|
|
|
EVOLUTIA POLITICII AGRICOLE COMUNE
Politica Agricola Comuna reprezinta un set de reguli si mecanisme care reglementeaza producerea, procesarea si comercializarea produselor agricole in Uniunea Europeana si care acorda o atentie crescanda dezvoltarii rurale.
Reforma PAC din 2003 a presupus modificarea radicala a modalitatilor de finantare.
Elementele reformei din 2003:
• plati unice pe exploatatie pentru agricultorii Uniunii Europene, independent de volumul productiei; elementele de cuplaj limitate pot fi mentinute pentru a evita abandonarea productiei.
• coroborarea acestor plati cu respectarea normelor in materie de protectia mediului, siguranta alimentara, fitosanitar, sanatatea si bunastarea animalelor, ca si exigenta mentinerii tuturor terenurilor agricole in conditii agricole si de mediu satisfacatoare ( eco-conditionalitate ).
• mijloace financiare sporite pentru politica de dezvoltare rurala
• reducerea platilor directe (modularea) la marile exploatatii pentru a finanta noua politica de dezvoltare rurala
• un mecanism de disciplina financiara vizand garantarea respectarii bugetului agricol fixat pana in 2013.
• revizuirea politicii de piata a PAC:
reducerea asimetriilor de preturi in sectorul laptelui;
diminuarea la jumatate a majorarilor lunare in sectorul cerealelor; pretul de interventie actual va fi mentinut;
reforme in sectorul orezului, graului dur, nucilor, cartofilor de amidon si furajelor uscate.
Scopul reformei consta in evaluarea eficientei reformei din 2003 si intarirea competitivitatii agriculturii europene, Comisia Europeana propunand realizarea unui “control de sanatate” al PAC si revizuirea generala a bugetului UE.
Obiectivul reformei PAC este acela ca fermierii sa devina din ce in ce mai competitivi si sa promoveze o agricultura care sa respecte mediul inconjurator
Aceasta inseamna:
1. adaptarea fermierilor la competitia crescanda de pe pietele agricole; diversificarea activitatilor rurale;
2. capacitatea de a raspunde la evolutia pietelor, la exigentele ridicate ale consumatorilor privind standardele de calitate ;
3. capacitatea de a promova o agricultura care respecta standarde ridicate de protectie a mediului si animalelor
4. dezvoltarea durabila a zonelor rurale
Calendarul evaluarii reformei PAC din 2003
1. 2008 - “control de sanatate” al PAC - evaluare a reformei din 2003 cu efectuarea unor ajustari necesare in perioada 2009-2013 pentru a intari competitivitatea PAC
2. 2009 - revizuirea generala a bugetului UE
Pana in prezent nu exista un document oficial al Comisiei Europene in acest sens; o propunere concreta va fi publicata in luna octombrie 2007.
Aspectele vizate de reforma
1. 2008 - “control de sanatate” al PAC - evaluare a reformei din 2003 cu efectuarea unor ajustari necesare in perioada 2009-2013 pentru a intari competitivitatea PAC
“Controlul de sanatate” al PAC presupune o serie de masuri, cum ar fi:
1. extinderea decuplarii totale la toate sectoarele – plata sprijinului independent de productie ( 90% din plati directe decuplate pana in 2010)
2. extinderea mecanismului modularii obligatorii – transferul a cel putin 20% din fondurile pentru plati directe la bugetul pentru dezvoltare rurala
3. simplificarea cerintelor de respectarea mediului, bunastare a animalelor si fitosanitare ( eco-conditionalitate)
4. eliminarea restitutiilor la export pana in 2013
5. eliminarea graduala a mecanismului de interventie ( porumb/cereale, posibil si alte sectoare)
6. eliminarea sistemului cotelor de lapte ( pana in 2015)
7. simplificarea Schemei de Plata Unica pe suprafata prin eliminarea masurii de abandon al terenurilor (set-aside), eliminarea exceptiilor de la decuplarea totala si armonizarea diferitelor modele de decuplare existente in Uniunea Europeana
8. eliminarea/plafonarea cotelor de productie
9. majorarea suprafetei minime a exploatatiei pentru care se aplica PAC
10. propuneri privind managementul crizelor (ca mecanism posibil de inlocuire a interventiei)
1. 2009 - revizuirea generala a bugetului UE
Ce va presupune revizuirea bugetului PAC?
