|
|
|
Scurta istorie a conceptului de management
Evolutiile referitoare la stiinta managementului arata ca studiul productiei, al
organizarii si conducerii, intr-un anume context, este de fapt studiul vietii omenesti.
Dubla profesionalizare a oamenilor presupune: 1) acumularea de cunostinte si
calitati pentru o anume competenta profesionala (profesie) si 2) cunostinte actua-
lizate de organizare si conducere a activitatilor in care sunt angajate persoanele in
cauza sau alti membri ai societatii.
Practica sociala a impus cristalizarea managementului ca stiinta.
Creierul, in sens anatomic, coordoneaza activitatea organismului, pastrand
proportiile si exprimand la figurat trasaturile specifice managementului; conduca-
torul, respectiv managerul, impreuna cu marketingul - atribut al aceluiasi condu-
cator - pot constitui creierul intreprinderii. Studiul si, eventual, interventia pe creier
impun pregatire stiintifica si precizie in experimentari.
Activitatea manageriala este o realitate cu istorie indelungata - colectivitatile
umane au simtit intotdeauna nevoia unei conduceri care sa le asigure coerenta si
disciplina eforturilor pentru atingerea unor scopuri.
Evolutiile in domeniul cunoasterii calitatilor necesare pentru munca de con-
ducere au urmat doua directii:
- sub influenta civilizatiei clasice romane (aceasta a format cultul eroului). In
context, in psihologia managerului s-a inclus caracterul genetic al calitatilor de
conducator;
- studiul profesiunii si activitatii prin care se contureaza profilul managerial.
In literatura istorica a domeniului se arata ca, in prima faza a productiei din
economiile bazate pe cerere si oferta, conducerea a fost exercitata de patron. Acesta
era sprijinit moral si financiar de familia sa, avand ca mijloace de conducere
tenacitatea, intuitia, abilitatea in afaceri si atitudinea fata de salariati si concurenti.
Ulterior, prin cresterea complexitatii intreprinderilor s-a manifestat functia de
conducere.
In conditiile actuale, managementul impreuna cu marketingul - suport al
primului concept - se prezinta cu o alta arhitectura, mai complexa.
Dupa o evolutie lenta de-a lungul unui mileniu, aproape toate liniile de
dezvoltare ale omenirii (inclusiv linia ce marcheaza in teorie si practica sectorul
cultural, social etc.) s-au transformat in curbe ascendente, cu pante mari. Ceea ce a
fost realizat inaintea inceputului de secol XX, in 300 de ani, s-a realizat in prima
parte a acestui secol XX in 30 de ani, iar astazi, in 3 ani.
Lucrul cu scule primitive, mestesugurile individuale din Evul Mediu,
organizate in bresle, si revolutia industriala din secolul al XVII-lea sunt momentele
care marcheaza cursul ascendent, dar lent, al productiei.
In preajma anilor 1750, Adam Smith realizeaza o prima descriere a avanta-
jelor economice ale diviziunii muncii, in timp ce Ch. Babbage dezvolta avantajele
date de organizarea productiei. Prin aparitia complexelor industriale, omul a
pierdut o parte a individualitatii pe care o avea dintotdeauna.
La inceputul secolului al XX-lea, Henry Ford a introdus linia de asamblare,
si prin aceasta a aparut productia de masa. Liniile de asamblare au influentat
mandria oamenilor in legatura cu ceea ce au produs.
Dupa 1940, a fost creat calculatorul electronic care ofera posibilitatea progra-
marii problemelor si rezolvarii sistemelor matematice multiparametrice; o mare
parte din salariatii de tipul functionarilor au disparut. Au aparut, in schimb, decizii
programate.
In primii ani ai secolului XX, prin ideile lui F. Taylor, este marcat adevaratul
inceput al organizarii productiei, al proiectarii si controlului proceselor lucrative.
Frank si Liliane Gilbert institutionalizeaza studiul miscarii, iar Walter Shewhart
introduce aplicarea probabilitatilor in controlul tehnic de calitate. Esantionarea
muncii a fost studiata de L. Tippet.
Cea mai spectaculoasa actiune in domeniul managementului se inregistreaza
dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Pe esichierul acestei noi stiinte apar
metodele de programare, cercetarea operationala si modelele matematice, simu-
larea proceselor pe calculatoare, automatizarea si ingineria fluxurilor productive,
simularea unor sisteme complexe de productie.
Automatizarea si cibernetizarea completa devin fatetele realitatii noi in
procesul muncii.
