni s-a

parut unul dintre cele mai amuzante exemple de psihologie politically

correct dusa la extrem pe care am auzit-o in viata noastra si nu

pierdeam nicio ocazie de a parodia acest sfat absurd de siropos.

Chestia jenanta este ca de fapt trebuie sa admit ca doamna avea

dreptate 100%. Inca mai iau in ras exprimarea aceasta ("Nu e un

computer prost, e doar un computer bun care a facut un lucru

prost."), dar inghitindu-mi orgoliul trebuie sa recunosc ca principiul

in sine este cat se poate de corect.

Odata ce i-ai spus unui copil ca e rau, obraznic, egoist, lenes,

gras, prost, necioplit, neatent sau orice altceva, i-ai pus o eticheta. Si

daca el ia de buna acea eticheta (si de n-ar lua-o - nu este el instruit

sa ia de bun tot ce-i spui?), va incepe sa se comporte ca atare.

Va spune: "N-are rost sa fac eforturi, asa sunt eu - lenes." Sau:

"Ce-am de pierdut? Oricum, ei ma considera obraznic." Bineinteles,

nu e vorba despre un gand constient, cel putin nu atunci cand sunt

mici. Dar daca le pui copiilor o eticheta, ei se vor conforma astepta

rilor tale.

Ceea ce trebuie sa faci este sa le condamni comportamentul, nu

pe ei ca persoane. Poti spune: "Faci un lucru egoist" sau: "E foarte

nepoliticos sa fortezi nota asa." In felul asta nu faci un comentariu

la adresa lor, ci la adresa comportamentului lor. Si daca citind aceste

randuri iti vine sa strigi: "Dar e lenes!", nu-ti spun ca gresesti, desi

ar fi cam incorect din partea mea sa admit ca ai putea avea dreptate.

Spun doar ca n-ar trebui niciodata, dar niciodata sa spui asta in fata

copilului sau a altcuiva (in caz ca ajunge candva la urechile lui).

Pastreaza-ti comentariul pentru gandurile tale cele mai intime chiar

si cand se ridica de la masa pentru a treia oara la rand fara sa

stranga masa (nici vorba sa te ajute sa speli vasele).

CEEA CE TREBUIE SA FACI

ESTE SA LE CONDAMNI

COMPORTAMENTUL,

NU PE EI CA PERSOANE.

Etichetele pozitive sunt cu totul alta mancare de peste. Atata

timp cat exprima adevarul (nu pune prea multa presiune pe copilul

tau facandu-l sa incerce sa atinga niste standarde inaccesibile pentru

el), etichetele pozitive il vor incuraja pe copil sa se comporte in

conformitate cu ele - atent, grijuliu, curajos sau harnic.

De fapt, uneori poti folosi etichetele pozitive pentru a consolida

un comportament bun intr-un moment cand acesta tocmai a lipsit:

"Am fost chiar surprins sa vad ca te porti atat de necioplit. Intotdeauna

te-am considerat o persoana foarte politicoasa." Ii reasigura

ca n-ai renuntat la parerea buna pe care o ai despre ei, deci nu-i tarziu

sa se comporte conform etichetei "politicos".

REGULA 36

Nu te pune in

situatii fara iesire

Of, sunt groaznic la Regula asta. Si numai pentru ca sunt o persoana

foarte spontana (asta-i scuza mea). Vorbesc, vorbesc si la un

moment dat - bang! Pana sa-mi dau seama ce mi-a iesit pe gura, am

si facut o amenintare idioata pe care nu o pot respecta nicicum. De

curand i-am spus fiului meu ca, daca se poarta in continuare urat, ii

interzic sa se mai uite la televizor pentru un an intreg. Evident,

amenintarea e foarte greu de pus in practica, absolut disproport

ionata fata de greseala copilului, iar respectarea ei n-ar fi in interesul

nimanui. Pe unde sa scoti camasa?*

Din fericire, nu sunt aici ca sa-ti spun sa fii ca mine. Nu fac decat

sa-ti comunic ceea ce am invatat urmarind alti parinti, multi dintre

ei mai buni decat mine. Imi dau seama cand gresesc si sunt mult mai

bun decat eram inainte (ei, am zbarcit-o in cazul asta, cu televizorul).

Si, precum stii, asta e cheia pentru a fi un Parinte - stim cand

mai avem de invatat si continuam sa ne straduim.

Bineinteles, marea problema cu interzicerea accesului la televizor

pentru un an este aceea ca amenintarile sau pedepsele promise trebuie

intotdeauna respectate. Daca-i spui copilului ca va sta toata seara in

casa daca nu pune piesele de puzzle in cutiile lor, asigura-te ca,

intr-adevar, daca nu pune piesele la loc nu iese afara sub nicio forma.

* Pentru raspuns, citeste Regula 38.

Altfel, evident, n-o sa-ti mai ia in seama amenintarile din moment

ce va descoperi ca sunt simple vorbe.

Un prieten de-al meu nu reusea sa-si respecte niciodata promisiunile

si, drept urmare, copiii lui cam scapasera de sub control.

Dupa o conversatie cu un prieten intelept care l-a luminat putin, a

incercat o alta abordare. In timpul unei vacante, l-a amenintat pe

fiul sau: "Daca nu incetezi, maine nu mai mergi cu noi la surf."

Pustiul probabil ca s-a gandit: "Ha, ba o sa merg, tata nu face niciodata

ce spune, plus ca daca eu nu merg la surf, cineva va trebui sa

stea acasa cu mine."

Ceea ce pustiul nu stia era ca tatal lui chiar vorbea serios. Asa

ca, dupa ce copilul a continuat sa se poarte in acelasi fel, tatal s-a

tinut de cuvant. Si a ramas acasa cu el. Nu numai ca pustiul a pierdut

ziua de surf, dar a trebuit sa-si petreaca intreaga zi cu un tatic

cu capsa pusa, caruia nu-i convenea deloc ca sta acasa din cauza

comportamentului fiului sau. Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca

lectia a fost foarte eficienta, iar prietenul meu s-a simtit incurajat

sa-si respecte amenintarile in continuare.

Asa ca intotdeauna du-ti amenintarile la bun sfarsit si nu te

pune in situatii fara iesire facand promisiuni pe care nu esti sigur ca

le poti respecta. Gandeste inainte de a vorbi (nota pentru mine

insumi: trebuie sa ma straduiesc mai mult pentru Regula asta).

COPILUL N-O SA-TI MAI IA

IN SEAMA AMENINTARILE

DIN MOMENT CE VA DESCOPERI

CA SUNT SIMPLE VORBE.

REGULA 37

Daca-ti pierzi

cumpatul, tu esti

cel care pierde

Copiii nostri invata sa se comporte privindu-ne pe noi. Daca

spunem "multumesc" si "te rog", vor invata sa faca le fel (in timp).

Daca ne imbatam pulbere inainte de micul dejun, vor considera ca

asa e normal. Iar daca ne pierdem cumpatul cand altii nu fac ceea ce

vrem noi sa faca, vor gandi ca acesta este comportamentul corect.

In majoritatea cazurilor e destul de usor sa ne purtam asa cum

vrem sa se poarte si copiii nostri. Dar exemplul pe care-l oferi este

critic atunci cand tensiunea incepe sa-ti creasca - adica tocmai cand

e asa de greu sa fii un bun exemplu (fir-ar sa fie!). Deci cum react

ionezi atunci cand copilul te contrazice? Reusesti sa ramai calm, sa

nu ridici vocea si sa asculti ce are de spus? Nu e usor, Dumnezeu ne

e martor, dar e singurul mod in care poti obtine o reactie similara.

In majoritatea cuplurilor, habar n-am din ce motiv, unul dintre

parinti e mai inclinat spre a-si pierde cumpatul cu copiii decat celalalt.

Daca acela esti tu, n-o lua ca pe un esec - comportamentul tau

e cat se poate de normal. Dar trebuie sa intelegi ca ori de cate ori iti

pierzi firea cu copiii, de fapt aprobi in felul asta reactiile de acelasi

fel din partea lor. De fapt tu esti cel care pierde. De asemenea, de

fiecare data distrugi cate putin din relatiile lor viitoare - copiii cresc

gandindu-se ca urland obtii ceea ce vrei si ca acesta este modul standard

de gestionare a conflictelor.

Acelasi lucru se aplica, apropo, loviturilor. Indiferent care e

opinia ta despre bataie, un lucru e clar: nu functioneaza. Transmite

copiilor mesajul ca, in final, lovindu-i pe oameni obtii ceea ce vrei.

Daca-ti lovesti copiii luat de val, ii lasi sa vada ca ti-ai pierdut controlul.

Asta e destul de inspaimantator pentru copii, la fel cu a le

transmite ca e in regula sa-ti pierzi controlul si sa fii agresiv. Daca ii

lovesti cu sange rece, asta arata ca te-ai gandit si ai ajuns la concluzia

ca agresiunea este solutia.

Daca-ti lovesti copiii des, ii vei distruge emotional si ii vei trans-

forma in batausi. Si daca te-ai hotarat sa nu-i lovesti decat foarte rar,

de ce sa-i mai lovesti de fel? Parerea mea e ca daca ai inceput sa-ti

lovesti copilul, e greu sa hotarasti unde sa te opresti. Parintii nu au

nevoie sa-si loveasca copiii pentru a se intelege cu ei.

DACA AI INCEPUT

SA-TI LOVESTI COPILUL,

E GREU SA HOTARASTI

UNDE SA TE OPRESTI.

Cum procedezi daca simti cum te umpli de furie si stii ca esti pe

cale sa izbucnesti? Invata sa recunosti semnele cat mai de timpuriu,

astfel incat sa poti alege un alt tip de reactie. Daca nu reusesti, fugi!

Repede, daca e nevoie. Iesi onorabil din situatie atata timp cat mai

poti - eu numesc asta "pauza pentru parinti". Daca ai copii mici,

asigura-te ca raman in siguranta (daca e nevoie, ia-i si pune-i

intr-un loc sigur) si apoi retrage-te - daca e cazul la o distanta suficient

de mare incat sa nu-i mai auzi - pana te calmezi si iti recapeti

fortele pentru a intra din nou pe "campul de lupta". Pana atunci,

probabil ca pustii isi vor fi depasit oricum momentul de rebeliune.

REGULA 38

Cere-ti scuze

daca ai gresit

Unul dintre lucrurile pe care ar trebui sa-l fi retinut pana acum*

este acela ca modul in care ne purtam este cel mai puternic model

pe care copiii nostri il au pentru propriul lor comportament. Spuneam

mai devreme ca daca nu vrei ca pustii tai sa-si piarda cum-

patul, nici tu nu trebuie sa ti-l pierzi pe al tau, iar daca vrei sa spuna

"te rog" si "multumesc" trebuie sa fii la fel de politicos cu ei. Ei bine,

acum este vorba despre un alt lucru pe care trebuie sa fii capabil

sa-l faci cu copiii tai, un lucru care li se pare teribil de dificil unor

parinti (ai fi uimit sa afli cat de multi).

Banuiesc ca sentimentul este ca daca admiti ca ai gresit,subminezi

increderea copilului in atotputernicia ta. Daca spui "imi pare

rau", el va realiza ca nu esti perfect. Ei bine, am noutati! E doar

o problema de timp pana cand copiii isi dau seama singuri de lucrul

asta. Ai putea la fel de bine sa-i "dezamagesti" cu blandete aratandu-

le, din cand in cand, ca nu esti Dumnezeu si ca faci si tu greseli.

Cu cat esti mai dispus sa-ti ceri iertare cand gresesti, cu atat pustii

tai vor observa ca nu te desconsidera nimeni daca admiti ca n-ai avut

dreptate. Si vor vedea, de asemenea, ca oricine face greseli si ca nu trebuie

sa-ti fie rusine sa recunosti cand ai gresit. Da, trebuie sa fii

constient de greseala, sa fii capabil sa o indrepti, dar sa nu-ti fie rusine.

* Presupun ca citesti cartea in ordine si nu incepi de aici.

Copiii tai trebuie sa-si ceara instinctiv iertare atunci cand isi dau

seama ca au ranit, ofensat, suparat sau deranjat pe cineva.

COPIII TAI TREBUIE

SA-SI CEARA INSTINCTIV

IERTARE ATUNCI CAND

ISI DAU SEAMA CA

AU RANIT, SUPARAT

SAU DERANJAT PE CINEVA.

As putea adauga ca unii adulti au probleme in a-si cere iertare

oricui, cu atat mai mult copiilor lor. Daca ai o problema in a-ti recunoas

te greselile, ocupa-te de problema acum, inainte ca pustii tai sa

ajunga sa te imite.* Perioada in care esti parinte este minunata pentru

a-ti depasi punctele slabe inainte de a le transmite mai departe

generatiilor urmatoare.

Iti amintesti ca in Regula 36 povesteam cum i-am interzis fiului

meu sa se uite la televizor un an de zile? Singurul mod de a iesi cu

fata curata a fost sa-i spun drept: "Imi pare rau, am facut o greseala.

M-am enervat, ceea ce n-ar fi trebuit sa fac, si ti-am dat o pedeapsa

absurda. Ar fi trebuit sa-ti spun ca n-o sa ai voie la televizor o

saptamana daca ai sa continui sa fii nepoliticos cu mine." Poate

putin umilitor, dar macar am dres-o!

* Realizez acum ca, prin definitie, daca asa esti tu, nu vei admite ca gresesti. Insa

am incredere in faptul ca esti suficient de Parinte incat sa incepi de undeva. Hai!

Stii ca poti

REGULA 39

Primeste-i inapoi

cu caldura

OK, deci te-ai certat cu copilul. Poate te-ai descurcat bine, poate

nu (esti om si tu). Dar esti un Parinte, deci prea rau nu poate sa fie.

Pustiul tau, pe de alta parte, a fost exilat in camera lui.

Ce se intampla in continuare? Este foarte important si am creat

o Regula distincta pentru ca am vazut prea multi parinti gresind.

Copilul vine inapoi plin de remuscari, chiar cerandu-si iertare, iar

parintele se repede din nou asupra lui reamintindu-i cat de urat s-a

purtat. Urmatorul lucru pe care-l face copilul este sa intre in defensiva,

sa dea contraargumente si sa sfarseasca prin a fi trimis iar in

camera lui. Eventual, parintele nu mai vorbeste deloc cu el si sta

imbufnat.

Procedand astfel ii rapesti copilului posibilitatea de a scapa de

remuscari. Am auzit recent un parinte spunandu-i copilului care-si

ceruse iertare: "Important nu e sa-ti ceri iertare. Important e sa nu

mai faci asta din nou." Adevarat, bineinteles, dar nu era momentul

potrivit sa spuna asta. Bietul copil simtea in mod evident ca inca

n-a scapat de necazuri si ca nu este iertat si i-am vazut fetisoara

incretindu-se de plans.

De departe, lucrul cel mai important este ca pustiul tau sa simta

ca-l iubesti in continuare. El trebuie, de asemenea, sa stie ca are un

rost sa-si ceara iertare si sa doreasca sa-si schimbe comportamentul.

Daca tu esti in continuare suparat pe el, de ce sa se mai osteneasca?

Asa ca, atunci cand lupta s-a sfarsit, arata-i ca e iubit si ofera-i afect

iunea ta. Si arata-i ca apreciezi scuzele lui si capacitatea sa de a

recunoaste ca este responsabil (macar partial) de disputa voastra.

DE DEPARTE, LUCRUL

CEL MAI IMPORTANT ESTE CA

PUSTIUL TAU SA SIMTA

CA-L IUBESTI IN CONTINUARE.

Bineinteles, s-ar putea sa simti nevoia sa mai discuti despre problema

respectiva cu copilul - fie despre subiectul din cauza caruia

v-ati contrazis, fie despre modul in care a reactionat. In regula, dar

nu o face acum. Pastreaza discutia pentru mai tarziu, cand prietenia

voastra va fi restabilita. Daca copilul este mai mare, ii poti spune ca

o sa discutati mai tarziu sau poti pur si simplu sa ataci subiectul alta

data, intr-un moment mai potrivit - in masina (n-are unde sa fuga),

sau poate la culcare. Dar niciodata in fata altei persoane care n-a fost

implicata - frati/surori, alte rude sau prieteni.

Daca te stii unul dintre aceia caruia ii place sa despice firul in patru,

rezista tentatiei de a aborda din nou si din nou subiectul certei, cu

exceptia cazurilor in care este strict necesar, mai ales cu adolescentii.

Majoritatea copiilor stiu foarte bine unde au gresit si discutiile nesfars

ite de dupa fiecare cearta nu vor face decat sa-i sacaie. Pentru ei, o

astfel de discutie nu e un lucru usor de suportat, asa ca nu-i face sa

treaca prin asta decat daca este cu adevarat necesar. Bineinteles, trebuie

in continuare sa rezolvi problema initiala, dar pastreaza rezolvarea

pentru un moment in care veti fi amandoi mai veseli.

REGULA 40

Dreptul

la exprimare

Poate ca simti ca viata ta ar fi mai usoara daca copiii s-ar comporta

mereu rezonabil. Nu tu certuri, nu tu lacrimi, nu tu accese de

furie. Ai dreptate, ti-ar fi mult mai usor. Dar pentru copii n-ar fi bine

sa fie asa tot timpul. Ei au emotii puternice si trebuie sa fie capabili

sa si le exprime. Cand sunt suparati, trebuie sa li se permita sa ex-

prime faptul ca sunt suparati. Treaba ta este sa-i inveti sa se exprime

intr-un mod acceptabil, si nu sa-si reprime sentimentele indiferent

de situatie.

Cunosc familii in care copiii sunt certati pentru ca sunt suparati,

indiferent de modul in care si-au manifestat supararea. Sigur, ei trebuie

sa invete sa fie suparati fara a fi agresivi, abuzivi sau ameninta

tori, dar totusi trebuie sa li se permita sa se simta suparati si sa

spuna acest lucru. Furia poate fi justificata, iar copiilor trebuie sa le fie

clar ca isi pot exprima astfel furia fara sa fie certati pentru asta. Ei au

nevoie sa auda: "Imi dau seama exact de ce esti suparat, dar nici chiar

in aceste conditii nu ai voie s-o injuri pe sora ta."

Un copil caruia nu i se permite sa-si exprime sentimentele nu va fi

in stare sa se debaraseze de ele - chiar si adultii se lupta cu problema

asta. Tot ce poate face un copil este sa si le infraneze, ceea ce poate

duce la probleme emotionale si chiar fizice. Mai mult, copilul va deveni

un adult care nu poate spune ce simte, ceea ce se poate dovedi

extrem de daunator in tot soiul de relatii, mai ales in cele apropiate.

Oamenii care au crescut fara certuri nu pot intelege ca dupa o

cearta totul poate fi din nou in regula. Asa ca nu-si contrazic partenerul

de teama ca acesta ii va parasi. Ceea ce inseamna ca problemele

raman necomunicate si prin urmare nerezolvate, apar resentimente,

sentimentele sunt reprimate si stim bine ca toate astea sunt

nesanatoase.

Stiu ca suntem inca la sectiunea despre disciplina, dar fiindca

tot discutam despre exprimarea sentimentelor, vreau sa subliniez

cat de important este plansul pentru copii. Si pentru adulti, apropo.

Nu sunt multi parintii care-si apostrofeaza copiii cand plang, dar

am auzit destui spunand: "Nu te mai purta ca un bebelus" sau

"Haide, nu-i chiar asa rau." Ei bine, evident ca pentru ei chiar este

asa rau, altfel n-ar plange, nu-i asa? Vor invata curand, la scoala, sa

nu planga atunci cand nu e cazul, asa ca nu-ti mai face griji pentru

asta. Am invatat cu multi ani in urma de la un prieten foarte drag ca

reactia corecta atunci cand cineva plange (inclusiv un adult) nu este:

"Haide, gata, nu mai plange", ci: "Asa. Plangi si descarca-te."

UN COPIL CARUIA

NU I SE PERMITE

SA-SI EXPRIME SENTIMENTELE

NU VA FI IN STARE

SA SE DEBARASEZE DE ELE.

REGULI

PRIVIND

PERSONALITATEA

Intreaba pe oricine are mai multi copii si-ti va spune ca acestia

sunt, clar, diferiti. Da, copiii pot avea aceiasi parinti biologici, pot

creste in aceeasi familie, se pot duce la aceeasi scoala, pot merge in

aceleasi vacante si totusi sa fie persoane complet diferite.

Asta are implicatii asupra modului cum ii cresti. Scopul tau e sa

le scoti la iveala individualitatea, nu sa-i transformi in ceea ce ai

vrea tu sa fie. Ei, dar stii deja asta, doar esti un Parinte. Bun, dar cum

procedezi? Despre asta este vorba in urmatorul grup de Reguli.

Urmeaza-le si le vei permite copiilor tai sa devina oamenii minunat

i, independenti, siguri pe sine, cu gandire libera, asa cum au

fost intotdeauna predestinati sa devina.

101

REGULA 41

Descopera stimulentele

care functioneaza

pentru copiii tai

Unul dintre copiii mei poate fi convins sa faca aproape orice, daca

el crede ca te va dezamagi nefacand lucrul respectiv. Este cu adevarat

util, desi trebuie sa am mare grija sa nu-l santajez emotional.* Vrea cu

disperare sa placa, iar eu pot folosi asta ca sa-l motivez. Bineinteles,

dupa ce a terminat ce a avut de facut, trebuie sa nu uit sa-i spun cat

de multumit, impresionat, incantat, miscat sunt de el.

Altuia dintre copiii mei nu-i pasa nici cat negru sub unghie de

incantarea sau dezamagirea mea. Din partea lui, asta e doar problema

mea. In schimb, isi doreste foarte mult sa para matur si sa fie

privit ca fiind responsabil. Asa ca asta-i parghia pe care o folosesc

pentru a-l motiva.

Copiii mei sunt motivati de lucruri diferite, nu neaparat aceleasi

lucruri care ma motiveaza pe mine (desi vad ca ciocolata merge

aproape la oricine - dar sigur ca nu ne putem motiva copiii folosind

dulciuri, Regula 27).

* Fir-ar sa fie, n-am inclus Regula "Nu-ti santaja emotional copilul". Hai s-o numim

Regula 411/2. Si descopera tu singur de ce e atat de rau sa n-o respecti.

102

Unele sunt stimulente emotionale - aprobarea, sa fii privit ca un

adult, aprecierea. Altele sunt stimulente mai specifice care sa-l incurajeze

pe pustiul tau sa faca ceea ce vrei - mai multa responsabilitate,

prestigiu, bani, libertate. Cu alte cuvinte, copiii pot fi rasplatiti

prin a fi lasati sa gateasca pentru toata familia, prin niste haine noi

care cred ei ca le vor spori prestigiul printre prieteni sau printr-o ora

de culcare mai inaintata.

Ideea e ca nu poti folosi aceleasi vechi stimulente cu fiecare copil,

pentru ca nu vor functiona. Nu numai ca nu vei obtine ceea ce are

fiecare mai bun de oferit, dar nici ei nu vor capata ceea ce isi doresc

cu adevarat. Asa ca trebuie sa te gandesti care stimulente functioneaza

pentru fiecare dintre copiii tai si sa descoperi modalitati de a

le folosi. Recompensele pe care le folosesti se vor schimba pe masura

ce copiii cresc, dar probabil vei descoperi ca pustiul tau de 2 ani care

iubeste libertatea s-a transformat intr-un adolescent care iubeste libertatea.

Desi s-ar putea sa nu-l mai motiveze faptul ca ii permiti sa

urce scarile fara ca tu sa-l tii de mana.

In paranteza fie spus, in rarele ocazii cand vei considera necesar

sa folosesti "motivarea negativa", copiii tai vor reactiona la ameninta

ri diferite. Unuia s-ar putea sa nu-i pese ca nu-i mai dai bani de

buzunar timp de o saptamana, in timp ce altul ar putea fi devastat.

Va fi vorba despre aceleasi principii pe care le valorifici in cazul

motivarii pozitive: libertate, bani, prestigiu, aprobare.

In concluzie, nu presupune ca pustii tai sunt la fel unul cu celalalt

sau la fel cu tine. Uneori dureaza destul de mult pana sa descoperi

care este stimulentul potrivit pentru fiecare, dar daca te gandes

ti si experimentezi suficient, vei gasi intotdeauna ceva.

103

NU POTI FOLOSI

ACELEASI VECHI STIMULENTE

CU FIECARE COPIL,

PENTRU CA NU VOR FUNCTIONA.

104

REGULA 42

Fiecare copil ar

trebui sa aiba un

domeniu in care

sa stie ca exceleaza

Am un var care are dizabilitati severe de invatare si o coordonare

slaba din punct de vedere fizic, ceea ce face ca arta, sportul sau

chiar joaca sa fie extrem de dificile pentru el. Sincer, multi ani a fost

greu sa-mi dau seama care este punctul lui forte. Fratele lui era un

muzician foarte talentat, caruia ii placea sa asculte muzica si, cu timpul,

a devenit clar ca, desi John nu putea sa cante la un instrument,

asa cum facea fratele lui, avea un simt special pentru muzica, in sensul

ca recunostea extrem de usor orice melodie. Daca puneam o caseta

in masina, dupa doua masuri incepea sa cante primul vers al

melodiei. Asadar iata ca si el este foarte bun la ceva - ar putea oricand

castiga "Recunoaste melodia!", impotriva oricui.

Majoritatea copiilor sunt mult mai norocosi - ei nu au soarta atat

de potrivnica. Dar exemplul de mai sus demonstreaza faptul ca pana

si copiii cei mai napastuiti au punctele lor forte. Copilul tau are

nevoie sa stie ca e bun la ceva, pentru respectul fata de sine. Daca vrei

ca el sa creasca simtind ca poate aduce ceva concret, pozitiv, in lumea

din jurul sau si sa fie mandru de asta, atunci de aici trebuie sa incepi.

105

Pe masura ce trece timpul, va capata increderea de a gasi alte lucruri

la care este, de asemenea, bun. Unii pusti sunt buni la o gramada de

lucruri, altii doar la unul sau doua care conteaza cu adevarat pentru

ei. Treaba ta este sa-ti urmaresti continuu copiii pana gasesti lucrul

acela in care ei exceleaza si sa te asiguri ca sunt constienti de el.

GASESTE LUCRUL ACELA

IN CARE EI EXCELEAZA

NU TREBUIE SA FIE CEVA

ACADEMIC

SAU IN LEGATURA CU SCOALA.

Nu trebuie sa fie ceva academic sau in legatura cu scoala

(muzica, sport, arta), desi acestea sunt domenii foarte potrivite. Ar

putea fi faptul ca are o memorie excelenta si iti poate aminti toate

lucrurile pe care ai uitat sa le pui pe lista de cumparaturi. Sau poate

ca este persoana cea mai organizata din familie si singurul care

reuseste sa pastreze DVD-urile in ordine. Sau poate gateste niste

macaroane cu branza delicioase, sau se intelege foarte bine cu animalele.

Ai gija ca el sa stie ca exceleaza in domeniul respectiv si -

aproape mai important - asigura-te ca stie ca tu stii ca exceleaza.

Apropo, in cazul fratilor mai mici din cadrul unei familii, Regula

devine mai importanta. Copiii cei mari fac in general o multime

de lucruri mai bine decat fratii lor mai mici, pentru mult timp.

Daca ai mai multi copii, este destul de greu pentru cei mici sa

straluceasca (eu am fost numarul cinci, asa ca stiu despre ce vorbesc).

Deci asigura-te ca cei mici reusesc si ei sa-si gaseasca nisa.

106

REGULA 43

Invata sa apreciezi

trasaturile de

caracter care iti

amintesc de altcineva

Cand fiica mea era mai mica, imi amintea de ambele ei bunici.

(De defectele lor.) Nu vreau s-o jignesc in niciun fel, dar, daca as fi

avut posibilitatea de a alege, nu cred ca asta as fi ales sa creez (cel

putin nu sa semene cu AMANDOUA). Pe masura ce crestea imi

amintea din ce in ce mai mult de bunicile ei. Bineinteles ca mostenise

si unele dintre calitatile lor, dar nu observam asta. Defectele

erau cele care se aruncau ostentativ in fata mea.

