|
|
|
t
TRUCUL BANILOR ESTE DE A-I AVEA
Banul este un concept mental. Este un simbol de energie si sub forma asta, nu are o valoare reala, intrinseca. Nu este nici bun, nici rau, nici pozitiv, nici negativ. Este impartial. Persoana care a scris ca "banul este radacina maleficului", pur si simplu nu avea bani! Pe plan fizic nu poti sa te descurci fara ei. Si daca uneori dragostea pentru bani ii face pe oameni sa devina rai si ciudati, este stiut faptul ca fara bani nu poti fi liber. Saracia inseamna restrictie si in felul acesta, este cea mai mare nedreptate pe care poti s-o atragi asupra ta.
Mersul banilor - Conceptul 1
"Abundenta nu va fi niciodata semnificativa pentru cati bani are cineva. Mai degraba este mereu un factor al felului in care se simte cineva cu banii pe care ii are."
Cand te uiti la natura si vezi abundenta si bogatia care fac parte din mediul inconjurator, este greu de inteles de ce oamenii accepta saracia ca un mod de viata. E ca si cum trebuie sa muncesti din greu ca sa fi sarac. E nevoie de un efort psihic continuu ca sa eviti abundenta pe care viata ti-o ofera in mod natural. In acelasi fel in care fericirea este naturala si un dar de la Dumnezeu, asa este si abundenta; restul e o corvoada.
Daca ar fi sa analizam cu atentie sentimentele unui cersetor si ale unui multi-milionar, ai fi surprins sa descoperi doar o vaga diferenta a felului in care fiecare percepe abundenta. Apoi daca te uiti la oamenii pe care ii cunosti si compari oamenii de success cu ratatii, din nou vei realiza ca diferenta dintre ei este numai sub forma unui concept mental. Cei realizati au pornit ca ratati pana intr-o zi cand s-au razgandit si nu s-au mai uitat niciodata in urma.
Ceea ce urmarim prin cartea asta este: Cum iti vei schimba felul de a gandi, astfel incat sa faci multi bani rapid, sa-ti recastigi puterea si sa fi absolut liber la sfarsitul zilei, cand apune soarele?
Pana la finalul cartii sper sa fi de acord cu mine ca achizitia de bani nu este o problema grava; este un joc pe care il joci. La inceput o sa ti se para un joc cu forte din exterior - economia de piata, ca sa-i spunem asa - dar pe masura ce inaintezi, vei descoperi ca este de fapt un joc cu propria ta persoana. Metoda in care joci iti afecteaza calitatea vietii si determina in ce masura reusesti sa te eliberezi.
Ca sa te eliberezi, trebuie sa-ti revizuiesti conceptele despre abundenta si finante, astfel incat sa-ti construiesti un plan de bataie corespunzator, care sa-ti faciliteze trecerea de la lupta spre flux, de la zgarcenie la lux. Si acum, daca esti de parere ca banii nu sunt spirituali, sper ca pana la sfarsitul cartii sa-ti elimin gandul asta, pentru ca ideea asta este absolut ridicola. Este o trezire necesara pentru toti cei prea apatici ca sa mai faca ceva sa-si imbunatateasca conditile de trai.
Eu cred ca in viata toti suntem intr-o continua cautare. Nu trebuie neaparat sa-ti descrii viata in termenii astia, dar eu cred ca suntem aici ca sa ne intelegem pe noi insine: asta inseamna corpul fizic, intelectul, sentimentele, spiritualitatea, sexualitatea, dragostea, paternitatea si banii. Trebuie sa ii ai - daca nu, coada il va misca pe caine.
Singurul truc al banilor este sa ai cativa. Sincer, nu e mai mult decat atat. S-ar putea sa sune gresit, dar numai pentru cei care nu au nici un ban. Daca ai bani, vei sti ca felul in care i-ai primit, a fost prin a-i avea. Voi explica subtilitatea asta mai tarziu.
Okay - fiti gata, start! Sunt o groaza de feluri de a te imbogati. Haideti sa eliminam cateva dintre cele evidente, ca sa putem sa ne concentram pe situatile acelea in care cei mai multi dintre noi se regasesc pe sine.
In primul rand poti sa mostenesti banii. Dar daca nu te-ai nascut intr-o familie bogata, ca sa-ti faci rost de rude instarite e un proces dificil, desi nu e imposibil.
Ai putea fi adoptat. Ai putea sa-ti faci prieteni printre oamenii bogati si sa devii atat de valoros pentru ei, sa ai un impact atat de puternic asupra sentimentelor acestora, incat sa te considere ruda, chiar daca nu esti. Poti sa te casatoresti pentru bani. Poate ca ai facut asta deja si dupa un an sau mai multi, oamenii s-au dat pe brazda si acum stai lungit pe o plaja din Hawaii, delectandu-te cu Margarita, spunandu-ti : "Simplu, sincer." Bineinteles ca poti sa te imbogatesti furand bani. Prin asta iti vei atinge scopul, dar va avea cu siguranta urmari urate. Vei fi putin dezamagit cand iti vei da seama, odata ce ai pus mana pe milionul mult dorit, ca de fapt nu te-a eliberat. Mai mult ca sigur ca vei fi prins intr-o capcana emotionala, fiind mereu cu urechile ciulite, intrebandu-te cand va rabufni toata treaba.
Mai mult decat atat, daca furi bani, are implicatii in karma si pentru ca banii au venit usor la tine, vei avea tendinta sa ii imprastii la fel de repede. Viata are propriul ei echilibru. Un barbat pe care il cunosc, a comis impreuna cu altii unul dintre cele mai faimoase furturi din istoria criminalistica a Marii Britanii. Prietenii lui au fost prinsi si trimisi la inchisoare, dar el a ramas liber printr-un noroc incredibil. Politia a facut o greseala birocratica la inceputul investigatilor si i-a confundat identitatea cu a altcuiva. Si dupa ce cazul a fost inchis, politia a fost satisfacuta ca avea toti raufacatorii sub cheie. Si totusi in confuzia aceea, prietenul meu a scapat.
Multimea de bani pe care a furat-o, nu i-a adus linistea, a inceput sa ia droguri si a devenit dependent de heroina. Nu stiu ce a ajuns de el, dar cand l-am vazut ultima oara, era intr-o stare demna de mila si viata lui era un dezastru. Problema furtului este ca acesta confirma o lipsa. Confirma faptul ca tu nu crezi ca esti capabil sa "joci jocul" si sa te descurci, indiferent ce s-ar intampla. Motivatile pentru furt sunt atat de distructive. Ele sunt purtatoarele unei boli implicite, care se prezinta in viata hotului sub forma unei slabiciuni si ii cauzeaza nefericirea.
Intr-o lume in care sunt atat de multi raufacatori si excroci, unde adeseori oamenii vor sa faca un ban usor, este satisfacator sa-ti impui niste reguli, care sa fie onorabile si corecte. Probabil traind dupa regulile astea, momentul atingerii libertatii tale financiare este putin amanat, dar atunci cand il vei fi ajuns, te vei uita inapoi si vei vedea ca fiecare pas a contribuit la bunastarea lumii si fiecare miscare te-a ajutat sa devii un om mai bun.
Motivul pentru care a face bani e atat de placut, este pentru ca te ajuta sa cresti spiritual, sa intelegi subtilitatile vietii si sa ajungi sa accepti multe aspecte ale propriei persoane. Asta nu inseamna ca oamenii bogati sunt neaparat spirituali, dar se deduce ca probabil oamenii saraci nu sunt.
Bineinteles ca daca te ridici si spui asta in fata unui public, o duzina de oameni vor protesta si vor spune: "Dar cum ramane cu Maica Teresa?" Maica Teresa a fost prezentata printr-un pachet PR ca fiind saraca fiinta inimoasa, care nu avea nici un ban, dar care facea fapte bune pentru Dumnezeu si pentru bastinasii din India. Asta a fost adevarat pana la un anumit nivel si nimeni nu poate contesta ca populatia din Bombay avea o nevoie disperata de serviciile ei. Dar sa se stie adevarul, ca Maica Teresa a fost o afacere de milioane de dolari, care a fost intretinuta de averea imensa si de puterea Bisericii Catolice. Ea a fost un pion principal in propavaduirea filozofiei lor si in cererea de bani. Ea a fost o afacere. Isi folosea energia si entuziasmul ca sa scoata in evidenta Biserica sau guvernul Indiei sau pe oricine putea, in schimbul banilor, pe care ii transforma in resurse.
De fapt, ea a fost un distribuitor cu un buget de milioane de dolari si cu o groaza de munca neplatita, pe care le folosea din plin ca sa-si materializeze planul. Faptul ca a fost o persoana cu un suflet bun, nu poate fi contestat, dar de asemenea se stie ca Maica Teresa a fost o persoana care stia sa invarta banii. A lucrat pentru o organizatie care gestioneaza un buget imens pentru PR si care stie jocul pe dinafara. Biserica ei are mai multe resurse si un sistem de conexiuni mult mai bine pus la punct decat cei de la General Motors. Ca s-o folosesti ca un exemplu de saracie spirituala , inseamna sa te increzi in PR si nu in fapte. A fi spiritual inseamna sa te integrezi prin Forta Divina in toate lucrurile si cum Forta Divina exista din abundenta, este imposibil sa te consideri complet integrat, daca nu ai aceleasi calitati ca Forta Divina.
Toate filozofiile care ii invata pe oameni ca saracia e binevenita, fac asta din lasitate. Asta ii face fericiti pe membrii inactivi , pentru ca traiesc cu credinta ca, intr-un fel, lipsa lor de creativitate si efort va fi binecuvantata mai incolo. Cred ca ii astepta un soc puternic, dar asta este irelevant. Ceea ce conteaza este sa fi de acord cu tine insuti, ca energia va fi contributia ta adusa lumii.
Una dintre acele forme de energie sunt banii - bani pe care poti sa ii dai, bani cu care poti sa ii faci pe altii puternici, bani pe care poti sa ii folosesti ca sa faci lumea un loc mai bun, bani care sa te elibereze.
Bineinteles, banii sunt doar o forma de abundenta. Exista de asemenea si abundenta fericirii, a dragostei, a sansei, a prieteniei. Dar se adevereste de multe ori ca o persoana care duce lipsa de bani, duce lipsa si de celalalte forme de abundenta. Este vorba despre aspectele diferite ale sentimentelor, care ii deconecteaza de la sursa.
Dupa cum am spus, diferenta dintre a avea bani si a nu avea, este mica. Este o foarte mica dar subtila schimbare in constiinta de sine - asta-i tot. Asta se poate vedea clar pe o scara larga urmarind corporatile, care astazi se descurca bine, facand intre 50 si 100 milioane $ pe an. Apoi, a doua zi se intampla sa se schimbe undeva ceva mic si platesc mai mult pentru materiale, primind in schimb mai putin, asa incat ceea ce detin nu mai este atat de pretios ca in ziua precedenta. Dintr-o data au pierdut zece milioane pe luna. Urmarind fluxul banilor la nivelul asta, vezi cum o mica schimbare poate face o diferenta enorma. Ideea jocului este sa-ti schimbi pozitia pe partea pozitiva, sa iesi in evidenta si sa strangi bani.
Oamenii care nu au bani iti vor spune cu siguranta ca banii sunt putini. Nimic nu poate fi mai departe de adevar. De fapt, in fiecare zi lucratoare sunt create multe sute de milioane de dolari, care nu existau acum 24 de ore. Ca sa intri in actiune trebuie doar sa vrei sa joci jocul ale carui reguli au fost scrise cu ceva timp in urma. S-ar putea sa fi obligat sa te adaptezi la felul in care se joaca, dar odata ce-ai inteles ca este doar un joc si daca esti dispus sa joci, nu va mai dura mult pana cand sistemul te va recunoaste si accepta.
Daca in momentul asta nu te vezi facand parte dintr-o bunastare imensa, gandeste-te la asta: cele mai multe tranzactii financiare considerabile sunt efectuate prin comunicarea prin sateliti. Miliarde de dolari zboara prin aer aproape cu viteza luminii in fiecare moment. Semnalele acelea, cum ar fi semnalele radio su TV, trec constant prin corpul tau. Chiar si acum cand citesti cartea asta, trec destui bani prin tine ca sa te tina la caldurica pentru tot restul zilelor. Iti plac afirmatile mele? Singura problema e ca banii nu sunt ai tai! Dar asta e doar un mic detaliu tehnic. Ideea e ca sunt acolo. Esti aproape de tinta. Tot ce-ti mai trebuie ca sa fie ai tai, este ca tu sa accepti afirmatile mele prin tot ce faci.
Sigur ca poti sa castigi la Loto, dar cei mai multi oameni nu cred ca pot face asta. In orice caz, in orice loterie trebuie sa fie un castigator. Decizia ca acea persoana sa fi tu, te pune inaintea multora, care, poti fi sigur, s-au consolat cu ideea ca sansele lor de castig sunt minime.
Am cunoscut o femeie in Maryland care avea nevoie de multi bani rapid. A cumparat o carte pe care am scris-o, "Miracole" ("Miracles"), care iti arata cum sa-ti faci un "plan de actiune" miraculos, si ea a vizualizat, a confirmat si si-a urmat planul. Se poate ca aceasta doamna sa fi fost de acord cu propria persoana ca era cazul ca situatia ei sa se schimbe, pentru ca in aceeasi zi in care si-a pus la punct planul, a cumparat bilete la loteria din Maryland in valoare de 30$. Cateva zile mai tarziu au sunat-o functionarii loteriei sa o felicite ca a castigat premiul cel mare. Nu-mi aduc aminte cat a castigat, dar imi este intiparita in minte cifra de un milion sapte sute de mii. Fie vorba intre noi, 1,7 milioane $ se intiparesc in mintea oricui!
Am intalnit-o din nou la cateva luni dupa ce a castigat si am intrebat-o cum a reusit. Mi-a spus ca isi afirma abundenta de ceva vreme, ca planul miraculos de actiune a ajutat-o sa-si canalizeze energia si ca atunci cand s-a hotarat sa-si cumpere biletele, s-a hotarat sa castige. Mai mult, stia ca deja a castigat.
Femeia asta era foarte ciudata, pentru ca majoritatea oamenilor care au nevoie de bani, isi lasa sentimentele, care vin din lipsa banilor, sa-i inscrie in tipare negative, care nu fac altceva decat sa confirme lipsa banilor. Dar in ciuda faptului ca situatia ei parea disperata, ea nu s-a supus disperarii. In schimb a crezut intr-o solutie.