Potrivit lui Herbert G. Hicks, se pot delimita patru etape in aparitia si consoli-
darea managementului ca disciplina distincta, si anume:
managementul pre-stiintific (inainte de 1880);
managementul stiintific (intre 1880-1930);
scoala relatiilor umane (1930-1950);
extinderea, rafinarea si dezvoltarea managementului (dupa anul 1950).
Managementul beneficiaza de constatari si concluzii din istoria economica,
aceasta fiind o componenta a sistemului stiintelor care studiaza economia prin
prisma desfasurarii sale concret istorice, infatisand particularitatile dintr-o tara sau
alta.
In istoria economica sunt intalnite studii asupra productiei propriu-zise,
aspecte ale dezvoltarii factorilor de productie, influentele exercitate asupra econo-
miei de catre institutiile politice, statale, culturale, precum si devenirea economica
a lumii, pe zone geografice.
Aspectele de mai sus faciliteaza intelegerea proceselor economice contempo-
rane, generand alternative si optiuni pentru diferite formule de organizare si
conducere.
Istoria gandirii economice influenteaza si marcheaza managementul ca
stiinta cu reflexii referitoare la viata economica (idei, doctrine, teorii, legi, reguli,
politici), care sunt ordonate si sistematizate atat pentru nivelurile macroeconomice,
cat si pentru cele microeconomice, in tari, regiuni si pe plan mondial.
In Romania, managementul are o evolutie istorica si o prezenta strans core-
lata cu nivelul de dezvoltare al infrastructurii si relatiilor economico-sociale in
ansamblu.
La inceputul secolului XX, se remarca primele tentative concrete de preluare
in practica productiv-sociala a elementelor conceptuale aferente managementului.
In mediul universitar autohton (Academia de Inalte Studii Comerciale si
Politehnica din Bucuresti) apar lucrari care trateaza elemente de stiinta a intreprin-
derii (V. Madgearu), definirea tipurilor de organizatie economica (V. Slavescu),
abordari din scrierile lui F. Taylor si H. Fayol, precum si idei noi organizatorice si
de conducere.
In anul 1907, la Tesatoria Romana de Bumbac din Pitesti, se inregistreaza o
aplicatie practica (organizatorica si operationala) a principiilor lui F. Taylor.
Un an mai tarziu (1908), prin infiintarea AGIR (Asociatia Generala a
Inginerilor din Romania), problematica studiului proceselor de munca si organizare
este extinsa, fapt care constituie premisa favorabila introducerii cursurilor de
organizare a muncii si de contabilitate la Politehnica din Bucuresti (1927-1928).
In anul 1965, se constituie Institutul de Conducere si Organizare a Muncii
(ICOP), iar in 1967 este infiintat Centrul de Pregatire a Cadrelor din Economie si
Administratie (CEPECA) in baza sprijinului si asistentei provenite de la ONUDI,
PNUD si Biroul International al Muncii.
Dupa anul 1989, odata cu schimbarea sistemului centralizat, in Romania s-a
trecut la economia de piata, ceea ce a favorizat aparitia si extinderea libera, fara
precedent, a studiului domeniului managementului in general si, in particular, a
subsistemelor si directiilor care sunt conexate cu tehnologiile informationale, in
vederea generarii si aplicarii deciziilor de atingere a obiectivelor de eficienta a
firmelor si a societatii romanesti in ansamblu.
Ultimele trei decenii (1975-2005) au determinat strapungeri extrem de
profunde in procesul creatiei prin introducerea in uz a telecomunicarii fara frontiere
(internetul) si programele software de inalta rezolutie.
In noul context al informatizarii actului de creatie, regulile clasice ale cerce-
tarii stiintifice cuprind in formule moderne manageriale, aspecte care vizeaza
urmatoarele cerinte si sarcini:
formarea de cercetatori competenti, independenti, cu spirit constructiv,
capabili de efort continuu;
invatarea rationamentului inventiv (analize, scheme, generalizari, formula-
rea de ipoteze, analogii s.a.);
a invata cum sa se puna problemele;
cunoasterea si aptitudinea de a folosi computerizarea in context euristic;
selectarea cercetatorilor in raport cu imaginatia lor cat mai larga;
atmosfera larga de libertate, entuziasm si responsabilitate in creatia stiin-
tifica;
alimentarea imaginatiei;
depolarizarea spiritului (neingradire);
contactul cu fenomenele stiintifice;
instaurarea implicita a rigorii;
recompensarea succeselor.