Cu toate astea, era fiica mea. Si o iubeam neconditionat. Asa ca

am invatat sa iubesc la ea acele trasaturi pe care la inceput era greu

sa le remarci. Stiu, nu e usor, dar trebuie sa faci asta intrucat nu-ti

poti invinui copiii pentru mostenirea lor genetica. Macar am devenit

mai intelegator fata de bunicile ei

Cel mai greu e sa inveti sa iubesti o calitate care iti aminteste de

fostul tau partener. Daca esti divortat sau despartit, copiii iti vor

aduce mereu aminte de "fostul", iar tu trebuie sa inveti sa iubesti

aceasta latura a lor, chiar daca o urasti in celalalt parinte.

107

Nici eu nu am toate raspunsurile, iar subiectul asta este unul

dificil. Dar pot sa-ti spun ce ma ajuta pe mine. Mi-am dat seama,

intr-un final, ca nu exista trasaturi de caracter 100% negative; conteaza

cu adevarat doar felul in care oamenii isi folosesc inclinatiile

naturale. Cunosc o doamna care, copil fiind, era incredibil de incapat

anata. Vreau sa spun - din cale-afara de incapatanata. A crescut

si a devenit aparatoare a drepturilor celor nevoiasi. Trebuie sa fii

incredibil de incapatanat si de hotarat ca sa reusesti sa schimbi ceva

in lumea politicienilor carora se pare ca nu le pasa. Intre timp, in

viata personala s-a imblanzit si a devenit o tanara incantatoare. De

obicei, spunem ca incapatanarea este o trasatura negativa, nu-i asa?

Ei bine, nu si in cazul ei.

NU EXISTA

TRASATURI DE CARACTER

100% NEGATIVE.

Doar pentru ca pustiul tau iti aminteste de mama lui sau de tatal

tau, sau de matusa Betty nu inseamna ca isi va folosi in acelasi fel

insusirile. Asa ca nu e nevoie sa le respingi. Stii ce ai de facut:

insufla-i valorile care ii vor asigura folosirea inteleapta a talentelor

sale naturale.

108

REGULA 44

Cauta similitudinile

dintre voi

Mda, cu anumiti copii poti sa sari direct la Regula urmatoare.

Uneori, copilul iti aminteste de tine in mod constant, iar greutatea

in cazul asta e doar sa-ti aduci aminte ca el nu gandeste chiar intotdeauna

la fel cu tine.

Dar unii copii sunt exact pe dos. Te uiti la ei si te intrebi serios

cum e posibil sa fie ai tai. Nu ai absolut nimic in comun cu ei si n-ai

nici cea mai vaga idee despre modul in care functioneaza mintea lor.

De cele mai multe ori nu le intelegi comportamentul si pace. De ce

ar izbucni cineva in lacrimi atunci cand te infurii, te intrebi tu, in loc

sa-ti raspunda? Cum de prefera sa se joace cu moluste si cu paianjeni

cand tu nu suporti nici sa te gandesti la aceste creaturi?

Evident, n-ai niciun motiv sa ii iubesti pe acesti copii mai putin

decat pe ceilalti. Dar uneori s-ar putea sa-ti fie greu sa faci fata momentelor

lor mai emotionale atunci cand acestea sunt de neinteles

pentru tine. Poate ca partenerul tau se descurca mai bine pentru ca

se identifica mai usor cu ei, dar asta nu face decat sa sublinieze

diferenta.

Eu stiu exact ce simti in astfel de cazuri, pentru ca am fost in

aceasta situatie. Gandeste-te ca 50% din genele copilului provin de

la tine, asa ca trebuie sa recunosti ceva trasaturi de caracter. Gaseste

aceste similitudini pentru ca, daca nu le gasesti, copilul ar putea

109

interpreta lipsa ta de empatie cu lipsa dragostei. Mai ales daca are

frati sau surori, ar putea realiza, inconstient, ca pari mai apropiat de

celalalt/ceilalti copil/copii. Poate fi dificil, mai ales daca esti si de

sex opus lui.

Oricine are un copil adoptat iti va spune cat e de important sa gases

ti o lungime de unda comuna. Multi parinti adoptivi se straduiesc

foarte mult in sensul asta, pentru ca sunt suficient de destepti incat

sa-si dea seama ca e vital sa gaseasca un teren comun cu copiii lor. E

adevarat, unii dintre noi ne simtim atat de diferiti de copiii nostri

biologici incat trebuie sa facem acelasi efort pentru a ne conecta cu ei.

Prin urmare, continua sa cauti pana gasesti. Bineinteles, copiii se

schimba si uneori un copil cu care iti era foarte greu sa te identifici

ajunge sa-ti semene din ce in ce mai mult pe masura ce creste. Dar nu

conta pe asta. Gaseste interese comune, descopera ca va plac aceleasi

carti, intreaba-ti parintii ce asemanari observa intre voi. Straduieste-te

sa-ti faci timp numai pentru voi doi si vezi daca aveti ceva gusturi

comune, chiar daca personalitatile voastre par total opuse.

Daca faci toate astea, copilul tau se va simti iubit si va simti ca face

parte din familie, ceea ce este foarte important. Iar bonusul va fi ca

deseori de la copiii cei mai diferiti de tine ai cele mai multe de invatat.

50% DIN GENELE COPILULUI

PROVIN DE LA TINE,

ASA CA TREBUIE

SA RECUNOSTI CEVA

TRASATURI DE CARACTER.

110

REGULA 45

Gaseste la ei

calitati pe care

sa le admiri

N-are niciun rost sa traiesti daca nu inveti permanent. Ai putea

foarte bine sa dai ortul popii acum. Unul dintre cele mai bune lucruri

care ti se intampla ca parinte este acela ca poti invata atat de

multe de la copiii tai.

Ar fi tare plictisitor daca pustii tai ar fi exact ca tine. Unde ar mai

fi distractia? Deci nu te astepta sa fie ca tine, pentru ca nu vor fi. Si

nici lor nu le vor conveni lucrurile pe care le faci tu. Daca iti place

cricketul, ei vor fi microbisti. Daca esti innebunit dupa haine, ei nu

vor mai iesi din blugii lor nespalati de 4 luni. Asta e meseria lor.

Sunt programati sa se separe de tine si vor face asta din ce in ce mai

intens pe masura ce cresc, actionand diferit si petrecandu-si timpul

in alte moduri decat o faci tu.

AR FI TARE PLICTISITOR

DACA PUSTII TAI

AR FI EXACT CA TINE.

111

Asadar, in loc sa-ti para rau vazand cum copiii merg pe o alta

cale decat tine, bucura-te pentru ceea ce poti invata de la ei. Pustii

tai iti pot arata lucruri de care n-ai auzit, la care nu te-ai gandit - si

ce incantati sunt sa te poata invata ceva ce tu nu stii sau nu poti sa

faci! Te pot invata lucruri cu adevarat interesante (si ma refer aici

mai ales la tehnologie). Si, cel mai placut, copiii tai se pot purta asa

cum ti-ar placea si tie sa te porti. Da, pustii se pot descurca de minune

in situatii cu care tu te-ai luptat dintotdeauna.

Sunt atatea de admirat la orice copil, iar admiratia ta va insemna

mai mult pentru el decat a oricui altcuiva (chiar daca nu vrea sa

recunoasca). Unul dintre copiii mei spune oamenilor in fata, deschis

si franc, ceea ce gandeste, fara sa-i pese daca ceilalti il plac sau il

aproba. Mie lucrul asta mi se pare cat se poate de natural, dar mama

lui, careia i-a fost intotdeauna greu sa se impuna si care a fost

blestemata* cu o puternica nevoie de a se face placuta chiar si de

catre oameni de care nu-i pasa, il admira enorm pentru abilitatea sa

de a fi clar si de a se impune. (Destul de amuzant este ca ea nu mai

e la fel de admirativa cand eu fac exact acelasi lucru.)

Mai am si un alt copil, care este diplomatul suprem. Eu ma

sfortez sa fiu cat de cat diplomat atunci cand este cazul, dar nu ma

simt confortabil. Pe cand la el totul vine natural si sunt deseori uimit

de tacticile pe care le adopta pentru a dezamorsa potentiale conflicte.

Daca nu reusesc sa invat de la el, n-am sa mai invat niciodata,

pentru ca el este cel mai bun exemplu pe care-l stiu si mai e si permanent

sub nasul meu.

* Sunt vorbele ei, nu ale mele.

112

REGULA 46

Lasa-i sa fie mai

buni decat tine

Imi amintesc ca intr-o vacanta am vazut odata un parinte straduindu-

se cu disperare sa-si bata la tenis fiul adolescent. Baiatul incerca

sa castige, dar taica-sau era si mai hotarat sa reziste. Tatal era

rosu la fata, gafaia si asuda, dar trebuia sa loveasca mingea inapoi

peste plasa cu orice pret. Si a reusit. In cele din urma a castigat si au

parasit terenul, tatal aratand stors de puteri, dar infatuat, si fiul -

resemnat. Imi imaginez ca era obisnuit.

Mi-a parut rau pentru el. Pentru tata, vreau sa spun. Satisfactia

de moment a castigului nu se compara cu satisfactia de durata de a

vedea incantarea pe fata copiilor atunci cand te intrec. M-am consolat

cu gandul ca era doar o problema de timp. Pustiul juca bine si,

mai devreme sau mai tarziu, pe masura ce el va deveni mai puternic,

iar tatal lui va imbatrani, ii va veni si lui randul.

Acum, si tu, si eu stim ca acesta nu era un Parinte. Si inca nu

ti-am spus ca nici macar nu-si incuraja fiul - banuiesc ca era prea

ingrijorat ca ar fi putut fi invins. Sigur, nu-i poti lasa intotdeauna pe

copii sa te intreaca la absolut orice - ar fi ingrozitor de arogant din

partea ta. Poti s-o faci cand au 2 ani, dar nu-i mai poti pacali cand

au 12. Dar pot si ei castiga din cand in cand; tot ceea ce trebuie sa

faci este sa nu te straduiesti atat de absurd de tare ca tatal cu tenisul.

Si ii poti incuraja atunci cand pierd: "Cand o sa ai lovitura de rever

la fel de buna ca forhendul, n-o sa mai am nicio sansa."

113

Iar daca la tenis nu sunt inca asa de buni ca tine, du-te si

catara-te in copaci cu ei. Sau inoata. Sau faceti impreuna prajituri.

Sau cantati la pian. Sau jucati jocul preferat la PlayStation. Gaseste

ceva ce ei fac mai bine decat tine si faceti impreuna lucrul acela. Este

cu mult mai distractiv decat sa castigi (cel putin cand e vorba despre

copilul tau).

Si inca ceva. Ce crezi ca l-a invatat tatal tenisman pe copilul lui

despre cum sa piarda? Nimic. Zero. Canci. Tot ce i-a comunicat a

fost: "Ai grija ca asta sa nu ti se intample niciodata." Si-a ratat sansa

de a-i demonstra copilului cum sa piarda cu gratie. De fapt, nu-i asa

de rau sa pierzi atata vreme cat stii cum sa pierzi.

NU-I ASA DE RAU

SA PIERZI ATATA VREME

CAT STII CUM SA PIERZI.

114

REGULA 47

Atitudinea este la

fel de importanta

ca realizarile

Pentru ce-ti lauzi cel mai mult copilul? Note bune la scoala?

Rezultate bune la examene? O medalie la sport? Castigarea concursului

la muzica?

Bravo! Daca esti un Parinte, te-ai prins ca asta este o intrebarecapcana

si ca raspunsul ar trebui sa fie: pentru niciuna dintre cele de

mai sus. Bineinteles ca este important sa-ti feliciti copiii pentru toate

aceste realizari. Conteaza pentru ei si ar fi cu adevarat necajiti daca nu

ti-ar pasa. Dar lucrurile pentru care merita cele mai multe laude au

de-a face cu atitudinea si cu comportamentul lor, nu cu realizarile.

Stiu o fetita care chiar se lupta sa se poarte frumos. Vrea cu adeva

rat, dar este asa de plina de energie incat uneori pur si simplu nu

poate fi cuminte. Din nefericire pentru ea, are o sora mai mare care

se comporta perfect. Uneori, oamenii le compara si remarca ce diferenta

e intre cele doua surori si cat de frumos se poarta cea mare spre

deosebire de cea mica (imi face placere sa spun ca parintii lor au

atata minte incat sa nu faca astfel de comentarii). Imi pare rau pentru

cea mica, vad ca se straduieste atat de mult sa fie cuminte. Sora

ei, in schimb, nu se straduieste deloc. Deci, care merita mai multe

laude? (Apropo, intorcandu-ne la Regula 32, acesta este un exemplu

115

excelent de eficienta a motivarii pozitive. Fetita se straduieste mult

mai mult atunci cand oamenii remarca ce frumos s-a purtat.)

Lucrurile pentru care il lauzi sau il recompensezi pe copil ii spun

multe despre ceea ce tu consideri ca este important in viata. Il ajuta

sa-si defineasca valorile. Asadar, daca ii lauzi realizarile, rezultatele

scolare, premiile, succesul, ii comunici ca acestea sunt lucrurile care

conteaza (si il presezi sa continue sa obtina rezultate tot mai bune,

premii, succes). In timp ce daca lauzi efortul, perseverenta, progresul,

diplomatia, integritatea, onestitatea - iata in ce va crede copilul tau.

LUCRURILE PENTRU CARE IL

LAUZI SAU IL RECOMPENSEZI PE

COPIL II SPUN MULTE DESPRE

CEEA CE TU CONSIDERI

CA ESTE IMPORTANT IN VIATA.

Evident ca ai nevoie de o combinatie. Nu spun ca trebuie sa

ignori realizarile copilului. Spun doar ca e bine sa te asiguri ca recunos

ti toate lucrurile care vrei sa conteze pentru el si ca te gandesti

putin la echilibrul pe care-l urmaresti.

116

REGULA 48

Pastreaza-ti temerile

si nesiguranta

pentru tine

Uite un scenariu care s-ar putea sa-ti para cunoscut - eu, unul,

l-am vazut de nenumarate ori. Esti la gradina zoologica, in pavilionul

reptilelor. O familie priveste un sarpe frumos, cu solzi ce formeaza un

model superb, cum se misca gratios de-a lungul unei ramuri. Cu ochii

la sarpe, mama* spune: "Iiiih! E oribil!" La fel se intampla de obicei in

fata paianjenilor si din nou la bazinul scorpionilor.

Din fericire, majoritatea pustilor sunt suficient de destepti incat

sa nu dea atentie acestui tip de remarca. (Si majoritatea mamelor

sunt suficient de destepte incat sa nu faca acest tip de remarca.) Dar

sunt si unii copii sensibili sau influentabili care vor invata sa zica

"Iiiih!" reptilelor si insectelor taratoare doar pentru ca niste adulti

au fost atat de neinspirati incat sa dea un prost exemplu. De fapt,

aceste creaturi sunt frumoase, si copiii ar trebui incurajati sa le aprecieze

sau cel putin sa ajunga singuri la o opinie negativa, in loc sa

primeasca incurajari energice.

Copiii sunt puternic influentati de noi, asa ca daca nu esti atent

ii poti impovara cu tot felul de griji inutile. De vreme ce oricum sunt

* M-am gandit serios si indelung daca sa spun asta, pentru ca e o remarca sexista,

dar zau ca intotdeauna mama este cea care vorbeste!

117

constransi sa aiba propriile lor temeri, chiar nu mai au nevoie si de

ale tale. Asa ca faci mai bine sa le pastrezi pentru tine.

Unei Mame pe care o cunosc ii este foarte frica de paianjeni. O frica

la limita fobiei. Dar pentru ca nu vrea ca fetita ei sa simta la fel, daca un

paianjen se rataceste cumva in camera fetei, mama isi face aparitia

imediat cu o matura in mana pentru a prinde creatura ofensatoare si

pentru a o da afara pe geam. Dupa aceea tremura ore intregi, dar fetita

habar nu are, deoarece mama este hotarata sa-si pastreze spaimele pentru

ea. (Ei, de cele mai multe ori totul merge struna, dar o data mama a

scapat din greseala paianjenul, si-a dat seama, dar pur si simplu nu a

fost in stare sa-l caute. Asa ca s-a prefacut ca da paianjenul afara pe fereastra,

ca de obicei. Animalul a fost gasit abia cand fetita s-a dus la

culcare si a dat la o parte patura ca sa se bage in pat; iar acolo, in

mijlocul patului, ai ghicit, trona paianjenul. Hopa!)

Bineinteles ca nu vorbesc doar despre paianjeni sau serpi.

Vorbesc si despre temeri ca, de exemplu, teama de a fi rapit. Sigur

ca vrei sa le insufli copiilor tai o prudenta sanatoasa, dar nu o frica

excesiva, disproportionata fata de riscuri. O astfel de frica le poate

limita enorm si inutil viata sociala. Sau sa vorbim despre teama de

esec? Stiu un tata care si-a descurajat copiii in asemenea hal incat

sarmanii n-au mai dat la facultate pentru ca ar fi fost atat de suparati

daca n-ar fi intrat

Uneori e greu sa-ti musti limba si sa taci. Cu siguranta, uneori

copiii vor prinde semnalele ascunse pe care tu nu vrei sa le transmit

i. Dar cu cat incerci mai mult sa-ti ascunzi temerile personale, cu

atat ai mai multe sanse sa reusesti. Asta le va da copiilor tai libertatea

de a se bucura de viata si de a-si descoperi propriile temeri,

fara ajutorul tau.

118

DE VREME CE ORICUM

SUNT CONSTRANSI SA AIBA

PROPRIILE LOR TEMERI,

CHIAR NU MAI AU NEVOIE

SI DE ALE TALE.

119

REGULA 49

Ai grija la

«programare»

Am fost coleg la scoala cu un pusti al carui tata a incaruntit

devreme, pe la 30 de ani. Tatal era teribil de jenat din cauza asta si

o tinea intr-una despre cat de ingrozitor este sa fii carunt asa de

tanar. Ghici ce s-a intamplat? Exact, fiul lui a incaruntit si el pe la

30 de ani. Si cum toata copilaria sa i s-a spus numai cat e de jenant

si de groaznic sa ti se intample un astfel de lucru, evident ca si el se

simtea ingrozitor de jenat. Tatal lui a incercat sa-l incurajeze, dar

bineinteles ca totul suna acum fals - nu poti sa spui timp de 25 de

ani ca un lucru este ingrozitor pentru ca deodata sa te razgandesti si

sa te astepti sa fii credibil.

Ce anume nu-ti place la tine? Esti gras (dupa parerea ta)? Chel? Ai

un nas ilar? Genunchi ciudati? Te balbai? Daca da, atunci te rog

pastreaza-ti parerile pentru tine. Daca nu aduci vorba despre ele,

copiii tai nu vor avea motive sa-si formeze o parere negativa referitoare

la aceste trasaturi. S-ar putea ca ei sa le mosteneasca. Tot ceea ce spui

acum despre tine va avea ecou in urechile lor peste 20 sau 30 de ani.

TOT CEEA CE SPUI ACUM

DESPRE TINE VA AVEA ECOU

IN URECHILE LOR

PESTE 20 SAU 30 DE ANI.

120

Sa presupunem acum ca tatal colegului meu ar fi fost mandru

de parul sau carunt (sau cel putin ar fi pretins ca e mandru). Sa presupunem

ca ar fi glumit cu fiul lui: "Eu cred ca ma face sa arat mult

mai distins, tu ce zici?" Colegul meu ar fi avut o cu totul alta impresie

despre sine cand ar fi incaruntit la randul lui.

Nu ar trebui sa ne criticam unul pe celalalt in fata copiilor (da,

asa e, nici atunci cand copiii nu sunt prin preajma), pentru ca,

evident, se aplica acelasi principiu. Nu-ti tachina partenerul pentru

ca poarta ochelari, nu-i spune "cheliuta", nici macar cu afectiune,

nu-l critica pentru ca s-a ingrasat. Iti programezi copiii subliminal si

nu vei descoperi raul pe care l-ai facut decat cand va fi prea tarziu.

Nu-i vei convinge cand vei schimba placa peste 30 de ani: "Oh, dragule,

dar nu ma refeream la tine. Tu arati mult mai bine chel decat

mine."

Daca stii ca e foarte probabil ca pustii tai sa mosteneasca o anumita

trasatura, ai face bine sa le-o prezinti intr-o lumina favorabila.

Spune-i partenerului cat de intelectual il fac sa arate ochelarii sau

scoate in fata avantajele pe care le are o femeie inalta, in loc sa subliniezi

dezavantajele. Nu stii niciodata, s-ar putea sa te convingi si

pe tine insuti.

121

REGULA 50

Nu incerca sa ai

un copil perfect

Regula 2 era despre tine, care nu esti perfect. Ei bine, acum e

randul copilului tau. Daca incerci sa cresti un copil perfect, vei esua

lamentabil. In plus, iti vei supune copilul unei presiuni incorecte si,

asa cum noi, Parintii, stim deja, este foarte usor sa supui copilul unei

prea mari presiuni, si acesta este un Lucru Rau.

In orice caz, cine vrea un copil perfect? De fapt, ca sa fim mai

concreti, ce este un copil perfect? Nu-mi pot imagina asa ceva. Toti

copiii intalniti care se comportau impecabil - care nu faceau niciodata

vreo greseala, care se chinuiau permanent sa-si multumeasca

parintii si profesorii, invatau din greu la scoala si aveau intotdeauna

lectiile gata la timp - erau ingrozitor de plictisitori si lipsiti de personalitate.

Copiii care mi-au placut cel mai mult, care aveau personalitati

calde si puternice aveau si defecte cu nemiluita. Fie aveau tendinta

de a fi exagerat de poznasi, fie se infuriau cam repede cand erau

scosi din pepeni, ori aveau un simt al umorului care uneori mergea

cam prea departe, sau o inclinatie catre lene (pe care, in general, o

compensau cu sarm). Am cunoscut nenumarati copii fabulosi de-a

lungul timpului, care au devenit adulti nemaipomeniti, dar cu mana

pe inima pot spune ca absolut niciunul dintre ei nu era perfect.

Slava Cerului!

122

Nu astepta de la copii sa fie mini-adulti. Ei trebuie sa aiba toate

acele imperfectiuni pe care cresterea si dezvoltarea sunt menite sa le

elimine. Daca ar fi perfecti la 10 ani, ai putea sa-i expediezi sa fie

bancheri. Dar ai zadarnici scopul urmatorilor cativa ani. Copilaria

este pentru a fi copil si, personal, cred ca pustii se descurca cel mai

bine atunci cand nu dispar chiar toate acele imperfectiuni despre

care am vorbit un pic mai sus. Cine isi doreste un copil adult care

n-are niciodata o sclipire jucausa in ochi sau un strop de inflacarare,

sau un simt cam stupid al umorului, sau un pic de simt salbatic al

aventurii ramas in el?

Unicul tip de copil pe care merita sa-ti propui sa-l cresti este

copilul care este capabil sa-si dezvolte propria personalitate cu siguranta

de sine si care intelege ca nu trebuie sa raneasca alti oameni

in tot acest timp. Asta e cel mai bun lucru posibil. Ma bucur sa spun

ca in aceasta categorie intra o gramada de copii. Si sunt sigur ca

niciunul dintre ei nu e perfect.

COPIII CARE MI-AU PLACUT

CEL MAI MULT,

CARE AVEAU PERSONALITATI

CALDE SI PUTERNICE

AVEAU SI DEFECTE CU NEMILUITA.

123

REGULI

PENTRU

FRATI

Daca ai mai mult de un copil, ti-ai dat deja seama singur ca s-au

schimbat datele problemei si ca e nevoie de un set special de Reguli.

Il cunosc pe directorul unei scoli de baieti care a fost rugat de un

taran din zona, cu multe decenii in urma, sa-i imprumute unul dintre

studenti pentru a-l ajuta putin la ferma. Directorul a zis ca poate

gasi cu siguranta mai multi voluntari dornici sa ajute. Dar taranul a

refuzat politicos, spunand: "Un baiat e un baiat, doi baieti inseamna

o jumatate de baiat, iar trei baieti inseamna niciun baiat."

Fara indoiala ca ar fi spus cam acelasi lucru si despre fete. Cu cat

pui laolalta mai multi copii, cu atat e mai dificil sa-i tii pe toti sub

control. Nu atat din cauza numarului lor, cat din cauza interactiunilor

dintre ei. Asadar, aceasta sectiune cuprinde cele mai importante

Reguli care sa te scoata la liman daca ai doi sau mai multi

copii. Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca toate Regulile se aplica la

fel de bine si in cazul fratilor vitregi.

127

REGULA 51

Daruieste-i

unul altuia

Cred ca aceasta este cea mai importanta Regula pentru frati si

este Regula calauzitoare pentru toate celelalte. Asa ca fii atent. Cel

mai important lucru pe care poti sa-l faci pentru copiii tai este sa le

oferi cea mai buna relatie posibila intre ei.

Poti creste frati in multe feluri - ii poti separa in mod deliberat

sau ii poti uni. Si daca scopul tau este acela de a-i uni, vei avea probabil

bucuria de a-i vedea pe copiii tai fiind cei mai buni prieteni pe

viata. Odata ce au devenit adulti, vor avea nevoie de fratii lor cu

care sunt pe picior de egalitate la fel de mult cum vor avea nevoie si

de parinti, dar care, inevitabil, nu le sunt egali (nu ca le-am fi superiori,

dar relatia nu este si nici nu ar trebui sa fie echilibrata; inainte

de a ma contrazice, citeste Regula 94). In plus, probabil ca fratii le

vor fi aproape mult timp dupa ce tu nu vei mai fi.

Cunosc familii ai caror membri sunt risipiti prin toata lumea, dar

cand unul dintre ei are necazuri, fratii sunt cei pe care pot conta, chiar

daca sunt la continente distanta. Daca asta-ti doresti pentru copiii tai

(si ca Parinte bineinteles ca asta-ti doresti), pregatirea incepe acum.

Exista o multime de metode care sa te ajute sa-i unesti pe copiii

tai. Pentru inceput, poti refuza sa incurajezi para ("Chiar daca sora

ta a lasat robinetul deschis, tu n-ar trebui s-o parasti. Asa ceva nu se

face, este un lucru urat."). Astfel transmiti un mesaj clar cum ca nu

apreciezi faptul ca se poarta urat unul cu celalalt.

128

Apoi ii poti incuraja sa se ajute reciproc: "Eu nu sunt prea tare

la matematica, dar sunt sigur ca Sam te poate ajuta la lectii." Daca

se poarta frumos ii poti recompensa pe toti in grup - fiecare primes

te o portie de tratatie pentru ca au pregatit masa impreuna sau

deoarece cainele a fost scos la plimbare in fiecare zi saptamana asta.

Vorbeste cu toti odata, in timpul mesei sau in masina, spune-le

tuturor ce se intampla: "Bunica si bunicul vin la noi weekendul

viitor"

Pe masura ce cresc, implica-i pe toti in luarea deciziilor referitoare

la locul unde veti merge in vacanta sau la culoarea in care veti

zugravi baia. Este la fel de important sa te straduiesti sa elimini din

fasa orice prilej de rivalitate sau de gelozie intre copii. Mai multe

despre asta putin mai incolo, in special in Regula 56.

Si inca un lucru care leaga intotdeauna oamenii intre ei, fie ei

frati sau nu: permite-le sa se uneasca impotriva unui dusman

comun. Cum ce dusman? Tu, fireste. Nimic nu leaga fratii intre ei

mai rapid decat posibilitatea de a se plange impreuna de parintii lor.

Orice neintelegeri marunte dintre ei vor fi date uitarii si vor fi in

deplina intelegere unul cu celalalt. Asa ca data viitoare cand iei o

decizie cu care niciunul dintre ei nu e de acord, gandeste-te ca ajuti

la pecetluirea unei aliante care va dura o viata.

NIMIC NU LEAGA

FRATII INTRE EI MAI RAPID

DECAT POSIBILITATEA

DE A SE PLANGE IMPREUNA

DE PARINTII LOR.

129

REGULA 52

Cearta e sanatoasa

(in limite rezonabile)

Daca ai mai multi copii, sunetul ciorovaielilor nu-ti e deloc

strain - si cu exceptia cazului in care ai inceput direct cu

gemeni, ai sesizat diferenta de la unul la doi sau mai multi.

Unii sunt mai certareti decat altii, dar toti se ciorovaiesc. Si

jumatate din frustrarea ta vine din faptul ca, de obicei, cearta

este atat de lipsita de sens. Sau nu e?