Alta intamplare interesanta este ca zilele trecute, la scurt timp dupa ce am inceput sa scriu cartea asta, m-a sunat o persoana pe care am intalnit-o la un seminar in Colorado. Mi-a spus ca a visat numerele castigatoare la loteria din Arizona. A doua zi a mers din Colorado in Arizona sa-si cumpere biletele. Pe drum s-a razgandit in privinta ultimelor doua numere din vis, si in loc sa joace numerele din vis, a ales trei numere din vis si alte doua. Numerele din visul ei au fost castigatoare. Trei castigatori au luat 800.000$. Ea nu a luat nimic.
Am intrebat-o de ce nu a mai investit un dolar in plus pentru numerele din vis. Nu stia. Stand cu ea de vorba, am avut sentimentul ca ar putea visa numerele din nou si i-am spus. Dar in acelasi timp mi-am dat seama din conversatie ca, desi a acceptat intelectual ideea de a fi bogata, eu-l ei interior nu era de acord cu ideea si ii sabota mereu eforturile. Probabil ca in trecut s-a consolat cu ideea ca saracia va fi starea ei perpetua, asa ca actiunile ei au fost mereu supuse sa asigure treaba asta.
Totusi, toti suntem interconectati de o singura energie. Jung a numit-o subconstientul colectiv. Altii pot spune ca este spiritul sau slava Domnului, dar conexiunea exista. Toate informatile ne sunt disponibile prin auto-cunoastere. Si abia daca mai exista vreo persoana in viata care sa nu fi avut o experienta extrasenzoriala intr-un anumit moment din viata. Sincer, decat sa vezi spiritul bunicii moarte umbland prin casa, mai bine propune-ti ca urmatoarea experienta extrasenzoriala sa fie o posibilitate de a face bani.
Nu e greu. Dar va trebui sa te obisnuiesti sa-ti incurajezi presimtirile. Ce conteaza daca gresesti? De cate ori n-ai avut un sentiment intuitiv extraordinar si apoi iti venea sa mori de oftica pentru ca nu i-ai dat atentie? Eu mereu am avut o pasiune pentru cursele hipice. I se mai spune sportul regilor. Problema este ca ai nevoie de o gramada de bani ca sa scoti un profit. Indiferent de cursa, nu exista un motiv logic pentru care un anumit cal sa castige. Dar unul va castiga. Si acel cal face parte din participanti asa ca nu este imposibil sa il descoperi.
Asa ca, de fiecare data cand pariezi pe un cal pentru ca tu crezi ca va castiga, intri intr-un joc de noroc in care orice se poate intampla. Problema e ca nu poti sa vorbesti cu un cal si sa-i spui: "Hei, prietene, te tin balamalele azi, sau nu?" Totusi de multe ori poti sa lenevessti langa boxe uitandu-te la parada de cai si dintr-o data vei stii ce cal va castiga. E ceva in energia acelui cal, ca si cand i-ar scrie "castigator" pe frunte. Ai un sentiment minunat cand se intampla asta pentru ca acum nu mai risti banii. In plus, de fiecare data cand am cate o strafulgerare din asta interioara, imi place sa ma duc in locul unde stau pariorii si sa urmaresc cum sunt impinsi de propria agitatie spre o decizie proasta.
Normal ca motivul pentru care cei mai multi pierd, este pentru ca ei cred ca nu au destui bani si aceste sentimente ii ajuta in a-i desparti si de banii pe care ii au. Singurii pariori norocosi pe care ii cunosc sunt aceia care in primul rand o duc bine, care au fost in stare sa-si permita emotional si financiar cateva pierderi ca sa poata sa aiba profit.
Un alt fel prin care poti sa faci rapid rost de bani este sa ii gasesti. In fiecare moment din fiecare zi sunt pierdute sume mari de bani. Multi din banii aia sunt gasiti mai devreme sau mai tarziu. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa-ti impui ca esti pregatit sa gasesti bani si sa-ti dai voie intuitiei sa te duca mereu la locul potivit in momentul potrivit. Incet-incet banii te vor gasi pe tine.
In viata, in mersul metafizic al banilor, acestia sunt doar o energie. Toata energia face parte din Forta Divina si este prin urmare libera. Deci, teoretic, banii sunt liberi. Ceea ce ii leaga este mintea si sentimentele celui care ii poseda. Cand le scapa din posesie, prin orice fel, ei sunt eliberati de sentimente si se intorc la sursa. Iar daca te vezi ca o parte infinit integranta din toate lucrurile, tu esti acea sursa.
Un barbat cu care am lucrat odata a intrat intr-o cabina telefonica de pe o strada aglomerata din Londra. In timp ce forma numarul si baga banii in telefon, a vazut ca moneda era stramba. Nu mai avea alte monezi in buzunar, asa ca a traversat strada si a schimbat niste bani la magazinul de ziare. Cateva minute mai tarziu, cand in sfarsit s-a intors in cabina, a vazut mirat ca cineva isi lasase un diplomat acolo. Nu avea nici un nume scris pe el si prietenul meu se grabea, asa ca a aruncat diplomatul pe bancheta din spate si si-a vazut de drum. Seara cand a ajuns acasa, a deschis diplomatul, sa vada daca poate sa-i identifice proprietarul. Inauntru era un sfert de milion de dolari, bani gheata, si nimic altceva.
Cand mi-am permis sa accept toti banii pe care ii avea de oferit Legea Universului, am trecut printr-o schimbare drastica de constiinta. Mai intai a trebuit sa accept ca merit sa primesc bani gratis. In al doilea rand trebuia sa stiu daca e bine sa primesc bani fara sa depun vreun efort. Pana atunci trecusem de pragul unde credeam ca banii vin doar daca muncesti mult. Mai mult, m-am deschis spre a primi bani in timp ce luam mereu banii pe care ii gaseam.
In primele cateva luni dupa ce mi-am propus treaba asta, am gasit sase posete. Intr-una din dati stateam la coltul unei strazi din Londra. Un taxi a luat o curba si poseta unei doamne a zburat dinauntru. Am strigat dupa clienti, dar nici unul nu m-a auzit. Nu m-am imbogatit din asta, pentru ca daca geanta continea actele de identitate, o returnam. Dar am iesit in oras cu cateva doamne interesante, care erau toate foarte incantate de cavalerismul meu galant punct ochit, punct lovit.
Rutina cu posetele a insemnat un ajutor pentru mintea mea, ca sa exerseze, sa se pregateasca sa accepte bani. Aproape un an mai tarziu mi-au cazut in brate 10.000$. Nu i-am gasit in strada, dar au venit printr-o intamplare. Am cumparat un transport de blugi in L.A. de la un vanzator de imbracaminte si i-am dat un cec de debit. Blugii au fost trimisi in Londra si clientul meu mi-a trimis cei 10.000$ pe care ii pusesem la dispozitie plus profitul meu.
Trei luni mai tarziu, am observat ca cecul de 10.000$ pe care i l-am dat vanzatorului, nu ajunsese la banca mea. Am vrut sa stiu daca a incasat cecul de la mine si contabilul sau mi-a spus ca da, si mi-a aratat extrasul de cont. Contul bancar al vanzatorului a fost creditat de banca lui, dar totusi cecul nu ajunsese la banca mea. Daca ai mai lucrat pana acum cu bancile, stii ca asta e imposibil. Dar exact asa s-a intamplat. Se poate ca cecul meu sa nu fi fost pierdut de banca vanzatorului, ci de una din celalalte banci care au participat la procesarea tranzactiei, dar rezultatul final a fost ca o banca de undeva mi-a dat 10.000$ si nu a mai interesat-o sa-i primeasca inapoi. Bingo! "Legea Universala da nevoiasilor 10.000$ dintr-o banca atat de bogata, incat mizilicul de 10.000$ nu conteaza." Iubesc treaba asta! Apropos, acest incident a fost primul din multele cadouri financiare de genul "picate din cer" pe care le-am primit in ultimii zece ani. Si tu poti face la fel, chiar mai bine, odata ce te-ai pozitionat pe flux.
In mare parte, banii gratuiti vor insemna un mic procentaj din toti banii si toata abundenta pe care le vei primi. De obicei banii iti vin prin munca fizica sau intelectuala. Pentru amandoua cazurile trebuie sa depui efort dar nici unul nu implica lupta. Trucul este sa-ti vezi viata sub forma de energie. Munca pe care o depui sau investitile pe care le faci, fac parte din energia universala. Astfel, banii pe care ii primesti pentru acele eforturi, sunt tot energie. In momentul in care vezi abundenta sub forma de energie, si nu sub forma unor sume exacte de dolari, te deschizi sa primesti sume infinite pentru ca energia nu are limite. Si cum energia e un concept abstract, mintii ii e usor sa o accepte, in timp ce ii e mai greu sa accepte sume de bani infinite ca fiind o posibilitate reala.
Ghidandu-te dupa conceptele din carte, creezi metafizica banilor sub forma energiei totale - asa cum esti tu - minte, corp si spirit. Apoi va fi simplu sa creezi o perceptie extrasenzoriala cu bani, pentru ca fiecare fibra iti este atrasa de idee. Ca sa reformulez, tot ce trebuie sa faci, este sa transformi energia in bani. Asta ca sa iti construiesti planul de bataie pentru viata, cu toate telurile placute, de a-ti atinge scopul intr-un viitor apropiat, cu mult inainte de a fi prea batran sau ramolit ca sa te mai poti bucura.
"In cinstea steagului, voi fii ai libertatii, in cinstea steagului!"
Prima pagina
In lumea obisnuita a omului mecanic (tic-tac, cum ii spun eu) banul este simbolul cheie pentru supravietuire. Daca nu fac rost de bani, nu mananc; daca nu mananc, mor. Este de asemenea un simbol cheie pentru ego, pentru ca multi isi evalueaza valoarea in functie de ceea ce poseda sau standardul de viata care il au. Isi cumpara lucruri care sa le poata arata altora, pentru ca in felul asta - spera ei - ceilalti sa-i considere importanti sau mai buni numai pentru ca au achizitionat acel lucru pe care il expun in saptamana respectiva.
Deoarece functia vitala a ego-ului este sa asigure supravietuirea individului si pentru ca banii sunt una din garantiile acestei supravietuiri, este natural ca ego-ul sa fie obsedat emotional de finante si abundenta. Totusi, tocmai sentimentele pe care le avem in preajma banilor, ne impiedica sa obtinem usor tot ceea ce ne va trebui vreodata. Este vorba de inchisoarea pe care o cream prin sentimentele noastre.
Lumea noastra e abundenta. Exista surplusuri de mancare, bani si resurse. De fapt, daca s-ar imparti in parti egale intreaga bogatie a lumii intre oameni, fiecare barbat, femeie si copil ar fi milionari. Si totusi mai avem lipsuri. De ce? Pentru ca numai un mic procent din oameni au scapat de sentimentele negative din preajma banilor si chiar mai putini au certitudinea ca "sunt mereu in locul potrivit, la timpul potrivit, abundenta este pentru mine simpla si naturala si toate nevoile imi sunt mereu satisfacute."
Daca le-ai lua un interviu oamenilor de pe strada, nu ai gasi unul intr-o suta care sa-ti spuna ca s-a bucurat de un surplus, o bucurie fara limite datorita abundentei lucrurilor. Fiecare si-ar descrie limitatiile financiare si nesiguranta, gandindu-se la lipsurile sale sau scotand in evidenta lipsurile pe care le-a vazut la altii. Vei auzi despre etiopieni, despre lipsa ajutoarelor de somaj, despre someri. Va trebui sa asculti povesti despre preturi in crestere si instabilitate economica. Vei auzi vaicarelile ego-ului / personalitatii despre lipsa sigurantei, absenta garantiilor, fragilitatea vietii umane. Atunci vei intelege de ce e lumea atat de agitata de finante si de ce majoritatea nu atinge niciodata nivelul satisfacator al sigurantei financiare.
Abundenta nu va fi niciodata un factor pentru cat de multi bani are cineva. Mai degraba este un factor pentru cum se simte cineva fata de banii pe care chiar ii are. Si pentru ca ego-ul omului mecanic este supus nesigurantei perpetue, rezulta ca proprietarul unei astfel de personalitati, nu poate depasi niciodata pragul de la nesiguranta spre o viata pasnica si calma. E ca si cum prin teama de nesiguranta, bani sporadici si resurse limitate, ego-ul preia controlul asupra individului, creandu-i o amintire perpetua despre dezastrul potential care-l poate astepta la urmatorul pas.
Chiar si avand bani, asta nu usureaza neaparat asuprirea acelei inchisori si nici nu-i elibereaza pe oameni. Asa ca inainte de a vedea cum o sa faci o gramada de bani, ar trebui sa vedem ce crezi tu despre libertate si ar trebui sa vorbim si despre vreo doua-trei dintre cele mai comune capcane ale bunastarii. Multi dintre cei bogati si faimosi sunt intr-o stare atat de deplorabila, incat le vine sa-si ia campii, iar banii nu le aduc nici libertate, nici fericire. Mai mult decat atat, afisandu-se cu alti bogatasi, ii face sa se simta prost si exclusivitatea averii lor adaugata la frica obsesiva de a o pierde, distruge bucuria care ar trebui sa faca parte din viata lor.
Bineinteles ca e mai bine sa fi bogat si intr-o stare emotionala deplorabila, decat sarac si in aceeasi stare, dar nici una dintre stari nu este satisfacatoare si amandoua starile influenteaza ego-ul - chiar saracia, care este de cele mai multe ori o alegere confortabila. Si oamenii care sustin saracia si cred ca ea e un mod de viata, vor spune ca nu e vina saracilor ca nu au bani. Vina este pusa mereu pe seama unor forte din exterior care sunt vinovate de existenta lipsei. Le-ar placea sa te convinga, ca saracia e ca o boala pe care o iei, ca gonoreea, ca sarantocii sunt victimele fara scapare ale unui spargator de nuci economic, care i-a prins de partea cea mai delicata din anatomia umana.
Pentru unii ar putea fi adevarat, dar cei mai multi sunt prinsi numai din cauza nepriceperii si a apatiei. Nu sunt de acord cu scuza de "oameni dezavantajati", pentru ca eu am cunoscut personal atat de multi care s-au luptat sa scape din tot felul de pozitii si circumstante dificile. Daca nu ai nimic, nici o resursa si foarte putine relatii, nu ai vreo responsabilitate prea mare care sa te traga inapoi, poti sa iti spui mereu ca de aici lucrurile merg inspre mai bine.
De multe ori unele persoane se considera a fi superioare banilor si se simt atat de dumnezeieste sau atat de superioare intelectual, incat nu au nevoie sa-si murdareasca mainile cu lupta de fiecare zi. De obicei acest tip de oameni se asteapta ca lumea sa-i sustina si de multe ori se enerveaza cand sistemul nu le recunoaste superioritatea.
