|
|
|
Ce este globalizarea? Problemele apar in ceea ce priveste globalizarea inca din momentul incercarii de definire a acestei notiuni. Oamenii de stiinta si opinia publica nu au cazut inca de acord asupra unei singure definitii. In urmatoarea tabela apar diferite posibilitati de definire a globalizarii
Globalizarea este
procesul de surmontare al granitelor
aparute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel sinonima cu
eroziunea (dar nu si cu disparitia) suveranitatii
statelor nationale si se infatiseaza ca o
‚detasare’ a economiei de piata fata de normele
morale si legaturile institutionalizate dintre
societati “
[Elmar Altvater]
intensificarea relatiilor sociale de
pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanta unele de
celelalte ajung sa se interconecteze astfel incat evenimentele dintr-un
loc sunt marcate de procese care au loc intr-un loc de la multi
kilometri departare si viceversa “
[Anthony Giddens]
intensificarea cantitativa si
calitativa a tranzactiilor ce depasesc limitarea
impusa de granite, concomitenta cu expansiunea
spatiala a acestora ”
[Ulrich Menzel]
cea mai mare schimbare economica si sociala de la Revolutia Industriala incoace [Dirk Messner / Franz Nuscheler]
„ o interdependenta sporita si integrarea diferitelor economii din lume [Meghnad Desai]
un proces al cresterii numarului legaturilor dintre societati si domenii-problema [Johannes Varwick]
prin globalizare se intensifica concurenta pe piete [C. Christian von Weizsäcker]
descatusarea puterilor pietii mondiale si slabirea puterii economice a statului [Schumann/Martin]
a devenit un termen la moda, folosit de
ceva timp in dezbaterile politice, publicistice si stiintifice
in mod inflationist, si care este privit, pe de o parte, ca o
„amenintare“ si, pe de cealalta, ca o „oportunitate“ “
[Johannes Varwick]
„ a social process in which
the constraints of geography on social and cultural arrangements recede and
in which people become increasingly aware that they are receding ().
Globalization does not necessarily imply homogenization (). Globalization
merely implies greater connectedness and de-territorialization ”
[Malcolm Waters]
Dinamica globalizarii este controlata de puterile economice, si totusi consecintele sale cele mai importante apartin domeniului politic“ [Klaus Müller].
Dimensiunea economica a globalizarii are, fara nici un dubiu, o foarte mare importanta, ea fiind una dintre cele mai importante cauze si forta motrice pentru procesele de globalizare din celelalte domenii. Nu poate fi insa trecut cu vederea faptul ca globalizarea cuprinde cu mult mai mult decat integrarea sporita a economiei mondiale: de aceea, ea nu poate fi limitata strict la procesele economice, lucru care se intampla insa de multe ori.
Dimensiunile globalizarii
Dimensiunile sunt strans legate
Atunci cand diferentiem dimensiunile este important sa observam ca acestea nu pot fi delimitate in mod clar una ce cealalta. Astfel - pentru a numi doar un exemplu – problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici de dimensiunea “economie” si nici de dimensiunea “politica”. Aceasta retea globala nu numai la nivelul actorilor, ci si la cel al domeniilor tematice reprezinta una dintre particularitatile globalizarii.
Intersectari si delimitari
Diferitele dimensiuni formeaza impreuna cu “globalizarea” multimi de intersectie diferite. Este important de vazut ce anume poate fi subordonat conceptului de globalizare, acesta neepuizandu-se in nici un caz in procesele economice, chiar daca globalizarea economica poate fi un punct de start si o forta motrice semnificativa. La fel de important este si faptul ca trebuie sa intelegem ca nu totul face parte din procesul de globalizare si ca nu totul este determinat in mod decisiv de acesta.