1. asigurarea unui buget suficient pentru dezvoltare rurala si a instrumentelor adecvate de gestionare – prin introducerea modularii obligatorii;
2. ( posibil) introducerea co-finantarii nationale pentru platile directe;
3. orientarea clara a bugetului PAC spre investitii si nu spre subventii
Nota:
Aceasta revizuire se integreaza in reanalizarea generala a bugetului comunitar
(componenta de cheltuieli) care va debuta in 2009; revizuirea generala presupune si modificarea sistemului resurselor proprii ale bugetului comunitar.
La aceste masuri ( healthcheck, revizuirea bugetului PAC) se adauga:
1. continuarea procesului de simplificarea a PAC, inceput in 2005
Procesul de simplificare presupune 2 nivele:
�. simplificarea tehnica reprezinta simplificarea regulilor si procedurilor de implementare a diferitelor masuri astfel incat sa fie redusa presiunea costurilor administrative atat pentru fermieri cat si pentru administratiile statelor membre.
�. simplificarea politica reprezinta eliminarea anumitor elemente de politica, masuri, care nu mai sunt justificate (ex: eliminarea cotei de lapte).
Proiectele Comisiei, aflate in diferite faze de derulare a simplificarii PAC sunt:
1. Elaborarea unui singur regulament pentru toate organizarile comune de piata (adoptat)
2. Punerea in practica a Planului de Actiune privind Simplificarea PAC care contine un numar de 20 de masuri menite sa reduca povara administrativa atat pentru fermieri cat si pentru administratiile nationale.
1. Reforma organizarii comune de piata a vinului.
2. Reforma sectorului fructelor si legumelor (adoptata)
Principalele masuri ale Planul de Actiune pentru simplificarea PAC:
1. simplificarea mecanismelor comerciale (licente de export, restitutii la export, alocarea contingentelor de import, stocare privata, gestionarea informatica a cotelor de import )
2. simplificarea si extinderea unor masuri de sprijin (marimea parcelelor pentru sprijin direct cuplat, utilizarea terenului in parloaga (set-aside) in conditii climatice deosebite, conditiile de sprijin pentru culturile energetice si furaje uscate)
3. adoptarea unei rate unice de schimb intre Euro si moneda nationala pentru toate operatiunile cu fonduri comunitare
4. implementarea un sistem unic de comunicare intre statele membre si Comisie privind pietele agricole
Politica agricola a Uniunii Europene dateaza din 1957, cand semnatarii Tratatului de la Roma au definit obiectivele generale ale politicii agricole comune, avand proaspete in minte lipsurile de hrana de dupa razboi. Principalele mecanisme ale Politicii Agricole Comune (PAC) au fost adoptate de catre cele sase membre fondatoare ale Comunitatii Economice Europene in anul 1962.
Politica Agricola Comuna a fost dezvoltata cu scopul de a oferi Europei siguranta in privinta stocurilor alimentare. Principiile fundamentale ale Politicii Agricole Comune au ramas neschimbate de-a lungul deceniilor : garantarea preturilor pentru produsele agricole, uneori situate chiar deasupra nivelului pretului mondial si ajutoare financiare bazate pe cantitatea produsa, acordand o importanta minora excesului de productie.
Politica Agricola Comuna a fost cea mai bine integrata dintre toate politicile Uniunii Europene. In anii 1970, aproape 70% din bugetul Uniunii a mers in sectorul agricol. Dupa o serie de reforme, cheltuielile in domeniul agriculturii au scazut la 35% pentru perioada 2007-2013. In cadrul aceleasi perioade, mai multe fonduri (9.7%) au fost alocate pentru dezvoltarea rurala si extinderea responsabilitatilor Uniunii Europene.
Prima etapa de reforma a Politicii Agricole Comune a determinat reducerea supra-productiei, scaderea muntilor de unt si golirea lacurilor de lapte. Cu toate acestea, pana in 2002, o varietate de factori a determinat o revizuire majora a politicii agricole, intre care diversele crize alimentare, extinderea spre est a Uniunii Europene, obiectiile formulate de catre Organizatia Mondiala a Comertului in privinta Politicii Agricole Comune si strategia de dezvoltare durabila definita la summit-ul de la Gothenburg. In 2003, Franz Fischler, comisar pentru agricultura, pescuit si dezvoltare rurala a prezentat un pachet de reforma a Politicii Agricole Comune despre care a mentionat ca aduce cele mai profunde modificari ale politicii din intreaga sa istorie. Principalele sale propuneri includeau urmatoarele:
Dupa dezbateri tensionate, ministrii de agricultura au cazut de acord asupra reformelor Politicii Agricole Comune. Cu toate acestea, desi legatura dintre ajutoarele financiare oferite fermierilor si cantitatea de productie nu a fost eliminata total, precum era prevazut initial, o schimbare majora a avut totusi loc, o parte semnificativa din veniturile fermierilor rezultand acum din ajutorul direct acordat in functie de marimea fermei detinute si nu din cantitatea produsa.