Cartea asta nu e facuta pentru discutii politice, dar mi se pare ca societatile socialiste au creat oamenilor o stare de neajutorare continua, pentru ca guvernul are grija si da garantii pentru bunastarea oamenilor. Creativitatea isi pierde importanta pentru ca nu mai este o calitate necesara in supravietuirea fiecarei persoane. In acest fel sistemul creaza o clasa de oameni, care are o singura preocupare, de a gasi modalitati prin care sa suga de bani sistemul. In schimb, aceasta povara care trebuie tarata, este pusa pe seama celor care, din mandrie sau necesitate chiar muncesc.
Parerea mea este ca atunci cand te bazezi pe altcineva ca sa te intretina, automat iti vinzi sufletul sclaviei. Exceptia ar fi poate o mama care nu munceste, care datorita dedicatiei pentru familie accepta o anumita pierdere a independentei financiare. Fara venit, nu ai libertate, si chiar daca e distractiv sa lenevesti pentru o perioada, intr-un final va trebui sa iti accepti incompetenta si slugarnicia si sa-ti spui o groaza de minciuni ca sa fi in stare sa-ti sustii ultimul strop de valoare proprie sau imagine. Intr-un final, lipsa de stima pentru propria-ti persoana sau pentru propria ta carisma, va reiesi in viata ta prin confruntarea cu multiple mici incidente urate si negative, care iti vor confirma pozitia inconfortabila.
Daca ar fi sa ii iei de la sanul guvernului pe presupusii oameni neajutorati, ai fi surprins sa vezi cum a doua zi de dimineata toti s-ar duce la serviciu ca niste cetateni model. Pentru ca, chiar daca acesti oameni au proprile interese sa joace acest teatru de circumstante fara scapare, nu mor neaparat de foame. Problema e ca sistemele puse in practica in Europa si in Statele Unite nu sunt usor de dezbinat pentru ca cei care primesc ajutoarele (si sunt 38 milioane in State) sunt in acelasi timp si alegatori. Nici un politician nu se poate urca pe podium ca sa zica adevarul. Mai mult decat atat, a devenit o tendinta naturala pentru politicieni sa arunce cu banii in stanga si-n dreapta. In primul rand, asta le aduce voturi si in al doilea rand, nu sunt banii lor.
Dar intr-un final aceste societati socialiste se vor destrama. Pentru ca greutatea extraordinara a acestei generozitati, care se tot extinde, va darama economiile din lume. Dar e destul de interesant ca nu va fi sistemul economic al acestei prostii ceea ce le va distruge - ci este vorba de metafizica si psihologia socialismului care va modifica intr-un final sistemul.
Toti cei care sunt momentan cocolositi si sustinuti, stiu in adancul sufletului ca se bazeaza pe slabiciunea metafizica prezenta in gandirea lor prin psihologia lipsei de ajutor. Asta va creea intr-un final o societate in care oamenii cred ca totul este fara speranta si ca viata nu are nici un sens. De indata ce acest sentiment searbad si nefertil va fi emanat din psihicul oamenilor, el va incepe sa schimbe circumstantele exterioare ale vietii. Oamenii vor aluneca pe spirale din ce in ce mai adanci ale apatiei, care le vor intuneca mintile si vor cauta orice fel de scapare. In felul asta drogurile, violenta, bautura si sexul de ocazie, vor deveni singurele portite de scapare. Pentru ca se schimba valorile morale, societatile noastre decad si intr-un final nu va mai fi nici o cale prin care sa usurezi disconfortul oamenilor. Disconfortul se auto-dezvolta, pentru ca agitatia care te tine in viata, carisma care i-ar ajuta sa se simta implicati, sa simta ca au valoare, sa simta ca pot imbunatati lumea, lipseste.
Intr-un final, aceasta lipsa de eliberare se transforma in furie. Pe masura ce supararea creste, societatea va cauta in afara proprilor granite pe cineva sau ceva pe care sa invinuiasca. Se va ajunge ca singura modalitate prin care sa se descarce furia si disconfortul sa fie razboiul. Uita-te la istoria Germaniei din anii 1920-1930. Oamenii si guvernul au suferit un colaps economic de proportii mari. E usor sa-ti dai seama de ce Hitler a avut un success rasunator. Sau uita-te la Iranul zilelor noastre. Atunci cand Ayatollah Khomeini nu a putut oferi oamenilor pe un nivel energetic raiul islamic pe care l-a promis, singura modalitate de a scapa de frustrare a fost sa inceapa razboiul cu Irak. Razboiul indeplineste mai multe functii. In primul rand are rolul unei clisme pentru disconfortul si furia pe care le simt oamenii. In al doilea rand, distrage atentia tuturor de la esecurile conducatorilor. In al treilea rand implica tot poporul si in ultimul rand, viata urmeaza un alt curs pentru ca oamenii isi descopera valoarea prin eroismul dezastruos. In plus, societatea si economia sunt distruse, ceea ce ofera o scuza generoasa guvernului. Totul poate incepe din nou, putin zgariat, dar proaspat si nou.
S-ar putea sa spui ca asa ceva nu se poate intampla, dar chiar se intampla si pana la concluzia finala mai sunt doar cativa ani. Pentru ca atunci cand prinzi in cusca oamenii cu conceptiile socialismului, asupra economiei se formeaza o presiune atat de mare, incat sistemul ajunge sa se autodistruga.
Prin urmare e mai bine sa te hotarasti sa devii independent si sa te intretii, pentru ca nu e doar corect metafizic, ci aici e secretul libertatii adevarate. Ca sa-ti facilitezi incercarile creative de care ai nevoie ca sa ajungi in starea asta, creaza in jurul tau o energie care sa sustina viata, care sa-ti permita o scapare si care sa te traga afara din destinul maselor.
Dar s-ar putea sa te intrebi care e rostul sa faci bani sau sa creezi ceva deosebit intr-o lume in care totul se duce de rapa si care in cativa ani nu va mai exista. In primul rand asta e posibil sa nu se intample daca sunt destui oameni care sa-si schimbe viziunile. In al doilea rand, raspunsul este in a face treaba asta. Spune cumva o floare ca nu merita sa se zbata sa iasa la suprafata pentru ca s-ar putea sa inghete si ca oricum in octombrie i se vor ofili petalele? In plus e mai bine sa fi bogat decat sarac atunci cand toate se duc de rapa. In vremuri grele cei bogati devin si mai bogati.
Pe masura ce contribui la propria ta libertate, nivelul de disconfort se imprastie si incet-incet descoperi un om nou, o persoana care nu trebuie sa-si disconfortul razbunandu-se pe altii.
Contrar miturilor populare cei mai multi oameni supravietuiesc razboaielor. Doar un procent minor al populatiei este sters de pe fata pamantului. Majoritatea germanilor au supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial, asa cum s-a intamplat si cu britanicii, francezii, americanii, australienii si toti cei implicati. Cei care au murit au fost sufletele care metafizic si-au incheiat evolutia pe pamant. Restul care a murit, au fost cei care nu erau prea puternici sau cei care au fost coplesiti de evenimente si atrasi in karma nationala, astfel incat au fost cititi de pe listele cu pierderi. Acum poti sa vezi cat e de important sa devii independent si puternic?
Ideea ca lucrurile se intampla fara ca cineva sa fie discriminat si ca oamenii sunt doar participanti la o loterie a soartei, nu este corecta metafizic. Fiecare isi impinge destinul spre concluzia care i se potriveste prin propriul nivel de energie si calitatea sentimentelor sau lipsa acestora. Sa spui ca victimele ultimului razboi au murit nevinovate, este corect la un nivel exterior, pentru ca pentru multi, aparent, nu a fost propria lor decizie. Dar toti au avut convingerile lor despre care nu stim nimic.
Daca accepti ca tu iti controlezi singur viata si ca circumstantele vietii sunt controlate de energia pe care o eliberezi, atunci aceasta conceptie ar trebui s-o extinzi si asupra celor in viata in 1940. Ce fel de forte metafizice i-a atras pe acei oameni in circumstante care le-a asigurat plecarea din planul fizic si care au fost fatetele aceleasi forte care le-a insuflat altora supravietuirea, nu vom stii niciodata.
Dar pentru ca lumea se va schimba in urmatorii ani si economiile lumii se vor destrama, poti fi sigur ca oamenii vor inventa tot felul de forme interesante de hara-kiri. Si totusi printre acestia vei gasi altii (vasta majoritate) care vor supravietui, prospera si se vor descurca de minune. Marile schimbari dificile ale lumii sunt numai niste seminarii de auto-transformare, la care sunt fortati sa participe multi oameni inconstienti, ca sa-si poata analiza viata sub presiune.
Daca nu te schimbi, intr-un final realitatea te va forta sa te schimbi. Dar ego-ul / personalitatea uraste schimbarea. Daca recipientele de sare si piper s-au schimbat intre ele si sunt acum in celalalt capat al mesei, "Doamne Dumnezeule! Ce s-a intamplat?" Mintii ii plac lucrurile stabile si mereu aceleasi. Totusi, daca esti deschis posibilitatilor, vei stii ca se pot face mai multi bani cand lucrurile sunt sub presiune, decat atunci cand merg lin. Atunci cand lucrurile merg struna, toata lumea se simte in siguranta si preturile raman la acelasi nivel. Dar odata ce bursa de valori variaza cu 500 de puncte pe zi, nimeni nu mai e in siguranta si atunci poti sa-ti faci intrarea si sa creezi o realitate alternativa pentru toti, platindu-le mai putin.
Dar daca ai lucrat asupra ta si ti-ai dezvoltat un echilibru si o intuitie in viata, nu exista nici un motiv pentru care sa trebuiasca sa faci un lucru atat de infiorator. De fapt, stii la un nivel interior ca destinul iti va aduce o tona de success si iluminare, ca de fapt nu exista vreo limita la ceea ce poti realiza sau la nivelul de libertate pe care il poti atinge.
Asta ma aduce printr-un circuit la ceea ce am spus mai devreme: trebuie sa analizezi ce consideri tu ca e libertatea. Pentru mine, chintesenta libertatii este sentimentul, nu circumstantele. Daca te bazezi pe circumstante ca sa-ti asiguri libertatea, e putin probabil ca o vei ajunge vreodata. Pentru ca circumstantele se schimba mereu si prin natura ta de a cauta libertatea prin lucrurile din afara propriei tale fiinte, iti creezi o imposibilitate in suflet.
Ce inseamna libertatea pentru tine poate fi foarte putin diferit fata de ceea ce inseamna ea pentru altcineva, dar unele aspecte ale libertatii sunt comune tuturor. Ca sa fi liber, trebuie sa ai un mod de viata fluid. Pe cat se poate trebuie sa ai cat mai putine piedici in viata si orice fel de piedica pe care ai acceptat-o, trebuie sa fie preluata cu bucurie.
Cu siguranta vei avea bani. Cat de multi vei avea, depinde de ce intentionezi sa faci cu viata ta si de multiplele aspecte ale personalitatii tale. In fond, ai nevoie de atatia bani, incat viata ta sa nu fie un calvar. La ce nivel financiar treci de pragul vietii de calvar (PIN - pain in the neck), depinde de tine. Pentru unii, pragul (PIN) este la 1000$ pe saptamana. Pentru altii, cel putin 10.000$ pe luna e suficient. Pentru alta categorie, un milion pe an e exact cat le trebuie. Ideea jocului este sa-ti simplifici viata in asa fel, incat sa-ti reduci pragul (PIN) pana acolo unde sentimentele tale in privinta banilor sunt mereu intr-o stare de confort si in echilibru.
Pentru ca a venit vorba despre PIN, e interesant ca pentru a putea scoate bani de la un automat, banca iti da un cod care se numeste PIN. Ma intreb de ce ii spune asa. Am ajuns la concluzia ca ii spune PIN pentru ca numarul iti da batai de cap ca sa-l memorezi. La banca de care apartin, daca introduc de trei ori consecutiv incorect PIN-ul, automatul presupune ca sunt un excroc si nu-mi mai da cardul. A doua zi trebuie sa ma duc personal si sa-i rog sa-mi dea cardul inapoi. In orice caz nu va mai dura mult pana cand toate prostiile astea vor fi nefolositoare. Vei avea zeci de mii plutind in jurul tau si nu va mai trebui sa treci prin experienta umilitoare de a-i cersi unui aparat 20$.
Odata ce-ai ajuns la nivelul asta, ceea ce simti pentru abundenta si finante, va lua o alta intorsatura. Pentru ca te-ai detasat de lupta pentru bani si pentru ca nu mai esti implicat trup si suflet in modul de supravietuire tic-tac, fortele tale psihice, care mereu indeparteaza banii, se potolesc. In mintea ta transformi banii dintr-un simbol de supravietuire intr-un simbol al libertatii. Dintr-o data, ocazile curg, banii vin fara efort si ceilalti, vazandu-ti statutul, se strang in jurul tau sa descopere cum ai reusit sa ajungi acolo. Si cand apar, taxeaza-i.
Ideea e ca nu exista in lumea asta vreo suma de bani care sa te satisfaca, daca nu esti multumit de tine. Si daca viata ta e atat de aglomerata de tot felul de lucruri, fie ca e vorba de atitudine, obligatii sau pur si simplu alte lucruri, nu ai nici o sansa sa rasufli usurat.
Daca in momentul de fata nu poti pleca de unde te afli, atunci nu esti cu adevarat liber. Daca obligatile sunt atat de importante incat au devenit o mare parte din activitatea ta emotionala, nu esti liber. Daca ti-e greu sa-ti mentii standardul de viata sau pozitia, te-ai prins intr-o capcana. E mai bine sa stai intr-o cocioaba cu o camera si un acoperis prin care ploua, decat sa stai intr-o vila a carei impozit iti provoaca un cancer de colon. Daca ramai in starea tic-tac esti expus destinului maselor. Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun asta, dar atunci cand se vor schimba lucrurile - si se vor schimba - daca pana atunci nu vei fi liber, sistemul iti va lua mancarea de sub nas.
De aceea trucul banilor este sa ai cativa. Pentru ca cu o anumita suma de bani poti sa minimalizezi orice fel de sentiment care te-ar putea distruge psihic sau fizic. Si stii ca banii pe care ii ai sunt o confirmare ca tu i-ai facut in trecut si ii vei face din nou in viitor.
Bogatii devin si mai bogati. Nu numai pentru ca au surplusuri pe care le investesc, ci datorita libertatii emotionale vitale pe care o au datorita bogatiei. Chiar daca nu ai cine stie ce bani, poti sa-ti creezi in minte iluzia ca ceea ce ai este de o abundenta coplesitoare. Mintea este destul de naiva si de multe ori nu face diferenta intre iluzie si realitate. Poti testa treaba asta. Inchide ochii si imagineaza-ti ca mananci o lamaie foarte acra. Vei incepe sa salivezi chiar daca nu mananci nimic.
