Analiza calitatii produselor

Analiza calitatii produselor

Calitatea se poate defini ca fiind “masura, gradul in care un produs, prin totalitatea caracteristicilor tehnice, economice, sociale si de exploatare, satisface nevoia pentru care a fost creat”1).

Calitatea se formeaza in procesele de conceptie si executie si se verifica in procesul de consumare a bunurilor si serviciilor, unde se manifesta caracteristicile:

- tehnice, care reprezinta insusiri proprii valorii de intrebuintare;

- de disponibilitate, in sensul de a-si realiza functiile de-a lungul ciclului de viata;

- economice si tehnico-economice (randament, cost, pret);

- psihosenzoriale, determinate de efecte estetice, organoleptice, ergonomice;

- socio-economice (efecte asupra mediului, a sanatatii etc.)2).

Procedeele utilizate in analiza calitatii produselor difera dupa cum produsele pot fi grupate sau nu pe clase sau sorturi de calitate.

1. Analiza calitatii produselor diferentiate pe clase de calitate

Principalele criterii care stau la baza gruparii productiei pe clase de calitate sunt:

- calitatea materiilor prime folosite;

- procedeele tehnologice utilizate;

- alinierea la normele interne care reglementeaza parametrii de calitate ai produselor respective, etc.

Analiza calitatii produselor diferentiate pe clase de calitate se poate face pe fiecare produs in parte, precum si la nivel de intreprindere.

La nivel de produs, analiza calitatii se poate efectua cu ajutorul urmatoarelor procedee:

a) coeficientul mediu de calitate pe produs (), se determina ca medie aritmetica ponderata intre volumul productiei () sau ponderea fiecarui sortiment in totalul productiei () si coeficientul clasei de calitate ():

Situatia este favorabila pentru intreprindere cand coeficientul mediu de calitate pe produs tinde catre 1 (, simbol al calitatii superioare), prin descrestere ().

Gradul de imbunatatire a calitatii productiei () se determina ca diferenta intre 100 si indicele coeficientului mediu de calitate pe produs ():

unde

b) coeficientul mediu de calitate pe produs, determinat pe baza coeficientilor de echivalenta ():

in care:

reprezinta coeficientul de echivalenta al clasei de calitate “i”.

Coeficientul de echivalenta al unei clase de calitate se stabileste ca raport intre pretul unitar al produsului din clasa de calitate “i” si pretul de vanzare al produsului de calitate superioara. Cu ajutorul coeficientilor de echivalenta produsele de calitati inferioare sunt transformate in produse de calitatea intai, iar cu cat coeficientul de calitate se apropie de 1, prin crestere, cu atat calitatea produsului este mai buna

In acest caz, gradul de imbunatatire a calitatii productiei () se determina ca diferenta intre indicele coeficientului mediu () si 100:

unde

c) pretul mediu de vanzare ():

in care:

reprezinta pretul unitar al produselor din clasa de calitate “i”.

Nivelul calitatii pe baza pretului mediu de vanzare () poate fi relevat prin raportul dintre pretul mediu de vanzare () si cel aferent bazei de comparatie ():

Cand aceasta reflecta o imbunatatire a calitatii productiei pe produs (), ca effect al cresterii ponderii productiei de calitate superioara in totalul productiei aferente produsului analizat.

La nivel de intreprindere pot fi utilizate, in principal, urmatoarele modalitati, pentru analiza calitatii:

a) coeficientul mediu generalizat al calitatii:

in care:

reprezinta structura productiei fabricate pe produse;

- coeficientul mediu de calitate pe produs.

Modificarea coeficientului mediu generalizat al calitatii, se explica prin influenta structurii productiei () si a coeficientului mediu de calitate pe produs Influentele se stabilesc astfel:

din care, datorita influentelor modificarii:

1.

2.

Gradul de imbunatatire a calitatii productiei la nivelul intreprinderii care comercializeaza mai multe produse divizate pe clase de calitate () se apreciaza cu ajutorul indicelui coeficientului mediu generalizat:

b) ponderea produselor de calitate superioara in valoarea totala a produselor diferentiate pe clase de calitate ():

2. Analiza calitatii produselor nediferentiate pe clase de calitate

In acest caz analiza calitatii comporta particularitati metodologice de la ramura la ramura datorita parametrilor specifici si posibilitatilor de masurare a calitatii produselor.

