Agroturismul

Agroturismul

Sub influenta unor tendinte globale, asociate cu intensificarea, concentrarea si specializarea, activitatile agricole si cele asociate acestora au avut o evolutie dinamica in ultima decada in marea parte a Europei. Aceste schimbari au modificat forma si procedeele multor activitati ale fermei agricole. Din ce in ce mai multi fermieri au inceput sa priveasca dincolo de activitatea traditionala a fermei cu scopul generarii de profit pe baza unor activitati nonagricole.

O forma de activitate secundara in fermele agricole ce promite o valoare adaugata ridicata activitatilor fermei este agroturismul. Agroturismul, se poate defini ca fiind tipul de colaborare ce combina asezamintele agricole si rurale cu produsele si procesele agricole, intr-o experienta turistica. Acesta include furnizarea catre turisti a oportunitatii de a experimenta un larg spectru de produse si servicii agricole: de la simple standuri pentru vanzarea produselor agricole – legume si fructe de exemplu – la vizite in podgorii, in livezi; de la cazarea in ferma pana la organizarea de festivaluri ale recoltei.

Oportunitatile pentru stimularea agroturismului nu sunt insa suficient studiate. Pentru a-i ajuta pe fermieri in captarea acestor oportunitati este nevoie de combinarea caracteristicilor actuale ale  activitatilor turistice cu intelegerea aspectelor relevate de diversificarea agriculturii.

1. Definirea agroturismului din perspectiva agricola

Agroturismul este un concept hibrid ce uneste elemente a doua sectoare complexe – agricultura si turismul – si conceput in scopul de a deschide noi si profitabile nise de piata pentru produsele si serviciile fermei si in acelasi timp pentru a furniza experiente turistice unui segment specific al cererii.

Desi o unica definitie a agroturismului nu pare sa fie recunoscuta, acesta se afla la intersectia unui numar important de concepte economice si de marketing de mare circulatie.

Agroturismul, fara sa devina o dominanta a sectorului agricol, poate juca un rol seminificativ in sustinerea multor intreprinderi agricole. Figura 1 arata relatiile pe care agroturismul le are cu agricultura alternativa, valoarea adaugata a productiei, vanzarea directa la ferma si in ultima instanta cu dezvoltarea comunitatii rurale.

Relatiile dintre turism si agricultura

Agricultura alternativa se defineste ca fiind acea productie vegetala sau animala sau acea utilizare a pamantului ce nu este o caracteristica tipica a sistemului de productie sau de distributie local sau regional.               Punctele forte ale unei agriculturi alternative pot deriva din:

1. Mai buna adaptare la caracteristicile solului (spre exemplu: utilizarea marginala a porumbului si soiei in defavoarea altor culturi mai putin intensive in inputuri, cu o productivitate similara si cu o mai mare rata a rentabilitatii);

2. Constituirea in nise de piata;

3. Utilizarea unei cantitati ridicate de forta de munca si deci venituri pentru comunitate in termeni de numar de salariati;

4. Mediul inconjurator mai putin poluat.

Indiferent cat de pozitiv apare realocarea anumitor resurse catre produsele alternative, acestea trebuie in ultima instanta sa fie vandute cu un profit net care sa asigure functionarea sistemului. Circulatia agroturistica poate furniza un sprijin acestui segment de piata.

Valoarea adaugata – reprezinta nucleul modelelor de afaceri ale agriculturii moderne. Exista diferente semnificative intre pretul la ferma al produselor agricole si pretul produsului final procesat, la punctul de consum. Este in interesul fermierilor sa capteze cat mai mult din aceasta valoare adaugata. Este desigur nevoie de finantari, piete, mecanism de procesare si distributie, dar pretul nerealizarii acestui lucru este atat de mare incat trecerea la actiune este necesara. Agroturismul reprezinta un instrument eficace in sporirea valorii adaugate a produselor agricole in multe areale rurale.