Conteaza cu adevarat al cui este jocul acela? Sau cine are pantofii

mai cool? Sau cine iese primul pe usa din fata? (Da, ai mei s-au

certat cu ferocitate pe tema asta.) Raspunsul este, evident, nu. Cel

putin nu pentru tine.

Dar conteaza faptul ca pustii nostri invata sa se certe. De ce?

Pentru ca pana nu vor sti cum sa se certe corect nu vor invata cum

sa faca sa nu se certe. Si noi vrem din toata inima ca ei sa creasca

fiind in stare sa nu se certe. Ai observat ca adultilor care au crescut

fara frati (poate si tu esti singur la parinti) le e mai dificil sa faca fata

conflictelor? Trebuie sa lupte cu tendinta de a fi prea agresivi sau, in

extrema cealalta, prea timizi, in timp ce majoritatea diplomatilor

naturali pe care i-am intalnit au crescut cu frati sau surori.

Singurul mod de a invata despre diplomatie, compromis si toate

celelalte abilitatii similare la care copiii mici (si mult prea multi

adulti) nu sunt prea buni este cearta. Da, ciorovaiala te invata cum

130

poti si cum nu poti sa-i determini pe ceilalti sa coopereze cu tine. In

timp, copilul invata ca fratele lui devine mult mai putin indatoritor

daca-i da un pumn in fata sau ca sora sa nu-l lasa sa intre in camera

ei decat daca si el, la randul lui, o lasa sa intre in camera lui. Este

mult mai greu sa invete toate astea exersand cu prietenii, pentru ca

exista riscul sa ramana curand fara prieteni. Fratii, pe de alta parte,

nu pot spune: "Daca nu te joci cu mine n-o sa mai fiu fratele tau." Ei

iarta la nesfarsit, fie si numai pentru ca n-au de ales.

CIOROVAIALA TE INVATA

CUM POTI SI CUM NU POTI

SA-I DETERMINI PE CEILALTI

SA COOPEREZE CU TINE.

Certurile dintre frati sunt deseori lupte pentru putere. Ele stabilesc

ierarhia (statutul) sau cine ce spatiu detine (teritoriul), sau cui

ii este permis sa ia propriile decizii (independenta). Tu trebuie sa

adopti o politica de neinterventie in aceste probleme de baza (chiar

daca trimiti trupe speciale de mentinere a pacii atunci cand izbucnesc

violentele), deoarece nu poti schimba caracterul inerent al copiilor

incercand sa-l faci corect. Uita-te in Balcani, in Orientul Mijlociu,

in Vietnam - pur si simplu nu merge sa incerci sa faci tu alegerile in

locul lor. Si mamaaa, cum pot uneori copiii sa para a aduce la fel de

multe necazuri ca natiunile aflate in razboi

Asa ca data viitoare cand copiii tai se vor certa (nicio grija, nu

cred sa ai prea mult de asteptat), apreciaza situatia. Of, bine, iti cer

prea mult, dar macar nu-ti imagina ca ai gresit undeva sau ca ar trebui

sa-i opresti din ciorovaiala. Pentru ca, de fapt, ei nu se cearta, ci

invata abilitati esentiale pentru viata.

131

REGULA 53

Invata-i sa-si rezolve

singuri disputele

Ai scapat ieftin cu Regula trecuta. Nimic de facut decat sa te

retragi si sa te relaxezi. Asta este putin mai dificila, dar reprezinta o

continuare esentiala a Regulii 52.

Odata ce ai acceptat faptul ca cearta e un rau necesar - parte a

lectiei despre compromis si cooperare -, va trebui sa accepti si ca nu

functioneaza decat daca-i lasi pe copii sa continue. Altfel nu vor

invata decat ca daca urla suficient de tare sau lovesc suficient de

puternic, va aparea un adult care va rezolva problema pentru ei.

Vor fi foarte dezamagiti atunci cand vor parasi caminul si nu se va

mai ivi ca prin minune un adult care sa le aplaneze conflictele.

ODATA CE AI ACCEPTAT

FAPTUL CA CEARTA E UN RAU

NECESAR, VA TREBUI SA

ACCEPTI SI CA NU

FUNCTIONEAZA DECAT

DACA-I LASI PE COPII

SA SE DESCURCE SINGURI.

132

Din pacate, o multime de copii cresc astfel. Cu multi ani in urma

am fost la un seminar unde unui grup de manageri li s-a cerut sa

construiasca un turn din caramizi avand forme care mai de care mai

ciudate. M-am speriat vazand cat de repede s-a transformat totul

intr-un concurs de tipete. Ironic, cand te gandesti ca ideea era sa

descopere cat de bine pot coopera Nu conta absolut deloc daca

turnul statea in picioare sau nu.

Nu, nu exista o alta solutie: daca vrei ca pustii tai sa creasca fiind

in stare sa reuseasca la astfel de exercitii, ca sa nu mai vorbim de

succesul in viata in general, va trebui sa-ti musti limba si sa te

obisnuiesti cu zgomotul si cu certurile. Partea amuzanta e ca, taman

cand te vei obisnui, majoritatea certurilor vor fi rezolvate fara tine.

Bineinteles, cu totii avem zile in care nu avem rabdarea sau timpul

de a astepta ca pustii sa-si rezolve singuri disputele. In astfel de

cazuri, fii creativ si incearca sa intervii fara a le rapi sansa de a gasi

propria lor solutie. De exemplu, le poti lua jucaria pentru care se

lupta sau poti inchide computerul, sau televizorul, spunandu-le:

"V-o dau inapoi/il deschid atunci cand amandoi (sau voi toti)

cadeti de acord asupra unei solutii."

Cunosc un cuplu care foloseste un truc magistral. Merge foarte

bine in cazul lor mai ales pentru ca au numai baieti (sunt ingrozitor

de competitivi). Organizeaza ceea ce ei numesc "concursul cinstei".

Solutia e foarte buna in special in acele cazuri in care nu poti spera

sa afli cine a pornit cearta. Spui: "O sa organizam un concurs ca sa

vedem cine este cel mai cinstit." (Stii, asta e momentul in care baietii

cad in plasa de fiecare data.) Apoi ii intrebi pe rand: "Tu ce ai facut

si n-ar fi trebuit sa faci?" Regula e ca nu se pot referi la ceea ce a

facut (chipurile) celalalt. Copiii marturisesc tot soiul de lucruri si

133

solicita sa fie luate in considerare inca 137 de ofense adresate celorlalt

i, doar pentru a avea sansa de a castiga concursul. La sfarsitul

confesiunii ii rogi pe toti sa-si ceara iertare pentru lucrurile pe care

le-au recunoscut, apoi le dai drumul. "Concursul" ii ajuta sa inteleaga

ca e nevoie de cel putin doi pentru o cearta - unde mai pui ca

te face sa te simti si tu bine.

134

REGULA 54

Lucrati ca o echipa

Nu e vorba despre tine si partenerul tau, desi evident ca si voi

trebuie sa lucrati ca o echipa. Dar suntem la sectiunea despre frati,

iar aceasta Regula este despre a face intreaga familie sa lucreze ca o

echipa. Este unul dintre lucrurile care te ajuta sa le oferi copiilor cea

mai buna relatie posibila intre ei.

Lucrul ca o echipa poate insemna sa lucrati impreuna, cot la cot,

sau poate insemna sa aveti fiecare de indeplinit cate o sarcina pentru

ca in final sa obtineti cu totii rezultatul dorit. Nu conteaza ce

varianta alegi atata timp cat copiii stiu ca este un efort de echipa.

In casa noastra exista o regula potrivit careia la sfarsitul mesei

toata lumea trebuie sa participe la strans si la curatat pana cand

bucataria e luna. Abia atunci ne oprim cu totii. Copiii s-au obisnuit

si se implica impreuna. Unul pune farfuriile si tacamurile in masina

de spalat vase, in timp ce altul pune untul la frigider sau pune resturile

la cos, sau in vasul cainelui. Fiind o corvoada impartita (nici

adultii nu sunt scutiti), cu cat fiecare dintre noi isi face treaba mai

repede, cu atat castigam cu totii, iar copiii simt acest lucru pe pielea

lor. Deseori isi spun unul altuia: "Uite, fac eu asta in timp ce tu

stivuiesti vasele", pentru ca isi dau seama ca este si in interesul lor.

In activitatile voastre de zi cu zi vei descoperi o multime de

sanse de a exploata munca in echipa. Sigur ca ai putea sa-i insarcinezi

pe copii sa curete pe rand bucataria, dar astfel ai pierde oportunitatea

ca ei sa lucreze ca o echipa.

135

Am invatat de la niste prieteni de-ai nostri un alt exercitiu bun

de echipa. Cand se duc la plaja, copiii ajuta la adunarea tuturor

lucrurilor pe care trebuie sa le ia cu ei. Unul aduce prosoapele, celalalt

placile de surf, altul incropeste un cos de picnic pentru pranz.

Cu totii fac treburi separate, dar sunt constienti de faptul ca trag

impreuna la aceeasi caruta, si anume incearca sa ajunga la plaja cat

mai repede cu putinta.

Crizele sunt de departe cele mai bune oportunitati pentru consolidarea

echipei; si cu cat reusesti sa faci lucrul in echipa mai distractiv,

cu atat mai bine. Cand eram mic, aveam o conducta de

scurgere care se revarsa o data la un an sau doi, cand era vreo ploaie

torentiala, si care ameninta sa inunde garajul (unde tineam tot felul

de chestii care nu trebuiau sa se ude, cum ar fi congelatorul). Imediat

ce ne dadeam seama ce se intampla, ne imbulzeam afara in ploaie,

deseori in pijamale, peste care aruncam haine de ploaie si cizme de

cauciuc, inarmati cu maturi pentru a da afara apa de la intrarea garajului,

in timp ce unul dintre noi scotea frunzele uscate din conducta

de scurgere. Munceam impreuna cam o jumatate de ora, de obicei

razand cu pofta, dupa care alergam inapoi in casa si ne prabuseam

pe canapea cu cate o cana de ciocolata fierbinte. Desi nu eram atat de

sentimentali incat sa admitem lucrul acesta, eram cu totii multumiti

de puternicul spirit de echipa de care dadusem dovada.

CRIZELE SUNT DE DEPARTE

CELE MAI BUNE

OPORTUNITATI PENTRU

CONSOLIDAREA ECHIPEI.

136

REGULA 55

Lasa-i sa se

distreze unul

pe celalalt

Orice parinte cu un singur copil stie ca aceasta poate fi o munca

tare dificila. Trebuie sa fii persoana care-l distreaza, cel mai bun

prieten si tovaras de joaca si in acelasi timp parintele lui, pentru ca

de cele mai multe ori nu exista altcineva prin preajma care sa ocupe

toate aceste functii.

Din momentul in care ai mai multi copii, ei pot juca aceste roluri

unul pentru celalalt, lasandu-te pe tine liber sa-ti vezi de treaba ta

de a fi parinte (si poate-poate sa citesti din cand in cand ziarul cu

picioarele pe masa). Nu, nu te eschivezi daca procedezi astfel.

Dimpotriva.

Este mult mai bine pentru copiii tai sa se distreze unul pe

celalalt decat ca tu sa-i distrezi tot timpul. Bineinteles, asta nu

inseamna ca n-o sa te mai joci niciodata cu ei. Dar cand tu te joci cu

ei, vii in general cu mai multe idei sau macar le ghidezi ideile. Si

daca nu faci asta, atunci ii lasi sa faca ce vor ei fara sa invete sa faca

compromisuri. Vezi, oricum ai lua-o, tot nu castigi.

Pe de alta parte, fratii se pot juca impreuna pe picior de egalitate.

Sigur, unul dintre ei va fi dominant, iar celalalt va ceda mai des

137

(cu cat sunt mai multi frati, cu atat mai complicate devin interactiunile),

dar trebuie sa-i lasi in pace. Nu le poti schimba caracterul si,

in plus, vei descoperi probabil, atunci cand in sfarsit vor fi mari, ca

cel care ceda intotdeauna este un mai bun diplomat si un mai bun

jucator de echipa. Asa ca rezista tentatiei de a interveni pentru a

echilibra balanta. E treaba lor si o vor rezolva in felul lor, cu certuri

si tot dichisul.

E TREABA LOR SI O VOR

REZOLVA IN FELUL LOR,

CU CERTURI SI TOT DICHISUL.

Poate ai un copil care vrea sa se joace cu fratele lui, in timp ce acesta

vrea doar sa fie lasat in pace. Trecand peste prima solutie care-mi

vine in minte, aceea de a avea un al treilea copil care sa rezolve problema

(ceea ce chiar s-ar intampla, daca diferenta de varsta n-ar fi prea

mare), aceasta este inca o situatie in care trebuie sa-i lasi sa-si rezolve

singuri disputa. Vor sfarsi printr-un compromis - singuraticul va

deveni un pic mai sociabil, iar mondenul va invata sa se simta bine si

singur. Nu cred ca iese cineva in pierdere, nu-i asa?

Deci nu te simti vinovat pentru ceasca aceea de ceai si pentru

ziarul citit cu picioarele pe masa*, caci astfel faci ce-i mai bine pentru

copiii tai - te retragi si-i lasi sa se distreze unul pe altul.

* Stiu, stiu, mai ai un morman de rufe de calcat inainte de ceasca de ceai, plus

bucataria de curatat, de dat cu aspiratorul, de gatit doua feluri de mancare

138

REGULA 56

Niciodata nu-ti

compara copiii

unul cu celalalt

Cunosc un cuplu care are doi copii - unul (asa cum se intampla

deseori) se poarta aproape intotdeauna frumos, iar celalalt este mai

mult neastamparat. Pana intr-un punct este si vina parintilor. De ce?

Pentru ca tot timpul ii spun celui neastamparat:* "De ce nu poti si

tu sa te porti la fel de frumos ca sora ta?" si daca asta nu e o carpa

rosie agitata in fata unui taur, nu stiu ce este.

Copiii tai nu au cum sa dezvolte o relatie frumoasa daca permiti

ca intre ei sa se instaleze rivalitatile si gelozia. Asa ca niciodata

nu-i spune unuia ca il consideri pe celalalt mai bun la sport, mai

destept, mai haios sau mai talentat. Nu, asta nu inseamna sa pretinzi

ca sunt exact la fel de buni in toate. Ar fi prostesc. Dar nu e

cazul sa subliniezi diferentele la care poate ca ei nici nu s-au gandit

si nu trebuie sa comentezi niciuna dintre abilitatile lor in relatie cu

ale celuilalt.

Acesta este punctul critic. Ii spui copilului: "Chiar ai talent la

desen", fara sa-i spui: "Esti mai talentat la desen decat fratele tau."

* Corect, ai dreptate, tocmai am incalcat Regula 35. Dar copilul nu asculta.

139

La urma urmelor, de ce sa te iei de saracul frate-sau? Faptul ca

unul are mai mult talent decat celalalt n-are nicio relevanta, insa da

impresia ca-ti vezi copiii mai degraba "la pachet" decat ca indivizi

de sine statatori. Iar in cazul asta, fratele mai putin talentat ramane

cu impresia ca el e umplutura din pachet.

Vom vedea la Regula 60 ca poate fi un lucru bun sa le spui copiilor

la ce sunt buni. Acum incerc sa spun doar ca n-ar trebui sa le

tratezi talentele si slabiciunile izolat de cele ale fratilor lor. Pana la

urma, nu conteaza ca gatesc, canta, socotesc, preiau mesaje telefonice,

vorbesc franceza, spun glume, isi perie parul sau orice altceva

mai bine sau mai prost decat fratii lor. Tot ceea ce conteaza este ca

pot s-o faca.

Sigur, copiii s-ar putea sa nu priveasca lucrurile in felul asta.

Baietii sunt, de obicei, mai competitivi, dar si fetele pot oferi la randul

lor o concurenta serioasa. Probabil ca pustii te vor bate la cap cu

intebari gen: "Desenul meu e mai frumos decat al ei, nu-i asa?" sau:

"Nu-i asa ca eu alerg mai repede decat el?" Ei, ce-o sa le raspunzi?

Ca raspuns o sa faci ceea ce ai promis cand erai copil ca nu vei

face niciodata cand vei fi mare, si anume ii vei duce cu vorba. De

exemplu: "E greu de spus. Ai desenat superb copacii astia. Modelul

frunzelor e minunat. Pe de alta parte, ea a folosit culori tare frumoase."

Sau: "Pai tu esti cu doi ani mai mare, normal ca alergi mai

repede."

140

REGULA 57

Copii diferiti

inseamna reguli

diferite

In general vorbind, nu consider aceasta carte ca fiind una care sa

starneasca controverse. Nu asta e obiectivul meu - eu incerc doar sa

atrag atentia asupra catorva principii-cheie, majoritatea de bunsimt,

de altfel. Doar ca probabil vor fi mai usor de urmarit odata ce

au fost formulate in cuvinte, plus ca la unele poate nici nu te-ai gandit

in mod constient pana acum. Cum am mai spus la inceputul

cartii - nu e o revelatie. E doar un instrument care sa te ajute sa-ti

amintesti ce e important. Dar am o banuiala ca, daca cineva vrea sa

ma contrazica, asta este Regula pe care o va contesta. Pare sa contrazica

Regulile 24, 33, 54 si, probabil, alte cateva la care n-am ajuns

inca. Dar e doar o parere.

Regula 12 era despre a-ti adapta asteptarile cu privire la copiii

tai la realitatea caracterului lor individual. Aceasta Regula merge un

pas mai departe - uneori trebuie sa ai reguli diferite pentru fiecare

dintre copiii tai.

Copiii tai nu sunt identici unul cu celalalt si de aceea cred ca o

abordare gen masura-unica-ce-se-potriveste-oricui nu e corecta. Sigur

ca pustii tai ar putea crede ca sunt dezavantajati, asa ca unele

reguli chiar trebuie sa se aplice oricui. Poti sa le numesti "regulile

141

casei" sau ceva de genul asta. E cat se poate de corect ca toti sa

mearga la culcare la ora stabilita sau sa faca ordine in bucatarie

dupa masa. Dar alte reguli vor trebui adaptate la personalitatea

fiecarui copil.

O sa fiu sincer cu tine. Cand mi-am inceput cariera de parinte,

ma gandeam ca nu e drept sa incalc regulile pentru un copil si sa le

respect pentru celalalt. Mi se parea evident ca trebuie sa ai aceleasi

reguli pentru toata lumea. Apoi copiii mei au inceput sa creasca. Si

am realizat ca unele reguli solicitau mult mai mult un copil decat pe

celalalt. Iata un exemplu. Unul dintre fiii mei este dezordonat aproape

de patologic. Este dezordonat la scara industriala.* El habar

n-are ca e dezordonat, fiindca are o maladie ciudata care-l face incapabil

sa vada haosul din jurul lui.

Sa-i ceri lui sa faca ordine nu e deloc acelasi lucru cu a le cere

fratilor lui sa faca ordine. El ar trebui sa se straduiasca de 20 de ori

mai mult pentru ca a) nu percepe dezordinea, b) nu intelege de ce ar

fi asta o problema (pe el nu-l deranjeaza) si c) i-ar lua cateva ore pe

zi. Asadar, aplicarea aceleiasi reguli pentru toti fratii ar fi teribil de

nedreapta pentru el.

Bineinteles, nu scapa asa usor. Dar ne multumim cu mai putin

decat in cazul celorlalti. Trebuie si el sa faca ceva ordine, iar noi ii

dam o mana de ajutor daca-l vedem ca se straduieste. Oricum, pe

masura ce creste, preia din ce in ce mai mult raspunderea ordinii

din jurul lui.

Acest fiu, trebuie sa spun, are o foarte buna putere de concentrare;

nu i se pare deloc dificil sa stea pe scaun si sa lucreze la tema

pentru acasa o jumatate de ora fara pauza.

* Mda, iarasi Regula 35. Dar nu spun care fiu.

142

Insa unuia dintre fratii sai (foarte ordonat) ii e greu sa lucreze in

etape mai lungi de 10 minute, asa ca el are voie sa se intinda cu

temele pe tot weekendul, in sesiuni mai scurte.

Cu alte cuvinte, uneori aceleasi reguli pentru toata lumea reprezinta

singura abordare corecta, dar sunt momente cand aceasta

abordare este nedreapta si tu trebuie sa cauti aceste momente. Important

este cat de mult ceri de la fiecare copil.

IMPORTANT ESTE

CAT DE MULT CERI

DE LA FIECARE COPIL.

143

REGULA 58

Nu trebuie sa ai

un favorit

Sa admiti ca ai un copil favorit este unul dintre cele mai mari

tabuuri. O multime de oameni iti vor spune categoric: "In niciun caz

nu trebuie sa ai un copil favorit." Da, sunt sigur ca asa ar fi dragut,

dar ce te faci daca nu reusesti sa te impotrivesti? Unii parinti n-au

nicio problema in sensul asta. Asa sunt ei, nu l-ar putea favoriza pe

unul dintre copii nici daca ar incerca. Altii, in schimb, nu se pot

impotrivi sa aiba o preferinta si daca ar spune ca nu au un favorit,

ar minti.

Daca si tu faci parte dintre acestia din urma, solutia este, fara

urma de indoiala, minciuna. In nicio circumstanta nu ai voie sa dezva

lui nimanui care este copilul tau favorit, poate cu exceptia partenerului.

Imi amintesc ca bunica mi-a spus odata ca sunt nepotul favorit

al matusii mele. Bineinteles ca eu m-am luminat tot, dar faptul

ca bunica mi-a spus acest secret n-a fost in ordine. Vezi, nu te poti

baza pe faptul ca oamenii nu vor spune ceva intr-un moment de

slabiciune.

Stiu un parinte care-mi spune ca nu se poate abtine sa aiba un

copil favorit, dar ca preferatul nu e tot timpul acelasi. Toti copiii lui

au fost favoriti de-a lungul timpului si inca mai fac cu schimbul pentru

postul de favorit, fara ca ei s-o stie. Parintele imi spune ca, de

fapt, ii iubeste in mod egal. Doar ca deseori unul ii place mai mult.

144

Asadar, ce poti face daca ai un copil favorit (in afara de a minti)?

Ei bine, pentru inceput poti sa te gandesti daca il iubesti mai mult

sau daca doar il placi mai mult. Poate ca te simti mai apropiat de el,

ceea ce nu e acelasi lucru cu a-l iubi mai mult. Poate ca de fapt iti iubes

ti copiii in mod egal, dar pana acum nu ti-ai dat seama.

Pentru unii va fi suficient, dar nu pentru toti. Daca simti totusi

ca il iubesti mai mult pe unul dintre copii, trebuie sa lucrezi la

relatia ta cu celalalt/ceilalti. Cauta in mod constient calitatile pe care

le-ai putea iubi la ei, petrece mai mult timp cu ei, gaseste un interes

comun si fa-ti timp sa va ocupati impreuna de el - trenulete, pescuit,

cumparaturi, filme de groaza (aici vorbim despre copiii mai mari,

evident), plimbari, mancare, cai, fotbal, ce-o fi.

Apropo, copiii sunt in permanenta cautare de indicii care sa le

arate cine este favoritul tau. S-ar putea sa te intrebe direct si chiar

daca din raspunsul tau nu razbate nici cea mai mica aluzie cu

privire la vreun preferat, iti pot rastalmaci intentionat spusele doar

pentru a scoate de la tine aceasta pretioasa informatie. In general,

daca fiecare te acuza ca-l preferi pe celalalt, probabil ca te descurci

bine. Daca insa toti cred ca ai acelasi favorit - indiferent daca e

adevarat sau nu - trebuie sa te ingrijorezi cu privire la semnalele pe

care le transmiti copiilor.

IN NICIO CIRCUMSTANTA

NU AI VOIE SA DEZVALUI

NIMANUI CARE ESTE

COPILUL TAU FAVORIT.

145

REGULA 59

Fa combinatii

si permutari

Aceasta Regula te ajuta sa consolidezi atat relatiile tale cu

copiii, cat si relatiile dintre ei. De asemenea, e de mare ajutor, atunci

cand esti in pericol sa ai un copil favorit, sa respingi anumite calitati

la copiii tai sau sa simti ca n-ai prea multe in comun cu ei.

Multe familii traditionale (in special familiile de tip doi parinti +

doi copii) au tendinta de a petrece mult timp impreuna. Poate in timpul

saptamanii unul dintre parinti nu lucreaza, poate in weekenduri

ies cu totii la tara sau la munte. Cunosc multe astfel de familii si, in

general, acesta este recunoscut ca a fi un lucru bun.

Ei bine, da si nu. Ce e prea mult strica. E important sa te asiguri

ca petreceti timp in cat mai multe permutari si combinatii posibile:

. Asigura-te ca fiecare copil petrece suficient timp singur cu

fiecare parinte

. Ambii/toti copiii isi petrec timpul cu unul dintre parinti

(cand unul, cand altul)

. Unul dintre copii sta cu ambii parinti in timp ce celalalt/

ceilalti sunt in alta parte

. In cazul familiilor cu trei sau mai multi copii, doi copii pot

petrece timp cu unul dintre parinti in timp ce celalalt/ceilalti

copii merg cu parintele numarul doi. Nu va impartiti mereu

in acelasi fel.

146

Procedand astfel ai ocazia sa dezvolti relatii speciale cu fiecare

dintre copii. Poate Copilul 1 gateste cu un parinte si merge la plimbare

cu celalalt. In timp ce Copilul 2 citeste cu un parinte si se joaca

in parc cu celalalt. Daca fiecare copil are propriul lui lucru special pe

care-l face singur cu fiecare parinte, cu totii se vor simti cu adevarat

deosebiti.

ASIGURA-TE CA PETRECI

TIMP IN CAT MAI MULTE

PERMUTARI SI

COMBINATII POSIBILE.

Sistemul este in special valoros daca in familia ta exista copii sau

frati vitregi. Aceasta abordare ii da fiecaruia sansa de a dezvolta

relatii individuale cu ceilalti, in loc sa-si vada parintele vitreg, de

exemplu, numai cand fratii si surorile lui vitrege sunt si ei de fata.

Daca esti parinte unic, bineinteles ca este mai dificil.* Dar,

totusi, merita sa valorifici fiecare oportunitate de a lasa pe altcineva

cu unul sau cu unii dintre copii in timp ce tu iti petreci timpul cu

celalalt. Si atunci cand esti singur cu unul dintre copii - poate ca

ceilalti sunt cu prietenii sau la o petrecere - fa ceva special cu el in

loc sa faci doar treaba in gospodarie, bucurandu-te ca sunt mai

putine certuri ca zgomot de fond.

* Sau daca ai 12 copii, imi imaginez. Dar in cazul asta probabil ca oricum n-ai gasit

timp sa citesti aceasta carte.

147

REGULA 60

Gaseste

punctele forte ale

fiecarui copil

Regula 42 a fost despre a te asigura ca pustiul tau stie la ce este

bun. Acest lucru este esential, mai ales cand ai mai multi copii. Un

lucru iti pot garanta: fratii pot avea puncte forte diferite.

Talentele si vocatiile sunt deseori mostenite in familie.

S-ar putea foarte bine ca, daca unul dintre copiii tai are talent la

muzica sau este deosebit de atletic sau are un simt artistic foarte

dezvoltat, sau aptitudini deosebite pentru studiu, la fel sa fie si fratii

lui. Dar chiar si asa, poate fi dificil sa fii un chitarist a carui sora mai

mare este un chitarist mai avansat. Poate copilul tau mai mic simte

ca ar avea mai mult succes ca violoncelist sau ca pianist. Trebuie sa

incurajezi aceste mici diferente, astfel incat fiecare sa poata straluci.

Oricum, abia cand vine vorba despre personalitate se arata marile

diferente. In ciuda genelor lor, fratii pot avea puncte forte complet

diferite si tu trebuie sa incurajezi aceste diferente (fara a ignora Regula

56: Niciodata nu-ti compara copiii unul cu celalalt). Pe masura ce

cresc, copiii tai vor avea nevoie sa se dezvolte separat de fratii lor pentru

a-si gasi propria individualitate. Ei nu vor sa creasca fiind o copie

la indigo a fratilor sau surorilor lor, ci vor sa fie ei insisi. Tu ii poti ajuta

incurajandu-l pe fiecare in parte sa aiba propriile lui puncte forte.

148

Acest lucru este valabil in special pentru fratii mai mici, care

deseori se lupta ani intregi pentru a fi mai buni la ceva decat fratii

lor mai mari. Oricum, e mai usor pentru ei sa aiba calitati legate de

caracter decat calitati legate de abilitati. Cu alte cuvinte, e mai usor

sa fii cel mai curajos cand ai 3 ani decat sa fii cel mai bun la dictare.