Cam in acelasi fel iti poti convinge mintea ca abundenta este naturala, ca mereu vei avea destul, pentru ca ceea ce ai acum e destul. Odata ce te-ai convins de ideea asta, restul e floare la ureche.
Energia interioara a lumii este nelimitata ca si mintea ta interioara. Existi la un nivel interior intr-o stare infinita. Asa ca, daca ceea ce vezi in jurul tau "nu e okay" atunci iti creezi sentimentul ca tu mereu "nu esti okay". Prin urmare tot ce se va inampla va sustine acest punct de vedere. Daca vezi lumea ca fiind mizerabila, vei urma calea infinitei sale mizerabilitati. In schimb, daca iti vezi viata frumoasa si abundenta, chiar daca nu este asa, si daca vezi lumea ca un loc fericit si minunat, asa va deveni. Atunci te vei detasa de formele mult mai grave de anxietate de supravietuire pe care le creeaza mintea. Dintr-o data vei ajunge intr-un rai personal si privat in care totul este format din frumusete si lumina.
La inceput va trebui sa-ti pacalesti mintea ca asa e. Dar intr-un final cu propriul ei acord, va selecta dintre toate circumstantele posibile din viata, acele intamplari care corespund energiei sau sentimentului care iti accentueaza acea parte fericita si eliberatoare din viata si te va scoate din starea de uratenie si lipsa.
Traim in vremuri incredibil de eroice. Uitandu-ne in urma vom vedea aceste zile ca fiind cele mai puternice, evolutive, interesante si multumitoare spiritual din istoria omenirii. Exista mai multa creativitate si arta decat a fost vreodata, mai multe sanse, mai mult capital si mai multe finante, mai multa actiune decat pana acum.
Oamenii se ciocnesc unii de altii pe plan fizic mai mult ca oricand si multi dintre ei sunt atat de bolnavi ca abia se mai tin pe picioare. Lumea nu a fost niciodata mai bolnava ca acum, asa ca daca esti un vindecator, poti fi inundat de oameni batuti in cap. Daca lucrezi cu finantele, banii zboara peste tot, un miliard pe minut. Daca esti interesat de muzica, exista mai multe orchestre, case de discuri si studiouri de inregistrare decat au existat vreodata. Orice te-ar interesa, acum e momentul. Ma surprinde ca oamenii vad atatea lipsuri in societate, cand exista din fiecare atat de multe. Imi aminteste de tipul ala care a ramas blocat intr-o brutarie si a murit de foame. Nu are sens.
Totul este atat de sofisticat, incat a ajuns la un nivel fantastic. Spre exemplu, cu mult timp in urma, daca vroiai sa vinzi niste actiuni, brokerul tau trebuia sa se duca la oficiul de schimb, sa gaseasca un tranzactionist si sa-ti tranzactioneze fizic cererea cu o mica foaie de hartie. Astazi la Bursa de Valori din New York au posibilitatea sa tranzactioneze printr-un sistem computerizat 650.000 de tranzactii - nu actiuni - tranzactii, in trei secunde. Esti in fata unei piete care este atat de sofisticata, incat e deschisa 24 de ore pe zi in toata lumea. Poti sa faci o avere regeasca in timp ce stai in pat cu o iubita - sau doua. La fiecare ora din zi si din noapte poti sa stai drept si sa urli "Vinde zinc!" si cineva undeva il va vinde pentru tine. Ar trebui sa fie in Kuala Lumpur pentru ca e atat de tarziu noaptea, dar poti iesi din afacerea cu zinc oricand in 10 secunde.
In constiinta maselor, in care se afla cei mai multi oameni, banii sunt o forma a Fortei Divine , un sentiment care e mai puternic decat orice religie sau idee spirituala si de multe ori mai puternic decat dragostea sau legaturile familiale. Influenta coplesitoare a sentimentului banilor ii domina pe oameni. De aceea toata lumea se agita ca niste gaini cu capetele taiate, incercand sa "ajunga la bani". De obicei nu banii in sine motiveaza oamenii tic-tac: este vorba despre dependenta de a-i avea mereu pentru a le face pe placul zeilor supravietuirii.
Probabil ca poti sa-ti dai seama de asta uitandu-te in trecut la propria ta viata. Te-ai implicat emotional intr-o afacere financiara sau ti-ai lungit gatul asteptand sa ajunga un cec in cutia postala si asta te-a obosit emotional. Cand ai incheiat intr-un final afacerea, sau cand ti-a ajuns cecul, te-ai bucurat foarte putin. Si ti-ai transmis sentimentele la urmatoarea afacere si urmatoarea livrare.
Tic-tac se ocupa doar de suprafata planului fizic, de aceea e greu sa existi doar in limitele acestea. Chiar daca la suprafata ar putea exista metode si idei bune, nu formeaza un intreg fara o tratare metafizica. Gandeste-te la asta: daca in ritmul normal al lucrurilor te-ai descurcat binisor, doua sau trei idei metafizice adaugate la tot ceea ce stii deja, ar putea fi singurul lucru care sa te propulseze in varful gramezii.
Mi se pare interesant ca multe dintre caile traditionale s-au schimbat ca sa incorporeze misticismul si o privire de ansamblu mai vasta. Asta se intampla mai des in corporatile mari, unde se aloca milioane pentru motivatie, dezvoltarea constiintei si abilitati de conducere. Lumea a inceput sa se prinda. Tratarea logica si tehnica e buna, dar asta e disponibila pentru toti cei care isi permit sa plateasca software-ul. Putina metafizica te pune cu un pas inaintea celorlalti si iti simplifica viata.
Ideea destinului tic-tac este ca oamenii care fac parte din el cred ca ceea ce vad ca realitate e real. Amuzant - ridicol de amuzant. Ei cred ca viata e un lucru serios si se uita la acele mici bucati de hartie verde (sau culoarea pe care o foloseste guvernul anul asta ca sa infrumuseteze hartia si sa iti dea impresia ca ar valora ceva) si sunt pregatiti sa moara de cancer ca sa faca rost de un teanc.
Cand te uiti acum la felul in care cei tic-tac se descurca cu sentimentul banilor, tot ce trebuie sa faci este sa devii putin parsiv si sa te dai un pas inapoi din calea lor ca sa-i lasi sa se agite ca nebunii. Trucul este sa scapi de aproape toate sentimentele, sa emani o energie rasunatoare si stabila si sa le dai voie fortelor naturale ale vietii sa-ti aduca tot ce vrei.
Un taur batran si unul tanar stateau pe un deal de unde se vedea o pajiste plina de vaci foarte atragatoare. Taurul tanar ii spune celui batran: "Hai sa fugim pana acolo si cine stie, poate prindem vreo vaca cu care sa facem dragoste." Taurul batran se intoarce zambitor la cel tanar: "Nu, hai sa facem o plimbare pana acolo si sa facem dragoste cu toate."
Mergi incet, la pas, nu te consuma pentru prea multe, uita-te la ce ai la picioare, proiecteaza putin in viitor si dintr-o data vei incepe sa traiesti. Nu ai neaparat nevoie de un milion de dolari sau de un teanc de franci elvetieni ascunsi pe undeva ca sa te simti bine. Te ajuta, dar nu e vital. Iti trebuie destul ca sa te descurci in urmatoarele 72 de ore. Nu trebuie sa-ti pui problema "Cum voi supravietui cand voi ajunge la 99 de ani?" Legea Universala a abundentei iti va spune: "Esti sarit de pe fix. Abia ai 18; de ce sa-ti faci griji?"
Mersul banilor - Conceptul 2
"Chiar daca nu ai cine stie ce bani, poti sa-i creezi mintii iluzia ca ceea ce ai este de o abundenta coplesitoare"
Daca ai reusit in viata pana acum, de ce nu te-ai descurca si de acum incolo? Cu siguranta ca devii mult mai lucid, mai constient, mai parsiv, iti dezvolti un simt al propriei tale identitati din ce in ce mai puternic. Daca ramai in echilibru si devii calm in preajma finantelor, esti menit sa ai toti banii de care vei avea vreodata nevoie. Va veni timpul recoltei, alteori va trebui sa plantezi si vei avea mai putin, dar asta e normal. Poti fi de acord de pe acum ca nu va mai trebui sa iti faci griji pentru bani de aici inainte. Pentru ca banii nu sunt reali, nici prea putini, nici negativi. Sunt doar mici bucatele de hartie colorata - o aberatie, dar oamenii tic-tac cred in ele. In realitate nu exista o limita la cate bucatele din acelea de hartie poti avea; trebuie doar sa te pozitionezi pe directia lor si sa fi de acord cu eu-l tau interior ca ideea e compatibila.
Prima pagina
Ego-ul cauta aprobare. Oamenii cauta aprobare. Toti trecem printr-o pregatire educationala in care ne invatam copiii sa faca lucruri marunte, ii bate usor pe umar si le dam o ciocolata. "M-am descurcat bine mami?", "Sigur, a fost bine." Batai usoare pe umar.
Familia e locul in care ego-ul invata sa caute aprobare. Si mai tarziu, cand persoana creste, aceasta iese in lume sa caute aprobarea celorlalti. Ego-ul este influentat de tot ce vor ceilalti. De ce? Pentru ca e tampit. De ce sa fie prostit de inselaciunea asta? Dar este, mereu.
"Vrem sa faci asta si aia, ca altfel nu te iubim. Vrem sa speli vasele."
"Adica trebuie?"
"Da. Vrem sa speli vasele."
"Cand, azi?"
"Nu, in fiecare zi."
"Cate farfurii? Numai una?"
"Nu. 291 in fiecare zi."
"Timp de o saptamana?"
"Nu, pentru tot restul vietii!"
"Asta trebuie sa fac, ca sa ma iubiti?"
"Da. Odata ce ne-ai demonstrat cat esti de proasta, vom fi de acord sa te iubim."
Versiunea masculina suna in felul asta: "Vrem sa sigilezi usa de la zece pana noaptea, sa-ti vezi de drum pe autostrada, sa te stresezi ca idiotul 19 ore pe zi cu tot felul de concepte despre muncitul pe rupte si sa tarasti acasa un bizon sau bani sau verzisori, ca noi astia de aici sa ne simtim in siguranta. Si apoi, daca ne simtim in siguranta si siguri cu infirma cantitate de bizon pe care o cari acasa, atunci te vom iubi."
Si atunci ego-ul masculin spune: "Oh, bine." Si se taraste la serviciu si intr-o zi moare. Si ei spun: "Harry a murit pe autostrada la 42 de ani - trei bizoni avea pe bancheta din spate."
Ideea e ca mereu incercam sa castigam aprobarea celorlalti pentru ca nu suntem invatati sa ne auto-aprobam. Facand treaba asta, de obicei cheltuim bani in prostie, cumparand lucruri si facand cadouri, sperand ca actiunile astea sa ne faca placuti. Am observat ca in Australia, barbatul obisnuit e foarte convins de ideea ca oamenii ar trebui sa-l considere "un barbat bine". Incercand sa castige aprobarea celorlalti, isi risipeste o parte din putere si se expune posibilitatii de a fi manipulat.
Ori te accepta oamenii, ori nu. Nu esti aici ca sa fi manipulat doar ca sa fie oamenii fericiti. Cum esti, asa esti. Tu poti schimba asta. Dar mai intai trebuie sa accepti asta, pentru ca asta e adevarul. Acceptandu-te pe tine, nu trebuie sa-ti inventezi si alte calitati, ci trebuie sa ajungi sa fi multumit de ceea ce esti.
Nici unul dintre noi nu e perfect, altfel n-am fi aici. Marea virtute a cautarii este ca o mare parte din ea ne asteapta. Dar atata timp cat progresezi, poti accepta ideea ca nu esti perfect. Poti fi fericit ca intarzii uneori, ca din cand in cand ai dezamagit oameni, ca cecurile tale n-au acoperire, sau orice altceva.
Totusi avem tendinta sa ne lasam influentati de parerea celorlalti si ne lasam fraieriti de ceea ce cred ei ca ar trebui sa fim. Asa ca data viitoare cand ii dai proprietarului un cec fara acoperire, in loc sa te simti prost si sa asculti tot ce are de spus despre neseriozitatea ta, doar zambeste-i frumos, da din umeri si spune-i: "Cecuri aerobice. Sunt multe care nu se pot acoperi." Tu esti etern, nemuritor si infinit. Faptul ca nu stii sa numeri, e o eroare minora.
Odata ce te-ai acceptat pe tine si te simti confortabil in pielea ta, atunci lumea te va accepta. Si cand cecurile tale vor fi fara acoperire, te vor scuza, spunand ca probabil nu e vina ta. Doar atunci cand esti nesigur pe tine, ceilalti nu te plac. Te-ai intrebat vreodata de ce? Pentru ca de fapt, oamenii care nu se accepta pe ei insisi sunt foarte nesiguri pe ei. Nesiguranta asta se proiecteaza si ceilalti reactioneaza negativ. Le aminteste de propria lor vulnerabilitate.
Asta se vede clar pe oamenii care joaca rolul "victimei". Emana mereu o energie gen "vai de mine", sperand sa castige afectiunea oamenilor, sensibilizandu-le sentimentele. Dar "victima" ca rol teatral nu merge, pentru ca in timp ce cineva iti povesteste multimea de intamplari oribile de saptamana asta, vei vedea ca tu devii din ce in ce mai enervat. Iti vine sa ii spargi fata, spunand: "Hai, lasa-ma sa te ajut. Lasa-ma sa te calc pe cap. Lasa-ma sa-ti trag una cu pestele asta ud - acum cum te simti? Esti fericit, asa-i? E abia 9:15. Probabil voi putea stabili alta runda in jurul pranzului; ai timp?"
Ca sa poti deveni bogat, va trebui sa te perfectionezi in acceptarea unor lucruri - sa fi foarte bun. Incepand cu acceptarea de sine, devine mai usor. Bineinteles ca sunt o groaza de oameni foarte bogati care nu se accepta pe ei nici un minut, dar ce rost are sa ai bani, dar sa nu ai viata in ordine? Nu am inteles niciodata rostul sentimentului acut de vina si al mustrarii prin care trec oamenii. Imi dau seama de ce trec prin asta si cum s-a ajuns aici, dar cred ca ar trebui sa o lase mai moale. Nu e chiar atat de greu sa renunti.
Fiind de acord cu ceea ce spun ceilalti ca ar trebui sa faci, iti consuma energia. Te ajuta doar sa-ti aminteasca mereu ca nu ai control asupra vietii tale. Prin urmare e mai bine sa iesi in lume, sa traiesti pe cont propriu, departe de stresul societatii si sa faci o groaza de greseli prostesti, decat sa traiesti intr-o comunitate strans legata in care iti permiti sa fi prins de atitudinile celor din jur.