Reformele Politicii Agricole Comune pregatite de catre Uniunea Europeana in contextul negocierilor internationale privind liberalizarea comertului, prin care Uniunea Europeana se ofera sa elimine ajutoarele pentru export pana in 2013, au fost suspendate datorita esecului rundei de negocieri in 2006. Indiferent care ar fi rezultatul acestor negocieri, Uniunea Europeana ramane primul importator mondial de produse alimentare, marea majoritate provenind din tarile aflate in curs de dezvoltare.
Un numar de sectoare sensibile au fost lasate in afara reformei Politicii Agricole Comune din 2003, incluzand aici sectorul de zahar, vin, banane si alte fructe, precum si cel de legume. De atunci insa o reforma majora a sectorului de zahar a fost acceptata in 2005. In 2006 si la inceputul lui 2007 Comisia a propus reformarea sectorului de vinuri, banane, fructe si legume.
In cadrul Comisiei Barroso, Mariann Fischer Boel a preluat conducerea redenumitului Directorat General pentru agricultura si dezvoltare rurala. Ea continua munca predecesorului ei de imbunatatire a standardelor calitatii si sigurantei alimentare, de aplicare eficienta a politicii de dezvoltare rurala, de captare a energiei bio si simplificare a Politicii Agricole Comune, precum si de reducerea birocratiei in acest domeniu.
Extinderea Uniunii de la 15 la 27 de State Membre a determinat o sporire a provocarilor in domeniul Politicii Agricole Comune, numarul fermierilor crescand la peste 70%.
Organizatiile reprezentand fermierii au fost multumite cu stabilirea unui obiectiv de minim 10% pentru utilizarea produselor bio pentru transport pana in 2020. Uniunea Europeana a creat astfel posibilitatea pentru sectorul agricol de a juca un rol major in lupta impotriva schimbarii climei, estimeaza organizatia COPA.
Liderii Uniunii au decis sa efectueze o analiza a Politicii Agricole Comune in 2008. Anul 2009 va fi marcat de o revizuire generala a bugetului Uniunii, foarte probabil ca aceasta sa aiba implicatii pentru viitorul Politicii Agricole Comune dupa 2013.
Politica alimentara acopera o gama variata de subiecte, acestea incluzand siguranta si calitatea alimentelor, mediul, agricultura si pescuitul, informarea consumatorului, cercetarea si dezvoltarea (incluzand organismele modificate genetic), precum si aspectele legale si economice cum ar fi stabilirea preturilor si ambalarea produselor. In acest context, politica alimentara nu este coordonata de catre un singur departament al Comisiei Europene.
Uniunea este sensibila la ingrijorarile publicului in legatura cu siguranta si securitatea alimentara ca urmare a raportarii diferitelor cazuri de alerta alimentara, in mod particular a “bolii vacii nebune” (BSE), a febrei aftoase (semnalata prima data in Marea Britanie), a gripei aviare si a contaminarii cu dioxina.
O legislatie cuprinzatoare a fost definitivata in 2002, punandu-se un accent deosebit pe hranirea animalelor datorita faptului ca aceasta a fost principala cauza a izbucnirii tuturor focarelor de alerta alimentara in ultimii ani. Cererile de urmarire au fost introduse in 2005 iar noile reguli de igiena in 2006. In plus, Uniunea Europeana a adoptat un set legislativ destinat in special normelor de securitate alimentara, intre care utilizarea pesticidelor, a aditivilor alimentari, a colorantilor alimentari, antibioticelor si hormonilor in productia alimentara, precum si a produselor legate de normele alimentare, cum ar fi ambalajele; de asemenea, proceduri stricte in ceea ce priveste distributia, prezentarea, etichetarea si urmarirea materiilor prime care contin organisme modificate genetic.
Pentru realizarea politicii de urmarire a produsului de la momentul productiei pana in faza de consum, Uniunea Europeana a implementat o serie de masuri destinate prevenirii raspandirii bolilor si a contaminarii surselor alimentare. Principiul de baza este aplicarea unei verificari integrate de la sursa la consumator care sa acopere toate sectoarele lantului alimentar, incluzand aici partea de producere, de procesare a materiei prime, depozitarea, transportul si distribuirea ulterioara a produsului. Cei trei piloni care asigura punerea in practica a acestei strategii sunt urmatorii: existenta unei legislatii pentru siguranta alimentara si cea animala, avizul stiintific de calitate pe baza caruia sa se ia deciziile de rigoare si o implementare adecvata a normelor stabilite.