Dimensiunea economica
Exemple in ceea ce priveste dimensiunile globalizarii pot fi extrase fara probleme din presa de zi cu zi, dimensiunea economica aflandu-se de cele mai multe ori pe primul loc (cresterea enorma a comertului si a investitiilor directe, globalizarea pietelor financiare, productie integrata la nivel trans-national, corporatii trans-nationale, competitie la nivel local intre state si regiuni, sfarsitul economiilor nationale De multe ori, acestor procese li se pune in mod gresit eticheta de „globalizare“, acestea limitandu-se in general la nordul Americii, la Europa si sud-estul Asiei (Japonia), adica la asa-numita triada. De aceea, termenul de „triadizare“ pare mai potrivit decat cel de „globalizare“
Dimensiunea 'mediu ambiant'
Unele probleme globale, cum ar fi incalzirea atmosferei, gaura din stratul de ozon sau taierea padurilor tropicale ilustreaza in modul cel mai impresionant fenomenul globalizarii, pentru ca, in acest caz este vorba in mod cert despre probleme globale care necesita o abordare globala. Evident ca si in domeniul mediului ambiant exista probleme de ordin regional si local, chiar daca acestea au un caracter ce depaseste uneori granitele, cum ar fi poluarea raurilor
Dimensiunea sociala
Lumea a devenit un „global village“, retelele inovatoare de comunicare la mare distanta (chat, e-mail) adaugandu-se comunitatilor traditionale precum familia sau vecinatatea. Totusi ele nu pot inlocui aceste sfere traditionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul dimensiunii sociale.
Dimensiunea culturala
Culturile regionale si locale nu dispar insa din aceasta cauza. Din contra: informarea cu privire la aceste culturi este unul din fenomenele secundare ale globalizarii, de aceea am si adus in aceasta discutie termenul de „globalizare'.
Dimensiunea politica
Politica se confrunta cu probleme majore. Globalizarea si concurenta la nivel local limiteaza spatiul de actiune al politicilor nationale, multe probleme neputand fi rezolvate corespunzator decat la nivel international, respectiv global. In acest sens, integrarea europeana este vazuta ca un raspuns de succes la provocarile globalizarii.
Politica la nivel regional si national a avut si are in continuare de suferit de pe urma economiei delimitate si dematerializate practicate din ce in ce mai mult la nivel international, respectiv global. Capitalismul, factor integrant al statului social, este si el amenintat de acest dezechilibru fundamental.
Totusi, nu toate lucrurile care se pun pe seama globalizarii sunt si adevarate. De multe ori, politicienii se folosesc de globalizare ca de un tap ispasitor si ca de o arma argumentativa cu multiple intrebuintari. Acest lucru este evident mai ales daca ne gandim la unele exemple din domeniul politic care nu se intersecteaza in nici un punct cu globalizarea
Cauzele globalizarii
Fenomenele complexe nu pot fi explicate decat daca avem in vedere mai multe cauze. Acesta este singurul punct in care toata lumea este de acord in ceea ce priveste globalizarea. Restul faptelor raman in continuare contestate. In functie de ce acceptiune a globalizarii este luata ca punct de plecare, apar in prim-plan alte cauze si forte motrice. In schema de mai jos sunt prezentate cele mai des invocate cauze, fara ca lista sa fie insa completa
Fara indoiala, inovatiile de ordin tehnic – si mai ales cele din domeniul informaticii si al comunicatiilor - au jucat si mai joaca inca un rol central. Internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizarii. Globalizarea pietelor financiare, transferul unor sume inimaginabile in cateva secunde in jurul globului nu ar fi posibile fara aceasta tehnologie, nici organizarea productiei integrate la nivel transnational s.a.m.d Avantul incredibil pe care l-a cunoscut comertul, un alt element definitoriu al globalizarii economice, se datoreaza, nu in ultimul rand, scaderii rapide a cheltuielilor de transport, marfurile putand fi astfel transportate mult mai rapid. Acest lucru poate fi observat indeosebi in sectorul serviciilor: de exemplu produsele de tip software sau bazele de date pot fi transmise in cateva secunde dintr-un capat al lumii in celalalt Sfarsitul Razboiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una din cauzele globalizarii. Daca in conflictul dintre est si vest lumea era impartita in doua tabere care intretineau putine relatii intre ele, aceasta delimitare – „Cortina de Fier“ – a cazut in 1989/90. Statele care apartineau „blocului estic“ s-au deschis in directia pietii mondiale. Tot mai multe state se incred in democratie si economie de piata ca principii de organizare fundamentale
Consecintele globalizarii
Globalizarea ne
afecteaza pe toti in mod direct. Unul dintre obiectivele acestui curs
este de a demonstra acest lucru precum si de a sublinia importanta
extraordinara care revine acestei tematici. In acest context, un rol
important il joaca o evaluare a chibzuita a oportunitatilor
si riscurilor pe care le presupune globalizare, distantandu-ne de
tendintele actuale de demonizare, sau, dimpotriva, de preamarire
a consecintelor acestui fenomen
Dinamica globalizarii este controlata de fortele economice, totusi consecintele sale cele mai importante tin de domeniul politic“ (Klaus Müller).