Sau - fara a-i compara unul cu altul - asigura-te ca pustiul tau de 3

ani stie ca este cu adevarat curajos sau bun, sau ca are o memorie

excelenta (unul dintre ai mei obisnuia sa-mi reaminteasca intreaga

lista de cumparaturi la 3 ani, cu conditia ca lista sa nu fi fost prea

lunga - avea o memorie deosebita pentru genul acesta de lucruri).

Increderea copilului tau si sentimentul ca joaca un rol important

in familie cresc daca el stie ca are reale puncte forte in cadrul

echipei. Asadar, ca Parinte, trebuie sa descoperi care sunt calitatile

lui, in special acele calitati de pe urma carora beneficiaza intreaga

familie - fie ca se orienteaza foarte bine in excursiile lungi, gateste

foarte bine, stie cum sa-i faca pe toti ceilalti sa rada atunci cand

lucrurile merg prost, rezolva cu usurinta probleme de logica,

aplaneaza conflicte, ramane calm in mijlocul situatiilor de criza sau

e in stare sa urmeze instructiunile tehnice (intotdeauna sunt

recunoscator pentru asta, eu fiind practic incapabil sa citesc aceste

instructiuni).

O singura mentiune aici: asigura-te ca nu-l alegi intotdeauna pe

unul dintre copii pentru a fi "busola/bucatarul/diplomatul familiei"

daca si altuia i-ar placea rolul respectiv. Daca tu crezi ca te orientezi

bine in spatiu, dar fratele tau este intotdeauna cel rugat sa

conduca grupul si tie nu ti se ofera nicio sansa pentru a dovedi ca

poti si tu s-o faci, asta poate fi destul de demoralizant. Asa ca verifica

daca nu este nimeni trecut cu vederea, pur si simplu din

obisnuinta si fara voie.

149

INCREDEREA COPILULUI TAU

CRESTE ENORM DACA STIE

CA ARE REALE PUNCTE FORTE

IN CADRUL ECHIPEI.

150

REGULI

PENTRU

SCOALA

Fie ca-ti place sau nu, copilul tau trebuie sa mearga la scoala. Si

desi nu este cu tine atunci cand e la scoala, atitudinea ta va influenta

enorm felul in care el se descurca - si nu ma refer doar la acumularea

de cunostinte.

Copilul tau va petrece mai multe ore la scoala decat cu tine in

timpul semestrelor, cel putin ore in care e treaz (presupunand ca la

scoala sta treaz). Aceasta parte din viata lui e deosebit de importanta

pentru el si are nevoie sa simta ca si pe tine te intereseaza

subiectul, ca te preocupa si ca te implici, chiar daca de la distanta.

De pe la 6 ani si pana cand face 16 sau 18 ani, aceste cateva

Reguli te vor ajuta si pe tine, si pe el/ei sa treceti mai fericiti prin

cariera de scolar.

153

REGULA 61

Scoala nu e acelasi

lucru cu educatia

Cunosc oameni care au terminat scoala la 16 sau la 18 ani si care

nu stiu nimic - ei, poate ca stiu unde este Burkina Faso si care e

treaba cu abolirea legilor porumbului (pe mine, unul, asta ma

depaseste)*. Cu alte cuvinte, informatie. Asta iti ofera scoala: informat

ie. OK, si cateva abilitati analitice cum ar fi extragerea radacinii

patrate si gramatica limbii latine, pe care probabil ca le vei folosi

foarte putin sau deloc. Unele sunt utile, cum ar fi limbile straine, dar

altele aparent n-au nicio valoare.

ASTA ITI OFERA SCOALA:

INFORMATIE.

Nu ma intelege gresit, nu critic scoala. Iti preda sa inveti - ceea

ce reprezinta o abilitate utila pentru tot restul vietii tale -, dar ii ia

10-12 ani pentru a face asta. Si gandeste-te la toate lucrurile despre

care nu te invata pe parcursul acestor ani formativi.

* Legile porumbului au fost taxe vamale create pentru a proteja pretul porumbului

britanic de competitia formata de importurile de grane, mai ieftine. Legile porumbului

(valabile intre 1815 si 1846) au sporit profiturile si puterea politica asociate cu

detinerea de pamant.

154

"Dar scoala te invata sa pierzi si sa castigi", parca te aud

spunand. "Pentru ce e ora de sport?" Da, stiu ca scoala iti da ocazia

sa exersezi multe lucruri (si sa nu exersezi multe altele), dar nu te

invata cum sa procedezi corect. Te lasa sa pierzi urat de fiecare data,

daca asta este inclinatia ta naturala. In orice caz, lucrurile pe care

copiii tai le exerseaza la scoala sunt aceleasi pe care ar putea sa le

exerseze si in afara scolii. De fapt, petrecerea timpului printre copii

este cea care ii invata ce tip de comportament este si nu este acceptabil

in societate. Profesorii n-au nicio legatura cu asta. Copiii ar

putea invata aceleasi lucruri in orice grup de copii - printre vecini

sau la clubul de fotbal sau in timpul recreatiilor.

Ce vreau de fapt sa spun este ca a-ti duce copiii la scoala nu este

acelasi lucru cu a-i educa. Scoala e importanta, dar nici pe jumatate

atat de importanta ca o buna educatie. Treaba scolii este sa-i scoleasca

(da, indiciul este chiar in nume), dar ramane treaba ta sa-i

educi. Nu astepta de la scoala sa faca asta in locul tau.

Cunosc copii care au fost educati acasa* si care au devenit mai

capabili, mai completi si mai maturi decat copiii care au fost la

scoala. Ceea ce demonstreaza ca scoala nu este necesara pentru o

buna educatie. Nu te baza pe faptul ca scoala ii va da copilului tau

altceva util in afara de informatie si de cateva cunostinte stranii (de

exemplu, cum sa canti la mandolina sau cum sa diseci o broasca).

Restul e in mana ta.

* In Marea Britanie, educarea la domiciliu este o optiune aleasa de unii parinti;

majoritatea opteaza totusi pentru sistemul de invatamant clasic, de stat sau privat.

155

REGULA 62

Scoala vine

«la pachet»

Nu exista scoala perfecta. Scoala la care merg copiii tai are cateva

sute, daca nu chiar cateva mii de parinti; nu exista modalitate

prin care cu totii sa fie de acord cu tot ceea ce face scoala. Daca

fiecare politica a scolii ar trebui stabilita printr-o decizie comuna a

TUTUROR parintilor, acestia n-ar fi in stare sa hotarasca nici la ce

ora sa inceapa orele dimineata.

Asadar, bineinteles ca nu vei fi de acord cu unele lucruri. Cantitatea

de teme pentru acasa, severitatea pedepselor - sau lipsa lor,

uniforma stupida pe care trebuie s-o poarte, faptul ca sunt obligati

sa joace fotbal chiar daca nu le place, faptul ca profesorii sunt prea

batrani, faptul ca profesorii sunt prea tineri, limba straina predata,

care este spaniola, in loc sa fie germana, faptul ca elevii se joaca

inauntru atunci cand ploua etc.

N-ai ce face. Da, ai putea schimba scoala, dar urmatoarea va

avea exact la fel de multe lucruri care o sa te irite. Doar ca vor fi

altele. In plus, copilul tau nu poate face nimic. Ceea ce inseamna ca

daca-l incurajezi sa submineze sistemul, nu reusesti decat sa-i faci

mizerabila intreaga viata de scolar. O sa aiba probleme cu profesorii

si e posibil sa ajunga tinta glumelor colegilor. Nu, categoric copiii

nu au nevoie de mesaje contradictorii de la scoala si de acasa.

156

Ceea ce trebuie sa intelegi cu privire la orice scoala este ca vine

"la pachet". Sunt lucruri care-ti plac la ea si lucruri care nu-ti plac.

Daca cele care nu-ti plac depasesc plusurile, poate ca trebuie sa te

gandesti sa schimbi scoala - dar asta-i alta problema. Atata timp cat

ai optat pentru o anumita scoala, trebuie sa cumperi intregul pachet.

Asta inseamna ca trebuie sa sustii scoala, chiar si lucrurile cu

care nu esti de acord. Trebuie sa-ti incurajezi copilul sa-si faca

temele, chiar daca parerea ta e ca sunt prea multe. Si trebuie sa-l

convingi sa poarte uniforma aceea stupida sau sa joace hochei sau

sa-si respecte profesorii, chiar daca acestia nu-l respecta.

CEEA CE TREBUIE SA INTELEGI

CU PRIVIRE LA ORICE SCOALA

ESTE CA VINE "LA PACHET".

Poate te intrebi ce-ar trebui sa faci daca copilul te intreaba direct:

"Ti se pare corect sa avem atatea teme pentru acasa?" Sa-l minti? Ei

bine, ii poti spune exact ce ti-am spus si eu un pic mai devreme: este

vorba despre un pachet si, atata timp cat esti la aceasta scoala,

respecti toate regulile din pachet. Astfel iti si educi copilul (vezi

Regula 61), comunicandu-i cum sa se comporte ca parte a unui grup

social. A coopera cu sistemul este mai important decat a fi de acord

cu el.

Si daca vrei sa ma contrazici, te rog, citeste urmatoarea Regula

inainte de a incepe sa-mi scrii.

157

REGULA 63

Fii de partea

copilului tau

Regula 62 a fost despre sustinerea scolii, chiar si atunci cand nu

esti de acord cu tot ceea ce presupune ea. Dar nu trebuie sa faci asta

neconditionat. Da, trebuie sa sustii politicile si sistemul in general ca

fiind partea voastra din intelegere. Dar pot aparea probleme ce tin

strict de copilul tau si nu poti lasa scoala sa se ocupe de ele.

Copilul tau trebuie sa stie ca esti de partea lui. Cand apar probleme

serioase, tu esti singurul aparator al cauzei lui - si uneori are

nevoie de un aparator puternic. Daca scoala nu face destule pentru

a preveni bataile dintre elevi sau daca nu recunoaste dislexia copilului

sau daca un anumit profesor ii face pustiului tau viata amara,

bineinteles ca trebuie sa faci ceva in sensul asta. Copilul are nevoie

sa stie ca esti langa el atunci cand lucrurile ii scapa de sub control.

Asta e rolul parintilor. Altfel, copilul intelege ca tu permiti ca el sa

continue sa sufere.

COPILUL ARE NEVOIE

SA STIE CA ESTI LANGA EL

ATUNCI CAND LUCRURILE

II SCAPA DE SUB CONTROL.

158

Poate fi dificil, ca adult, sa-ti amintesti sentimentul de neputinta

care te incerca uneori cand erai copil. Situatii cu care acum ne descurca

m fara probleme erau ingrozitor de descurajante cand eram

copii. Iar daca acum ti se pare rezonabil sa suporti un anumit lucru

timp de cateva luni, aminteste-ti ca, atunci cand aveai 5 sau chiar 15

ani, ti se pareau nesfarsite cele cateva luni care se intindeau inaintea

ta. Imi amintesc senzatia de rau pe care o aveam inaintea unei lectii

in care trebuia sa marturisesc ca nu mi-am facut tema (din nou).

Daca m-ai pune acum in fata aceluiasi profesor si el ar incerca sa tipe

la mine asa cum facea atunci, as fi suficient de puternic si as avea

suficienta incredere in mine incat sa-l tratez asa cum ma trata si el pe

mine. Dar atunci nu puteam. Copiii sunt conditionati sa accepte

autoritatea profesorului si efectiv nu au capacitatea sau influenta

necesara pentru a se lupta cu sistemul. Aici intri tu in scena.

Ma intreb daca e bine ca am folosit cuvantul "lupta" in cadrul

acestei Reguli. Pentru ca, bineinteles, calea diplomatica este mai

potrivita decat cea beligeranta, iar eu nu te sfatuiesc sa dai buzna in

biroul directorului facand solicitari furioase. Intotdeauna e mai eficient

sa arati ca intelegi si punctul de vedere al celuilalt, apoi sa-l

ghidezi delicat catre punctul tau de vedere. In aceasta situatie, un

Parinte isi dovedeste cu adevarat maiestria. Pentru ca, Parinte fiind,

stii sa abordezi situatia cu grija pentru a te asigura ca nu pierzi sprijinul

directorului inca inainte de a-ti incepe pledoaria.

Merita sa-ti atrag atentia ca Regula 63 functioneaza mult mai

bine daca respecti Regula 62. Cu alte cuvinte, daca scoala te priveste

ca pe un parinte care de obicei nu se plange, vei fi luat mai in serios

atunci cand vei fi nemultumit. Daca ai carcotit si ai criticat in continuu

de la inceperea scolii si pana in prezent, reprezentantii scolii

iti vor fi pus eticheta de parinte din acela si vor fi mult mai putin

dispusi sa te asculte atunci cand apare ceva cu adevarat important.

159

REGULA 64

Bataile intre copii

sunt intotdeauna

serioase

Stiu un pusti pe care-l cheama Nelu si care isi uraste numele

pentru ca rimeaza cu prea multe, iar colegii lui de clasa au remarcat,

in mod evident, lucrul acesta. "Nelutu, Nelutu isi uda patutu'" este

una dintre favoritele lor.* Pana la un punct (patetic, oricum) e destul

de amuzant, dar lui Nelu nu i se pare la fel.

Pentru parinti e foarte usor sa ignore astfel de lucruri. Ei ii spun

copilului: "Nu lasa niste simple cuvinte sa te raneasca." Parintii, pe

de alta parte, au mai multa minte. Sigur ca e mai bine sa fii un pic

necajit cu niste rime nevinovate decat sa fii zilnic lovit pentru a ti se

lua banii de buzunar (acesta fiind nivelul de agresiune despre care

vom vorbi in Regula urmatoare). Dar nu toate batjocurile verbale

intra in categoria "distractie nevinovata". Unele pot fi foarte dureroase

si daunatoare pentru copii.

Singurul lucru care conteaza este ce simte copilul tau. N-are importanta

daca un copil ii pune porecle sau intreaga clasa il ocoleste.

* Bineinteles, sunt sigur ca ar fi gasit alte rime echivalente daca numele lui ar fi fost

Radu sau Marin, sau Dragos. Desi poate nu si daca l-ar fi chemat Erasmus sau

Quauhtli. Dar atunci ar fi avut o cruce si mai mare de purtat.

160

Nu conteaza daca un pusti l-a lovit ieri in fluierul piciorului sau

daca o banda il maltrateaza regulat. Nu conteaza daca tu personal

alegi sa numesti ceea ce i se intampla bataie de joc sau luat peste picior

sau bataie. Singurul mod in care poti judeca severitatea problemei

este sa vezi cat de mult il afecteaza pe copilul tau.

Si daca copilul este ranit si suparat, trebuie sa faci ceva. Vrei sa

faci ceva, evident. Atunci pune mana si actioneaza. In functie de circumstant

e, s-ar putea sa vrei sa discuti cu copilul pentru a vedea

cum poate face fata situatiei (vezi Regula 65) sau s-ar putea sa vrei

sa vorbesti cu un reprezentant al scolii. Sau poate ai un alt as in

maneca (schimbarea pe cale legala a numelui lui Nelu mi se pare

totusi un pic cam drastica). Dar trebuie sa-i arati copilului ca, daca

el ia lucrurile in serios, atunci si tu faci la fel.

As recomanda prudenta in abordarea directa a celorlalti parinti.

Daca ti s-ar spune ca pustiul tau a lovit alti copii, probabil ca te-ai

grabi sa-i iei (instinctiv) apararea, cel putin in public, indiferent ce

i-ai spune dupa aceea in particular. Majoritatea intalnirilor dintre

parinti in astfel de situatii se termina cu suparare si cu pozitii mai

ferme decat la inceput. Deci nu incerca, decat daca esti foarte sigur

ca vei imbunatati situatia in loc sa o inrautatesti.

TREBUIE SA-I ARATI COPILULUI

CA, DACA EL

IA LUCRURILE IN SERIOS,

ATUNCI SI TU FACI LA FEL.

161

REGULA 65

Invata-i

sa se apere

Nu, nu sugerez ca ar trebui sa-i spui copilului sa pocneasca in

nas pe oricine ii face zile fripte. Dar bataia este o parte a naturii

umane si se intampla in toate scolile (desi unele se ocupa mai bine

decat altele de aceasta problema), asa ca trebuie sa fii pregatit. Daca

pustiul tau este lovit, am vazut deja ca trebuie sa actionezi. Eu sunt

aici ca sa vorbesc despre Reguli si nu am suficient spatiu pentru o

carte intreaga despre cum sa reactionezi in caz de bataie, dar s-ar

putea ca exact asta sa-ti trebuiasca.*

Deci despre ce este vorba in aceasta Regula? Ei bine, daca pustiul

tau se confrunta - sau s-ar putea confrunta - cu bataia, cel mai

important lucru pe care-l poti face este sa-l inveti cum sa se comporte

pana nu se ajunge prea departe. Stii de ce sunt copiii loviti de

catre alti copii? Pentru ca sunt diferiti. Cercetarile au demonstrat ca

75% din copii au fost cel putin o data luati peste picior sau loviti din

cauza aspectului lor. Iar unul din cinci a chiulit sau s-a prefacut bolnav

pentru a evita sa fie batjocorit pe seama felului in care arata.

Cam infricosatoare cifre, asa-i?

Cele doua metode traditionale de a te ocupa de problema batailor

intre copii sunt la extreme opuse.

* Daca vrei sa aprofundezi subiectul, iti recomand "Ajutor! Sunt batut" de Dr. Emily

Lovegrove, scrisa astfel incat sa o poti citi si tu, si copilul tau.

162

O scoala de gandire spune ca ar trebui sa-i spui copilului ca daca

e lovit sa loveasca si el. Cu toate acestea, deloc surprinzator (desi s-ar

putea ca metoda sa si functioneze), metoda duce mai des la agravarea

situatiei decat la rezolvarea ei. Celalalt sfat popular este sa ignori

totul si bataia se va opri. Asta e un sfat pe care parintii il dau pentru

ca ei vor sa fie adevarat. Dar nu este. Toate dovezile arata ca se intampla

exact pe dos.

Asadar care-i raspunsul? Tot ce poate face copilul tau mai bun

este sa para increzator, sa se uite in ochii atacatorului si sa-l distraga

pe acesta schimband subiectul. Sigur ca nu merge de fiecare data,

dar daca copilul are o incredere in sine naturala, are respect de sine

si are grija de felul cum arata, pe jumatate a scapat nelovit din start.

Iar tu poti sa-i oferi toate acestea cu mult inainte de a intalni primul

bataus.

Nu spun ca e vina ta - sau a lui - daca e lovit. Si categoric nu e

vina lui daca poarta ochelari sau are o dizabilitate. Dar cunosc copii

care poarta ochelari sau care au dizabilitati sau care sunt desfigurati

si care nu sunt niciodata loviti. Totul se rezuma la a nu le oferi celorlalt

i copii ocazia de a pune ochii pe pustiul tau. Sigur, un pieptanat

mai degraba superficial nu va fi observat daca apare ocazional, dar

vesnica murdarie sau mirosul neplacut sau parul incalcit vor fi. Am

avut un coleg caruia toata lumea ii spunea "Stan mirositorul". Nici

nu-mi aduc aminte care era numele lui de familie. Dar imi amintesc

cum mirosea si justificarea pe care o oferea tuturor de a se lua de el.

Poti sa previi situatiile in care copilul tau este lovit de alti copii

asigurandu-te ca are:

. incredere in el

. greutatea optima (mai bine zis, nu e supraponderal)

163

. un aspect placut (curat si ingrijit, cu unghiile taiate, cu parul

curat si pieptanat etc.).

Este un inceput excelent si daca, in plus, il inveti si despre important

a de a-i privi pe ceilalti in ochi si de a nu se lasa intimidat,

vei sti ca ai facut tot ceea ce ti-a stat in puteri pentru a-l proteja inca

inainte de a incepe necazurile.

NU E VINA TA

- SI NICI A LUI -

DACA E LOVIT.

164

REGULA 66

Tolereaza-i

pe prietenii lui care

nu-ti plac

Au copiii tai prieteni de care nu esti tocmai entuziasmat? Cel de

la gradinita care-i trage pe ceilalti copii de par atunci cand nu se uita

nimeni? Fetita din clasa a 5-a care e prietena ei cea mai buna azi si

maine nici nu-i vorbeste? Cel de 15 ani care toata ziua chiuleste (si

esti absolut sigur ca fumeaza)?

Da, de-a lungul vietii de scolar a copilului tau vor exista si prieteni

pe care ti-ai dori sa nu-i aiba. Poate simti ca-l necajesc sau ca

au o influenta proasta asupra lui, ispitindu-l sa fie obraznic cu profesorii

sau sa traga chiulul. Mama nu suporta niciun prieten de-al

meu care nu vorbea "cum se cuvine" (asta chiar era o problema la

scoala din sudul Londrei la care m-a inscris). Totusi, cel putin n-a

aflat niciodata despre cel care m-a invatat sa fac bombe artizanale in

magazia din gradina lui.

Ce poti face? Pai, presupunand ca ai citit titlul Regulii, stii ce-o

sa spun. Intr-adevar - poti sa-i tolerezi. Copilul tau trebuie sa invete

sa-si aleaga singur prietenii, chiar daca tu nu esti de acord cu alegerile

lui. Trebuie sa decida pentru el insusi daca s-a saturat ca Julia sa

joace alba-neagra cu prietenia lor. Sau daca chiulul cu Jake in timpul

orei de franceza e intr-adevar o idee buna.

165

In final, deciziile lui vor fi influentate de valorile pe care ai reusit sa

i le insufli. E nevoie de timp - trebuie sa experimenteze cu prieteni

nepotriviti pentru a-i recunoaste pe cei potriviti. Asa ca nu te mai da de

ceasul mortii daca isi petrece timpul cu o "gasca salbatica" la 6 ani. Pana

la urma, faptul ca ai fost si esti un bun parinte isi va arata roadele.

Intre timp, el invata o multime de lucruri de la prieteni, fie ei

buni sau rai. Faptul ca ai picat la franceza pentru ca n-ai ajuns niciodata

la ore te invata de fapt mult mai multe decat daca ai fi mers la

toate orele si ai fi trecut fara probleme.* Prietenii nepotriviti il pot

invata o gramada de lucruri pe pustiul tau.

Oricum, de unde stii ca prietenii lui sunt nepotriviti? Poate

copilul tau are o latura salbatica pe care are nevoie sa si-o manifeste,

chiar daca tu n-o impartasesti sau nu-ti place. Si poate pustiul acela

care fumeaza este extraordinar de loial. Iar copilul care se joaca cu

emotiile fiicei tale o apara de batausul clasei. Sau e capabil s-o faca

sa rada atunci cand are o zi proasta. Sigur ca nu trebuie sa tolerezi

ca pustiul tau sa fumeze sau sa vandalizeze masini, dar chiar si prietenii

lui care fac asa ceva pot fi totusi valorosi ca prieteni.

DE UNDE STII CA PRIETENII

LUI SUNT NEPOTRIVITI?

Personal, desi am favoriti printre prietenii copiilor mei, ii tolerez

cu placere pe toti. Chiar si cei care-mi plac cel mai putin le ofera

copiilor mei cate ceva ce merita sa aiba. Doar cu unii dintre parinti

am o problema.

* Ei, evident ca in felul asta nu inveti prea multa franceza

166

REGULA 67

Aminteste-ti

ca esti parinte,

nu profesor

Bineinteles ca vrei ca pustii tai sa se descurce bine la scoala,

sa-si ia examenele cu note mari, ba poate chiar te gandesti deja la

viitor, cand ai vrea sa prinda un loc la una dintre cele mai bune universitat

i. Asa ca poate fi realmente tentant sa-i implici cat mai mult

in activitatea scolara - fie ca asta inseamna sa le verifici tot timpul

temele, fie sa vrei sa adaugi cunostintele tale la ale lor.

Un tata pe care-l cunosc isi intreaba in mod regulat copiii despre

ce au invatat la scoala in saptamana care s-a incheiat, apoi petrece

jumatate din weekend incercand sa le spuna tot ceea ce stie el des-

pre subiectele respective (ceea ce este convins ca reprezinta mai

mult decat stiu profesorii insisi). Ce mod minunat de a-i determina

pe copii sa nu mai invete si de a-i suprasolicita!

Hai sa lamurim un lucru. Rolul profesorilor este acela de a-i

transmite copilului tau informatii si de a-l antrena pentru a-si lua cu

bine examenele. Tu, pe de alta parte, nu esti profesorul copilului

tau. Tu ii poti permite sa greseasca fara sa-l corectezi, pentru a-i da

sansa de a invata din propriile-i greseli. Tu poti accentua important

a tuturor acelor trasaturi de caracter esentiale pentru viata

despre care am vorbit mai devreme (de exemplu, Regula 11), pen

167

tru care scoala nu-l pregateste deloc, dar care sunt de fapt mult mai

importante decat rezultatele scolare. Il poti incuraja sa incerce

lucruri noi (vacante in strainatate, cursuri de karate, navigatie),

sa-si descopere interese noi, sa cunoasca oameni noi. Il poti incuraja

sa citeasca mult si sa fie interesat de lumea din jurul lui, sa puna

intrebari si sa-si formeze propriile opinii.

Sunt momente in care scoala ii poate domina cu usurinta viata,

iar copilul are nevoie ca tu sa-l mentii ancorat in realitate. Daca

irosesti timpul pe care-l petrece acasa cicalindu-l cu facutul lectiilor

si intrebandu-l intr-una despre teste si insistand sa-i spui tot ce stii

despre Henric al VIII-lea, scoala va patrunde in toate ungherele

vietii lui. Iar daca un profesor l-a certat pentru ceva, nu e cazul sa-l

certi si tu din nou. O data e suficient. Nu trebuie sa subminezi scoala

(Regula 62), sugerand ca profesorul a fost meschin, dar ii poti spune

copilului: "Trebuie sa faci asa cum ti se cere la scoala chiar daca nu

esti intotdeauna de acord; dar de vreme ce ai fost o data mustrat

n-o sa te mai cert si eu." Apoi schimbi subiectul.

Da, stiu ca trebuie sa-si faca temele si ca daca nu-l intrebi unde

e echipamentul de sport n-ai cum sa i-l speli (si ca n-ai de unde sa

stii ca sosetele se odihnesc cuminti in penar), dar lasa-l sa evadeze

cat mai mult departe de scoala. Cu cat copilul e mai mare, cu atat

mai dominanta devine scoala in preocuparile lui, cu ore mai multe

si cu mai multe teme pentru acasa si cu presiune mai mare inaintea

examenelor, asa ca e important sa-i dai o sansa sa scape de toate

astea atunci cand suna clopotelul.

Ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa arati un interes sanatos

pentru ceea ce face la scoala sau ca nu trebuie sa discuti cu el despre

subiectele de care se arata interesat. Nu, inseamna doar sa-i oferi o

168

farama de liniste si un pic de spatiu si sa-l ajuti sa-si largeasca orizonturile

gandindu-se sau facand si altceva.

SUNT MOMENTE IN CARE

SCOALA II POATE DOMINA

CU USURINTA VIATA,

IAR COPILUL ARE NEVOIE

CA TU SA-L MENTII

ANCORAT IN REALITATE.

169

REGULA 68

Nu-i cocolosi

Pun pariu ca si in clasa pustiului tau sunt cativa copii care nu

sunt aproape niciodata la scoala. Mai ales iarna. Sunt mereu acasa

din cauza tusei sau a alergiei imaginare*, tinuti in puf de parintii lor.

Iar cand sunt la scoala nu se joaca si nici nu fac sport pentru ca ii

doare un deget sau le-a fost putin rau ieri dimineata. Am fost coleg

cu un tip care statea acasa ori de cate ori alergia lui (avea febra fanului)

se inrautatea. Pierdea nenumarate ore importante, iar prietenii

lui se obisnuiau fara el toata vara, asa ca toamna cand revenea nu

reusea sa se mai integreze. Toate astea - pentru ce? Avea acasa o

gradina uriasa, deci probabil ca starea lui ar fi fost mai buna daca ar

fi venit la scoala unde aveam asfalt si dale de piatra.