Vanzarea directa – prezinta avantaje recunoscute atat de fermieri cat si de consumatori. Fie ca fermierul vine la consumator (piete ale producatorilor) sau este cazul consumatorului ce vine catre fermier (vanzarea directa la ferma) efectul este acelasi: producatorul livreaza produsul sau catre consumatorul final la pretul en-detail, fara sa mai parcurga verigile lantului traditional de desfacere si al pietelor en-gros.

2. Definirea agroturismului  din perspectiva dezvoltarii comunitatilor rurale

Datorita puternicii sale identitati locale, agroturismul devine o posibilitate autentica de consolidare a economiei locale date fiind efectele pozitive recunoscute asupra generarii de venituri si locuri de munca, ca si capacitatea sa de a crea un anumit dinamism in sectoarele si activitatile din amonte si aval.

Agroturismul este promovat ca o sursa a cresterii si diversificarii economiei rurale si a generarii de locuri de munca in majoritatea statelor dezvoltate. Cu declinul inregistrat in multe sectoare industriale traditionale din mediul rural,  agroturismul este perceput atat de comunitatea agricola cat si de decidenti ca fiind o optiune de diversificare in scopul mentinerii viabilitatii afacerilor din sectorul agricol. Cu toate acestea beneficiile sunt mult mai extinse. Agroturismul prezinta avantaje atat pentru sectorul agricol, pentru comunitatile rurale cat si pentru industria turistica in general.

Avantajele agroturismului din punctul de vedere al fermierilor includ:

- dezvoltarea unor noi nise de piata;

- cresterea interesului pentru produsele agricole locale;

- crearea unei mai mari recunoasteri a oportunitatii mentinerii/utilizarii terenurilor agricole;

- crearea unor locuri de munca chiar la nivelul familiei (on-site employment);

- cresterea durabilitatii pe termen lung a afacerilor agricole.

Pentru comunitatile rurale si regionale, agroturismul poate fi un factor al diversificarii si stabilizarii economiilor rurale, prin:

crearea de locuri de munca si cresterea veniturilor comunitatii;

largirea pietei pentru afacerile locale;

atragerea unor alte afaceri si mici industrii.

Din punct de vedere al industriei turistice in general, agroturismul inseamna diversificarea mix-ului de produse turistice si servicii disponibile pentru vizitatori si pozitionarea in mod unic, ca o raritate, a comunitatilor agroturistice.

3. Definirea agroturismului ca o componenta de sine statatoare a turismului rural

O definitie care sa permita distingerea agroturismului de alte forme de turism desfasurate in mediul rural este aceea conform careia agroturismul reprezinta o activitate economica in cadrul unei exploatatii / ferme agricole sau intreprinderi de industrie alimentara, activitate desfasurata in scopul producerii unor avantaje si satisfactii vizitatorilor precum si generarii unui venit suplimentar pentru producatorul agricol.

Conform acestei definitii agroturismul reprezinta o subcategorie a turismului rural in doua moduri:

turismul rural nu se desfasoara in mod necesar in cadrul exploatatiilor / fermelor agricole

activitatile turistice rurale nu genereaza in mod direct venituri suplimentare pentru intreprinderile agricole.

Agroturismul graviteaza asadar in jurul gospodariei/fermei taranesti care ii ofera caracteristici distincte atat din punct de vedere al spatiului, activitatilor desfasurate cat si al tipurilor de venituri:

1.     din punct de vedere al spatiului de cazare, al asigurarii bazei materiale, agroturismul poate fi definit ca o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare existent un gospodaria taraneasca/ferma agricola, pregatita si amenajata special pentru primirea de oaspeti;

2.     din punct de vedere al activitatilor desfasurate, agroturismul poate fi ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite de gospodaria taraneasca, spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinata, vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice sau afaceri, pentru satisfacerea unor hobby-uri, initierea in arta mestesugurilor traditionale, pentru studii si documentare etc;