Astfel, in domeniul politicii sociale exista nenumarate analize diferentiate care urmaresc reteaua strict cauzala „globalizare > concurenta la nivelul local > „dumping“ social“ si care incearca totodata sa explice in ce masura sfera nationala de actiune din politica sociala este limitata de procesele de globalizare
Fraza deseori citata, conform careia natiunile sunt prea mici pentru problemele mari, si prea mari pentru problemele mici, provine dintr-un articol din anii 80 scris de Daniel Bell. Probleme globale precum efectul de sera nu pot fi solutionate la nivelul unui singur stat, la fel cum nici problemele locale nu pot fi rezolvate in – sa zicem - cadrul sistemului educational In consecinta, statul national erodeaza. El nu dispare si nici nu devine inutil, asa cum se sugereaza in multe comentarii, ci erodeaza. Apar astfel unele nivele suplimentare la care se pot rezolva problemele - atat superioare cat si inferioare statului national. Granitele nu demult rigide care delimitau teritoriul unei tari, puterea statului si puterea populatiei devin astfel mai permeabile. In spatele dezbaterii despre „eroziunea statului national“ nu se ascunde asadar nici mai mult, nici mai putin, decat cele de mai sus. Aceasta „eroziune“ transpare intr-un mod deosebit de avansat in Europa UE. Aici, statele au transferat asupra unei organizatii supranationale noi de la competente centrale pana la suveranitatea monetara Aceste fenomene nu sunt insa noi – ele sunt cunoscute si discutate incepand din anii 70 sub termenul de „interdependenta“ -, procesele s-au accelerat insa, atingand dimensiuni noi atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. Aceasta este de fapt noutatea adusa de globalizare
Acelasi lucru este valabil si pentru celelalte aspecte mentionate in schema. Atat deteriorarea mediului ambiant cat si repartizarea nedreapta existau inca cu mult inainte de a incepe discutiile despre globalizare. Aceste probleme s-au acutizat din pricina globalizarii. Asupra acestui fapt incearca sa ne atraga atentia si miscarea criticilor globalizarii, care a reusit sa-si atraga intre timp un numar considerabil de sustinatori Pe de alta parte, globalizarea creeaza premisele pentru a putea reactiona cum se cuvine, la nivel mondial, la anumite probleme de ordin global
Cresterea capacitatii de concurenta in cadrul competitiei globale de la nivelul local, si scaderea implicita a cheltuielilor presupuse de plata asigurarilor sociale (scazand astfel si cheltuielile salariale suplimentare), este vazuta ca o necesitate, in special de catre industrie, in timp ce sindicatele avertizeaza asupra pericolului provenit din asa numitul „dumping social'
Cu siguranta ca salariatii din India castiga mai putin decat cei din Europa si ca in aceasta privinta nu se va schimba mai nimic in viitorul apropiat. Acest lucru confera intreprinderilor un potential considerabil de amenintare: ei ar putea sa ameninte cu mutarea in „tarile mai ieftine“. Dar nici acest raport aparent clar nu tine in fata unei analize mai detaliate. Deciziile cu privire la alegerea locatiei nu sunt luate numai pe baza cheltuielilor salariale. Alti factori, ca de pilda nivelul de educatie sau prezenta pe diferite piete joaca, de asemenea, un rol important Globalizarea nu inseamna ca totul poate fi produs fara probleme in orice locatie. Insa globalizarea poate fi instrumentalizata ca argument, respectiv ca element de sustinere in favoarea parasirii unei anumite tari
Strategii de solutionare - Global Governance
Atunci cand problemele incep sa capete un caracter din ce in ce mai global, atunci solutionarea lor politica trebuie sa devina si ea de ordin „global“. In acest sens exista nenumarate proiecte, care vizeaza inclusiv constituirea unui stat global. Si pentru ca acesta ramane – cel putin pentru viitorul apropiat – o utopie, si pentru ca, dupa parerea multora, acesta nu este nici macar de dorit, s-a incercat gasirea unor forme organizationale noi care sa adapteze politica la noua era a globalizarii. In acest scop a fost inventat conceptul de „global governance“. Global governance inseamna
O conducere a lumii fara un sistem global de conducere
O politica interna la nivel mondial
O politica a noii ordinii mondiale
Politica in secolul XXI
Un concept opus neo-liberalismului
Un raspuns la globalizare
Global Governance este
corectura politica a economiei de piata globalizate in sensul … unei implicari a sistemului politic in scopuri sociale mai cuprinzatoare [Holger Mürle]