Sa-ti spun ceva ce am observat de-a lungul anilor. Parintii

care-si tin copiii acasa de la primul stranut sunt aceiasi care nu se

duc ei insisi la serviciu fie pentru ca-i doare capul, fie pentru ca au

guturai. Iar copiii lor devin persoane din acelea care se vaita si se

asteapta sa fie ingrijite ori de cate ori le curge putin nasul, adulti

care cred ca nu trebuie sa mai lucrezi daca esti putin ciupit de

raceala.

Am vesti pentru acei parinti (nu pentru tine, evident, tu n-ai

face asa ceva): daca esti racit, vei fi racit si la serviciu si acasa. Asa

ca poti foarte bine sa te duci sa lucrezi. Acelasi lucru este valabil si

pentru copiii tai.

* Nu ma starni. Stiu ca unele alergii sunt reale si serioase. Tocmai de aceea ma

enerveaza atat de tare toti prefacutii care submineaza credibilitatea celor ce sufera

cu-adevarat.

170

Nu le faci niciun bine invatandu-i sa se astepte ca toata lumea sa

se opreasca in loc pentru ei ori de cate ori nu se simt in apele lor. Si

viitorii lor sefi nu-ti vor multumi nici ei, de vreme ce, cu regret, ii

vor sari cu promovarea si de data aceasta pentru ca, desi munca lor

e minunata, cu prezenta stau cam prost.

Ce s-a intamplat cu bunele si demodatele valori ca rezistenta

stoica in fata adversitatilor, simtul etic si toate celelalte? Noi, Parint

ii, vrem sa avem copii sanatosi si duri, nu niste fluturasi suferinzi

si ciudatei. Destul de interesant e ca am lucrat, in timp, atat cu

oameni pe care te puteai baza chiar si atunci cand nu le era bine, cat

si cu oameni care-si luau liber la primul stranut. Si stii ceva? Cei care

mergeau inainte se imbolnaveau mult mai rar decat cei care-si

plangeau toata ziua de mila.

CE S-A INTAMPLAT

CU BUNELE SI DEMODATELE

VALORI CA REZISTENTA STOICA

IN FATA ADVERSITATILOR,

SIMTUL ETIC

SI TOATE CELELALTE?

Sigur ca o sa-ti tii copilul acasa daca este intr-adevar bolnav, dar

altfel nu. Daca e suficient de zdravan incat sa intoarca casa cu

susu-n jos, poate sa mearga si la scoala. Trebuie sa stea acasa doar

atunci cand este atat de bolnav incat zace in pat sau pe canapea, sub

patura. Altfel pierde si lectiile, si distractia cu prietenii, ceea ce nu-i

face niciun bine. Si hai sa lasam deoparte argumentul cu "sa nu

imprastie germenii la scoala".

171

De unde crezi ca a luat microbul? Daca acesta e suficient de

bland incat copilul sa mearga la scoala si daca doctorul nu spune

altceva, e clar ca nu va face niciun rau restului clasei.

Asadar, nu-ti cocolosi copilul. Fii intelegator, bineinteles - nu e

foarte amuzant sa fii racit -, dar nu-l lasa sa creasca cu ideea ca a fi

racit e o scuza pentru o zi libera.

172

REGULA 69

Micsoreaza

presiunea

Copilul tau va dori sa aiba rezultate bune la scoala. Fie ca e vorba

despre examene sau despre evaluare continua, fie ca vrea pur si

simplu sa se descurce bine sau ca are nevoie de rezultatele respective

pentru a aprofunda un anumit domeniu sau pentru a ajunge la

cursul pe care-l doreste - va trebui sa promoveze si, probabil, nu

oricum, ci cu note bune.

El stie acest lucru. Profesorii ii spun incontinuu acest lucru.

Prietenii ii spun incontinuu acest lucru. El isi spune incontinuu acest

lucru. Zau ca n-are nevoie sa-i mai spui si tu acelasi lucru. Prea

multa presiune poate fi contraproductiva si poate duce la reale si

uneori serioase probleme psihologice pentru copii.

Asadar, ce ai tu de facut? Tu trebuie sa ai grija ca el sa ramana

ancorat in realitate. De exemplu, cand ai 16 ani, probabil ca scoala

iti da impresia ca intreaga ta viata atarna de rezultatele la examene.

Ei bine, de cele mai multe ori nu e asa. Cu exceptia cazului in care

esti absolut disperat sa devii doctor sau veterinar sau ceva de genul

asta, caz in care admit ca rezultatele bune la examene sunt destul de

utile. Eu am picat la o multime de examene si asta nu mi-a daunat

cu nimic. Einstein a picat "cu brio" la examenul de absolvire. (Observa

cum m-am plasat in aceeasi categorie cu Einstein, numai pentru

a ma simti bine!)

173

Trebuie sa te gandesti la stresul pe care-l suporta copilul tau in

legatura cu examenele. Este foarte probabil ca el sa simta deja o presiune

un pic prea mare, chiar si fara contributia ta. Asa ca, decat sa

maresti presiunea, mai bine adaugi un pic de perspectiva in viata

copilului tau. E greu sa privesti mai departe de sfarsitul scolii cand

esti copil, asadar treaba ta este sa-l asiguri pe pusti ca in viata exista

lucruri mai importante decat rezultatele la invatatura si ca si cei care

pica la examene pot deveni foarte bine adulti fericiti si impliniti. Da,

daca obtin rezultate bune va fi minunat, dar daca nu, lumea nu se va

prabusi. Daca bietul copil este deja suprasolicitat, atunci trebuie sa-i

spui ceva care sa-l relaxeze si sa-i dea mai multe sanse sa reuseasca

decat sa aiba o cadere nervoasa. Iar daca asta inseamna sa-l asiguri

ca totul va fi in regula indiferent ce se intampla, atunci asta vei face.

Dar sa presupunem ca tie ti se pare ca pustiul nu e suficient de

stresat, ca nu ia problema examenelor prea in serios si ca nu realizeaza

adevaratele implicatii ale rezultatelor lui scolare. In acest caz

poti accentua implicatiile fara sa-i spui sa munceasca mai mult si fara

sa-l intrebi daca isi permite intr-adevar sa se uite la televizor sau sa

iasa cu prietenii. Poti face asta punandu-i intrebari: Ce sanse crezi ca

ai sa iei examenul? Te-ai gandit la ce-o sa se intample daca pici?

In final, el trebuie sa decida daca va munci din greu sau nu. Nu-l

poti forta. Chiar daca-l incui in camera lui, nu ai nicio garantie ca va

invata. Asa ca decat sa-l stresezi si mai mult, n-ar fi mai bine sa fii salvatorul

lui? Evadarea lui? Si odata ce-si va da seama ca nu-l pui sa

invete, e mult mai probabil sa inceapa sa se autodisciplineze.

IN FINAL, EL TREBUIE

SA DECIDA DACA VA MUNCI

DIN GREU SAU NU.

174

REGULA 70

Copiii trebuie sa

faca propriile alegeri

si sa le urmeze

Cand aveam 16 ani am hotarat ca vreau sa dau la Silvicultura.

Am fost acceptat si tocmai cand sa incep cursurile am anuntat brusc

ca, de fapt, vreau sa merg la scoala de arta. Ei, o mica schimbare

Mama trebuie sa fi avut o parere despre toate astea, dar a pastrat-o

in mod admirabil pentru sine si mi-a sustinut alegerea. Nici azi

n-am idee care dintre cele doua variante credea ea ca e mai potrivita

pentru mine (sau daca credea ca mi se potriveste vreuna).

Nu poti sa nu ai o opinie despre majoritatea alegerilor pe care le

face copilul tau, daca-l iubesti. Iti faci griji ca subiectul pe care l-a

ales pentru proiectul de licenta i se va parea prea dificil sau ca va

regreta ca a renuntat la spaniola, sau ca a ales fizica doar pentru

ca-i place profesorul. Dar n-ai ce face. Poti sa-l ajuti (usurel, fara presiuni

si fara a-ti exprima preferinta) sa ia cea mai buna decizie posibila

si apoi trebuie sa-l sustii in ceea ce priveste decizia lui, chiar

daca tu esti ingrijorat ca nu e cea mai buna alegere.

Pune-ti cateva intrebari: "Ce-o sa se intample daca nu face alegerile

pe care eu cred c-ar trebui sa le faca?", "Vreau sa faca aceasta alegere

pentru el sau pentru mine?" Stiu ca esti un Parinte si ca n-ai incerca

in mod constient sa-ti indrepti copilul spre o cariera sau spre un

175

drum in viata care n-a fost propria lui alegere, dar e foarte usor sa

crezi ca tu stii mai bine. Poate te gandesti ca te bazezi, in alegerea ta,

pe ceea ce e mai bine pentru el, dar chiar si asa s-ar putea sa gresesti.

Treaba ta ca parinte, asa cum repet intr-una, este mult mai ampla

decat rolul scolii. Tu nu-l inveti chimie sau muzica, sau engleza.

Tu-l inveti aptitudini utile pentru viata. Si asta include lucruri ca

luarea de decizii. Iar daca nu-l lasi sa ia propriile decizii si sa le

urmeze, nu-i esti de niciun ajutor.

Intamplator, n-am devenit silvicultor si nici artist. Am facut o

groaza de lucruri pana sa ma potolesc si sa devin scriitor. Am o prietena

care la scoala se chinuia sa se hotarasca daca sa studieze latina

sau rusa si care acum conduce o agentie de forta de munca. Si o

alta care nu se putea decide daca sa dea la filozofie sau la sociologie.

Lucreaza pentru o organizatie nonprofit de protectia mediului.

Cunosc doi oameni licentiati in chimie: unul este un bancher de succes,

iar celalalt este un comic de succes (da, serios). Stiu chiar un

domn de 72 de ani care a parasit scoala la 15 ani pentru a deveni

ofiter vamal, iar la 60 de ani a dat la drept si a devenit avocat.

Vezi tu, alegerile noastre pot avea ceva influenta asupra cursului

vietii noastre, dar nici pe departe influenta pe care ne asteptam

s-o aiba. Asadar, copilul tau poate foarte bine sa studieze ce subiecte

vrea el. Iar daca tu i-ai dat increderea in sine si aptitudinile de care

are nevoie ca adult, va fi capabil sa transforme orice optiuni scolare

si orice rezultate la examene in cariera care sa-l faca fericit.

TREBUIE SA-L SUSTII, CHIAR

DACA ESTI INGRIJORAT CA

NU E CEA MAI BUNA ALEGERE.

176

REGULI

PENTRU

ADOLESCENTI

Daca ai ajuns pana aici, inseamna ca esti un Parinte bine pregatit

si ca stii ce faci in majoritatea cazurilor. Dar adolescentii au un talent

deosebit de a lansa noi provocari si de a te face sa simti ca habar

n-ai cum sa fii un bun parinte.

Odata ce copilul tau a devenit adolescent, ai trecut binisor de

jumatatea drumului cresterii lui si mai ai doar cativa ani in care

sa-i bagi in cap toate acele valori si principii cu care vrei sa intre in

viata de adult. Si, deodata, el pare ca arunca la cos toata munca pe

care ai depus-o pentru el pana acum.

Dar de fapt, daca te tii tare si urmezi aceste Reguli esentiale pentru

adolescenti, o sa descoperi ca iesi la celalalt capat al "tunelului

adolescentei" cu un adult nemaipomenit de care poti fi cu adevarat

mandru.

179

REGULA 71

Nu intra

in panica

Adolescentii. Am trecut si eu prin asta. Si e cumplit. Dintr-o

data, copilasul tau cel scump si adorabil s-a transformat intr-o persoana

pe care n-o mai recunosti. In cel mai bun caz e ursuz si necomunicativ,

in cel mai rau caz e un monstru venit direct din iad.

Asa ca prima Regula e: nu te panica. Asa trebuie sa fie. Nu esti

singurul parinte care trece prin asta - cei mai multi dintre noi trecem.

Unii scapa usor, dar daca ai mai multi copii, e aproape de neconceput

sa treci cu toti prin adolescenta fara probleme. Si probabil

ca nici nu e sanatos.

Iti aduci aminte cand copilul tau era la varsta critica de doi ani? Ei

bine, acum a revenit - si de data asta e mult mai mare si mult mai infricosa

tor. La doi ani, copilasul care a inceput sa mearga si-a dat seama

ca nu este o extensie de-a ta, asa ca forteaza limitele pentru a vedea ce

poate si ce nu poate sa faca, acum ca are propria lui minte. Adolescentii

reprezinta o versiune mult imbunatatita a aceluiasi program.

Copilul tau trebuie sa-si gaseasca propriul drum in viata si trebuie

sa fie in stare s-o faca singur.

A REVENIT - SI DE DATA ASTA

E MULT MAI MARE

SI MULT MAI INFRICOSATOR.

180

Deci acesta e momentul in care devine liber. Si in care nu e intotdeauna

de acord cu tine asupra distantei pana la care poate sa se

aventureze.

Adauga la asta tot soiul de salturi si de izbucniri, si de fluctuatii

hormonale, dintre care unele ii afecteaza functionarea creierului si

abilitatile de comunicare (uita-te la cautarile pe care le face pe Internet

daca nu ma crezi) si nu mai e de mirare ca te poti astepta la cateva

belele serioase.

Cunosc copii care trecusera deja de toata angoasa adolescentei

pana la 16, 17 ani si cunosc altii care nu o depasisera inca nici la 20,

dar cu totii trec prin asta la un anumit moment si intr-un grad mai

mare sau mai mic. In general vorbind, cei carora le place sa fie copii,

poate carora le place sa fie alintatii familiei daca sunt cei mai mici,

ajung la adolescenta mai tarziu decat cei care abia asteptau sa

devina adulti inca de la 2 ani. Dar cu totii trebuie sa treaca prin asta

daca e sa se elibereze de tine.

Am o prietena care a rasuflat usurata crezand ca a scapat basma

curata cand fiica ei a implinit 18 ani fara a da vreun semn de angoasa

adolescentina sau de indaratnicie. Apoi - bang! Sase luni mai tarziu a

devenit ursuza si tafnoasa si a facut toate acele lucruri pe care le fac

de obicei adolescentii, exact asa cum cei din generatia ei tocmai terminasera

de facut. Vezi - nu poti sa-ti iei ochii de la ei niciun moment.

Vestea buna e ca odata ce a iesit pe partea cealalta a "tunelului adolescent

ei", persoana familiara pe care o cunosteai va reveni. Schimbata,

bineinteles - mai in varsta si mai inteleapta -, dar avand intacte toate

acele valori si idealuri la care ai muncit atat de mult. Trebuie doar sa

continui sa speri si sa rabzi pentru cativa ani, si apoi totul va fi in regula.

181

REGULA 72

Aminteste-ti Legea

a 3-a a lui Newton

Chestia e ca-ti iubesti copilul cu disperare. Asa ca e incredibil de

greu sa-l privesti facand greseli care tu crezi ca se vor intoarce impotriva

lui mai tarziu. De-a lungul anilor te-ai obisnuit sa-l lasi sa

faca mici greseli - sa se serveasca cu prea multa budinca sau sa

mearga prea repede cu bicicleta la vale. Dar pe masura ce el se mares

te, si greselile se maresc.

Acum trebuie sa-l privesti cum bea prea mult la petrecerea data

de colegul lui sau cum poarta haine mult prea decoltate, sau prea

scurte. Poate trebuie sa te abtii cand decide sa paraseasca scoala la

16 ani, pe cand tu sperai sa mearga la facultate, sau sa renunte la o

excelenta slujba de sambata pentru ca e un efort prea mare sa se

scoale dimineata. Sunt chestii mult mai importante decat sa-l lasi pe

copilul de 2 ani sa manance prea multa budinca. Mizele sunt din ce

in ce mai mari.

Cel mai rau e cand trebuie sa-l urmaresti pe copilul tau repetand

greselile pe care le-ai facut si tu. Renunta la chimie pentru ca nu-i

place profesorul, desi ar fi putut avea o cariera stralucita in domeniu.

Sau isi economiseste toti banii pentru un an de pauza dupa

terminarea liceului si apoi ii cheltuieste pe toti intr-un moment de

nebunie pe o masina care nici macar nu merge bine. Ai fi putut sa-i

spui. Probabil chiar i-ai spus. Foarte posibil vehement si energic

Dar, pe de alta parte, tu ti-ai ascultat parintii, cu multi ani in urma?

182

Cu exceptia cazului in care copilul se pune serios in pericol, trebuie

sa te impaci cu situatia. Uneori, chiar daca situatia devine periculoasa,

tot n-ai ce face. Cu cat ii spui mai multe, cu atat il impingi

in directia opusa. El cauta pe cineva cu care sa se confrunte, impotriva

caruia sa se revolte, pentru ca asa e programat. Cu cat folosesti

mai multa forta, cu atat foloseste si el mai multa. Iti amintesti Legea

a 3-a a lui Newton, principiul actiunii si reactiunii? Pentru fiecare

actiune exista o reactiune egala si de sens opus. Ar fi putut foarte

bine s-o numeasca Prima Lege a Adolescentilor.

Deci ce poti face cand vezi ca greseste? Poti sa-i spui care e

parerea ta, dar nu-i spune ce sa faca. Si vorbeste-i asa cum ai vorbi

cu un adult si cu un egal. Nu: "Stai ca-ti spun eu ce cred! Cred ca esti

un prost!" Mai degraba ceva gen: "E decizia ta, dar te-ai gandit cum

o sa-ti finantezi anul de pauza daca iti cheltui toti banii pe masina

asta?" Vorbeste-i ca unui adult si poate o sa-ti raspunda ca un adult.

Si daca nu de data asta, poate data viitoare. Cu siguranta va fi mai

dornic sa-ti ceara sfatul daca va sti ca i-l vei da ca unui egal.

TU TI-AI ASCULTAT PARINTII,

CU MULTI ANI IN URMA?

183

REGULA 73

Da-i drept de vot

Copilul tau trebuie sa invete sa ia decizii corecte. Si sa faca compromisuri.

Si sa lucreze in echipa. Si sa negocieze. Si ce mod mai

bun exista de a-l invata toate astea decat sa-l implici in deciziile familiei?

Consulta-l asupra deciziilor care-l privesc, exact asa cum

te-ai astep-ta si tu sa fii consultat, daca ai fi in locul lui.

Bineinteles, nu va avea intotdeauna votul decisiv. Trebuie sa

inteleaga faptul ca, fiind in casa ta, pe banii tai, tu ai drept de veto.

Pana la urma nu te poti lasa convins de copiii tai sa construiesti o

anexa cu trei dormitoare doar pentru ca ei isi doresc cate un dormitor

si un birou fiecare. Totusi, te poti consulta cu ei despre cum sa

modificati spatiul existent pentru a-l valorifica la maximum.

Pe masura ce copiii cresc, trebuie sa exerseze luarea deciziilor,

trebuie sa fie consultati si sa fie tratati din ce in ce mai mult ca niste

adulti. De ce n-ar putea alege culoarea in care sa-si zugraveasca dormitorul,

mai ales daca il vor zugravi chiar ei? Imi amintesc ca unul

dintre copiii mei adolescenti a vrut sa astupe o gaura micuta in

peretele din camera lui - cand a terminat, in locul gaurii era o ditamai

pata zgrunturoasa si neregulata de vreo 15 cm. N-am nivelat-o.

Am pastrat-o ca amintire a primei lui incercari de decorare. Fiul

meu a plecat de mult de-acasa, dar umplutura e inca acolo. Acum el

e foarte bun la zugraveli, reparatii si decoratiuni, dar pata imi

aminteste ca trebuie sa-i lasi pe copii sa inceapa de undeva.*

* N-am vrut sa sune asa de sentimental si de siropos. De fapt, pastrez "reparatia"

ca sa am motiv sa mai rad de el din cand in cand.

184

Si ce zici de vacantele in familie, cat timp le mai ai? Tu va trebui

sa fixezi bugetul, dar daca copiii tai sunt adolescenti, puteti decide

impreuna unde sa mergeti. Poti avea drept de veto daca insisti, dar

la fel de bine pot avea si ei.

Bineinteles ca nu e vorba doar despre a-i invata sa ia decizii,

lucru de altfel foarte important. Este si despre a-i face pe copii sa se

simta implicati in familie, inclusi in hotararile care va afecteaza pe

toti. Poti aplica asta si la stabilirea regulilor. Membrii echipei de

rugby a Angliei castigatoare a Cupei Mondiale s-au asezat cu totii si

au convenit asupra regulilor care ii vor conduce spre succes, si le-au

urmat - pentru ca toti pusesera umarul la formularea lor (cu alte

cuvinte, "erau proprietatea lor", ca sa folosesc jargonul afacerilor).

ESTE VORBA DESPRE

A-I FACE PE COPII

SA SE SIMTA IMPLICATI.

Si, bineinteles, cu cat descoperi mai multe oportunitati de a-i

trata pe adolescentii tai ca pe niste adulti responsabili, cu atat mai

buna va fi relatia voastra si cu atat mai incurajati vor fi sa se comporte

ca niste adulti responsabili. Ceea ce nu poate fi decat o usurare

pentru toata lumea.

185

REGULA 74

Nu te uita

sub saltea

Adolescentii se dedau la unele lucruri despre care nici nu vrei sa

stii. Sigur, de fapt, stii despre ele, doar de asta esti ingrijorat. Daca

ai fi putut fi complet ignorant, ai fi fost mult mai fericit.

Uite, crede-ma pe cuvant, fiica ta a mers mai departe cu prietenul

ei decat ai fi vrut tu. Fiul tau se uita pe reviste sau pe site-uri

porno. Amandoi au incercat cel putin un fum de tigara pana acum.

Si aproape sigur li s-au oferit droguri, dar nu vei gasi nicio dovada

in camera lor, asa ca n-are rost sa pierzi timpul cautand. Acum esti

fericit? Bun. Nu mai trebuie sa te uiti sub saltea si nici sa le citesti

jurnalul secret.

N-o sa gasesti nimic in plus fata de ceea ce mii de alti parinti au

gasit inaintea ta. De fapt, probabil ca n-o sa gasesti nimic in plus fata

de ceea ce au gasit parintii tai. Si ce-o sa faci dupa aceea? Sa-l pui pe

copilul tau adolescent in fata dovezilor? Nu prea cred. O sa-ti distrugi

relatia cu el si singura schimbare va fi ca o sa-ti strice podeaua

facandu-si ascunzis sub scandurile dusumelei.

Poate ar trebui sa te gandesti in urma, la lucrurile pe care le-ai

facut, adolescent fiind, si despre care n-ai vrut sa afle parintii. Vezi?

Copiii tai sunt doar niste adolescenti perfect normali. Si daca tu nu

faci o tragedie din lucrurile acelea adolescentine si perfect normale

pe care ei le fac, o sa fie mai increzatori in a veni sa-ti spuna atunci

186

cand ceva scapa de sub control sau devine o reala problema pentru

ei. Si tocmai asta e lucrul cel mai important. Daca te vei comporta ca

si cand toate lucrurile de sub saltea ar fi normale, atunci si ei o sa

simta ca pot vorbi cu tine fara teama de a primi un raspuns irational.

Pur si simplu n-are rost sa-ti faci griji. In punctul asta trebuie sa

te bazezi pe ceea ce i-ai invatat in ultimii aproximativ 12 ani. Si nu

uita Regula 72 - cu cat le faci viata mai amara, cu-atat vor fi mai dificili.

Concluzia e simpla - nu le face viata amara.

Un alt avantaj - simplul fapt ca nu te uiti sub salteaua lor si ca

nu le citesti jurnalele secrete va intari relatia voastra. Te vor respecta

pentru ca le respecti intimitatea (evident ca nu-ti vor spune lucrul

asta) si pentru ca ai o atitudine suficient de realista si de moderna

incat sa-i lasi sa-si vada nederanjati de treaba lor de a fi adolescenti.

187

REGULA 75

Valorifica timpul

ramas pentru a

umple golurile

Ai inceput avand in fata ta 18 ani de cariera ca parinte si numarand

inapoi pe masura ce treceau anii. Acum cati au mai ramas? Pentru

ca, odata ce ai ajuns la zero, copiii tai vor fi pe cont propriu. Asta

inseamna ca vor trebui sa stie sa faca cumparaturi, sa gateasca, sa

faca curatenie si ordine (cel putin pana la un punct), sa spele, sa-si

plateasca facturile, sa nu se inglodeze in datorii si toate celelalte.

Stiu parinti - si fara sa vreau sa fiu sexist, aproape intotdeauna

e vorba despre mame - care au inca grija de copiii lor si la 18 ani. Iar

copiii, nefiind tampiti, le lasa. De fapt, am un prieten care la 35 de

ani inca isi mai duce rufele la spalat la maica-sa. Si nu vreau sa spun

ca isi spala el rufele folosind masina ei de spalat, ceea ce ar fi oarecum

de inteles. Nu, pur si simplu ii da rufele maica-sii sa se descurce

cu ele. E nevoie de doi pentru a juca jocul asta.

Numeri ultimii ani pana la independenta. Si daca copilul tau

ajunge la 18 ani fara sa fi folosit vreodata masina de spalat sau fara

sa fi pregatit o masa decenta, ti se pare corect fata de el?

NUMERI ULTIMII ANI

PANA LA INDEPENDENTA.

188

Poate ca el nu realizeaza ce handicap va avea, dar tu stii foarte

bine, ca Parinte, ca un copil cocolosit nu e pregatit pentru lumea

reala (vezi Regula 68).

Ca fiecare parinte, si tu cunosti punctele tari si punctele slabe ale

copilului tau. Asa ca gandeste-te ce ar mai trebui sa invete si asigura-

te ca va invata in timpul care ti-a mai ramas. Daca nu se descurca

deloc cu banii, invata-l sa si-i planifice si sa si-i gestioneze.

Lasa-l pe el sa faca cumparaturile familiei timp de o saptamana cu

conditia sa se incadreze in bugetul tau obisnuit sau fii ferm asupra

faptului ca nu vei plati din factura lui la mobil mai mult decat suma

convenita.

Fa-l responsabil cu spalatul rufelor familiei pentru o saptamana

(eventual elibereaza-l, drept compensare, de spalatul vaselor pentru

saptamana respectiva), astfel incat sa invete sa foloseasca masina si

sa-si dea seama ce placere e sa trebuiasca sa sortezi rufele, sa le intinzi

la uscat, sa le impaturesti pentru calcat (poate de-acum se va

gandi de doua ori inainte sa mai puna rufe abia purtate in cosul cu

rufe de spalat).

Ai putea chiar sa-ti lasi adolescentul mai mare sa stea singur

acasa timp de cateva zile. Da, stiu ce gandesti. Si da, va trebui sa sari

cu un stimulent suficient de bun incat sa-l determine sa reziste tentat

iei de a-si invita toti prietenii pentru o petrecere salbatica.

Oricum, ajuta sa-i spui ca un vecin sau un prieten e cu ochii pe el.

Hai, poti fi inventiv in gasirea de moduri interesante in care

sa-l inveti lucrurile vitale. Si sigur vei reusi sa le faci si amuzante -

cel putin pana dispare elementul de noutate, dar oricum pana

atunci va fi invatat ceva.

189

REGULA 76

Nu sta in fata unui

tren in plina viteza

Stii deja ca trebuie sa le permiti copiilor tai sa faca propriile lor

greseli (Regula 72). Pana aici, totul e clar. Acum, pentru cate dintre

urmatoarele decizii ii vei lasa pe ei sa hotarasca:

. Sa mearga cu motocicleta?

. Sa chiuleasca?

. Sa foloseasca cuvantul cu "f"?*

. Sa incerce droguri?

. Sa fumeze?

. Sa faca sex inainte de 16 ani?

Hmmm, da, spinoase probleme. E din ce in ce mai dificil, asa-i?

Chiar trebuie sa-i lasi pe ei sa decida toate astea? Pai, hai sa privim altfel

problema: cum o sa-i impiedici? Optiunile tale sunt destul de limitate

in zilele noastre. Poti sa tipi la ei (vezi Regula 77), dar asta nu-i mai

deranjeaza ca atunci cand aveau 5 ani. Si, oricum, ei pot sa tipe mai

tare. Poti sa-i pedepsesti nedandu-le voie sa iasa din casa, dar orice

adolescent care se respecta va iesi pe fereastra sau va fi ca un mielusel

pana cand il vei lasa din nou sa iasa si pe urma va face acelasi lucru

fiind insa mai atent, ca sa nu-l mai prinzi.