Se poate ca sfaturile pe care le primesti sa fie bune, dar e important sa-l consideri ca si cand ar fi venit de la tine. Trebuie sa fie ce vrei tu si trebuie sa rezulte din ideile tale si din stilul tau de viata, nu din motivatia altora. Odata ce te-ai interiorizat si descoperi cine esti si esti multumit cu asta, incepi sa iesi din destinul general al lumii. Devii cu adevarat un individ si-ti conduci singur masina, ca sa spun asa. Asta e extrem de vital, pentru ca lumea oamenilor tic-tac se indreapta spre un zid de caramida si daca te iei dupa ei ca un idiot, ramai in destinul colectiv in loc sa ai destinul tau propriu, mult mai proaspat, mai eliberator. Iti permite sa investighezi schimbarile din viata ta fara interferenta celorlalti. Esti doar tu, eliberandu-te ca sa te schimbi.
Se intampla de obicei ca ego-ul / personalitatea sa reziste schimbarii. Asa ca nu va exista nici un curaj emotional pentru acea schimbare atunci cand ea va avea loc. De multe ori ego-ul / personalitatea va fi atat de strans legat emotional de acest status-quo, incat crede ca status-quo-ul este chiar el. Si daca se schimba realitatea sau e distrusa, atunci si viata sa se distruge. Asa se intampla si cu agentii de la bursa de valori care se scufunda de la inaltime atunci cand scade piata.
In viata mersului banilor, acceptarea este un termen cheie pentru cei mai multi. E bariera care-i tine pe multi la distanta. Curentul ei psihic subconstient le incetineste progresul. Odata ce te poti accepta pe tine, te poti uita la nivelul de acceptare pe care il poti oferi celorlalti. Subtilitatea nu este sa-ti formezi o atitudine abraziva fata de actiunile celorlalti, chiar daca nu esti de acord. Pentru ca daca emani agresivitate negativa, iti distruge fluiditatea si fluxul. Nu poti sa te plangi timp de 20 de minute de cat de afurisit e vecinul tau, fara ca aceasta critica sa nu faca parte din realitatea ta. Eu-l interior, existand ca o parte a tuturor lucrurilor are dificultati sa diferienteze intre tine si vecinul tau. Are tendinta sa creada ca ceea ce spui despre altul este de fapt ceea ce crezi despre tine.
"Acceptarea (de sine) este fundatia primirii."
Asa cum ar trebui sa o lasi mai moale cand vine vorba de tine, ar fi bine sa ii lasi mai incet si pe cei de langa tine, pentru ca ei s-ar putea sa nu aiba avantajul de a fi un geniu in viata ca tine. Mai mult decat atat, e un exercitiu de acceptare de sine atunci cand le dai voie tuturor sa fie cat de prosti vor, cat timp vor. In curand vei deveni mai tolerant cu defectele tale.
Acceptarea e fundatia primirii. Este si calea prin care atragi oamenii, pentru ca atunci cand te accepti pe tine si pe ceilalti, exista o atmosfera calma in jurul tau. Acea energie emana o putere iesita din comun. Oamenii sunt fascinati de ea. Se simt in siguranta in preajma ei si automat sunt atrasi de ea. Respectand parerile altora, te eliberezi pe tine.
* * * * *
Tipul care a spus ca esti mai bine vazut in fata Domnului daca dai, decat atunci cand primesti, a fost ala care primea! In realitatea interna, care e infinita, nu se face vreo diferenta - nici una nu e mai bine sau mai prost plasata. Atat a da, cat si a primi sunt energii din flux, dar fac parte din aceeasi energie. S-a mutat numai in alta parte. Imagineaza-ti in felul asta: daca ai lua un milion de galoane de apa din oceanul de pe coasta Californiei si l-ai duce in nord si i-ai da drumul in oceanul de pe coasta din Seattle, n-ar conta per total sau pentru calitatea sau natura intregii ape din Oceanul Pacific.
Si chiar daca ai fi descarcat milioanele de galoane chiar pe orasul Seattle, n-ar conta prea mult. Locuitorii de acolo sunt obisnuiti cu apa. Este singurul loc din lume unde norii se apropie de altitudinea zero si ploua de jos in sus!
Daca accepti ideea ca exista o singura energie in toate lucrurile, atunci la nivel energetic nu mai exista a da si a primi - doar energie care se misca in interiorul ei. Doar ego-ul vede separarea actiunilor. Ego-ul va spune: "Cadillacul a ajuns de la Harry la Sally." Dar la un nivel infinit, nu-i apartine nici lui Harry, nici lui Sally, este o parte din toate lucrurile. Si asta chiar asa si este. Unde e parcat si ce nume e trecut in talon, e irelevant.
Asta inseamna ca prin infinitatea lucrurilor, toti banii din lume sunt de fapt ai tai. Cel putin poti incepe sa simti asa. Poti sa te deschizi spre ideea ca e normal ca oamenii sa-ti dea bani sau lucruri. Poti sa inventezi exercitii care sa te ajute sa intelegi primirea. Pana la sfarsitul cartii vreau sa fi atat de bun in a primi, incat sa te nominalizeze pe viata pentru "Oscarul Primirii".
Ai nevoie de exercitiu. Dar poti incepe prin a nu refuza niciodata ceva. Accepta tot ce ti se ofera, chiar daca nu ai nevoie de lucrul acela. Ia-l. Poti sa-l arunci mai tarziu sau sa-l dai cuiva care va exersa primirea. Asta e important. Si in timp ce accepti un cadou, o favoare sau bani, analizeaza-ti reactia. Vezi daca poti sa primesti gratios, natural sau daca te simti rusinat. Vezi daca reactia ta e inchisa sau deschisa.
Asa ca data viitoare cand unul din prietenii tai iti ofera o cravata pestrita, fluorescenta, cu un nud pe ea care se misca atunci cand te misti si tu, in loc sa-ti spui: "Sa vomit acum sau mai tarziu?", accept-o. Gandeste-te ca nu cravata e importanta; e abilitatea ta de a lua lucrurile pe masura ce vin. Este confirmarea ta ca meriti cadouri, ca esti deschis sa primesti.
Dar trebuie sa fi consecvent, astfel incat multiplele aspecte ale fiintei tale sa nu o ia in directii opuse. Fii de acord sa primesti toti banii care iti ies in cale. Asta inseamna ca nu vei putea trece pe langa un cent pe care il vezi la marginea trotuarului. Trebuie sa fi consecvent in afirmatia ta si sa strangi fiecare cent pe care-l gasesti - chiar si pe cei execrabili care sunt lipiti de asfalt cu guma de mestecat. Motivul este ca subconstientul colectiv, sau Legea Universala cum imi place sa-i spun, nu are simtul valorii. Daca afirmi: "Sunt abundent; banii vin la mine" si vezi un cent pe strada si nu te deranjezi sa-l iei, mesajul pe care-l transmiti prin actiune nu e sincronizat cu afirmatia; in felul acesta iti scazi constient puterea abundentei.
Uneori cand iei un cent de pe jos si mai esti si cu alti oameni, poate fi jenant pentru ca ei nu fac asta. Sunt mult prea importanti ca sa accepte ceva gratis. Dar tocmai pentru ca este stanjenitor, e un exercitiu extraordinar, pentru ca trebuie sa invingi ideea asta si sa actionezi pentru tine, nu in concordanta cu ce vor crede ceilalti.
Acum cativa ani in Londra am fost gazda unor oameni de afaceri foarte importanti din Statele Unite. M-am gandit sa-i duc la balet la Casa de Opera Regala din Convent Garden. Am crezut ca asta va fi o modalitate frumoasa, impresionanta prin care sa le arat crema cremelor. In perioada aia mi s-a interzis sa conduc pentru ca am avut prea mult sange in alcool. Asa ca imi cumparasem un Rolls si am angajat un sofer ca sa rezolv problema transportului.
Am stabilit cu soferul, Smecherul Vic, ii spuneam noi, sa astepte in curba din fata Casei de Opera asa incat la sfarsitul spectacolului sa-mi duc oaspetii la o cina tarzie. Am rezervat o masa de cinci persoane la Trattoria Cost-a-Lotto.
Si cand am iesit din Casa Operei, lume multa invartindu-se prin jur, oaspetii in urma mea, am inceput sa merg inspre masina. In stanga mea era un penny. A plouat in dupa-amiaza aia, asa ca penny-ul stralucea reflectand luminile de pe strada si umbrele luminii, miscandu-se din cauza multimii, dandu-mi impresia ca moneda de fapt imi facea cu mana, necajindu-ma, ca sa trec pe langa ea. Am ezitat, gandindu-ma la ce ar zice toata lumea daca as cauta ceva pe la picioarele lor. Apoi mi-am spus ca o afirmatie ramane o afirmatie si m-am hotarat sa iau penny-ul.
Problema a fost ca eram putin descurajat si in loc sa ma aplec si sa iau de jos tampenia aia, am facut o fandare ciudata, care a insemnat sa-mi tin spatele drept, indoindu-mi genunchii si sa-mi las mana sa cada usor pe spate. Manevra era predata chelneritelor de la Clubul Playboy ca sa puna bauturile pe masa fara sa le permita clientilor sa se holbeze la decolteul lor. Nu-mi amintesc cine m-a invatat - am o vaga amintire in minte - dar probabil ca ceva s-a pierdut in timp, pentru ca in noaptea aceea am gresit miscarile.
Ceea ce-ar fi trebuit sa fie o aplecare gratioasa s-a transformat intr-un fiasco. Am lovit penny-ul cu degetele si acesta a inceput un drum lung, rapid pe trotuar, serpuind gratios printre multimea de pantofi scumpi. In momentul ala ar fi trebuit sa-l las in pace. Dar hotarat cum eram, nu am vrut sa renunt. M-am aruncat dupa moneda excursionista si am ratat-o, ajungand in patru labe.
In noaptea aia purtam un costum alb de satin, Dumnezeu stie de ce. Pana cand am reusit sa pun mana pe moneda, stersesem o mare parte din apa murdara de pe trotuar. Intre timp, Smecherul Vic i-a urcat pe oaspeti in masina si se relaxau uitandu-se la pantomima mea cu o mirare retinuta.
Am fost cu adevarat rusinat. Si odata urcat in masina m-am simtit dator cu o explicatie. Asa ca le-am spus prietenilor americani ca reprezentatia cu penny-ul e un vechi obicei britanic care aduce o groaza de noroc. Erau fascinati sa afle toate detaliile culturii britanice si unul dintre ei a inceput sa ia si notite.
Totul a mers bine pana cand au inceput sa ma interogheze despre cum a intrat spectacolul "moneda din canal" in folclorul britanic. Atunci chiar ca am sarit calul. Le-am spus ca e un obicei transmis de pe vremea elisabetana. Ca sa para real am creeat un intreg scenariu fantastic cu Elisabeta si Lordul Dudley. L-am inclus si pe Walter Raleigh din politete, gandindu-ma ca oaspetii mei nu erau prea familiarizati cu exploatarile lui Dudley. N-a mai durat mult pana cand i-am pus pe Regina Elisabeta, Lordul Dudley si Walter Raleigh sa se tarasca pe podeaua din Hampton Court dupa Moneda Regala.
Toata lumea era de-a dreptul impresionata de cunostintele mele din istoria mai obscura a Angliei, ca si mine de altfel. Simteam ca am creat un moment istoric, oferindu-i "monezii din canal" locul bine-meritat printre glorile poporului vorbitor de engleza. Parca si vedeam:
1558 - Elisabeta preia tronul Angliei
1559 - "Moneda din canal" intra in istoria Angliei.
Notite luate, evenimente trecute in revista, conversatia s-a transformat in liniste. In timp ce Rolls-ul aluneca incet prin noapte, ducandu-ne la intalnirea cu fettucine, linguine si Chianti Classico, ma gandeam la evenimentele serii. Trebuie sa recunosc ca in sufletul meu ma simteam mandru de mine, al naibii de mandru. Cand si cand imi deschideam pe ascuns mana sa arunc o privire premiului mare dar murdar, in timp ce eram prins in ganduri ca nu exista o limita a abundentei cand esti hotarat sa o urmezi.
Motivul pentru care a te antrena sa primesti este o experienta atat de spirituala, este ca te forteaza sa te deschizi si iti permite sa vezi ca de fapt lucrurile sunt nelimitate. Gandeste-te in felul asta: daca esti pregatit sa te deschizi, vei emana treptat din ce in ce mai multa energie, si pentru ca emani mai multa energie, cadoul tau adus lumii devine mai mare. Pentru ca pe masura ce dai din tine, oferi lumii curaj, inspiratie si o viziune bucuroasa si fericita. Pe masura ce energia pleaca din tine si se poate amesteca cu orice fel de situatie in care se afla oamenii din jurul tau, lucrurile se imbunatatesc in mod natural. Rezulta ca apoi, ca reprezentant al luminii, ai avea dreptul sa primesti inapoi aceeasi, daca nu si mai multa cantitate de energie. Pentru cei care au, se adauga mai mult.
Energia care se intoarce la tine poate fi sub forma de dragoste, ocazii si/sau pur si simplu sentimente frumoase pe care le au oamenii fata de tine. Dar o parte din energie va fi in bani grei. Si asta e superb. In orice caz, trebuie sa fi in stare sa accepti gratios tot ce vine inspre tine, fara sa pui o limita la ceea ce esti pregatit sa primesti.
In faza tic-tac avem tendinta sa cuantificam lucrurile prin valoarea lor. Asta e un produs adiacent, natural al mintii logice. Si spunem: "Instalatia asta valoreaza 200$." Dar atunci cand vei incepe sa te vezi pe tine si sa-ti vezi actiunile ca energie, si acea energie are valoare (adica o calitate expansiva, pozitiva si nelimitata), vei avea toate motivele sa primesti 5.000$ numai ca sa repari o scurgere.
Asta s-ar putea sa ti se para acum putin probabil. Si daca asa e, inseamna ca inca mai esti oarecum programat sa gandesti structural. Trebuie doar sa te rupi de asta ca sa poti sa vezi posibilitati mai mari.
Cand am inceput sa lucrez in 1964, m-am angajat ca baiat bun la toate / postas in Londra la firma unor vanzatori de nave. Salariul meu brut era de 10£ pe saptamana (17$ la cursul de schimb actual). Din asta trebuia sa scad 1,75£ impozitul, 1,50£ transportul, 1,50£ mancarea si un pound pe saptamana ca sa-mi duc la curatatorie costumul de lucru. Salariul net era 4,25£ pentru 40 de ore.
