|
|
|
CARTAREA AGROCHIMICA
Solul, principalul mijloc de productie,din agricultura, este reprezentat de partea de pe suprafata scoartei terestre care s-a transformat sub actiunea simultana a biosferei, climei, atmosferei si hidrosferei, asupra litosferei si a materiei organice, iar dupa luarea in cultura si activitatii omului,este un corp natural cu o serie de insusiri chimice, fizice si biologice in continua schimbare,constituind un suport si o sursa de elemente nutritive pentru plante si in acelasi timp un intermediar prin care se aplica ingrasamintele si amendamentele.
Ca produs natural , solul evolueaza in timp sub actiunea factorilor de mediu si a activitatii omului (irigatii, ingrasaminte, amendamente) si are insusirea de a retine o serie de elemente nutritive usor accesibile plantelor si de a le elibera pe parcurs prin schimb sau procese de mineralizare.
Prin tehnologia de cultivare a plantelor, prin folosirea ingrasamintelor, amendamentelor si irigatiei,se pot schimba in mare masura directia si mersul proceselor chimice si biochimice din sol, ca si insusirile fizico-chimice ale acestuia.
Proprietatea de baza care deosebeste solul de roca pe care s-a format o constituie fertilitatea, care reprezinta caracterul calitativ.
Prin fertilitate trebuie sa intelegem capacitatea solului de a pune la dispozitia plantelor in toata perioada de vegetatie, in mod permanent si simultan,substantele nutritive si apa in cantitati indestulatoare fata de nevoile acestora si de a asigura conditiile fizice, chimice si biochimice necesare cresterii, dezvoltarii plantelor si obtinerii de productii mari.
Utilizarea de catre plante a elementelor fertilizante din sol difera in functie de specie, de caracteristicile biologice ale soiului sau hibridului; de densitatea plantelor, de tipul de sol, de clima etc.
Astfel, pentru o tona de produs principal, inclusiv partile vegetative secundare, consumul specific al plantelor este cel din tabelul 1.
Analizand consumul specific pentru o tona de produs la cateva plante de cultura, constatam ca solul nu are cantitatile necesare de elemente nutritive pentru a obtine productii mari, de calitate si rentabile.pentru aceasta este nevoie sa se intervina cu ingrasaminte minerale si naturale in completarea necesarului de hrana pentru plantele cultivate in doze optime din punct de vedere economic(DOE), dupa conceptia stiintifica de fertilizare adoptata pana in prezent in Romania(Borlan si colab., 1982).
Pentru a administra in sol cantitatile de elemente nutritive necesare plantelor de cultura este nevoie sa cunoastem rezerva de elemente nutritive din sol, reactia(PH –ul solului ), tipul de sol etc;este necesar controlul starii de fertilitate a solului, care se efectueaza in scopul stabilirii unor corelatii intre sol-planta si factorii de mediu.
Testarea starii de fertilitate (determinarea elementelor nutritive din sol) se efectueaza in scopul stabilirii corecte a nevoi de fertilizare si presupune un sistem complex de analiza a solului, urmat de o interpretare pe baza de corelatii in raport si cu ceilalti factori care concura la realizarea productiilor mari si de calitate superioara.
Aceste testari ale solului se fac de unitati specializate, cum sunt Oficiile Judetene de Studii Pedologice si Agrochimice (care din pacate in ultimii ani au fost evitate si neglijate) prin lucrarile de cartare agrochimica efectuate de tehnicieni, chimisti, specialisti bine pregatiti si cu experienta indelungata.
Cartarea agrochimica este o metoda de investigare periodica pentru caracterizarea starii de aprovizionare cu principalele insusiri agrochimice ale fertilitatii (pH, fosfor, potasiu, humus etc.), ale stratului arabil al solului in baza careia se poate intocmi studiul agrochimic.
Importanta studiilor agrochimice consta in faptul ca prin datele pe care le furnizeaza, aceste studii constituie documentatia de baza pentru stabilirea dozelor optime de amendamente si ingrasaminte organice si chimice in vederea obtinerii unor corespunzatoare a calitatii solului si mediului ambiant.