Agentia Europeana pentru Siguranta Alimentara European Food Safety Authority (EFSA) localizata la Parma, in Italia, ofera asistenta stiintifica independenta si publica asupra potentialelor riscuri in domeniul alimentar. In primavara lui 2007 de exemplu, Comisia Europeana a cerut sfatul Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentara in privinta efectelor clonarii animalelor asupra sigurantei alimentare. Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara este de asemenea implicata atunci cand legislatia in domeniul alimentar este dezbatuta si ofera asistenta stiintifica in cazurile cand politicienii se confrunta cu o alerta alimentara.
Pentru a reactiona eficient atunci cand apare o problema alimentara, Uniunea Europeana a dezvoltat un sistem de alerta rapida. Fiecare guvern opereaza cu un sistem de preventie rapida atunci cand o sursa alimentara este nesigura sau poate fi expusa contaminarii cu un virus extern. Se efectueaza apoi alertarea Comisie care functioneaza ca un centru european de informare. In ultimii ani acest sistem a fost utilizat de exemplu atunci cand organisme modificate genetic au fost depistate intr-un Stat Membru.
Uniunea Europeana este a doua putere mondiala in putere de pescuit dupa China. Cu o flota de peste 91.000 de vase comercialee, Uniunea Europeana obtine anual 7.5 milioane de tone de peste din pescarii si acvacultura. Conform Comisiei Europene, pescuitul si acvacultura creaza locurile de munca necesare in regiunile de coasta si promoveaza bunastarea regiunilor de pescuit din Europa. In acest context, presiunile socio-economice asupra industriei sunt deosebit de mari, determinand Statele Membre sa intre deseori in conflict in legatura cu drepturile de pescuit si apele teritoriale aferente. Intrucat stocurile de peste a multor specii ating nivele ingrijorator de joase, problema dezvoltarii unui pescuit durabil ramane o prioritate de baza.
Ca parte a angajamentelor de a asigura o politica responsabila a pescuitului si a acvaculturii, Politica Comuna de Pescuit a Uniunii Europene, reformata in 2002, este dezvoltata pentru a asigura viitorul industriei de pescuit. Politica Comuna de Pescuit incorporeaza obiectivul de lunga durata de a mentine stabil nivelul de peste adult din apele Uniunii Europene, mentinand paritatea intre capacitatea flotei de pescuit, populatia piscicola si aplicarea stricta a regulilor de pescuit in asa fel incat sa existe echitate in intreaga Uniune.
In perioada 2007-2013, Fondul European de Pescuit, cu un buget de 3.8 miliarde euro, trebuie sa ofere ajutoare pentru dezvoltarea durabila a sectorului de pescuit. Statele Membre vor decide care este cea mai optima metoda de alocare a fondurilor, tinand cont de prioritatile existente, insa acordand o importanta deosebita finantarii planurilor de refacere a florei piscicole, a pescuitului intern si a unei acvaculturi nedaunatoare mediului inconjurator.
In ultimii ani, regulile comune au fost aplicate in mod uniform datorita competitiei crescande dintre autoritati. Noua agentie de control a pescuitului comunitar Community Fisheries Control Agency va pregati inspectori si va coordona cooperarea crescanda dintre Statele Membre. Agentia, care in prezent este localizata in Bruxelles, se va muta din 2008 in cel mai mare port de pescuit din Europa si anume Vigo, in Spania.
Comisia Europeana precizeaza: „Flora maritima este o resursa naturala, regeneratoare, precum si o importanta componenta a mostenirii noastre comune. Stocurile sanatoase de peste pot sustine o rata moderata a pescuitului, insa pentru asta este nevoie de o politica marina sanatoasa. Activitatile de pescuit, precum si cele de acvacultura trebuie sa fie coordonate prin intermediul cooperarii internationale pentru a permite regenerarea continua a stocurilor de peste si protejarea eco-sistemului marin”.
In timp ce pescuitul si protectia mediului sunt intr-o anumita masura integrate, integrarea politicilor privind mediul maritim continua sa ramana o prioritate de baza. O politica integrata ar imbunatati coordonarea dezvoltarii multiple a expansiunii porturilor, a exploatarilor maritime si a constructiei surselor de energie eoliana. O politica maritima europeana este in prezent in discutie in cadrul Uniunii Europene.