Pe vremea aceea starurile rock'n'roll britanice castigau in jur de 1.000$ pe noapte. Asta era echivalentul salariului meu pe doi ani si imi amintesc ca ma gandeam ce avere nemaipomenita era. Ma gandeam sa iau lectii de cantat. Problema era ca (1) sunt afon si (2) cant ca o broasca intr-o punga. Dar lipsa de talent muzical nu a fost cea care m-a tinut departe de liga magica de o mie de catareti pe noapte. Problema mea era ca nu puteam, la varsta asa frageda, sa simt ca as avea energie de oferit celor care ar fi platit substantial. Mintea mea era fixata la 4,25£ pe saptamana sau ceva in jurul acestei sume. Aveam nevoie de timp sa ma maturizez si sa-mi dezvolt gandirea.
Cum slujba mea era in centrul sectorului financiar al Londrei, am fost prins in mrejele activitatii comerciale. In pauza de pranz stateam in fata Bancii Angliei sau a Bursei de Valori si ma uitam la oamenii importanti care veneau si plecau. Urmaream bursa in fiecare zi desi sub nici o forma nu as fi putut sa cumpar macar o actiune. Ceea ce am facut, a fost ca mi-am implicat sentimentele, desi realitatea in care ma aflam era departe de lumea aceea.
Nu a mai durat mult pana cand am realizat ca afacerile - nu cantatul - erau pentru mine. Am renuntat la slujba mea din oras si in mai putin de o mie de zile mi-am pus bazele propriei afaceri si generam in jur de 20.000$ pe saptamana. Am inceput sa cunosc multe si unele dintre cele mai faimoase staruri pop britanice. Si imi amintesc ca ma intrebam cum s-or descurca saracii cu doar o mie pe noapte. Mai erau cateva luni pana cand implineam 21 de ani.
Dar nu au mers toate lucrurile struna de atunci. I-au trebuit 15 ani mintii mele sa accepte abundenta ca fiind naturala. Am avut perioade de success fantastic in care ma lafaiam in bani si erau alte momente in care treceam prin niste dificultati extraordinare si probleme financiare covarsitoare. Dar in perioadele grele ma gandeam mereu la vis. Si desi de multe ori eram urmarit de o gasca de creditori maniosi, aveam mereu o viziune pozitiva.
Nu voi uita niciodata dimineata in care a venit la mine functionarul de la tribunal. Fusesem in oras cu prietenii la agatat pana la rasaritul soarelui. O ora mai tarziu a sunat cineva la usa. Mi-am tarat pasii automat pana la usa si am deschis. Era un tip la patru ace cu o groaza de acte in mana. Pe atunci actele de la tribunal erau legate cu ata rosie si exact ata aia m-a pus imediat in garda.
"D-le Wilde", a spus functionarul pe un ton sonor. Dar inainte sa mai scoata vreun cuvant, care fara indoiala ar fi continut o liturghie de plangeri si detalii care m-ar fi incriminat, l-am intrerupt. "Nenorocitul ala!", i-am spus. "Si-a luat talpasita ramanandu-mi dator cu chiria pe trei luni, curentul nu l-a platit si sunt convorbiri internationale pe factura de telefon de 300£."
Functionarul m-a compatimit, spunand cat de iresponsabili au devenit oamenii din ziua de azi. Intr-un final l-am invitat inauntru la o ceasca de ceai. Am stat putin de vorba despre partile bune si cele rele ale sistemului juridic britanic si functionarul mi-a spus ca slujba de a aduce acasa plangerile nu e prea banoasa. "Bine", am spus, "daca il gasesti pe nenorocitul de Wilde, iti dau 50 de lire daca-mi spui unde e."
Functionarul a fost incantat de posibilitatea castigului financiar si a promis o cautare prompta si rapida. L-am condus la usa si bagandu-i in buzunar un biscuite cu ciocolata, i-am urat tot norocul din lume. Intre timp prietenii mei care lesinasera prin diferite locuri in casa, au inceput sa se stranga in bucatarie. Le-am povestit intamplarea cu functionarul si am inceput toti sa radem. Intr-un fel, chiar si atunci cand eram negativist invatand despre abundenta, nu a existat vreodata un moment plictisitor.
Ideea e ca dureaza pana cand iti ridici gandirea la nivelul la care accepta posibilitati mai mari si e important sa nu te gandesti la piedici negative. E atat de usor sa-ti distrugi increderea in tine prin esecuri mai vechi si de multe ori acele esecuri devin mai reale decat ar trebui. Esecurile ar trebui sa le vezi ca pe niste seminarii pe care le-ai platit ca sa inveti jocul vietii. E incurajator sa stii ca multi milionari au dat cel putin o data sau de doua ori faliment inainte de a castiga premiul cel mare. Faptul ca ai curaj sa iesi in fata si sa te implici in campanie inseamna ca din cand in cand vei intampina si obstacole. Chiar asa stau lucrurile. Va veni exact la sfarsit. Trebuie sa ai multa rabdare si tenacitate sa rezisti pana cand va livra Legea Universala.
E ca si cand ai planta seminte. Daca vii peste o saptamana, ai impresia ca nu se intampla nimic. Dar trebuie sa-i dai voie energiei sa construiasca si sa creasca si pentru ca e o energie ezoterica, nu vei avea neaparat o dovada exterioara ca functioneaza. Invata sa ai incredere si nu-ti implica sentimentele. Intre timp lucreaza la schimbarea bazei tale mentale pentru a accepta mai mult.
Prima pagina
Ca sa-i taxezi, va trebui sa inveti sa ceri un pret oamenilor pentru ceea ce faci sau pentru orice fel de produs pe care-l oferi. O parte din mersul banilor in viata trece peste sentimentul ciudat al ego-ului cand vine vorba de cerut bani. Avem tendinta sa gandim ca atunci cand taxam pe cineva, acela nu ne va mai placea sau probabil luam mancarea de la gura copiilor.
Asta aduce cu complexele de aprobare, dar are multe de-a face cu increderea in sine. Unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le analizezi, este cum iti vei concentra si consolida energia, asa incat sa te simti bine taxand.
De cate ori ai facut un lucru incredibil de dragut pentru cineva, chiar ti-ai pus inima si sufletul? In mod normal ai fi cerut, sa zicem, 100$, dar cand ai fost intrebat cat costa, ai raspuns "Nu, ia-l degeaba.". Sau ai spus "In mod normal as fi cerut o suta, dar de data asta iti iau doar zece."
Toti am facut asta candva. Si in timp ce e placut si frumos sa-i faci cuiva o favoare, e de asemenea important ca nivelul activitatii tale comerciale sa te sustina financiar si asta se intampla atunci cand ceri un pret corect. Altfel, energia pe care o folosesti ca sa te descurci cat de cat te priveaza de atitudinea pozitiva. Intr-un final, acea lipsa de atitudine pozitiva te va trage in jos si iti vei da seama ca nu vei mai avea nici clientii carora le faci reduceri.
Multora le e greu sa ceara bani pentru ceea ce fac, pentru ca ego-ul ezita, simtind ca oamenii vor reactiona negativ. De fapt, chiar invers stau lucrurile. Oamenilor le place sa le ceri mai mult. Ii face sa se simta mai importanti. Cata satisfactie ai atunci cand cheltui noua centi la Woolworth? Dar o masa de 200$ te face sa te simti special. Simti ca esti valoros. Prin urmare, cu cat ceri mai mult, cu atat mai mult te respecta oamenii. Daca muncesti la pret redus, oamenii au tendinta sa-ti analizeze munca si sa gaseasca greseli in ceea ce faci. Daca au primit ceva gratis, incep sa ceara mai mult. E in natura umana.
Un alt lucru despre cererea unui pret este ca avem de multe ori tendinta sa credem ca lumea trece prin aceleasi lipsuri pe care le avem si noi. Asta e o greseala mare. Faptul ca tu nu ai bani, nu inseamna ca nici lumea n-are - nu trebuie sa-ti proiectezi lipsa asupra celorlalti. In special in Australia am observat asta. Daca intri intr-un magazin si cumperi cel mai scump produs, vanzatorul incearca sa te convinga sa nu-l cumperi sau cel putin te avertizeaza ca ai ales cel mai scump produs. Ca si cand ar crede ca te vei electrocuta daca atingi cutia respectiva sau marca de ceai.
De curand la Sydney am discutat despre aceasta trasatura a psihicului australian cu un prieten, care mi-a spus ca Twinings este considerat ca fiind cel mai bun ceai si ca este mult mai scump decat celalalte marci. Asa ca, la prima ocazie pe care am avut-o sa intru intr-un magazin, am luat cateva pliculete de ceai si le-am pus pe tejgheaua de la casa. Era de asteptat ca patronul magazinului sa-mi spuna: "Asta e ceai Twinings, stii? E foarte scump. Costa cu un dolar mai mult." Am raspuns: "Fantastic." "Nu", a spus, crezand ca nu l-am auzit bine, "nu cu un dolar mai putin, cu un dolar mai mult." "Minunat!" am spus. Acum proprietarul era de-a dreptul confuz. Si-a dat seama ca eram strain, cel putin nu eram australian. Asa ca a inceput sa se repete, vorbind tare si rar, ca si cand as fi fost un eschimos surd care nu stie engleza. A ridicat ceaiul si tinea cutiile la piept aratandu-mi pretul. Le tinea ca pe niste bijuterii de familie foarte valoroase care au fost transmise familiei de sute de ani. M-am aplecat, am studiat cu grija pretul si am spus: "Am inteles acum."
Proprietarul multumit a zambit larg, fericit ca m-a scapat de soarta groaznica de a plati cu un dolar mai mult. Dar in timp ce inca mai tinea strans cutiile la piept, m-am intors si am scanat incet rafturile magazinului. Apoi intorcandu-ma la fel de incet la proprietar, am zambit si am spus: "Voi lua 60 de cutii." Nu m-a crezut. Asa ca am sfarsit prin a le cumpara doar pe cele doua pe care le-am ales de la inceput si am plecat gandindu-ma la avantajele si dezavantajele pietei ceaiului.
Asa poti sa vezi din nou ca incapacitatea de a cere bani in mod corect, vine din conflictele emotionale comune pe care le au oamenii in privinta banilor. Multi cred ca daca pun un pret pe un serviciu sau produs, iau intr-un fel ceva pretios de la cumparator; ca prin pretul pe care-l cer ameninta intr-un fel siguranta si supravietuirea cumparatorului. Asta e tic-tac pur. Trebuie sa-i oferi cumparatorului propriul discernamant. Stie ce vrea si daca vrea ceva, va cumpara. Daca nu are nevoie, de obicei nu cumpara.
Un alt sentiment in legatura cu cerutul unui pret, e frica. Tindem sa credem ca daca cerem o suma bunicica, intr-un fel piata noastra va disparea si vom da faliment joia viitoare. Si totusi, cu toate sistemele economice in dezvoltare sau in recesiune si cu toata nesiguranta oamenilor in preajma lipsurilor, marfa de calitate din lume va exista mereu. Tot timpul va exista o piata pentru Rolls Royce, sampanie frantuzeasca, hoteluri de cinci stele si vile pe plaja. Trebuie doar sa oferi calitate. Asta inseamna energie. Voi scrie o sectiune spaeciala pentru asta, pentru ca mi se pare un aspect vital.
In sistemul tic-tac oamenii vad piata cu toate structurile si formarea preturilor si se simt constransi. Vad elementele competitiei si simt ca viitorul lor financiar e nesigur, ceea ce in multe cazuri se adevereste. Asta se intampla pentru ca, desi oamenii tic-tac ofera produse si servicii, de cele mai multe ori au putina energie. Toate restaurantele / fast-food-urile sunt exact la fel, ca si benzinariile, spalatoriile, companiile aeriene sau orice altceva. Intr-o piata in care nu li s-a insuflat lucrurilor nici o energie reala, ti se vinde doar produsul brut, care de cele mai multe ori este nesatisfacator, pentru ca simti intuitiv ca nu are viata. E de obicei insipid, plictisitor si scos pe banda rulanta in milioane de exemplare.
Odata ce ai reusit sa insufli in energia vietii entuziasm, creativitate si originalitate, lucrurile pe care le oferi lumii iau un alt aspect. De acum nu mai concurezi cu oamenii tic-tac si poti cere orice pret doresti.
Aminteste-ti ca energia spirituala a pamantului, Forta Divina - spune-i cum vrei - nu este constienta de valoare. Stiu ca de obicei oamenii cred ca Dumnezeu e un tip care sta pe un tron pe undeva urmarind totul, fiind cu ochii pe preturile de la Honda de anul asta. Dar asta nu e asa. Daca intelegi adevarul metafizic al lumii, il vei vedea pe Dumnezeu mai mult sub forma unei energii decat a unei persoane. Asa ca ceea ce un crestin considera a fi bunavointa lui Dumnezeu, un asiatic spune ca este eternul Tao care se gaseste in toate lucrurile. Ideea e ca pretul e doar sentimental si Forta Divina nu face parte din sentimentele umane. Altfel spus, Forta Divina nu se implica sentimental in a avea un nou sistem digital care sa deschida usita pisicii din usa de la intrare, sa zicem. Asta e valabil si in cazul a 10 sau 60 milioane $.
Valoarea e doar un factor sentimental, nimic mai mult. Lucrurile placute de oameni, cele pe care le vor, au o valoare mai mare decat lucrurile pe care nu le vor. Am impresia ca Forta Divina si Forta Vietii sunt una si acceasi. Asa ca, daca energia care sustine lumea nu stie ce inseamna valoarea, atunci nu exista o limita pentru cantitatea energiei spirituale a Fortei Vietii care poate fi schimbata in bani, daca asta iti doresti.
Mai intai trebuie sa-ti eliberezi sentimentele, sa nu te simti prost atunci cand iti fixezi preturile. Trebuie sa te consideri un purtator de energie. Oamenii pot lua lucruri de oriunde; energia e mult mai rara. Cand transferi energie prin munca, nu exista o valoare anume pentru energia aceea, asa ca nu exista o limita pentru cat iti pot plati oamenii, asta inseamna ca prin dedicare si energie de fapt faci un serviciu oamenilor. Nu numai ca lucrurile pe care le faci au o valoare speciala, ci le permiti in acelasi timp altora sa descopere un ideal in ceea ce faci, o exaltare, un ritm alert, pe care nu le gasesti in lucrurile de duzina.