* Mama avea un sistem excelent. La 14 ani aveai voie sa folosesti injuraturi blande,

la 16 aveai voie sa folosesti cuvantul cu "f", iar la 18 puteai folosi cuvintele cele

mai dure. Cred ca-i era destul de greu sa tina evidenta tuturor (eram 6 frati), dar

se descurca.

190

Poti sa refuzi sa le mai dai bani, dar sunt suficient de mari ca sa-si

castige propriii bani.

Cunosc un individ al carui tata l-a dezmostenit (erau o familie

foarte bogata) doar pentru ca s-a ras in cap. Nici macar asta nu l-a

determinat sa-si lase parul sa creasca. Astia sunt adolescentii - daca

nici faptul ca era deposedat de o avere cu sapte cifre n-a reusit sa-l

motiveze, atunci nimic n-ar fi reusit. (Daca esti curios sa afli urmarea,

s-a intamplat ca tatal a murit subit inainte de a se calma suficient

incat sa-l treaca din nou pe fiul lui in testament, asa ca baiatul

chiar a pierdut acea avere uriasa.)

Asa ca, una peste alta, n-ai de ales. Adolescentul tau se va comporta

ca un adolescent indiferent ce vei face. Poti fie sa accepti

situatia, fie sa te opui, dar daca alegi ultima varianta probabil ca-l

vei impinge sa ia tocmai deciziile pe care nu vrei sa le ia.

ADOLESCENTUL TAU

SE VA COMPORTA

CA UN ADOLESCENT

INDIFERENT CE VEI FACE.

Oh, dar, bineinteles, mai este un lucru pe care-l poti face: sa ai

incredere in el. Tuturor copiilor le sunt oferite lucruri pe care parintii

nu vor ca ei sa le faca - sex, droguri, tigari. Dar daca ai incredere in

faptul ca pustiul tau va lua decizii responsabile, ai o sansa destul de

mare ca acest lucru chiar sa se intample. Si daca nu se intampla, nu

te mai agita: oricum, nimic altceva n-ar fi functionat. Crede-ma.

191

REGULA 77

Urlatul

nu e o solutie

Sa presupunem ca adolescentul tau a facut toate lucrurile des-

pre care am vorbit in Regula 76. Intr-adevar, e prea groaznic, nici nu

te poti gandi. Hai atunci sa presupunem ca n-a facut decat unul sau

doua. Si lucrurile au mers prost. Nu se mai poate lasa de fumat sau

are o boala cu transmitere sexuala, sau e pe punctul de a fi exmatriculat

de la scoala. Ai prefera sa vina sa-ti ceara ajutorul sau nu?

Sigur ca ai prefera sa vina la tine. Fara indoiala, vrei sa-l ajuti. Dar

esti sigur ca va veni sa-ti spuna? Cum se va decide daca sa vina la tine

sau nu? Raspunsul e ca se va hotari in functie de felul in care ai

reactionat in trecut cand ai descoperit anumite lucruri. Probabil, lucruri

mai putin importante - cand a varsat vopsea pe covorul din dormitor

sau cand ti-a promis ca a aranjat sa fie adus inapoi de la petrecere de

catre un parinte si pe urma ai aflat ca, de fapt, a facut autostopul.

Cum ai reactionat atunci? Ai urlat si ai tipat, si ai strigat, si i-ai

spus ca te-a dezamagit si ca nu poti avea incredere in el? Sau ati discutat

serios, calm si i-ai explicat de ce esti atat de ingrijorat?

Problema e ca urlatul, tipatul si faptul ca i-ai spus ca te-a dezama

git s-ar putea sa fi fost complet justificate, DAR au avut exact efectul

opus celui scontat de tine. Daca vrei sa vina la tine cand are probleme,

trebuie sa stie ca vei lua lucrurile in serios, dar nu vei urla la

el. S-ar putea sa nu-ti placa asta, dar este purul adevar. Probabil ca si

192

tu ai simtit cam la fel cand erai adolescent. Daca parintii tai obisnuiau

sa tipe, pun pariu ca nu le-ai spus nici jumatate din lucrurile

pe care prietenii tai cu parinti calmi le-au spus alor lor.

Vezi tu, exista sanse ca el sa stie deja ca a facut ceva gresit sau

stupid si poate ca-i e rusine si se simte prost din cauza asta. Chiar

nu mai e nevoie sa tipi si tu la el si sa intensifici umilinta. De fapt,

daca reactia ta e calma si nu-l subapreciezi, s-ar putea sa-ti fie pate-

tic de recunoscator. Si cu asta chiar ca ai adunat puncte in favoarea

ta pentru data viitoare cand va mai face ceva aiurea.

Aminteste-ti, copiii tai iti vor evalua reactia in functie de felul cum

reactionezi la problemele minore azi si maine, si luna viitoare. In

esenta, odata ce copiii au ajuns la o anumita varsta, trebuie sa-ti

schimbi stilul de educatie. Nu poti sa le spui mereu ce trebuie si ce nu

trebuie sa faca. Trebuie sa te transformi intr-un fel de mentor, un

sfatuitor. Astfel, cand vor ajunge la 18 ani ii vei trata deja ca pe niste

egali. Sigur, atata vreme cat sunt in casa ta, se aplica regulile casei tale.

Dar aceleasi reguli ar trebui sa se aplice si prietenilor tai, chiar si

parintilor tai. Cat despre ce vor face copiii tai cu viata lor, nu ai niciun

control si n-are rost sa pretinzi ca ai. Asadar, cam de cand copiii

implinesc 16 ani, renunta la tipete si incepe sa le vorbesti ca unor

adulti. Poate fi foarte greu, dar e singura metoda care functioneaza.

IN ESENTA, ODATA CE COPIII

TAI AU AJUNS LA O

ANUMITA VARSTA,

TREBUIE SA-TI SCHIMBI

STILUL DE EDUCATIE.

193

REGULA 78

Orice lucru vine la

pachet cu conditii

Unul dintre lucrurile esentiale pe care copiii tai trebuie sa le

invete in viata este ca drepturile si responsabilitatile sunt unite in

mod inextricabil. Si este treaba ta sa-i inveti. Sau ar fi mai bine sa

spun ca este responsabilitatea ta?

De exemplu, copiii pot pretinde dreptul de a fi tratati ca niste

adulti. Dar trebuie sa inteleaga ca dreptul vine impreuna cu responsabilitatea

de a se purta ca niste adulti. Daca se eschiveaza de la

responsabilitate, pierd dreptul.

Odata ce copiii devin adolescenti, principiul poate fi aplicat cu

mare succes. Pentru fiecare drept pe care-l cer (si mama, ce de drepturi

cer adolescentii), tu le poti indica responsabilitatea care vine

impreuna cu el. Am prieteni care aplica principiul cu banii de buzunar.

Copiii lor au dreptul la o anumita suma saptamanala, dar parintii

le explica faptul ca au, de asemenea, o responsabilitate in cadrul gospoda

riei. Copiii stiu deja de mult ca, pentru ca totul in gospodarie sa

mearga bine, trebuie rezolvate anumite treburi casnice - curatarea

bucatariei dupa fiecare masa, mentinerea dezordinii la minimum etc.

Daca pustii nu se achita de responsabilitate, pierd banii de buzunar.

Acelasi lucru merge si pentru dreptul de a fi tratat cu respect. Vine

la pachet cu responsabilitatea de a-i trata pe ceilalti cu respect. Daca

copiii tai iti vorbesc urat sau tipa la tine, pierd dreptul la respectul tau

194

PERIOADA ADOLESCENTEI

REPREZINTA OPORTUNITATEA

PERFECTA PENTRU

A INVATA RELATIA DINTRE

DREPTURI SI RESPONSABILITATI.

Poti sa nu-i mai asculti (sau cel putin sa incerci sa nu-i mai auzi)

pana cand se pot dovedi respectuosi.

Odata copiii intrati in lume pe cont propriu, vor avea nevoie sa

cunoasca aceste lucruri. Nu pot astepta nimic pe gratis. Si perioada

adolescentei reprezinta oportunitatea perfecta pentru a invata relatia

dintre drepturi si responsabilitati. Tot ce vor copiii trebuie sa vina

insotit de conditii: respectul, banii, independenta, libertatea, statutul.

Ba chiar responsabilitatea insasi vine insotita de responsabilitati.

Ai sa vezi ca adolescentilor chiar le plac lucrurile astea. Serios.

Arata ca iti pasa. Cand le spui ca n-au voie sa vina acasa mai tarziu

decat de obicei decat daca arata ca sunt suficient de responsabili

incat sa te sune si sa-ti spuna unde sunt si cand sa-i astepti inapoi,

in secret sunt de fapt multumiti ca-ti pasa (doar nu te astepti sa-ti si

spuna asta!). Iti vor spune cand sa-i astepti acasa, pentru ca vor realiza

ca altfel vor pierde dreptul de a mai sta altadata pana tarziu.

Asa ca fa-le pustilor tai o favoare si nu-i lasa sa scape ieftin. De

cate ori vor ceva de la tine, spune-le ce astepti in schimb. Vor invata

valoarea drepturilor si vor fi pregatiti pentru viitor. Si viata ta va fi

mult mai usoara.

195

REGULA 79

Arata un pic de

respect pentru

lucrurile care-i

intereseaza

Stiu un barbat care in adolescenta a inceput sa dezvolte probleme

psihice. Obisnuia sa-si petreaca tot timpul liber in camera lui

ascultand muzica, acesta fiind singurul lucru care-i placea cu

adevarat. In timp, lucrurile s-au agravat. Problemele au continuat si

dupa ce a plecat din casa parinteasca. Multi ani mai tarziu mi-a spus

un lucru foarte interesant. Mi-a explicat ca unul dintre lucrurile care

i-au spulberat increderea in sine a fost modul in care parintii lui

faceau haz de muzica oribila pe care o asculta.

Vezi tu, cand critici alegerile facute de adolescentul tau, il

critici pe el. Este o varsta la care ego-ul e fragil, respectul de sine e

usor de demolat si e foarte usor sa-l faci pe adolescentul tau sa simta

ca-l dezaprobi sau chiar ca nu-l placi. Fie ca e vorba despre muzica

pe care o asculta sau despre felul in care intelege politica, sau despre

modul cum se imbraca, sau despre decizia lui de a deveni vegetarian,

are nevoie sa stie ca esti de acord.

196

Este unul dintre multiplele paradoxuri ale adolescentilor. Pe de o

parte, vor sa fie rebeli, sa te socheze, sa faca lucruri care sa te scoata

din pepeni, iar pe de alta parte, iti doresc aprobarea si bunavointa.

Stiu ca esti confuz, dar pentru ei e si mai rau. Sunt prinsi in interiorul

unor minti si al unor trupuri care incearca sa faca tranzitia de la

copilul dependent la adultul independent si de cele mai multe ori

habar n-au ce vor de fapt. Acum vor sa creasca repede, cat mai repede

posibil, iar peste un minut totul devine inspaimantator si vor s-o lase

mai moale. Tu trebuie doar sa accepti si sa te lasi dus de curent.

STIU CA ESTI CONFUZ,

DAR PENTRU EI E SI MAI RAU.

In timpul asta, intereseaza-te de lucrurile care le plac. Nu e cazul

sa intreci masura - chiar te rog sa n-o faci, caci nu e nimic mai rau

decat un tata de patruzeci si ceva de ani care pretinde ca e "supercool".

Nu te stradui prea tare - trebuie doar sa arati un oarecare

interes. Nu trebuie sa pretinzi ca esti un fan urias al muzicii sau al

stilului lor de imbracaminte, dar nu e bine nici sa nu le acorzi nicio

atentie.

S-ar putea chiar sa descoperi tot felul de noi lucruri de care sa te

bucuri. Aceasta este unul dintre multiplele avantaje de a avea copii

adolescenti: sunt suficient de aproape de varsta adulta incat sa aiba

interese destul de sofisticate si poti invata de la ei o multime de

lucruri daca esti suficient de deschis la minte. Si bineinteles ca esti.

197

REGULA 80

Adopta o

atitudine sanatoasa

fata de sex

Nu, nu e vorba despre viata ta sexuala. Sper ca aceea e deja

sanatoasa. Ma refer la sex in general si, in particular, la viata sexuala

a adolescentului tau. Poate ca inca nu are una (esti sigur?), dar

mai devreme sau mai tarziu va avea. Si vrei sa te asiguri ca atunci

cand va avea, va fi fericita si sigura, si satisfacatoare, nu furisata si

murdara, si dezordonata (oh, bine, e tot timpul dezordonata).

Ce anume crezi ca-i poate oferi adolescentului tau increderea in

sine care sa-l determine sa amane prima experienta sexuala pana cand

va fi pregatit? Exact: faptul ca se simte confortabil cu subiectul. Cu cat

copilul tau stie mai multe despre sex si ii vine mai usor sa discute

despre el, cu atat va fi mai capabil sa spuna NU sau sa insiste asupra

folosirii prezervativului, sau sa respecte sentimentele partenerului.

Poti sa ma crezi pe cuvant: cu cat vorbiti mai mult acasa despre

sex (e valabil si pentru droguri, alcool, tigari si toate celelalte), cu

atat adolescentul va avea mai multa incredere in el si in capacitatea

lui de a lua decizii mature atunci cand va veni momentul. Chiar si

parintii deschisi, care considera ca au relatii stranse cu adolescentii

lor, spun in general ca acesta este subiectul despre care le e cel mai

greu sa discute confortabil; si adolescentii sustin acelasi lucru. Dar

198

este raspunderea ta sa demonstrezi ca sexul reprezinta un lucru perfect

acceptabil si normal despre care se poate discuta.

Scoala il va invata pe copil despre mecanica sexului si poate cateva

lucruri de baza despre HIV si boli cu transmitere sexuala sau cum

sa folosesti un prezervativ. Dar copiii o sa chicoteasca de zor impreuna

cu colegii. Plus ca la scoala n-o sa invete nimic despre faptul ca

sexul este o parte normala a vietii de adult si ca are o relatie complexa

cu emotiile. Tu va trebui sa-i spui toate astea - nu te baza pe scoala.

Nu incerc sa spun ca ar trebui sa stai jos cu copilul si sa aveti o

discutie formala despre sex. Eu am incercat o data sa abordez subiectul

formal cu unul dintre copiii mei - probabil mult prea tarziu,

dupa cum am inteles ulterior - si la sfarsit l-am intrebat daca mai

vrea sa stie ceva. El a raspuns: "Nu, multumesc, tata. Si oricum,

s-au schimbat multe de pe vremea ta." Am fost surprins si intrigat,

dar a refuzat in mod frustrant sa continue discutia.

Nu e nimic in neregula cu o discutie formala, daca poti sa-i faci fata

fara sa te simti prost. Totusi, sexul trebuie sa faca parte din conversatia

de fiecare zi atunci cand vine vorba despre el - cand comentati un film

sau o stire, sau ispravile unui prieten. In loc sa schimbi repede subiectul

in prezenta adolescentului tau, continua si chiar cere-i parerea.

Asigura-te doar ca transmiti intotdeauna un punct de vedere responsabil.

Nu ma refer neaparat la "fara sex pana la casatorie", ci la faptul

ca nu e corect sa te joci cu emotiile altora sau sa le risti sanatatea.

ASIGURA-TE CA TRANSMITI

INTOTDEAUNA UN PUNCT

DE VEDERE RESPONSABIL.

199

REGULI

PENTRU

SITUATII

DE CRIZA

Ar fi superb daca ai putea sa-ti cresti copiii fara sa te confrunti

nici macar o data cu o criza adevarata. Dar, din nefericire, foarte

putini parinti reusesc. Poate fi divort, imbolnavire grava, criza financiara,

moartea cuiva din familie, batai serioase la scoala, concediere,

punerea casei sub sechestru. Acest gen de situatii sunt in general

o problema majora pentru tine ca parinte, dar ele iti dau si

motive de ingrijorare cu privire la copil.

Poti avea tot soiul de strategii minunate, tehnici, reguli ale casei

si politici cu ajutorul carora navighezi lin printre majoritatea problemelor

de zi cu zi cu copiii. Dar cand te loveste genul asta de criza,

deseori esti complet nepregatit si sistemele normale nu mai sunt

suficiente. Plus ca poti fi in stare de soc sau panicat sau intr-o puternica

stare de depresie, poate chiar trebuind sa te descurci deodata

singur cu copiii, caz in care vei avea probabil nevoie de ajutor pentru

a depasi momentul.

Asadar, daca se intampla ce-i mai rau, iata cateva Reguli care sa

te ajute sa faci fata situatiei si sa-ti dea siguranta ca esti din nou pe

calea cea buna. O sa treci si peste asta, fie si numai pentru ca n-ai

incotro, iar copiii vor invata ceva din intreaga experienta. Asigura-te

ca in urma crizei vor ramane mai puternici si mai intelegatori fata de

problemele altor oameni.

203

REGULA 81

Nu-ti folosi copiii

pe post de munitie

Desigur, se aplica indeosebi parintilor care trec printr-un divort,

dar este o capcana in care poti cadea si daca relatia voastra este

incordata in timpul altui tip de criza (financiara, de exemplu). Cand

emotiile se intensifica, totul in jur are tendinta de a se intensifica.

Asa ca, fie ca esti extrem de suparat, ingrijorat pana la disperare,

serios deprimat sau insuportabil de trist, probabil ca ori de cate ori

te simti furios o sa te simti aproape incontrolabil de furios. Si cand

esti intr-o astfel de stare te simti indreptatit sa recurgi la orice argument

sau tactica la care poti recurge.

Din pacate, una dintre cele mai puternice tactici la care poti

apela este sa speculezi dragostea partenerului (sau fostului partener)

pentru copiii lui. Copiii tai. Poti fi in stare sa-i restrictionezi

accesul la ei. Sau sa-i permiti accesul doar in perioade in care stii

sigur ca nu are cum sa se elibereze. Sau sa-i comunici despre planurile

tale in ultimul moment. Sau chiar sa le "arunci" copiilor mici

remarci menite sa submineze sentimentele lor pentru celalalt

parinte. Sau sa le arati copiilor in mod subtil ca fericirea ta depinde

de ei.

Poate ca tocmai astfel de tactici a folosit partenerul tau impotriva

ta. Ceea ce face ca razbunarea, evident tot prin folosirea lor, sa fie

foarte tentanta. Doar el a inceput, nu-i asa?

204

De fapt, chiar conteaza cine a inceput? Nu pentru tine, ci pentru

copii. Le pasa lor cine a inceput? Tot ceea ce-i intereseaza e sa puneti

capat acestui joc. Nu sunt prosti, asa ca stiu ce se intampla, cel putin

partial. Stiu ca sunt prinsi la mijloc, intre doi parinti pe care-i iubesc,

si ca situatia era si asa destul de dificila si fara toate astea. Ceea ce

nu stiu ei este cum sa faca fata unui conflict serios, dar invata rapid

privindu-va pe tine si pe celalalt parinte. Esti sigur ca-i inveti ceea

ce ai vrea ca ei sa stie?

E incredibil de greu sa eviti genul asta de jocuri cand partenerul

sau fostul tau partener le joaca. Dar trebuie sa rezisti tentatiei. Este

esential sa-ti pastrezi tinuta morala si sa nu-ti tradezi valorile (vezi

Regula 88 din "Cele 100 de Reguli ale vietii"*). Da, stiu, pe cat este de

important, pe atat e de dificil. Dar esti un Parinte, deci poti s-o faci.

Trebuie s-o faci. Raspunde oricarui siretlic rautacios si agresiv cu calm,

decenta, onestitate si integritate. Fa astfel incat sa fii mandru de tine.

CHIAR CONTEAZA

CINE A INCEPUT?

NU PENTRU TINE,

CI PENTRU COPII.

LE PASA LOR CINE A INCEPUT?

O prietena, care din fericire se intampla sa fie un Parinte desavars

it, traversa o perioada foarte dificila cu sotul ei.

* Publicata in 2007 de editura RENTROP & STRATON.

205

Intr-o zi, fiul ei a anuntat-o din senin ca tatal lui i-a spus ca va

capata o motocicleta pentru motocros cand va implini 14 ani; trebuie

sa spun ca ambii parinti fusesera intotdeauna de acord ca acest

lucru trebuie sa astepte pana la 18 ani.

Era in mod clar o stratagema prin care tatal dorea s-o enerveze

pe ea si sa si-l apropie pe baiat cumparandu-i afectiunea. Pe moment,

prietena mea a fost ingrozitor de tentata sa-i spuna fiului ei

exact ce gandea despre josnicul lui tata. A reusit totusi, printr-o

uriasa stapanire de sine, sa se abtina si nu i-a spus baiatului nimic,

dar a discutat separat cu sotul ei. Folosind multa diplomatie si cu

limba sangerand de-atata muscat, a rezolvat situatia printr-un compromis:

copilul urma sa primeasca motocicleta cand implinea 16

ani, iar intre timp sotul ei putea sa-si duca fiul la cursele de

motocros un weekend pe luna.

Si care e avantajul de a proceda astfel? Copiii tai vor intelege -

intr-o zi, daca nu acum - ca ai facut totul pentru ei. Acest lucru va

consolida relatia voastra si, cel mai important, ii va face mult, mult

mai fericiti. Cu siguranta ca asta este un sentiment mai placut decat

orice satisfactie marunta ai putea avea intorcandu-i impotriva

celuilalt parinte.

206

REGULA 82

Lasa-i sa faca fata

situatiei in felul lor

Cand am divortat de prima mea sotie, cu multi ani in urma,

m-am trezit un parinte singur cu aproape de niciunele. Copiii si cu

mine stateam intr-o casa inchiriata, cu foarte putina mobila. Intr-o

seara vorbeam cu unul dintre fiii mei - stateam amandoi pe cutii, iar

eu eram coplesit de vinovatie pentru ceea ce trebuiau sa indure

copiii mei. I-am spus: "Imi pare tare rau, prietene. Imi pare asa de

rau ca trebuie sa treci prin toate astea." Stii ce mi-a raspuns? "De ce,

tati? E formidabil! Ne distram excelent!"

Sigur, nu vroia sa spuna ca-i pare bine ca parintii lui s-au des-

partit. Dar eu imi faceam griji pentru conditiile in care locuiam, in

timp ce el se simtea ca intr-o permanenta tabara de vacanta. Eu presupusesem

ca si el simte la fel ca mine, dar facusem o mare greseala.

Insa poate sa se intample si exact pe dos. Copiii simt unele lucruri

mult mai acut decat noi. Poate-ti amintesti ca atunci cand ai fost

poreclit prima data la scoala ai ignorat porecla cu seninatate. Dar

asta nu inseamna ca si copilul tau poate face la fel. Poate ca tie nu-ti

pasa ca trebuie sa te muti din cauza noii slujbe, dar s-ar putea ca fiica

ta adolescenta sa fie devastata. Trauma ei emotionala e reala, asa ca

trebuie s-o iei in serios. Nu e suficient sa-i spui ca trebuie sa fie tare

sau ca o sa-si faca prieteni noi, sau ca exista e-mail-ul, messenger-ul

si SMS-urile ("si eu n-am avut toate astea cand eram ca tine").

207

Cand ai de-a face cu emotiile copilului tau si in special in timpul

oricarui fel de criza, ceea ce simti tu este complet irelevant. Sentimentele

lui sunt tot ce conteaza. Concentreaza-te asupra copilului

tau si uita de tine. Am o prietena foarte draga al carei partener a

murit subit. Copiii au reactionat cu diferite grade de durere evidenta

cand le-a spus, dar putin mai tarziu in aceeasi zi toti radeau si

se jucau. Mi-a spus ca initial a fost aproape la fel de dureros sa-i

vada fericiti pe cat a fost sa-i vada nefericiti. Dar copiii fac fata

durerii in mod diferit si n-are niciun sens sa incerci sa pui reactia lor

pe picior de egalitate cu reactia ta.

Cand vine vorba despre lucruri importante in viata, nu face

nicio presupunere despre cum se vor descurca pustii tai. Conteaza

pe ei ca sa-ti spuna ce simt si nu presupune ca vor avea nevoie de

acelasi sprijin de care ai avea tu nevoie. Poate ca ei vor sa fie inconjurat

i de prieteni in timp ce tu ai vrea sa fii singur. Poate ca ei vor sa

mearga intr-o vacanta cu care tu nu te poti confrunta sau sa renunt

ati la petrecerea cu care tu vroiai sa mergi mai departe. Daca ai mai

multi copii, probabil ca nu vor simti cu totii la fel. Toate acestea pot

solicita alegeri dificile si compromisuri; numai tu poti decide daca

sa faci lucrurile asa cum vor ei sau cum vrei tu atunci cand nu doriti

acelasi lucru. Dar este vital sa le tratezi sentimentele cu toata seriozitatea

cu care le tratezi pe ale tale sau pe ale oricui altcuiva.

CONTEAZA PE EI CA SA-TI

SPUNA CE SIMT SI NU

PRESUPUNE CA VOR AVEA

NEVOIE DE ACELASI SPRIJIN

DE CARE AI AVEA TU NEVOIE.

208

REGULA 83

A fi mai tanar

nu grabeste

intotdeauna lucrurile

O ciudata scoala de gandire de care m-am izbit deseori pare a fi

de parere ca copiii depasesc mai repede problemele decat adultii.

Habar n-am de unde le-a venit ideea, dar, iti spun, e o mare prostie.

E adevarat, unii copii depasesc anumite probleme mai rapid

decat unii adulti. Dar la fel de adevarat e si ca o trauma din copilarie

isi poate arata efectele multi ani mai tarziu. La urma urmei, copiii se

dezvolta permanent si evenimente din trecutul lor isi pot schimba

semnificatia. Un copil care initial a parut ca suporta foarte bine

moartea cuiva din familie poate suferi enorm din cauza mortii respective

peste cativa ani. Ceva ce i-a fost spus copilului tau acum

cinci ani il poate inca bantui. Sau poate ca el spera in secret ca parint

ii lui se vor impaca si este devastat ori de cate ori se intampla

ceva care pare sa-i indeparteze visul.

Noi, adultii, suntem departe de a fi perfecti, dar majoritatea, de

cele mai multe ori, reusim sa ne rezolvam problemele pe loc si sa

trecem peste ele. Poate ca tristetea sau durerea nu ne parasesc niciodata,

dar invatam sa traim cu ele. Pentru copii este mult mai greu.

Ei se schimba, iar evenimentele din trecut ii pot afecta in moduri

noi. Poate ca ei isi revin din socul initial mai repede decat noi (sau

209

poate nu), dar au foarte putina experienta in a face fata emotiilor si

le poate lua mai mult decat noua sa inteleaga ce simt si sa-si dea

seama cum sa actioneze.

Asa ca hai sa nici nu mai mentionam nonsensul asta cu copiii

care trec peste probleme mai repede decat adultii. Parintii stiu bine

ca nu e niciun cuvant adevarat, deci nu lasa pe nimeni sa se ascunda

in spatele unei asemenea banalitati absurde.

NOI, ADULTII,

SUNTEM DEPARTE

DE A FI PERFECTI,

DAR DE CELE MAI MULTE ORI

REUSIM SA NE REZOLVAM

PROBLEMELE PE LOC

SI SA TRECEM PESTE ELE.

Copiii vor avea nevoie de ajutorul tau. Daca veniturile tale scad

brusc, de exemplu, aceasta poate avea un impact urias asupra copiilor

tai. Ei nu mai pot tine pasul cu prietenii lor in ceea ce priveste

vacantele, hainele, telefoanele mobile, masina cu care sunt luati de

la scoala - pentru unii copii, toate astea pot fi devastatoare. Tu te

straduiesti sa te descurci cu un buget mai mic, dar ei si-au pierdut

jumatate din prieteni, increderea in ei, statutul, demnitatea si vacant

a. Le va trebui timp pentru a-si reveni, chiar daca familia isi va

recapata stabilitatea financiara.

210

Arata-le copiilor tai ca intelegi faptul ca sentimentele si problemele

lor pot fi diferite de ale tale, si ca le tratezi grijile cu aceeasi seriozitate

cu care le tratezi pe ale tale. Nu le poti da inapoi bugetul, parint

ii cu o casatorie fericita, fratele sau parintele care a murit, sanatatea

sau orice altceva au pierdut, dar le poti arata ca-i iei in serios si ca nu

te astepti ca ei sa-si revina la fel de repede cum iti revii tu.