colaborarea dintre actorii statali si
non-statali de la nivel local si pana la nivel global ”
[Dirk Messner / Franz Nuscheler]
nu doar un concept de politica
externa, ci un proiect in scopul reorganizarii politicii la toate
nivelele de activitate … Global Governance inseamna prevenirea
pericolului ca politica sa isi piarda functiile si
implicarea in favoarea impunerii unor logici de sistem anonime si a
formarii unei „lumi de-statalizate“ “
[Dirk Messner / Franz Nuscheler]
au fost cautate strategii de solutionare care sa nu puna la indoiala avantajele economice si politice ale globalizarii, potrivite pentru depasirea sau diminuarea nedreptatilor aparute pe parcurs precum si pentru intampinarea pericolelor … Aceasta functie a primit intre timp numele de Global Governance [Bundestag-ul german]
un sistem complex, cu multiple nivele, de
guvernare dincolo de statul national“
[Ulrich Menzel]
„ o incercare de rezolvare a
problemelor de ordin global“
[Dirk Messner / Franz Nuscheler]
opusul reglementarilor a caror esenta este liberalizarea si globalizarea pietelor [Holger Mürle]
un concept nascut de pe urma deficitului
de reglementare a politicii globale, prin care se incearca consolidarea
competentelor si a transparentei institutiilor
internationale prin implicarea unor actori non-statali ”
[Klaus Müller]
Capitalismul este un tigru puternic si
plin de vlaga, care poate revigora economia – asta daca a fost mai
intai imblanzit de institutiile civile, statale si politice.
Globalizarea a eliberat tigrul din cusca in care era tinut,
dezlantuind astfel un capitalism „salbatic“, care, la fel ca
un tigru eliberat, s-a reintors la instinctele sale de a vana si devora
totul“ [Benjamin R. Barber].
Scopul Global
Governance este o (re-)imblanzire a „tigrului“ eliberat de globalizare
Repartizarea neuniforma a castigurilor, impozitele neplatite de centrele financiare off-shore, crizele internationale ca rezultat al unor miscari de capital speculative, o concurenta ruinoasa la nivelul local, din cauza potentialelor amenintari venite din directia companiilor multinationale, precum si celelalte consecinte nefaste ale globalizarii (economice) pot fi analizate numai in context global, actorii de la toate nivelele trebuind sa coopereze. Acelasi lucru este valabil si pentru alte probleme globale, de la efectul de sera sau fenomenul migratiei si pana la criminalitatea internationala si distributia armelor de distrugere in masa Statul national este prea mic pentru a rezolva in mod eficient aceste probleme. Prima „imblanzire a capitalismului“ de succes a avut loc in interiorul granitelor statale. Numai ca acum aceste granite, care definesc pana la urma statul, se afla intr-un profund antagonism cu „lipsa totala de limite“ presupusa de globalizare: statul national erodeaza, el nu mai poate duce bun sfarsit unele functii importante ale sale, ca de exemplu garantarea sigurantei cetatenilor sai in aceasta epoca a armelor de distrugere in masa Global governance doreste sa umple golul rezultat, deficitul de reglementare, prin cooperarea la nivel international – statul pastrandu-si insa propriile functii de reglementare -, dar si prin constituirea unor noi forme politice, in special prin implicarea societatii civile (de la nivel global) si prin consolidarea organizatiilor internationale. Schema urmatoare detaliaza felul in care este construita Global Governance
Global Governance incearca sa gaseasca strategii de solutionare ale problemelor globale. Necesitatea unor noi cai de solutionare politica a problemelor existente este un fapt aproape necontestat, arhitectilor Global Governance li se reproseaza insa deseori ca proiectele lor sunt utopice
Intrebarile frecvente sunt: cine legitimizeaza deciziile? Cum pot fi organizate procesele democratice la nivel global? Pentru ca Global Governance trebuie sa fie in acelasi timp atat eficienta cat si democratica. Aceste doua cerinte de baza se afla insa intr-o relatie tensionata Cel mai avansat model de cooperare intre state si societati este Uniunea Europeana (UE), care ar putea fi astfel considerata un „laborator“ al Global Governance. Dar si in cadrul UE poate fi observata aceeasi dilema referitoare la eficienta si democratie. Trebuie sa avem insa in vedere faptul ca statele europene se aseamana mult mai mult intre ele decat statele la nivel global.