Oamenii au nevoi si atunci cand le satisfaci nevoile, ii servesti - nu numai pentru ca ii scapi de nebunia de a cauta in alta parte - ci si pentru ca ceea ce oferi are ceva special, e unic. Cunosc un tip care are un atelier mic unde repara echipament electronic. E un geniu in domeniul asta. Energia lui e matura. E ca un batran intelept. Are mereu o groaza de munca de facut si isi iubeste munca. Oamenii vin la el numai pentru a fi in preajma lui. Ii aduc lucruri sa le repare. El le repara si o saptamana mai tarziu ii aduc acelasi lucru functionand perfect si el il aranjeaza din nou. L-am intrebat care ii e secretul. Si mi-a spus ca lucrurile pe care i le aduc oamenii sunt simboluri ale vietii lor si in timp ce le repara prajitorul de paine isi imagineaza ca le repara si viata. Clientii stau cu orele in magazinul lui si el le spune un cuvant de incurajare sau o vorba buna. Mereu le arata ce inseamna calitatea si incet-incet clientii lui obisnuiti invata despre ei insisi si isi vad viata cu alti ochi.
Si odata ce-ai ajuns aici, te poti relaxa in legatura cu pretul pe care-l ceri si te poti concentra ca sa le dai oamenilor toata energia posibila si in felul acesta sa te simti bine in pielea ta. Cand vin oamenii la tine pentru un masaj, sa spunem, vei zice: "100$" si ei spun: "Bine, dar saptamana trecuta erau doar 50$". Vei raspunde: "Da, dar saptamana asta ma simt bine in pielea mea. 100$!"
Exerseaza asta: in urmatoarele 30 de zile nu fa nimic pentru nimeni fara sa ceri bani. Obliga-te sa ceri bani pentru orice. Cand te roaga cineva sa-l duci pana la gara, spune-i ca-l costa 20$. Exercitiul asta e greu pentru ca oamenii se asteapta ca tu sa faci tot felul de lucruri gratis. Cand le spui ca ii costa, vor reactiona. Trebuie sa inveti sa nu capitulezi. De asemenea, fii atent sa nu-ti cauti scuze. "Trebuie sa-ti cer 20$ pentru ca sunt sarac si suparat si nu voi reusi sa supravietuiesc zilei de azi fara banii tai." Spune doar: "Vrei sa ajungi la gara? Bine. 20$." Fii tare! E irelevant daca vor accepta sau nu. Lectia consta in a te simti confortabil atunci cand le spui oamenilor ca te simti valoros.
In cercurile metafizice prin care ma invart, se numeste CRM, care inseamna Cum Ramane cu Mine! E usor, nu-i asa, sa te omiti pe tine? Pierdem atata timp ajutandu-i pe ceilalti printr-o dedicare pe care o lasam de-o parte cand vine vorba de noi. Pare ca exista un conflict continuu intre activitatea comerciala si bunatatea.
Ca sa le reconciliem trebuie sa le separam. Poti fi generos si bun la suflet in viata ta privata, dar afacerile sunt afaceri. N-ar trebui sa uiti asta. In activitatea ta comerciala trebuie sa ai o energie care cere orice. Stiu ca in zilele noastre metoda castig-castig e considerata ca fiind cea mai buna solutie, adica tu primesti cam tot ce vrei si ceilalti prin negocieri primesc cam tot ce vor. Toata lumea castiga, cel putin teoretic.
Problema e ca intri intr-o intalnire de afaceri cu ideea asta si pierzi o mare parte din asteptari din cauza sentimentului acesta chiar inainte de a deschide gura. E adevarat ca lucrurile trebuie sa fie corecte dar in acelasi timp ar trebui ca tu sa incepi negocierile prin a cere tot.
Daca intri intr-o afacere spunand: "Vreau 50%" oponentul tau iti poate scadea din procentaj si vei ajunge sa primesti mai putin de jumatate. Prim urmare e mai bine sa actionezi direct cu CRM. Incepe de sus. Cand esti intrebat cat vrei, uita-te in ochii lor si spune: "Tot!". Nu-si vor crede urechilor. E okay. Nu esti aici ca sa-i faci pe ei fericiti.
Daca sentimentele tale sunt in concordanta cu CRM, te vei simti bine cerand 100% din afacere. Si daca ei sunt multumiti cu metoda castig-castig, vor cere 50%. Asta te pune stapan pe situatie si poti spune: "Uite, las 25% din cat vreau si in schimb lasati si voi 25% din ce vreti. E corect, da?" Vei iesi pe usa cu 75% si ei cu 25%.
"Corect" este orice lucru acceptat de doua sau mai multe persoane. Nu e stilul meu sa storc oamenii pana si de ultimul cent. Nu merita efortul; toata lumea are dreptul sa scoata un ban. Dar daca intri pe piata si nu ceri de la bun inceput totul, de obicei vei ajunge la final cu mai putin decat valorezi.
Cati cititori ai cartii asteia lucreaza undeva, unde primesc mai nimic numai pentru ca acum sapte ani cand au fost la interviul pentru slujba au fost putin agitati si au uitat sa se simta valorosi, asa incat n-au cerut tot? Sincer e vorba doar de incredere in propria persoana.
Repeta-ti intr-una ca pe o afirmatie. Te vei simti mirific. "Cat vrei?", "Tot!", "Cat vrei?", "Tot!", "Cat vrei?" Bineinteles ca de cele mai multe ori oamenii nu sunt de acord sa-ti dea tot. Te vor convinge la mai putin. Dar cel putin prin metoda mea vei avea mai mult teren de unde sa lasi.
"A invata sa ceri banii pe care ii meriti e cheia vitala spre abundenta. Promite-ti ca niciodata nu-ti vei scadea valoarea cerand mai putin decat meriti."
Bineinteles ca din cand in cand in afaceri vei mai da partea leului si altora. Dar daca exagerezi, iti vei lua puterea. Intr-o zi lipsa dexteritatii tale financiare te va enerva. Ai nevoie de bani ca sa-ti alimentezi drumul. Trebuie sa inveti sa ceri ce vrei de la viata, amintindu-ti ca nimeni nu va stii ce naiba vrei pana nu le spui. Trebuie sa accepti ce ti se da si sa taxezi calumea oamenii.
Atunci cand te vei simti absolut multumit ca ceri bani, atunci - si doar atunci - iti vei permite sa faci lucruri gratis. In felul asta daca faci un lucru bun pentru cineva, vei stii ca faci asta pentru ca asa vrei, nu pentru ca ai fost manipulat sau pentru ca a fost o manevra in speranta ca asa le vei castiga afectiunea.
Ultimul lucru important despre a cere bani este beneficiul adus tie. Daca oferi produse sau servicii, nu e distractiv daca prin asta viata ta devine o lupta inutila ca sa ajungi undeva. Cerand un pret bun pentru ceea ce faci si facand acel lucru excelent si de calitate, vei scapa in mod natural de produsele de proasta calitate de pe piata fara sa jigesti pe nimeni.
Dupa cum am mai spus, numai oamenii limitati cred ca nu exista destul si cred in filozofia reducerii "cu bani mai putini". E greu sa te descurci financiar lucrand pe o asemenea piata. In plus oamenii saraci sunt de obicei extrem de negativi si au tendinta sa se demoralizeze prin obiceiul lor de a se concentra asupra lucrurilor pe care nu le au decat cele pe care le au. Prin a cere bani si a face lucruri de calitate, automat treci la un nivel mai inalt si ii atragi pe oamenii cu bani. Nu ma refer neaparat la multimilionari, ci la cei care tind spre o pozitie mai buna. Se stie ca sunt o multime de oameni (milioane) pentru care pretul e irelevant. Ei vor doar energie.
Energia aceasta poate fi oferita ca frumusete, servicii, eficienta, atitudine pozitiva sau valoare. Acesti oameni care vor sa urce pe scara sociala sunt foarte ocupati. Vor sa aiba rapid lucruri eficiente si vor ca produsul sau serviciul sa functioneze. Pretul nu e un factor major in decizia lor.
Asa ca atunci cand iti investesti energia in lucruri si acestea devin minunate, nu exista o limita predestinata pentru pretul pe care poti sa il ceri. Nu te indemn sa incarci nota de plata. Vreau sa spun ca la nivelul de jos al pietei toata lumea stie exact cati centi costa un morcov. La un nivel superior, adica pentru cei care cumpara andive aduse din Belgia, asta nu conteaza. Ei vor andivele. Chiar daca le-ar depinde viata de asta, tot n-ar putea sa-ti spuna cat costa andivele. Astia sunt genul de oameni cu caracter cu care trebuie sa-ti petreci timpul, pentru ca asa vrei sa devii si tu.
Intr-o lume in care totul este atat de obisnuit si insipid si lucrurile sunt scoase pe banda rulanta in acelasi fel, an dupa an, daca ai originalitate si investesti energie in lucruri, oamenii vor reactiona. E placut, nu-i asa, sa descoperi lucrurile speciale? Magazinele care sunt cu adevarat altfel, restaurantele care chiar ofera servicii bune sau gatesc mancare buna, locurile in care oamenii fac acel extra de efort - cand gasesti acel loc esti fericit sa platesti, pentru ca stii ca distractia si calitatea pe care le primesti, sunt de o suta de ori mai valoroase decat porcariile oferite in lumea obisnuita.
Nu e greu sa fi original. Trebuie sa te gandesti la ce-si doresc oamenii. De exemplu la hoteluri: oamenii merg acolo sa se spele, sa doarma si sa porneasca din nou la drum. Dar proprietarii acelor hoteluri cheltuiesc cat mai putin posibil pe dormitoare. In schimb cheltuiesc multe milioane construind holul. Pentru ego-ul proprietarului asta e nemaipomenit, dar pentru Dumnezeu, cine doarme pe hol? Nu-i asa ca de multe ori cand pleci esti dezamagit, simti ca hotelul nu s-a ridicat asteptarilor tale?
Un alt lucru pe care ti-l mai doresti de la un hotel sunt servicii bune. Pentru asta trebuie sa mergi in Europa sau in Estul Indepartat. Servirea nu este integrat in psihicul american - nu le place sa faca asta. Chiar si in cele mai bune hoteluri din America serviciile lasa de dorit. De ce? Pentru ca nu-si pregatesc personalul pentru serviciile acestea. Intreg sistemul este facut sa multumeasca managementul, nu clientul. Din cauza acestor servicii le scade pretul.
De cateva ori am avut nenorocul sa fiu cazat la hotelurile Marriott din SUA. Exista unul la aeropotul din Washington D.C. La intrare e o poza a batranului Marriott zambind fraierilor care se cazeaza la hotelul lui. In spatele biroului de la receptie e un afis pe care scrie ceva de genul asta: "Suntem facuti pentru a va servi."
Am inchiriat pentru un seminar una din salile lor de baluri. Seminarul era programat pana la sase dupa-amiaza, asa ca am intrebat-o pe fata de la receptie daca pot lasa doua valize in camera, pentru ca tocmai imi spusese ca nu va mai avea nevoie de camera aia pana a doua zi. A refuza. I-am atras atentia ca sunt un client care cheltuieste multe mii de dolari in hotelul lor. Tot n-a vrut. I-am spus ca am adus 250 de oameni la hotel si ca toti mananca la restaurantul hotelului. Nici asta n-a mers. Am intrebat-o daca afisul din spatele biroului inseamna ceva sau doar ascunde o gaura in perete. M-a privit de sua si a disparut in camera din spate. Gestul asta l-a costat pe batranul Marriott 20.000$ sau 30.000$ pana acum. N-am mai cheltuit nici un ban in hotelurile lor si nici unul dintre angajatii mei nu sta acolo.
Daca noi, tu si cu mine, am deschide un hotel, ne-am concentra asupra cerintelor oamenilor. Nu ne-am incurca cu un afis idiot la birou. Le-am oferi clientilor lucruri adevarate. Ne-am cheltui majoritatea banilor pe camere. Holul ar fi simplu si confortabil, dar camerele ar fi luxoase. Ai observat cat te chinui cu prosoapele din hotel? Niciodata nu sunt destul de mari. As face prosoape pe comanda, 2m lungime cu 1m latime. As pune in fiecare camera opt, zece, cate vor. As face un dulapior special pentru prosoape care sa le incalzeasca. Si le-as da oamenilor halate de baie monogramate cu numele hotelului pe ele si i-as lasa pe clienti sa pleca cu ele. Oamenilor le place cand simt ca primesc ceva gratuit. In plus, de fiecare data cand persoana respectiva va face dus acasa, iti face si reclama. As include pretul halatelor in costul camerei.
Apoi la fiecare etaj as pune un birou si un baiat sau o fata de serviciu langa lift. Munca lor ar fi sa salute clientii si sa se asigure ca le sunt indeplinite clientilor orice dorinta sau capriciu. As avea paturi adevarate - nu chestile alea sintetice, maro care sunt in hoteluri. Fiecare camera ar avea un pat cu iatac. Cat ar putea costa? Sunt doar patru stalpi si un pic de perdea. Dar te simti regeste - in special amantilor le place. Si la rasaritul soarelui mi-as duce toti angajatii in parcare si i-as pune sa faca sarituri si sa strige: "Clientul are intotdeauna dreptate, chiar si atunci cand greseste." I-as lasa sa faca asta pana cand le intra in cap, chiar daca mi-ar lua o ora in fiecare dimineata. Iar pe cei care chiar nu pricep, i-as trimite cu autobuzul la Marriott.
Viata e atat de simpla, sincer. Gandindu-te bine la ce vor oamenii, analizand ce nu le ofera ceilalti si apoi oferindu-le. Apoi taxeaza-i.
Mai e un lucru asupra caruia vreau sa te concentrezi pentru ca va deveni vital pentru tine pe masura ce iti va creste constient abundenta. Lumea e bogata, foarte bogata, in special democratiile vestice. Daca citesti cartea asta, mai mult ca sigur ca traiesti intr-una din aceste tari foarte abundente. Daca nu traiesti, muta-te. Ca sa fi abundent, trebuie sa-ti petreci timpul in dimensiuni abundente.
Oamenii au tendinta sa se concentreze asupra lipsurilor. Rar se concentreaza asupra lucrurilor care exista sau sunt reale sau disponibile. De exemplu in Statele Unite in momentul asta sunt aproximativ sase miloane de oameni cu ajutor de somaj. Aproape 105 milioane de oameni fac parte din forta de lucru, asta inseamna ca sunt 99 de milioane care nu primesc ajutor de somaj. Aceste persoane castiga in medie aproape 20.000$ pe an. Dar multi dintre ei castiga mult, mult mai mult. De fapt, mai mult de un milion dintre si sunt milionari.
Sa spunem ca dublam salariul mediu, adica 40.000$ si ii inmultim pe cei care castiga in America suma asta. Vei fi surprins sa vezi ca sunt mai multi oameni in categoria 40.000$-si-mai-mult decat cei care primesc ajutorul social. Asta inseamna ca pentru fiecare dintre cei care nu muncesc sunt mult mai multi care sunt abundenti si care castiga mult mai mult decat media nationala.