211

REGULA 84

Socul poate dura

pentru totdeauna

Sigur, in cele din urma copilul tau ar trebui sa treaca peste criza

sau macar sa se impace cu lucrurile. In timp, va ajunge sa accepte -

asa cum facem cu totii - ca parintii lui sunt divortati sau ca cineva

drag a murit. Daca pustiul a fost grav bolnav, va invata sa faca fata

faptului ca acum nu mai poate manca tot ce pot manca prietenii lui.

Daca a trebuit sa se mute intr-un alt oras, mai devreme sau mai tarziu

isi va face prieteni noi si se va obisnui la noua scoala.

Dar asta nu inseamna ca totul s-a terminat. Unele crize trec si te

lasa acolo unde erai cand au inceput, dar majoritatea te lasa intr-un

alt loc. Uneori intr-un loc foarte diferit. Un copil poate ca s-a impacat

- pe cat posibil - cu moartea unui parinte, dar el va fi pentru totdeauna

un copil care creste fara mama sau fara tata. Asta il face

deosebit si implica noi dezavantaje fata de trauma initiala. Fiecare

meci important la scoala, fiecare ceremonie de premiere va fi diferita

pentru el; fiecarei aniversari, fiecarui Craciun sau eveniment in

familie ii va lipsi ceva.

Acelasi lucru este valabil si pentru divort. Chiar daca pustiul tau

accepta ca nu mai sunteti impreuna si poate chiar a trecut peste

etapa acuta a despartirii, el va trebui sa-si petreaca restul copilariei

cu parinti care traiesc in case diferite si care nu comunica la fel de

bine cum comunicau odata. Vacantele nu vor mai fi la fel. Serbarile

de la scoala vor implica aranjamente stanjenitoare pentru ca parintii

212

sa nu se intalneasca sau intalniri stanjenitoare daca totusi dau ochii

unul cu altul. Eventual, copilul va trebui sa invete sa-i accepte pe

noii parteneri ai parintilor lui, poate chiar pe parintii vitregi.

Poate copilul tau a suferit de o boala grava sau a fost ranit.

Cunosc un copil de 3 ani caruia a trebuit sa-i fie amputat piciorul in

urma unui accident de masina. Pare ca s-a impacat in mod remarcabil

si curajos cu situatia, dar va fi intotdeauna un copil cu un singur

picior. Ceea ce va afecta activitatile in care se va putea implica - pe

unele, practic, nu le va putea aborda, in altele va incerca mereu sa-i

depaseasca pe ceilalti din dorinta de a se afirma. Indiferent de efecte,

fie ca acestea vor fi pozitive sau negative, viata lui va fi diferita de

cea a unui copil care se foloseste de ambele picioare.

Ca parinte, tu vei fi fara indoiala constient (deseori dureros de

constient) de schimbarile pe termen lung pe care criza le-a adus

pentru copilul tau. Dar nu toata lumea va fi constienta de aceste

schimbari. Uneori va trebui ca tu sa le indici si uneori va trebui sa-i

oferi copilului tau mai mult sprijin si sa-i arati ca stii. Crizele importante

iti vor afecta copilul pe viata, dar te asigur ca unele schimbari

vor fi pozitive, chiar daca initial pare greu de crezut. Copilul poate

deveni mai independent sau mai empatic, sau mai puternic, si asta

poate fi in final spre binele lui.

UNELE CRIZE TREC

SI TE LASA ACOLO UNDE ERAI

CAND AU INCEPUT,

DAR MAJORITATEA TE LASA

INTR-UN LOC DIFERIT.

213

REGULA 85

Spune-le

ce se intampla

Copiii pot fi foarte naivi. Stiu, nu e deloc surprinzator. In special

copiii mici s-ar putea sa nu inteleaga sau sa nu stie ce inseamna

divort sau faliment, sau moarte. Si totusi, ei sunt inexplicabil de

abili in a percepe emotii ratacite care plutesc in jurul lor. Ei stiu cand

se intampla ceva, chiar daca nu stiu exact despre ce e vorba.

Fie ca cineva este foarte bolnav, fie ca te certi cu partenerul

(chiar si numai in soapta sau doar cand copiii nu sunt de fata) sau

ca esti teribil de ingrijorat din cauza banilor sau a serviciului, copiii

vor sti. Sigur ca nu vor sti toate detaliile - daca tu nu le spui -, dar

vor prinde esentialul.

De aceea e mai bine sa le spui tu. Altfel isi vor construi propriile

lor explicatii, care, deseori, vor fi mai grave decat realitatea.

Adolescentii pot interpreta certurile dintre parintii lor si o atmosfera

incarcata ca pe un divort iminent - cand, de fapt, parintii se cearta

din cauza banilor si nici nu le da prin cap sa divorteze. Copiii ar

putea prinde din zbor faptul ca cineva este grav bolnav si se pot

gandi ca e vorba despre tine, cand in realitate este vorba despre

unul dintre bunici. Ceea ce, sigur, este grav, dar din punctul lor de

vedere este mult mai bine decat sa fii tu foarte bolnav.

Daca nu le spui copiilor cand se intampla ceva grav, nu faci

decat sa inrautatesti lucrurile. Nu te poti ascunde de ei, asa ca mai

214

bine nici nu incerca. Bineinteles, nu trebuie sa le dai chiar toate

amanuntele daca nu e cazul, dar cel putin pune-i in tema.

Foloseste-ti judecata pentru a decide cand si cat sa le spui, iar

aici varsta are o mare importanta. Nu-i vei spune copilului de 2 ani

tot ce-i spui celui de 15. Ca regula generala, spune-le minimumul

necesar si apoi raspunde-le la intrebari. Cu cat sunt mai mari, cu atat

vor pune mai multe intrebari. Daca situatia este cu adevarat dureroasa

pentru ei, nu le da mai multe informatii decat iti cer - probabil

ca nu intreaba pentru ca nu vor sa afle mai mult. Vor intreba

cand vor fi pregatiti sa auda raspunsul.

DACA NU LE SPUI COPIILOR

CAND SE INTAMPLA CEVA

GRAV, NU FACI DECAT

SA INRAUTATESTI LUCRURILE.

Cat despre momentul in care sa-i informezi, trebuie sa le spui

imediat ce au observat ca se intampla ceva. Nu te pacali gandindu-te

ca n-au observat nimic doar fiindca tu nu vrei sa abordezi subiectul -

fii brutal de sincer cu tine insuti. Copiii mai mari o sa-ti dea o

gramada de indicii, de la comentarii caustice ("Eu sunt ultimul care

afla orice") la intrebari directe ("E totul in regula?"). Si daca vestea

proasta e inevitabila - de exemplu, cineva din familie are o boala

incurabila -, da-le timp sa se obisnuiasca, in loc sa le spui in ultimul

moment.

215

Cei mai buni parinti pe care-i cunosc si-au facut un principiu

din a nu ascunde nimic fata de copiii lor. Ii tin la curent si le dau

informatii simple, corecte despre ceea ce se intampla. Bineinteles,

este decizia ta si poti alege sa incerci sa le pastrezi vietile neafectate,

dar riscul e prea mare. In cele din urma, ei tot afla si poate pentru ei

va fi mai greu sa faca fata unui soc acut, in loc sa se obisnuiasca in

timp cu ideea. Copiii tai fac parte din familie si orice afecteaza familia

ii va afecta si pe ei. Asa ca parerea mea e ca au dreptul sa stie.

216

REGULA 86

Invata-i sa esueze

cu succes

Nimanui nu-i place sa dea gres, dar pentru copii este uneori mai

rau decat pentru adulti. E trist ca exista copii care se sinucid din

cauza fricii de a pica la examene, in vreme ce noi, adultii, stim ca un

examen picat nu e chiar asa o tragedie. Inevitabil, copilul tau va

pierde la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu. Poate ca se

descurca excelent la scoala, dar pica examenul de conducere auto

sau nu reuseste sa intre in echipa de fotbal, sau nu este inclus in

trupa rock pe care au format-o prietenii lui fiindca n-are ureche

muzicala (am trecut si prin asta).

Cum spuneam mai devreme, tu iti dai seama ca nu e sfarsitul

lumii. Dar motivul pentru care aceasta Regula este in sectiunea cu

"crize" este acela ca pentru copilul tau s-ar putea sa se dovedeasca

a fi o veritabila criza. Si daca tocmai a acumulat a treia corijenta,

s-ar putea sa fie o situatie de criza si pentru tine. Dar chiar daca esti

usurat in secret ca n-a fost selectat pentru echipa de rugby, tot trebuie

sa privesti problema din punctul lui de vedere, daca vrei sa-l

ajuti sa depaseasca momentul.

Daca-i spui copilului ca nu e asa de important, ca de fapt nu

conteaza, ca isi poate lua corijentele in toamna, ca sunt o multime de

alte lucruri pe care le poate face de fapt ii spui ca ceea ce simte el

e gresit si ca n-ar trebui sa fie atat de suparat. Faptul ca-i minimalizezi

sentimentele il va face sa se simta ranit si izolat. Nu, n-o sa-l

217

faca sa gandeasca: "Sigur ca da, ce fraier am fost Bineinteles ca pana

la urma nu conteaza."

Asadar, ce-ar trebui sa faci? Sa-i spui ca are dreptate sa se simta

devastat si ca, da, chiar e sfarsitul lumii? Nu tocmai, dar ceva de

genul asta. Trebuie sa-i permiti sa se simta exact asa cum se simte,

spunandu-i ca iti dai seama ce distrus trebuie sa fie si ca nu esti surprins

ca se simte asa. Fii intelegator si plin de compasiune. Stii tu -

cateva imbratisari si cateva cani de ceai. Si un biscuitel cu ciocolata,

daca ai. Poate pregatesti pentru cina felul lui de mancare preferat,

ca sa vada ca te gandesti la el. Odata ce i-ai permis sa se simta mizerabil

pentru o vreme, dupa aceea va fi gata sa iasa din mlastina

disperarii; iar cand va iesi, tu vei fi acolo pentru a-i oferi o mana de

ajutor si pentru a-i indica niste compensatii - dar numai in ritmul in

care vrea el sa le auda.

Fie ca pustiul tau de 6 ani a ratat premiul I la intrecerea sportiva

sau ca fiica ta de 17 ani n-a intrat la facultatea unde-si dorea, daca ei

percep asta ca pe o criza, atunci asa trebuie s-o vezi si tu.

FAPTUL CA-I MINIMALIZEZI

SENTIMENTELE IL VA FACE

SA SE SIMTA RANIT SI IZOLAT.

218

REGULA 87

E mai bine sa fii

de acord decat sa

ai dreptate

Divortul este probabil cea mai frecventa criza majora pentru

copii, cel putin in lumea occidentala; aceasta Regula este scrisa special

pentru parintii aflati in proces de divort (sau echivalentul, daca

nu sunteti casatoriti). E foarte usor sa vezi divortul ca pe ceva ce se

intampla intre doi oameni care erau impreuna si acum nu mai sunt.

Sigur, stii ca si copiii reprezinta un factor, dar ei par sa fie in alta

sfera, nu in cea din jurul evenimentului central.

E mult mai realist sa privesti divortul ca pe ceva ce se intampla

intregii familii, iar copiii sunt la fel de importanti ca oricine altcineva.

Poate ca nu ei sunt cei care iau deciziile, dar si ei sunt la fel de

implicati. Mai mult, oricat de rau este divortul, majoritatea parint

ilor aleg aceasta varianta pentru ca este mai buna decat varianta in

care ei ar ramane impreuna. Cu toate acestea, pentru copii s-ar putea

sa nu existe niciun avantaj al despartirii parintilor lor. S-ar putea

sa li se para de departe cea mai proasta alegere dintre toate cele

posibile.

Asa ca este esential sa faci divortul cat mai suportabil pentru

copii, care sunt prinsi fara aparare in focul incrucisat al deciziilor

voastre. Si cel mai important lucru pe care-l poti face pentru ei e sa

219

cazi de acord in cat mai multe privinte cu partenerul tau. Fie ca discutat

i cine ce ia, ce se intampla cu casa, cu custodia copiilor sau orice

altceva, fa tot posibilul sa ajungeti la o intelegere. Da, chiar daca stii

ca intelegerea nu e corecta.

S-ar putea sa ai tot dreptul sa-l usurezi pe "fostul" de bani, sa

lupti cu el pentru fiecare leut, sa-i ceri sa-ti lase tie casa, sa-l obligi

sa mareasca alocatia lunara pentru copii, dar de fapt nimic din

toate astea nu conteaza atat de mult ca intelegerea cu el si gasirea

unui aranjament care sa va convina amandurora. Doar asa ii vei lasa

pe copii sa se intoarca la refacerea vietilor lor.

Poate fi foarte greu, mai ales cand simti - si de cele mai multe ori

ai perfecta dreptate, stiu - ca ai fost tratat in mod ingrozitor de catre

fostul partener. Stiu ca razbunarea si dreptatea pot fi foarte dulci, dar

esti sigur ca merita sa le ai pe seama copiilor tai? Sigur ca nu merita.

Acesta este unul dintre lucrurile care ii diferentiaza pe Parinti de non-

Parinti. Inainte de a face sau de a spune ceva nesabuit, opreste-te si

gandeste-te daca lucrul acela ii va ajuta pe copii. Si daca nu poti sa

raspunzi cu sinceritate "da", atunci nu-l face.

RAZBUNAREA SI DREPTATEA

POT FI FOARTE DULCI,

DAR ESTI SIGUR CA

MERITA SA LE AI

PE SEAMA COPIILOR TAI?

220

REGULA 88

Faptele tale

vorbesc mai tare

decat orice cuvinte

Iata o Regula care nu se aplica numai in situatii de criza, dar

atunci devine extrem de importanta. Stii ce se spune - "copiii nu

asculta niciodata"? Ei bine, nu e adevarat, dar e adevarat ca dau mai

putina atentie cuvintelor pe care le spui decat modului in care te

comporti. Copiii pot depista ipocrizia de la 100 de pasi si nu o tolereaza.

Or sa te judece pe baza faptelor tale.

Nu vorbesc doar despre cuvinte si fapte negative. Sa-ti dau un

exemplu. Sa presupunem ca ai atata minte incat intelegi ca e bine

sa-ti lasi emotiile sa rabufneasca si sa tragi din cand in cand cate un

plans zdravan. Poti sa le spui asta copiilor de o mie de ori, dar daca

ei te urmaresc trecand prin diferite traume si niciodata plangand, o

sa le fie mult mai greu sa-ti urmeze cuvintele decat le-ar fi daca

faptele tale le-ar fi sustinut. Daca este intr-adevar OK sa plangi (si

este, bineinteles), atunci arata-le acest lucru. Lasa-i sa te vada inlacrimat

si nestanjenit de faptul ca plangi.

COPIII VOR URMARI REACTIA TA

IN SITUATII DIFICILE SI

O VOR LUA DREPT MODEL.

221

Am niste prieteni care au avut de depasit o perioada dificila

acum cativa ani, cand sotul si-a pierdut slujba. Ei le spuneau

intr-una copiilor (ambii adolescenti) ca nu e nicio rusine sa ai bani

mai putini decat altii si ca nu trebuie sa se simta prost fiindca nu-si

pot permite unele dintre lucrurile pe care prietenii lor le au. Familia

a fost invitata intr-o zi la masa de niste prieteni foarte bogati, iar parint

ii au parcat masina dupa colt, astfel incat gazdele sa nu vada cu

ce harb vechi si ruginit au venit. Iti garantez ca adolescentii au

depistat instantaneu ipocrizia. Stiu sigur, pentru ca ei mi-au

povestit intamplarea.

Este un exemplu al clasicului indemn parintesc: "Fa cum spun

eu, nu cum fac eu." Nu exista scuza pentru a-i spune asta vreodata

copilului tau. Daca poti face tu insuti lucrul respectiv, atunci fa-l. Iar

daca nu poti, de ce-i ceri copilului sa-l faca?

Copiii vor urmari reactia ta in situatii dificile si o vor lua drept

model. Fie ca esti gelos, furios, meschin, certaret, necontrolat sau rus

inat, ei vor creste crezand ca acesta este un comportament acceptabil,

indiferent daca tu le-ai spus cu totul altceva. Pe de alta parte,

daca te comporti cu demnitate, cu integritate, daca dai dovada de

bunavointa, consideratie si curaj, asta ii va influenta mai mult decat

orice le-ai putea spune.

222

REGULA 89

Asigura-te ca ei

stiu ca sunt

prioritatea ta nr. 1

Tu stii ca pe primul loc sunt copiii, sigur ca da. Dar ei stiu asta?

In cea mai mare parte a timpului nu e greu sa le oferi dragostea si

atentia ta, dar atunci cand mintea si emotiile tale sunt in cu totul alta

parte, e foarte dificil. Cand te confrunti cu o imensa suparare, cu

griji sau cu o mare durere, nu e usor sa-ti amintesti sa-i pui pe copii

pe primul plan.

In momentele cele mai intunecate, atentia si rabdarea ta obisnuita

sunt puse la grea incercare. Deodata e foarte greu sa mai gases

ti timp pentru o poveste inainte de culcare sau pentru o imbratis

are, ca sa nu mai vorbim despre un tur de cumparaturi sau despre

un meci de fotbal. Tocmai cand lucrurile stau mai prost, copiii

primesc brusc din partea ta mai putin decat de obicei. Poate primesc

din partea ta mai multa graba si mai multa nerabdare, de vreme ce

esti mai stresat si mai tensionat decat in mod normal, dar categoric

primesc mai putin din atentia si din timpul tau.

Stiu ca nu poti face mare lucru. Sunt lucruri in viata care iti

rapesc tot timpul si care te lasa iritabil si deloc amuzant. Daca mama

ta e grav bolnava sau casa iti e pusa sub sechestru, sau seful e pe cale

sa te dea afara, sau unul dintre copii e in spital, sigur ca nu poti fi tu

cel vesel si amuzant dintotdeauna. Nimeni nu se asteapta sa fii.

223

Unele crize au viata scurta, in timp ce altele dureaza saptamani,

luni sau chiar ani. Uneori, abia mai reusesti sa ai grija de tine. Si

totusi, cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa-i pui pe copii pe

primul plan - iti ofera un centru al interesului din exteriorul tau, nu

te lasa sa te complaci in durere si reprezinta motivul pentru care sa

continui sa lupti.

Cel mai bun mod in care sa te asiguri ca pustii tai stiu ca sunt pe

primul loc in viata ta este sa te asiguri ca, intr-adevar, sunt pe primul

loc. Daca esti prins in capcana autocompatimirii si te gandesti

numai la tine, asta se vede. Indiferent cate motive ai sa fii nefericit,

copiii vor sti instinctiv daca te pui inaintea lor. Daca vrei ca ei sa stie

ca sunt nr. 1, asigura-te ca asa si sunt; la un anumit nivel, ei vor

intelege. S-ar putea sa se mai planga din cand in cand ca nu mai faci

asta sau ailalta asa cum obisnuiai, dar vor sti, in adancul fiintei lor,

ca sunt inca pe locul I.

DACA ESTI PRINS IN

CAPCANA AUTOCOMPATIMIRII

SI TE GANDESTI NUMAI LA TINE,

ASTA SE VEDE.

Sigur ca totul trebuie sa fie adevarat. Nu ajuta daca te complaci

in depresie si iti spui ocazional: "Bineinteles ca pe primul plan sunt

copiii." Nu-ti va fi de niciun folos. Dar daca ei au prioritate in orice

decizie si daca te asiguri ca au tot ce le trebuie de cele mai multe ori,

chiar daca e dificil pentru tine, vor castiga incredere pentru ca vor

sti instinctiv cat de mult ii iubesti.

224

REGULA 90

Nu poti repara

totul

Of, asta e o treaba grea. Noi, parintii, vrem din tot sufletul sa

facem totul perfect pentru copiii nostri. Daca se ranesc, ii sarutam mai

dulce. Daca dau de necaz, ii ajutam sa iasa basma curata. Daca sunt

tristi, ii imbratisam. Daca cineva se poarta urat cu ei, intervenim.

Dar uneori copiii trebuie sa faca fata unor lucruri serioase pe

care noi nu le mai putem aranja pentru ei. Si sentimentul ca nu poti

face nimic pentru a-i ajuta este groaznic. Sunt putine lucruri in viata

mai rele decat sa-ti vezi copilul suferind si sa nu poti sa-i alini durerea.

Dar se poate intampla. Cand cineva moare, nu-l poti aduce

inapoi indiferent cat de mult l-a iubit copilul tau si cat de mult ii

lipseste. Uneori, copilul e bolnav si tu nu-l poti ajuta. Sau celalalt

parinte al lui pleaca si nu este langa el atunci cand ar trebui sa fie.

Copiii trebuie sa invete o lectie importanta: unele lucruri pur si

simplu se intampla si nimeni nu poate face nimic. E o lectie dura,

dificil de invatat prin experienta cand sunt atat de mici. Si ti se rupe

inima cand ii privesti. Dar trebuie s-o invete, mai devreme sau mai

tarziu, si tu n-ai niciun control asupra momentului cand viata

decide sa le-o predea. Tot ce poti face este sa-i incurajezi, dar nu poti

opri durerea.

Asadar, Regula asta este despre a accepta ca nu poti face nimic.

Nu e intotdeauna vina ta si nimeni nu s-ar fi descurcat mai bine ca

225

tine. E pur si simplu un chin, punct. Nu te invinovati, pentru ca nu

meriti. Lucrurile sunt si-asa destul de dificile pentru tine. Poate

chiar treci si tu prin aceeasi durere, in plus fata de faptul ca trebuie

sa-l privesti pe copil suferind, si chiar nu e cazul sa-ti mai arunci

inca o povara in carca. Ofera-ti o imbratisare si un strop de compasiune.*

Si adu-ti aminte, copilul nu asteapta de la tine miracole. Nu e

prost, stie ca nu poti face nimic. Tot ce poti face pentru el in clipa

asta este sa-i dai dragostea ta si o multime de imbratisari, asa ca

da-i drumul. Probabil ca va veti simti amandoi un pic mai bine.

E PUR SI SIMPLU UN CHIN,

PUNCT.

* Si poate ciocolata.

226

REGULI

PENTRU

ADULTI

Nu ajungi sa iesi la pensie din meseria de parinte. E o slujba pe

viata si fara posibilitatea de pensionare. Chiar si cand o sa ai 100 de

ani, copiii tai vor fi tot copiii tai. Si daca ti-ai facut treaba corect

(sigur ca ti-ai facut-o), inca vor mai dori aprobarea si sprijinul tau.

N-o sa mai vrea sa fie tratati ca niste copii, totusi. Chiar daca,

pentru tine, inca mai sunt. Deci trebuie sa gasesti o cale de a avea o

relatie adulta cu ei, o relatie care sa-ti lase inca spatiu pentru a fi

parintele lor. E un echilibru precar, dar cunosc destui parinti care au

reusit in mod exceptional, deci stiu sigur ca se poate.

Asadar, iata cele mai bune Reguli pe care le-am adunat de-a lungul

anilor pentru a te asigura ca vei fi un parinte la fel de bun cand

copiii tai vor avea 40 de ani precum ai fost cand au avut 4 sau 14.

229

REGULA 91

Retrage-te

Ai avut la dispozitie 18 ani pentru a-i aduce pe copiii tai acolo

unde ai dorit. Nu ma refer la o slujba de avocat de top sau doctor,

sau fotbalist, sau mai stiu eu ce. Ma refer la faptul ca ai avut 18 ani

pentru a-i echipa cu tot ce ar putea avea nevoie pentru a avea o viata

fericita.

Ei bine, timpul s-a scurs. Ai avut cei 18 ani. Acum retrage-te.

Daca n-au invatat pana acum, e prea tarziu. De aici incolo e treaba

lor si nu mai poti interveni. Stiu, daca-i vezi facand ceva ce nu-ti

place, ti-e greu. Dar ar fi trebuit sa te gandesti la asta mai demult.

Ti-ai irosit sansa, prietene.

Un singur lucru poti sa-i mai inveti: sa stea pe propriile lor

picioare fara sa se bazeze pe sprijinul tau. Si singurul mod in care-i

poti invata lucrul asta e sa te retragi. Cei 18 ani ar fi irositi daca nu

le-ai da sansa sa practice tot ce i-ai invatat. Ce rost mai are sa-i inveti

sa fie independenti, sa gandeasca pentru ei insisi, sa ia decizii si

toate celelalte, daca nu-i lasi sa inceapa?

Si stii ceva? Daca esti un Parinte pe jumatate atat de bun pe cat

cred eu ca esti, vor face o treaba a naibii de buna fara tine agitandu-te

in jurul lor. Daca intervii in continuare, practic spui: "Nu mi-am facut

treaba bine, inca mai ai nevoie de ajutor."

Pe langa asta, cu totii stim ce se intampla cand intervin parintii.

In cel mai bun caz sunt condescendenti, in cel mai rau - distructivi.

Practic, daca intervii devine imposibil sa mai ai o relatie buna, ca

230

intre adulti, cu copiii tai. De fiecare data cand intervii, le spui ca nu

sunt capabili sa-si traiasca singuri vietile. Ceea ce nu face niciun

bine increderii lor, plus ca ma indoiesc ca este adevarat. S-ar putea

sa nu se descurce in a trai viata pe care o doresti tu pentru ei, dar

daca esti un Parinte decent, asta nu e valabil pentru tine.

Bineinteles ca nu ne oprim din invatat cand implinim 18 ani.

Sunt sigur ca pustii tai mai au destule de invatat. (Poate si tu mai ai.)

Sper, caci altfel vor avea vieti destul de plicticoase. Dar trebuie sa

invete din alta parte acum. Nu stiu de unde - acum ei decid (asta e

ideea). Pot alege ce sa invete si cum, si de unde, si cu cine.

De acum incolo o sa ai un rol de fundal in instruirea lor. Atat de

departe in fundal incat nici n-o sa te observe. Pentru ca unica ta

slujba de-acum e sa te retragi. Gata, sunt sigur ca ai prins spilul. Asa

ca eu o sa ma retrag.

DACA N-AU INVATAT PANA

ACUM, ORICUM E PREA TARZIU.

231

REGULA 92

Asteapta pana

cand iti cer sfatul

Dupa ce ai citit Regula trecuta*, poate te intrebi ce-ar trebui sa

faci daca copilul iti cere sfatul. Nicio problema, i-l poti da.

Pai a fost destul de simplu. Nu era cazul sa fac o Regula numai

pentru asta, nu? Tocmai de aceea, asa cum observi, n-am lasat restul

paginii gol. Sunt doua lucruri pe care trebuie sa le stii despre sfaturile

date copiilor tai adulti (si, de fapt, oricui altcuiva, daca stau

bine si ma gandesc):

. Niciodata, dar niciodata nu le da sfaturi pana nu ti le cer.

. Da-le numai ceea ce au cerut.

Daca iti cer sfatul, iti cer sfatul. Nu-ti cer instructiuni, recomanda

ri, ordine, comentarii asupra stilului lor de viata, opinii, judecati

sau orice altceva. Iti cer doar sfatul, simplu si clar. Si chiar si atunci

trebuie sa fii precaut.

Hai sa incercam un mic exercitiu. Sa presupunem ca pustiul tau

adult iti cere sfatul cu privire la o slujba care i-a fost oferita. Iata

cateva dintre multele lucruri pe care ai putea alege sa le spui:

* Daca citesti cartea in ordine. Daca nu, te rog fa-mi o favoare - fa un pas inapoi si

citeste Regula 91 inaintea acesteia.

232

. "Nu conteaza. Oricum o sa lasi totul balta peste trei luni, asa

cum faci cu orice altceva."

. "Ai fi un prost sa n-o accepti."

. "N-o sa inteleg niciodata ce gasesti interesant la curatatul covoarelor."

. "Macar astora n-o sa le pese daca apari cu inelele alea respinga

toare in nas si cu tinte in limba."

N-o sa-ti insult inteligenta spunandu-ti ca niciunul dintre aceste

raspunsuri nu e OK.* Ideea e ca tot ceea ce trebuie sa faci este sa le

dai sfatul tau. Cel mai bun mod in care poti face acest lucru fara sa

depasesti limitele este sa le pui intrebari: "Ce te atrage la slujba

asta?", "Ce sanse de promovare ai?", "Ce parere ai despre a face

naveta pe o distanta atat de mare?" Genul asta de lucruri. Cu alte

cuvinte, ii ajuti sa-si gaseasca propriile raspunsuri si sa ia propriile

decizii.