Studiile agrochimice constau in ansamblul de lucrari pentru delimitarea unor parcele omogene, in raport cu tipul de sol, cultura si tratamente de fertilizare; productii eficiente din punct de vedere economic in conditiile pastrarii recoltarea probelor medii agrochimice din fiecare parcela astfel delimitata; efectuarea in laborator a analizelor agrochimice si reprezentarea in functie de acestea pe cartograma suprafetelor de teren cu insusiri agrochimice corespunzatoare pentru realizarea productiilor vegetale stabilite si eficiente din punct de vedere economic.
Prin studiile agrochimice se fundamenteaza folosirea ingrasamintelor si amendamentelor care sa asigure obtinerea unor productii agricole mari si de calitate superioara la toate categoriile de folosinta in conditii de eficienta economica maxima, de sporire treptata sau mentinere la nivel ridicat a fertilitatii solului si de prevenire a poluarii acestuia si a apelor freatice cu reziduuri chimice de orice natura.
Studiile agrochimice consemneaza starea de
calitate a solului pe adancimea de 0-
Schimbarile petrecute in ultimii ani in agricultura, respectiv modificarea formei de proprietate, a marimii proprietatilor agricole, lipsa mijloacelor financiare pentru realizarea productiei etc., au facut ca in marea majoritate a cazurilor sa se renunte la unele verigi tehnologice importante din tehnologia de cultivare a plantelor, printre care si fertilizarea stiintifica a culturilor dupa studii agrochimice.
Cele mai frecvente metode folosite in prezent pentru
stabilirea dozelor de ingrasaminte nu utilizeaza
posibilitatile de investigare pe care stiinta le pune la
dispozitie.Unele au caracter empiric si conduc la stabilirea de doze
intre limite nejustificate stiintific, ca de exemplu recomandari
generale intre 80-
Intr-o agricultura intensiva, recomandarile generale, cu caracter empiric, privind folosirea ingrasamintelor, pot duce chiar la dezechilibre nutritive, la plafonarea sau scaderea recoltei si cheltuieli inutile datorate unui consum neeconomic de ingrasaminte, precum si la efecte de poluare chimica a mediului.
Oare este mai economic sa se administreze ingrasaminte la voia intamplarii acolo unde nu ai nici un fel de informatie stiintifica despre continutul in sol al elementelor nutritive, despre reactia solului, decat sa se faca o cartare agrochimica si in baza acesteia un plan eficient de fertilizare care sa permita sa se obtina productii bune cu un continut de ingrasamant optim?
Tinand cont de cheltuielile efectuate cu cartarea agrochimica a unui hectar de teren agricol si de faptul ca aceasta lucrare se efectueaza odata la 3-4 ani, in raport cu costul din ce in ce mai mare al unui kg de ingrasamant complex, precum si de efectele de poluare chimica a mediului pe care le poate avea fertilizarea nerationala a culturilor, este evident ca o cartare agrochimica a solurilor este foarte economica prin prisma efectelor pe care le are fertilizarea.
O problema deosebita, care se pune din ce in ce mai pregnant in ultimii ani, ca urmare a necunoasterii solului de catre proprietari din punct de vedere pedologic si agrochimic, este aparitia carentelor masive de anumite elemente nutritive, carente care in anumite conditii devin factori limitativi ai productiei. Cunoasterea elementului “optim economic”are importanta practica pentru ca sporul de recolta care se obtine folosind doze optime economice de ingrasaminte sa fie mare, iar pentru acest lucru trebuie sa ai datele stiintifice necesare.
Este din ce in ce mai evident faptul ca la ora actuala nu se poate vorbi de o agricultura intensiva, rentabila, cu productii de grau de 2000 kg/ha , porumb de 3000 kg/ha.
Actualele preturi ale produselor agricole sunt foarte mici in comparatie cu pretul lucrarilor agricole, al materialelor necesare, fapt ce impune ca productiile obtinute sa fie mari pentru a deveni rentabile. Ori, nu se pot obtine productii mari daca nu se respecta toate verigile tehnologice si administarea ingrasamintelor naturale si minerale la necesarul plantelor de cultura.
Am prezentat in mare avantajele cartarii agrochimice. Nu putem vorbi insa de doze optime economice de ingrasaminte daca nu avem cartarea agrochimica intocmita. In absenta studiilor, atat agrochimice cat si pedologice, nu se pot realiza productii eficiente, o agricultura intensiva, precum si protejarea mediului ambiant.