Principalele procedee folosite sunt:

a) coeficientul echivalentei tehnice sau al parametrului unic, potrivit caruia insusirile unui produs sunt reduse la una singura si anume aceea care il intereseaza pe beneficiar;

b) coeficientul de exploatare sau al punctajului (). Acest procedeu se foloseste in cazul produselor complexe pentru exprimarea sintetica a nivelului tehnic calitativ al unui produs nou care se inlocuieste cu un altul, sau al unui produs al firmei comparativ cu unul similar al concurentei. Etapele de determinare ale coeficientului de exploatare sunt:

1. stabilirea insusirilor calitative ale produsului (randamentul, viteza de lucru, consumul de materii prime si materiale in procesul de exploatare, durata de functionare, gradul de finisare etc.;

2. ponderea acordata fiecarei insusiri calitative;

3. aprecierea fiecarei insusiri calitative cu un anumit numar de puncte;

4. stabilirea coeficientului de exploatare, pe baza relatiei:

in care:

reprezinta ponderea fiecarei insusiri calitative;

- numarul de puncte pentru fiecare insusire calitativa;

- indicele parametrului de calitate “i”.

Imbunatatirea nivelului tehnic-calitativ constituie o certitudine atunci cind raportul dintre coeficientul de exploatare sau al punctajului produsului nou () fata de produsul considerat ca baza de comparatie () este mai mare decat 1, respectiv , iar

c) rata defectelor:

in care:

ndi reprezinta numarul de produse pe categorii de defecte;

npi - numarul de puncte pe categorii de defecte;

Np - numarul de produse supuse verificarii.

Rata efectiva a defectelor se compara cu rata admisibila pentru acea categorie de produse.

d) rata gradului de disponibilitate a produsului (Rd):

, iar

in care:

reprezinta timpul de nefunctionare a unui produs pe durata de viata economica;

- timpul normal de functionare a produsului.

Cu cat Rd < 1, cu atat calitatea produsului este mai nesatisfacatoare.

Inlaturarea cauzelor generatoare de efecte, constituie o preocupare constanta a fiecarei firme care urmareste functionarea unor loturi de produse pe durata ciclului de viata in vederea identificarii categoriilor de defecte si a preintampinarii acestora.

e) raportul dintre cheltuielile efectuate in procesul de exploatare pe durata de viata economica a produsului (pe baza informatiilor de la utilizatori) si pretul de cumparare al acestuia.

f) gradul de reinnoire a productiei (Gr):

g) dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor, poate fi caracterizata pe baza indicatorilor: ponderea valorii produselor refuzate in valoarea totala a livrarilor (in dinamica) si numarul mediu al refuzurilor ce revin la 1 milion lei livrari (sau un alt ordin de marime al valorii livrarilor).

h) dinamica cheltuielilor cu remedierile in perioada de garantie a produselor, exprimata in marime absoluta sau ca nivel la 1000 lei cifra de afaceri.

i) indicatori tehnico-economici caracteristici fiecarui domeniu de activitate (randament, continutul in substanta utila, durabilitate, viteza de lucru etc.).

In analiza calitatii produselor o importanta deosebita o reprezinta corelatia costuri-efecte, redata sintetic cu ajutorul bilantului calitatii (in activ se reflecta efectele calitatii, iar in pasiv costurile calitatii), asa cum rezulta din fig. 2.4.

Fig. 2.4. Bilantul calitatii

3. Consecintele modificarii calitatii produselor diferentiate pe clase de calitate ( prin intermediul preturilor medii de vanzare unitare) asupra performantelor economico-financiare

Principalii indicatori economico-financiari asupra carora modificarea preturilor medii de vanzare unitare isi pune amprenta sunt:

a) Cifra de afaceri:

b) Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri:

c) Cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de afaceri:

In mod similar, calitatea productiei influenteaza asupra cheltuielilor materiale, cheltuielilor cu materialele, cu amortizarea si respective cu dobanzile la 1000 lei cifra de afaceri, numaratorul fiind reprezentat de catre fiecare dintre aceste categorii de cheltuieli.

d) Profitul aferent cifrei de afaceri:

e) Rata medie a rentabilitatii resurselor consumate:

f) Rata medie a rentabilitatii comerciale:

g) Rata medie a rentabilitatii economice:

h) Eficienta utilizarii potentialului uman, prin intermediul profitului mediu pe salariat:

i) Eficienta utilizarii mijloacelor fixe:

Calitatea productiei influenteaza si asupra eficientei utilizarii capitalurilor, activelor de exploatare si potentialului uman prin intermediul profitului aferent cifrei de afaceri.