La atat se limiteaza sfatul, nu mai mult. Copiii nu sunt obligati

sa-l urmeze. Asa ca atunci cand in final s-au hotarat sa faca exact pe

dos de cum ai sugerat, e dreptul lor. Asta nu inseamna ca sfatul tau

nu i-a ajutat sa ia decizia finala, deci n-ai de ce sa fii deranjat sau

suparat. Fii bucuros ca ai putut ajuta.

II AJUTI SA-SI GASEASCA

PROPRIILE RASPUNSURI

SI SA IA PROPRIILE DECIZII.

* Ei, na!

233

REGULA 93

Trateaza-i ca pe

niste adulti

Daca iti doresti o relatie adulta cu copiii tai adulti, trebuie sa-i

tratezi ca atare. Da, stiu ca suna clar, dar se poate dovedi destul de

greu. Au trecut atatia ani in care le-ai dat instructiuni, sfaturi nesolicitate,

opinii, lectii de disciplina si asa mai departe, incat acesta a

devenit modul tau natural de a interactiona cu ei. Poate fi dificil

sa-ti amintesti sa-ti musti limba pana cand noul tip de comportament

iti intra-n obicei.

Sigur, cu cat ai inceput mai devreme sa slabesti haturile, inca de

cand au devenit adolescenti, cu atat iti va fi acum mai usor. Dar

chiar si asa trebuie sa treci printr-o perioada de tranzitie. Nimeni nu

se asteapta sa reusesti inca din prima zi. Important este sa stii unde

vrei sa ajungi si sa nu te opresti pana cand nu ajungi acolo.

Autoinstruieste-te sa nu le mai spui ce sa faca, sa nu le mai arati ca

le dezaprobi gustul in materie de imbracaminte, prietene sau orice

altceva.

Daca reusesti sa incetezi sa mai faci anumite lucruri, de la a le

spune cum sa se poarte pana la a le reaminti ce scumpi erau cand

aveau 6 ani (zau ca nu vor sa auda din nou povestea aceea absolut

jenanta), ai parcurs deja jumatate din drum.

Cealalta jumatate este despre lucruri pe care trebuie sa incepi sa

le faci. Vorbeste cu ei despre lucrurile despre care vorbesti cu pri

234

etenii tai. Trebuie sa ignori diferenta dintre generatii daca vrei sa

comunici cu copiii tai ca si cu niste adulti; ori asta inseamna sa le

apreciezi opiniile exact ca pe ale oricui altcuiva, indiferent ca e vorba

despre schimbarea climei sau despre Cupa Cupelor, sau despre

urmatoarele alegeri, sau despre plantarea prazului.

Cere-le copiilor tai sfatul. Te asigur ca stiu mai multe decat tine

despre o gramada de lucruri. Reparat masini, moda, fotografie, matlasat,

machete de sine de cale ferata, ornitologie, ceramica - nu stiu

dupa ce te dai tu in vant. Si tehnologie, bineinteles, dar banuiesc ca

despre asta le-ai cerut sfatul inca de acum cativa ani buni.

Dupa un timp iti va deveni o a doua natura, dar pentru inceput

trebuie sa faci lucrurile constient, altfel n-o sa se intample nimic. Si

nici n-ai idee ce mandri o sa se simta copiii tai cand o sa le ceri

opinia si o sa-i tratezi ca pe niste adulti - doar daca parintii tai au

procedat la fel cu tine, caci atunci stii deja cat e de important.

PENTRU INCEPUT TREBUIE

SA FACI LUCRURILE

CONSTIENT, ALTFEL

N-O SA SE INTAMPLE NIMIC.

235

REGULA 94

Nu incerca sa le fii

cel mai bun prieten

Uite, asta este o greseala pe care o fac parinti altfel excelenti.

Este atat de tentant! La urma urmelor, iti iubesti copiii mai mult

decat pe oricine altcineva (poate cu exceptia partenerului tau, care

iti este deja prieten), asa ca e de inteles sa vrei sa le fii cel mai bun

prieten.

O singura problema: copilul tau nu vrea sa-i fii cel mai bun prieten.

Poate ca nu realizeaza, dar chiar nu vrea lucrul asta. Am o

cunostinta care-mi spune cu mandrie ca e cea mai buna prietena a

fiicelor ei. Si chiar este. Nu vorbeste aiurea. Le trateaza pe fete ca pe

prietenele ei si ele o trateaza in acelasi fel. Ea crede ca e minunat, dar

mie-mi pare rau pentru fiice.

Vezi, ele au deja prietene bune. Multe - nu mai au nevoie de

altele. Si se au una pe alta. De fapt, ele au nevoie de o mama. Dar

exista o singura candidata pentru acest post, si ea e prea ocupata sa

le fie cea mai buna prietena.

Si totusi, care e diferenta? Ei bine, tu imparti orice cu prietenul

tau cel mai bun, de pe picior de egalitate. Toate grijile, temerile, gandurile

cele mai intime. Si el face acelasi lucru cu tine. In vreme ce un

parinte este o persoana la care te uiti in sus - nu pentru ca iti e superior,

ci pentru ca e mai matur si e demn de incredere. Cineva care te

poate proteja si care poate avea grija de tine, chiar daca speri sa nu

236

fie niciodata nevoie sa-i ceri ajutorul. La un nivel obisnuit, puteti

indragi aceleasi lucruri si puteti petrece cu placere timpul impreuna,

dar nu i-ai spune chiar totul si n-ai vrea sa auzi totul de la el.

Daca, de exemplu, esti teribil de ingrijorat pentru ca nu stii ce au

copiii tai de gand? O sa le spui lucrul acesta? I l-ai spune celui mai

bun prieten. Sa presupunem ca esti parinte singur sau ai divortat si

intalnesti pe altcineva. Sau poate ai o aventura. O sa le spui copiilor

toate detaliile, asa cum i-ai spune celui mai bun prieten? Sau daca

copilul tau se baga intr-o treaba necurata - droguri, sa zicem, sau o

aventura cu o persoana casatorita - o sa-i dai aceleasi sfaturi pe care

le-ai da celui mai bun prieten? O sa te confesezi copiilor tai, pe masura

ce cresc, marturisindu-le ce singur esti sau ce probleme ai cu

banii?

COPIII TAI

TREBUIE SA SE SEPARE DE TINE

ATUNCI CAND CRESC.

ASA E FIRESC.

Nu poti fi cel mai bun prieten al copiilor tai in acest gen de circumstant

e decat fie mintindu-i, fie santajandu-i emotional. Daca

spui ca te simti singur, orice copil iubitor va simti ca trebuie sa petreaca

mai mult timp cu tine, iar tu te vei simti vinovat vazandu-l

cum se straduieste. Asta nu e o povara pe care vrei s-o pui pe umerii

copilului tau, nici chiar daca el ar accepta-o bucuros. Iar daca tu il

minti sau il santajezi emotional, cum o sa mai poata veni la tine

atunci cand va avea nevoie de un umar pe care sa planga sau de

237

cateva cuvinte intelepte sau de cineva pe care sa se poata baza? Iti

vei fi pierdut toata credibilitatea ca parinte, atunci cand va avea

nevoie de unul.

Nu spun ca nu poti avea o legatura apropiata cu copiii tai adulti.

Chiar sper ca veti fi extrem de apropiati, ca veti impartasi interese

comune si un sanatos simt al umorului si ca veti petrece o multime

de timp impreuna. Sper ca va veti iubi unul pe celalalt chiar mai

mult decat amandoi va iubiti prietenii. Dar nu va fi acelasi tip de

relatie.

Copiii tai trebuie sa se separe de tine atunci cand cresc. Asa e

firesc. Nu e corect fata de ei sa incerci sa-i tii legati de tine, chiar daca

faci asta prin intermediul prieteniei. Si mai stii ceva? O relatie cu

adevarat buna parinte/copil e un lucru minunat si face mai mult

decat o duzina de prietenii. Asa ca de ce s-o dai pe-o prietenie?

238

REGULA 95

Incurajeaza-i

orice-ar fi

Cand fiica mea a terminat liceul, a dat la facultate. Universitatea

pentru care a optat era in Manchester si-mi amintesc ca am mers s-o

vizitam impreuna; eu speram sa n-o aleaga, insa ea a ales-o. Fiica

mea crescuse la tara si, pur si simplu, nu mi-o puteam imagina

intr-un mare oras, atat de departe de casa. Ei nu i-am spus nimic,

m-am straduit doar s-o incurajez sa faca exact cum crede ea ca e mai

bine. Si ma bucur ca am procedat asa, fiindca n-aveam deloc dreptate.

S-a distrat de minune.

Ar fi stupid sa presupui ca vei considera ca fiind intelepte toate

alegerile tuturor copiilor tai, de la slujbele pe care le aleg pana la

persoanele cu care raman impreuna sau la felul in care-si cresc copiii.

Dar acum sunt adulti si au tot atatea sanse sa aiba dreptate cate

ai si tu. Ba chiar mai multe, probabil, pentru ca ei se cunosc mai bine

decat ii cunosti tu. Iar exemplul pe care tocmai l-am descris ilustreaza

foarte bine unul dintre motivele pentru care ar trebui sa-ti

pastrezi parerile pentru tine si sa-i incurajezi: altfel vei pica de fraier

cand se va dovedi ca ai gresit.

Sigur ca uneori vei avea dreptate. Dar daca fac o alegere neinspirata,

cu atat mai mult vor avea nevoie de incurajarea si de sprijinul

tau. La urma urmelor, daca urmezi Regulile 91 si 92 n-o sa le

spui ca nu esti de acord cu decizia lor. Asa ca poti foarte bine sa-i

sprijini. Ideea e ca e vorba de viata lor si de alegerea lor, asa cum am

239

REGULA 1

stabilit deja; singurele tale optiuni sunt de a-i sprijini sau de a le

submina decizia.

Iata alt motiv suficient pentru a-i sprijini: faptul ca ii sustii te

scapa de oribila tentatie de a spune "ti-am zis eu" daca treaba merge

prost - ceea ce, sper ca stii, este printre cele mai rele lucruri pe care

i le poti spune copilului tau si e de neiertat in absolut orice circumstanta.

TE SCAPA DE ORIBILA TENTATIE

DE A SPUNE "TI-AM ZIS EU"

CAND TOTUL MERGE PROST.

Unii copii sunt teribil de necajiti atunci cand cred ca nu le sustii

alegerile. Altii sunt rebeli si fac exact pe dos de cum vrei tu daca

simt chiar si cea mai mica presiune din partea ta. Chiar daca nu cade

in niciuna dintre aceste extreme, copilul tau are nevoie sa stie ca esti

de partea lui, desi poate a plecat de mult de acasa. Iata de ce nu e

suficient sa fii neutru; trebuie sa-l incurajezi in mod activ.

Si daca crezi cu adevarat ca face o greseala? E foarte bine. E in

regula sa gresesti din cand in cand. Si tu nu-l incurajezi pe copil sa

faca un lucru gresit. Tu-l incurajezi sa faca ce crede el ca e mai bine,

indiferent ca e corect sau gresit.

240

REGULA 96

Renunta la conditiile

suplimentare

Una dintre prietenele mele are o familie instarita care a ajutat-o

sa-si cumpere casa dandu-i un imprumut cu o dobanda foarte mica.

De curand, ea s-a decis ca vrea sa-si vanda casa si sa traiasca in

strainatate, deci sa-si cumpere o casa undeva in Elvetia. Familia ei

i-a spus ca ii vor retrage imprumutul daca-si vinde casa, fiindca ei

nu sunt de acord cu decizia ei. Daca insa se va muta undeva unde

sa fie si ei de acord, ii vor lasa in continuare imprumutul.

Te rog nu le face asta copiilor tai. Denota aroganta, dorinta de a

controla si cu cat ma gandesc mai mult la asta, cu atat ma enervez

mai tare. Ori ai incredere in copiii tai in privinta banilor, ori nu ai.

Daca nu ai, retrage-te si lasa-i sa-si vada singuri de vietile lor. Daca

ai, da-le banii si lasa-i sa faca ce vor cu ei. Dar in niciun caz nu incerca

sa le controlezi vietile dandu-le daruri cu conditii suplimentare

atasate, fie ca e vorba despre bani sau despre orice altceva.

DENOTA AROGANTA, DORINTA

DE A CONTROLA

SI CU CAT MA GANDESC

MAI MULT LA ASTA, CU ATAT

MA ENERVEZ MAI TARE.

241

Din pacate, cunosc parinti care folosesc tot felul de mijloace de

constrangere pentru a controla vietile copiilor lor, iar banii sunt cel

mai comun (celalalt mijloc important de constrangere vine la Regula

97 - pun pariu ca abia astepti*). Le platesc nepotilor taxele scolare,

dar numai daca se duc la scolile pe care ei le aleg. Sau ii ajuta cu o

casa sau cu o masina, dar numai daca sunt ei de acord cu alegerea.

Altii merg doar pana la jumatatea drumului. Le dau copiilor

banii, dar pe urma le spun: "Nu ti i-as fi dat daca as fi stiut ca o

sa-i risipesti pe vacante de lux", sau orice altceva. Pur si simplu nu

le poti face asta copiilor tai. Procedand astfel ii tii legati de tine si le

comunici ca nu-si pot trai propriile vieti. Pai, daca intr-adevar nu

pot, e vina ta. Ce-ai pazit 18 ani?

Imi pare rau, m-am cam ambalat un pic, tu oricum esti un Parinte,

asa ca nici prin gand nu-ti trece sa faci asa ceva. Dar da-mi voie

sa-ti dau doua exemple ale unor prieteni de-ai mei care au avut ceva

banuti pentru a crea fonduri de investitii pentru nepotii lor, demonstrand

modurile opuse in care se poate proceda. Versiunea "cu con-

ditii" arata asa: bunicii creeaza fondul si tot ei figureaza ca beneficiari.

Cand copiii implinesc 18 ani, bunicii controleaza ceea ce fac ne-

potii cu banii - o masina, un an de pauza, plata taxelor universitare,

o casa. Parintii sunt lasati complet pe dinafara, iar in unele cazuri nu

sunt deloc de acord cu alegerile bunicilor, dar n-au nicio putere.

Ceilalti prieteni au creat si ei un fond pentru nepoti, dar nu

inainte de a-i intreba pe copiii lor ce tip de fond ar vrea sa fie. Apoi

le-au respectat dorintele si i-au pus ca beneficiari pe copii - nu pe ei

insisi - astfel incat dupa ce au creat fondul, ei, bunicii, nu mai au

niciun drept si nicio putere de control asupra lui. Si ei nu impun

nicio restrictie referitoare la cum si cand copiii lor dau acces nepotilor

la fond. Asta e varianta "fara conditii" - si asta numesc eu a fi un

Parinte de nota zece.

* Nu trage cu ochiul acum!

242

REGULA 97

Nu-i face sa se

simta vinovati

Acesta este celalalt mijloc important de constrangere pe care

unii parinti il folosesc pentru a-si controla copiii adulti: vina. Unii

exagereaza de-a binelea, altii incearca sa fie subtili, dar copiii nostri

sunt creaturi sensibile si chiar si cea mai subtila incercare de invinovat

ire este perceputa ca atare.

Cel mai comun subiect al acestor incercari de a-i face pe copii sa

se simta vinovati este cantitatea de atentie pe care "copilul" o acorda

parintelui. Comentarii de genul: "Sora-ta ma suna saptamanal"

sau: "Stiu ca esti foarte ocupat in weekenduri. As vrea sa pot spune

si eu acelasi lucru" sunt menite sa-l faca pe copil sa se simta prost

pentru ca nu acorda mai mult timp parintilor lui. Chiar si: "Of, o sa

fie asa pustiu aici cand o sa pleci la casa ta"

Uite, hai sa ne-ntelegem. Copiii nu-ti datoreaza nimic. Nimic.

Nu-mi pasa cat sange, transpiratie si lacrimi ai varsat in primii 18

ani ai vietii lor. Nu au cerut ei sa se nasca, iar tu, odata ce ai ales sa

ai copii, ai devenit responsabil pentru tot acest efort. Tu le datorezi

lor o multime, dar ei nu-ti datoreaza absolut nimic. Asa ca nu e niciodata

in regula sa le dai copiilor impresia ca iti datoreaza ceva -

timp, atentie, bani sau orice altceva.

Sigur, daca esti un bun Parinte, copiii vor vrea sa faca o gramada

de lucruri pentru tine. Si faptul ca nu ti le datoreaza va face ca

243

aceste lucruri sa fie si mai pretioase, atunci cand ei vor alege sa ti le

daruiasca. Copiii buni vor avea grija de tine la batranete pentru ca

ti-ai castigat acest drept si pentru ca ei te iubesc. Unii copii au grija

de parintii lor pentru ca se simt vinovati fata de ei, dar nu sunt fericit

i si le poarta resentimente parintilor, ori tu nu asta vrei. Tu vrei

timp si atentie pe care copiii sa ti le acorde de placere, pentru ca le

meriti. Si n-o sa le capeti niciodata facandu-i sa se simta vinovati.

Sunt sigur ca ai prieteni care zic: "Trebuie sa ma duc sa-l vad pe

tata in weekendul asta. Nu l-am vazut de-o luna" sau: "Sunt ocupat

in seara asta. Mama ma suna in fiecare miercuri si intotdeauna

dureaza cel putin doua ore pana reusesc sa inchei convorbirea."

Poate ai spus chiar tu lucruri de genul asta. Dar nu vrei ca copiii tai

sa vorbeasca despre tine asa. Tu vrei ca ei sa spuna: "Nu pot - abia

astept sa-i vad pe-ai mei in weekendul asta" sau: "N-am mai vorbit

ca lumea cu mama de vreo doua saptamani si chiar imi lipseste o

sueta cu ea." Asa ca lasa deoparte vina, pentru ca indiferent cat de

multe vor face copiii pentru tine din vina, daca nu se vor simti vinovat

i vor face de doua ori mai mult. In plus, tu vei fi sigur ca fac totul

cu placere.

De fapt, cel mai frumos dar pe care-l poti face copiilor tai este

independenta. Nu a lor, a ta. Daca tu esti independent din punct de

vedere emotional, social si financiar, ii eliberezi de orice sentiment

de vina. Astfel, tot ce vor face pentru tine vor face din dragoste.

COPIII NU-TI DATOREAZA NIMIC.

NIMIC.

244

REGULA 98

Aminteste-ti ca

inca mai au nevoie

de tine

Pe masura ce copiii tai cresc si lasa in urma copilaria, vor avea

nevoie de tine din ce in ce mai putin (pentru ca ai facut o treaba

excelenta crescandu-i). Dar totusi, din cand in cand vor mai avea

nevoie de tine. S-ar putea sa fie vorba despre bani, mai ales in primii

cativa ani. Sau s-ar putea sa aiba nevoie de sfatul tau. Sau sa aiba

nevoie sa ai grija de copiii lor, sau de cainele lor atunci cand pleaca

in vacanta, sau de ajutor in gradina. Poate au nevoie de experienta

ta atunci cand isi vand casa sau scriu un CV, sau cumpara o masina.

Apoi mai sunt toate acele lucruri mai putin tangibile. Copiii inca

mai doresc aprobarea ta. Vor sa le vezi noua casa sau noua rulota,

sau bebelusul nou-nascut. Si desi s-ar putea sa vrea ca si prietenii lor

sa vada toate astea, nu e acelasi lucru. Cand erau mici iti aratau intotdeauna

desenele lor sau castelele de nisip, sau noile haine. Acum

este exact acelasi lucru, dar la o scara mai mare. Au nevoie sa le spui

ca se descurca bine (desi, bineinteles, ca n-ai voie sa spui ca asta fac,

de fapt - si nici ei nu vor admite acest lucru).

Si, desigur, din cand in cand vor avea nevoie de tine si pentru

lucrurile cu adevarat importante. Prezenta de urgenta cand intra in

travaliu mai devreme, sprijin in timpul unui divort, ajutor cand

245

copiii se imbolnavesc grav, adapost cand casa le e inundata. Ocazii

din acelea cand au nevoie ca cineva sa lase totul balta pentru ei si sa

amane intrebarile pentru mai tarziu. Daca esti un Parinte, vor sti ca,

atunci cand ceva rau se intampla, tu vei fi acolo pentru ei fara sa te

plangi sau sa faci mare caz (sau sa le scoti ochii ulterior).

Asa cum spunea Robert Frost, "Acasa este locul unde, cand trebuie

sa te duci, trebuie sa te primeasca". Asta trebuie sa fii tu pentru

copiii tai (cu ceva mai mult entuziasm). Parintii buni sunt mandri

sa fie prima optiune in caz de nevoie pentru copiii lor si sunt

fericiti sa poata fi de ajutor in caz de criza, fara sa se planga ca propriile

lor vieti sunt date peste cap.

Pe masura ce copiii tai cresc, te vor suna din ce in ce mai rar.

Poate ca n-o sa-ti ceara nimic semnificativ cu anii, poate chiar cu zecile

de ani. Dar nu te lasa pacalit de gandul ca nu mai au nevoie de

tine, pentru ca de fapt au. Vor avea intotdeauna nevoie de tine. Doar

ai grija sa nu afle niciodata ca stii lucrul asta.

ACASA ESTE LOCUL UNDE,

CAND TREBUIE SA TE DUCI,

TREBUIE SA TE PRIMEASCA.

246

REGULA 99

Nu este vina ta

Unii oameni trec prin viata fluierand, iar altii se lupta din greu.

Uneori exista un motiv evident pentru care acestia din urma se lupta,

alteori aparent nu exista niciun motiv. Dar deseori la mijloc este

aluatul din care sunt plamaditi.

Cunosc oameni, asa cum fara indoiala cunosti si tu, care provin

din medii teribile. Abuz, neglijare, tragedie, tot ce vrei. Multi dintre

ei au fost, inevitabil, afectati de toate grozaviile prin care au trecut,

dar multi altii au trecut prin toate si au devenit mai puternici.

Cunosc un barbat care nu are maini - i-au fost amputate inainte de

a implini 20 de ani din cauza unei boli - si care este cel mai vesel si

mai echilibrat tip pe care l-ai putea intalni. Stiu oameni care au avut

copilarii groaznice si care au devenit adulti rationali si fericiti. Cunosc

familii dezmembrate in care unii copii au crescut serios afectat

i, iar altii au reusit sa ramana aproape neatinsi. Si, dimpotriva,

cunosc oameni din familii minunate care beau, se drogheaza sau

sufera de boli mintale.

Sigur, trebuie sa recunosc ca stiu mai multi adulti cu probleme

proveniti din familii dezmembrate decat din familii stabile, dar

totusi cunosc destui care au crescut in camine frumoase, cu parinti

excelenti. Pentru ca parintii sunt numai o posibila cauza a problemelor

unui adult. Sunt o multime de alte motive pentru care copilul

tau ar putea avea probleme (atat motive interioare, cat si exterioare),

asupra carora n-ai niciun control.

Daca stii ca ti-ai facut treaba asa cum trebuie, ca un veritabil

247

Parinte (aminteste-ti si ca oricum nu se asteapta nimeni sa fii perfect),

nu e vina ta daca lucrurile merg prost mai tarziu. Nu dispera

daca copilul tau e depresiv sau daca nu poate sustine o relatie pe

termen lung, sau devine alcoolic, sau inca nu are o slujba la 35 de

ani. Nu e vina ta. Da, esti responsabil pentru ca a stat o noapte afara

in ploaie cand era mic, dar daca doarme pe strazi la 30 de ani tu nu

mai ai niciun amestec.

S-ar putea sa vina momentul in care sa simti ca nu ai alta optiune

decat sa-i inchizi usa in nas copilului tau. Expresia trendy

e "tough love"*? Si cu siguranta exista clipe in care nu mai ai de ales.

Este crucial ca copilul tau sa stie, intr-un astfel de caz, ca abia astepti

sa-i deschizi din nou usa, imediat ce se va putea. Daca pustiul a

luat-o razna rau de tot, s-ar putea sa fii singura persoana din lume

dornica sa-i mai deschida usa. Probabil ca toti prietenii l-au parasit

deja. Dar tu inca mai esti acolo, inca il mai astepti, inca ii mai dai de

inteles ca cineva il va iubi intotdeauna si va fi intotdeauna de partea

lui.

Vina este o emotie egoista, ingaduitoare cu sine; cel mai bun

mod in care poti sa te ajuti pe tine si sa-ti ajuti copilul este sa nu te

vaicaresti ca totul este din vina ta, ci sa accepti ca nu ai nicio vina si

sa te concentrezi asupra felului in care il poti sprijini acum. Uita trecutul

si concentreaza-te asupra prezentului. Da, chiar si la doua

dimineata cand nu poti dormi de grija lui, nu te lasa dus de val. Stiu

ca e greu, dar nu te duce nicaieri. Si, de fapt, probabil ca nu te simti

vinovat pentru ca intr-adevar este vina ta, ci din cauza fricii ca ar

putea fi.

* Dragoste dura (engl.) Metoda de a ajuta pe cineva sa-si schimbe comportamentul

pe termen lung, tratandu-l intr-un mod foarte sever; presupune afectiune, grija fata

de persoana careia i se aplica tratamentul.

248

Ei bine, daca esti un parinte numai pe jumatate decent, nu e vina

ta. Asa cum spune expertul si autorul de lucrari pentru parinti Steve

Biddulph: "Treaba ta e pur si simplu sa ai grija de ei pana cand pot

capata ajutor."

VINA ESTE O EMOTIE EGOISTA,

INGADUITOARE CU SINE.

249

REGULA 100

Odata parinte,

pentru

totdeauna parinte

Ei bine, am ajuns la final. O suta de Reguli. Si ultima Regula iti

spune ca de fapt n-o sa ajungi niciodata la final. Ca Parinte, ai construit

o relatie incredibila cu o persoana extraordinara. O relatie care nu

seamana cu niciun alt tip de relatie si care va va aduce amandurora

bucurie si confort pentru tot restul vietilor voastre. Aceasta este recompensa,

dupa toti acei ani de munca grea, scutece urat mirositoare,

certuri, dezordine, scandal adolescentin, nopti nedormite si toate celelalte.

Dar iti promit ca o sa merite cu prisosinta efortul.

Vei descoperi deodata ca ai copii maturi care vor sa-si petreaca

timpul cu tine, care se simt bine in compania ta, care vor sa-ti auda

opinia. Inca iti mai cauta, in secret, aprobarea, asa cum am vazut,

desi nu vor sfaturi nesolicitate. Dar asta e in regula, caci tu vei fi

oricum cazut in admiratie fata de felul in care isi traiesc vietile. Cei

mai buni parinti de copii adulti pe care-i cunosc petrec destul de

mult timp vorbind despre calitatile pe care le admira la copiii lor si

despre cat de bine ar fi fost daca ar fi avut la fel de multa incredere

in sine sau daca ar fi fost la fel de organizati sau la fel de calmi sau

daca ar fi gandit la fel de limpede la varsta lor. Si intotdeauna lucrurile

astea sunt spuse fara cea mai mica urma de invidie sau de

gelozie. Parintii spun aceste lucruri numai cu mandrie in glas.

250

Ei bine, cand ajungi in aceasta etapa si te surprinzi gandindu-te

ce oameni uluitori, incredibili, minunati sunt copiii tai, nu uita sa te

bati prieteneste pe umar. N-ar fi ajuns astfel fara tine.

Unul dintre deliciile artei de a fi Parinte este acela ca copilul tau

te va iubi intotdeauna, iar tu vei sti intotdeauna acest lucru fara dubiu.

Si cand va veni vremea ca tu sa trebuiasca sa te bazezi pe altcineva,

ei bine, iata-i pe copiii tai dornici sa-ti intoarca dragostea pe

care le-ai daruit-o de-a lungul anilor. Nu pentru ca asa trebuie, nu

pentru ca ti-o datoreaza, nu pentru ca le-o ceri, nu pentru ca se

gandesc ca asa ar trebui sa procedeze, ci pur si simplu pentru ca asa

doresc.

COPILUL TAU

TE VA IUBI INTOTDEAUNA,

IAR TU VEI STI

INTOTDEAUNA ACEST LUCRU.

Documente similare

management

marketing

Upload!

Trimite cercetarea ta!
Trimite si tu un document!
NU trimiteti referate, proiecte sau alte forme de lucrari stiintifice, lucrari pentru examenele de evaluare pe parcursul anilor de studiu, precum si lucrari de finalizare a studiilor universitare de licenta, masterat si/sau de doctorat. Aceste documente nu vor fi publicate.