3.     din punct de vedere economic agroturismul poate fi definit ca o activitate ale carei venituri au un caracter complementar, gospodaria sau ferma agroturistica realizand veniturile de baza din activitatea agricola sau alte tipuri de activitati (prelucrarea produselor agricole);

4. Definirea, continutul si evolutia activitatilor agroturistice specifice

Un aspect deosebit de important in definirea agroturismului si turismului rural o au activitatile recreationale specifice  ce se pot desfasura in aceste areale si care definesc de altfel caracterul de nisa al acestor doua forme de turism. Continutul acestor activitati este determinat de evolutia cererii, de trasaturile consumatorilor, evoluand odata cu acestea.

Cu doua decade in urma, activitatile agroturistice  recreationale erau in cea mai mare parte legate strans de caracterul rural al asezarilor. Erau activitati total diferite de activitatile angajate in mediul urban iar unul dintre motive era chiar cadrul in care se desfasurau aceste activitati. Aceste activitati ar putea fi caracterizate prin urmatorii termeni: Relaxare, pasivitate, nostalgie, traditionalitate, tehnologie scazuta. De exemplu: plimbari in aer liber, picnic, pescuit, plimbari cu barca, vizitarea unor centre istorice si culturale, participarea la anumite festivaluri, vizite in natura si la ferme.

In ultimele doua decade insa, in timp ce activitatile enumerate mai sus continua inca sa fie practicate in mod frecvent, se remarca aparitia de noi activitati, putin diferite. Acestea ar putea fi caracterizate prin urmatorii termeni: dinamism, competitivitate, prestigiu si moda, tehnologie inalta, modernitate, individualizare etc. Activitatile recreationale s-au extins la hipism, ciclism, trasee cu autoturisme de teren, exercitii de orientare, golf etc.

Am putea clasifica astfel activitatile turistice dezvoltate in cadrul turismului in mediul rural si al agroturismului:

a.     Experiente educationale:

tururi scolare;

vizite in locuri de interes ale productiilor agricole: muls, plantare, recoltare, gradinarit, ferme organice;

vizite la unitatile de procesare a produselor agricole: prepararea sucurilor naturale, conservelor traditionale, branzeturi;

vizite la ateliere mestesugaresti, cooperative;

vizite in cadrul pepinierelor pomicole, viticole etc;

degustare vinuri;

cursuri de gastronomie specifica;

expozitii agricole;

cresterea animalelor exotice;

cresterea albinelor;

vizitare mori de apa;

vizite la distilarii traditionale;

vizite la capele, muzee;

prezentare cazuri de arhitectura tipica;

b.)   Activitati in aer liber

activitati de agrement: calarie, vanatoare, pescuit, plimbari cu barca, sporturi acvatice, escaladare montana sanie, ski etc.;

admirarea peisajelor: paduri, munti, pesteri, vai, arii naturale care au fost “vatamate” si apoi recuperate;

activitati de observare a peisajelor, a florei si faunei specifice / safari fotografic;

camping / picnic;

c.)    Vanzari directe ale produselor agricole:

vanzari la ferma;

standuri stradale;

activitati de recoltare directa a produselor (U-pick operations).

d.)   Divertisment:

Participarea la diferite evenimente speciale ale comunitatilor agricole;

Participarea la festivaluri sau targuri;

Participarea la sarbatori populare si religioase precum si la targuri agricole.

Trebuie specificat ca multe dintre activitati pot avea loc atat in mediul rural cat si in mediul urban, uneori (in consens cu principiul de continuitate enuntat) prin aparitia unei categorii intermediare de turism (vacante ce pot fi rurale sau urbane).

Pentru ca aceste activitati sa fie considerate ca fiind specifice agroturismului si turismului rural,  o serie de alti factori, asa cum am vazut mai sus, trebuie sa fie prezenta: intensitatea, locatia, stilul de management, integrarea in comunitate, etc.