Metoda asta poti s-o aplici la fiecare democratie vestica pe care vrei s-o analizezi. De exemplu Anglia. Daca tragi o linie de la Cambridge la Bristol, in zona sudica de la linie sunt doar cateva mile patrate. In acel loc traiesc unii dintre cei mai abundenti si bogati oameni din lume. Averea lor e vasta. Impreuna sunt proprietarii unui procent serios din lume. E interesant ca ei sunt unii dintre cei mai mari cumparatori straini de terenuri si proprietati din Statele Unite. Daca citesti ziarele britanice ai impresia ca totul se duce de rapa si ca acei oameni pot cu greu sa aiba doua lire in buzunar. Nu asta e adevarul. "Ah, dar", vor spune negativistii, "cum ramane cu nordul Angliei? E asa de nenorocit si sarac si stors de vlaga si industria acolo merge atat de prost." Le-as raspunde: "Adevarat. Dar o parte pozitiva si minunata a nordului Angliei este ca nu e departe. O calatorie cu autobuzul de 30£ te duce in spatele liniei Cambridge-Bristol, chiar in mijlocul actiunii. In plus, nu exista vreun motiv pentru care sa nu te descurci altundeva. Atat doar ca unele locuri sunt mai deschise spre abundenta decat altele.
Ego-ul / personalitatea vrea sa stea intr-un singur loc si sa ramana acolo, sa fie inconjurat de ceea ce stie, chiar daca nu e atat de placut. Si totusi, una din caracteristicile oamenilor bogati este ca se misca des. Si asa cum abundenta naturii este formata din bucati, unele locuri sunt verzi si fertile in timp ce in alte locuri este desert. Abundenta lumii tinde sa se stranga in zone specifice. Pietele vin si pleaca, valorile cresc si scad. In zilele noastre ca sa te integrezi in acele zone bune, ai nevoie de metode bune de comunicare, informatii pe care sa te poti baza si doua picioare rapide.
Oamenii de success sunt de obicei mai vioi decat cei care nu au success. Spiritul lor agitat provine din creativitate si successul ii detaseaza de viziunea mai rigida asupra vietii - se integreaza in flux. Asa ca cei activi si cei care se muta des, prin natura lor se misca mai repede, isi asuma mai multe riscuri si investesc mai mult in lume decat semenii lor mai putin activi. S-au contopit, ca sa spunem asa. In felul acesta au dreptul natural la un stil de viata mai fluid, mai liber. Nu pentru ca ar imparti cineva ici si colo insigne de merit care aduc noroc. Ci pentru ca acelora care au energie li se adauga pe cale naturala mai mult.
Trebuie sa fi de acord sa te implici. Poate ca ai facut deja asta. Poate ca trebuie sa-ti revizuiesti actiunile si sa-ti concentrezi forta intentiei. E foarte probabil ca multi dintre voi sa fiti doar la un milimetru distanta de incarcatura finala. Tineti-va bine. Nu va pierdeti speranta. Fiind implicat de multa vreme si cu multa forta, vei realiza ca intr-un final sistemul livreaza. Prea multi renunta inainte de plata finala.
Intre timp va trebui sa lucrezi asupra energiei tale, pentru ca la acest nivel banii tai sunt energie si nimic mai mult. In timp ce-ti ridici nivelul energiei, apar si oamenii. Si pana atunci nu vei mai avea probleme sa-i taxezi. E foarte simplu. Pe masura ce devii mai puternic, totul este din ce in ce mai usor.
Hai sa trecem la studiul energiei, sa vedem cum iti vei ridica nivelul energiei.
Prima pagina
Mereu am fost de parere ca metoda metafizica de a analiza viata si falul de a face bani, e calea care-ti da cea mai multa forta. Poate esti de acord cu mine sau poate ai alt sistem care functioneaza la fel de bine sau chiar mai bine. Nu incerc sa te conving ca metoda mea e cea corecta, ci sa te fac sa analizezi daca aceasta cale metafizica iti ofera un beneficiu in plus sau o alta viziune asupra vietii.
Orice parere ai avea, un lucru e sigur: evenimentele vietii tale sunt create de tine si aceste evenimente iti apar in viata datorita sentimentelor pe care le ai. Adica evenimentele pe care le vei trai vor fi exact congruente cu suma totala a sentimentelor pe care le ai si pe care le exteriorizezi.
Oamenii care au lucrat asupra lor, care s-au uitat cu adevarat in inima lor, sunt constienti pe plan intim de fiecare aspect al sentimentelor lor. Stiu cine sunt si isi revizuiesc mereu sentimentele fata de lucrurile din jur, ca astfel sa invete mai mult despre natura realitatii si metoda de a o controla. Oamenii fara constiinta au tendinta sa-si nege sentimentele si sa se uite in afara lor, in realitate ca sa-si gaseasca un rost in viata. Vor avea sa spunem sentimente negative fata de oamenii de culoare si sentimentele acestea le vor purta ani de zile.
Si pentru ca parerea aceasta devine o parte permanenta din sentimentele lor, toate experientele pozitive avute cu oamenii de culoare vor fi ignorate si toate cele negative vor fi scoase in evidenta si tinute minte. Apoi, intr-o zi se vor opri la semafor cu Mercedesul nou-nout si o negresa intr-un pick-up ii va lovi din spate si le va impinge Mertanul intr-o spalatorie. Logic ca nu vor intelege de ce s-a intamplat asta si vor spune: "Am avut astazi o zi tare nefericita. M-am oprit la semafor si femeia asta neagra, iresponsabila si nebuna m-a busit pana am ajuns in spalatorie. Le-au trebuit celor 12 pompieri trei ore ca sa ma scoata din uscatorul de rufe."
Soferita cu pick-up-ul are bineinteles o cu totul alta parere despre eveniment. Va spune: "M-am trezit in dimineata asta cu sentimentul ca ar trebui sa fac mai multe ca sa fiu de folos comunitatii locale. Asa ca m-am hotarat sa-mi iau o zi libera din imperiul meu international de cosmetice si sa merg in oras sa vad ce se mai intampla. Cand am intrat in garaj, unde am sase masini, am avut intuitia sa nu-mi iau Cadillacul decapotabil. In schimb am luat vechiul meu pick-up, acela cu bara de protectie de otel din fata. Nu stiu de ce l-am ales pe acela, atunci mi s-a parut cea mai buna alegere.
In timp ce mergeam pe Strada Principala, m-am intalnit cu un tip intr-un Mercedes, a carui sentimente aveau nevoie de o dovada concreta ca negrii sunt ciudati, asa ca l-am bagat intr-o spalatorie ca o confirmare a faptului ca vreau sa fiu de folos umanitatii. Laas fi putut impinge pana in statia de autobuz dar m-am gandit ca spalatoria e mai simbolica pentru ca trebuie sa-si curete sentimentele. Satisfacandu-mi dorinta de a ajuta, m-am dus acasa si am stat in gradina, gandindu-ma la cat de superba e viata."
In timp ce activam intelectul sa incerce sa inteleaga viata, ne confruntam cu tot felul de evenimente care sfideaza explicatile logice. Si totusi nu e ciudat ca desi trecem mereu prin aceste intamplari care ne arata mereu ca viata nu e logica, sunt milioane de oameni care insista ca ar trebui sa fie. Ai crede ca daca au trecut prin 12 situatii ilogice, vor renunta intr-un final si vor accepta ca exista tipare in viata care sfideaza logica. Dar nu, ei raman la analiza lor intelectuala rigida, sperand ca intr-o zi problema de "a nu intelege" sa aiba o solutie.
In special in finante poti vedea o multime de tipare care intelectual n-au nici un sens. Dar totul se intampla cu un motiv. Si in timp ce intelectului nu i se pare evidenta explicatia lucrurilor, pentru sentimente sau intuitie aceasta e clara ca ziua. Daca te uiti la oamenii de success pe care ii cunosti, nu poti spune exact de ce se descurca atat de bine. Ti se va parea ca nu sunt chiar atat de destepti sau talentati. Intr-un fel, pe orice ar pune mana se transforma in aur. Oriunde ar merge oamenii le sunt receptivi ca prin magie.
Bineinteles ca raspunsul nu e neaparat in ceea ce fac, ci mai mult in felul in care se simt. Fiind siguri pe ei, fiind puternici si pozitivi si pentru ca putine lucruri le distrag atentia, se dedica pentru ceea ce exista, ceea ce e real, pentru ceea ce le face placere sau le ofera beneficii in cautare. Viata lor e plina de putere pentru ca se concentreaza asupra ei si acea concentrare devine entuziasm, carisma, o bucurie naturala de a face. Incet-incet sentimentele lor corespund cu toate trasaturile pozitive. Intr-un final cautarea lor emana success atat de mult, incat nu sunt constienti ca ei sunt cei care il genereaza. Se trezesc in fiecare dimineata si se simt vii, bine, o parte din toate lucrurile. Apoi suna telefonul si le este bagat alt castig in buzunar. Nu sunt surprinsi de asta, pentru ca se asteptau. Isi inteleg lumea si traiesc in ea ca forta dominanta. Prin urmare se asteapta in mod normal ca lucrurile sa vina inspre ei. Isi folosesc intuitia ca sa evite situatile si oamenii care le-ar afecta in mod negativ acest flux.
"Ai dreptul divin de a alege cu cine vrei sa joci si in ce fel de circumstante. Eliminand lucrurile care iti consuma energia, lucrurile pozitive din viata te vor imprejmui din ce in ce mai rapid."
Motivul pentru care banii sunt atat de importanti spiritual pentru cei in cautare, este ca ei iti dau un feedback rapid si cuantificabil despre locul unde se afla energia ta intr-un anumit moment. Din aceasta cauza asa-numitii oameni spirituali sunt atat de ciudati. Prefacandu-se ca urasc ideea de bani, traind cat mai departe posibil de ei si negandu-i de cate ori au ocazia, se pacalesc mult mai usor ca vor atinge sacralitatea inca fiind in viata.
Poti observa diferenta dintre ceea ce crede mintea si ceea ce e real foarte clar prin analiza mersului banilor. E usor ca intelectul sa fie diametral opus fata de sentimente. Din cauza aceasta oamenii se gandesc sa devina abundenti si dupa cativa ani sunt tot saraci. Ca sa atingi maturitatea ca persoana si sa faci bani recoltand activitati bogate, trebuie sa fi constient de sentimentele tale si sentimentele acelea trebuie sa fie impregnate de bogatie.
In caz contrar eforturile tale de a face bani vor fi mereu impiedicate de ceea ce crezi cu adevarat in interiorul tau. De accea spun ca trucul de a avea bani este de a avea cativa. Pentru ca atunci cand vei avea o mica avere, aceasta devine prin ea insesi o confirmare a successului tau si in plus, avand ceva bani vei reusi sa te indepartezi de sentimentele negative legate de finante.
Daca nu ai bani, poti totusi printr-un proces simplu sa creezi in sentimentele tale confirmarea ca ceea ce ai e abundenta si ca lumea de fapt este un loc abundent unde e bine ca existi. Indata ce vei afirma a avea in loc de a nu avea, sentimentele tale te vor duce incet-incet in locuri unde a avea e natural si dintr-o data vei primi. Nu doar in constiinta, ci literalmente.
Intorcandu-ne pentru un minut la perceptia extrasenzoriala a banilor vei vedea cum pe masura ce iti schimbi sentimentele, banii gratis sau usor de facut vor deveni o parte din asteptarile tale. Citind energiile oamenilor si ale circumstantelor, iti va fi simplu sa eviti greutatile si sa accentuezi lucrurile usoare. Ca sa te obisnuiesti sa-ti folosesti sentimentele, incearca acest exercitiu. Scrie pe o hartie numele celor mai importante persoane din viata ta. Apoi intr-o stare meditativa, imagineaza-ti cum ii atingi cu mana in zona inimii. Prin asta va conectati. Apoi simte in inima ta ce fel de energie emana ei. Prima impresie e de obicei corecta, interiorul tau stie. Nu poate minti. Simplifica lucrurile. Decide-te daca energia lor te "ridica" sau te "coboara". Scrie concluzia langa nume. Apoi scrie sub forma unor titluri toate miscarile majore pe care le faci in domeniul finantelor. Vizualizeaza-le cu ochii mentali si pune mana in mijlocul evenimentelor. Daca sunt implicati si oameni, atinge-i. Din nou scrie "sus" sau "jos". Apoi uita-te la lista si acorda-ti 60 de zile sa renunti la toti cei cu "jos". Invita-i la masa pe toti cei cu "sus" luna urmatoare.
Ai dreptul divin sa alegi cu cine sa joci si in ce fel de circumstante. Eliminand tot ce-ti consuma energia, lucrurile pozitive din viata ta vor iesi la suprafata din ce in ce mai rapid. E mai usor sa distrugi decat sa creezi, asa ca unul cu "jos" nu e egal cu unul cu "sus". Tinde sa anuleze urcarea si te lasa fara nimic. Inlaturandu-i pe cei cu "jos", cei cu "sus" vor ramane liberi, puternici ca stancile in jurul tau.
Bineinteles ca formand acel sentiment solid, rezonant de bogatie, inseamna ca va trebui sa treci peste frica din preajma banilor. Pentru ca orice sentiment de frica pe care il mentii printre celalalte sentimente pentru orice perioada de timp, va dezbina rapid orice beneficiu pozitiv pe care l-ai creat prin afirmarea bogatiei tale. E o situatie fara iesire pentru ca trebuie sa treci peste nesiguranta in timp ce esti inca nesigur.
Orice fel de lipsa sau de incertitudine pe care le-ai avut in trecut, a fost doar o parere de-a ta. Efortul pe care-l depui ca sa-ti schimbi parerea depinde de tine si va depinde si de circumstante, educatie si o mie unu de alte lucruri. Dar odata ce-ai realizat ca bogatia e doar o opinie, o opinie pe care o au toti oamenii bogati, iti va fi simplu sa incorporezi acelasi lucru, mai intai in gandire si apoi in sentimente. Odata ce ti-ai integrat sentimentele, iti va fi usor sa observi ce-i separa pe castigatori de ceilalti.
Pe masura ce incepi sa-ti schimbi sentimentele, va trebui sa-ti ti sub o observatie atenta fiecare miscare. La inceput s-ar putea sa-ti supraanalizezi viata, dar asta nu e o greseala. Pentru ca analizand fiecare detaliu, compensezi faptul ca in trecut ai analizat putin sau deloc. Odata ce ti in frau ceea ce reprezinti si ce crezi, atunci schimbarea va deveni un proces placut, treptat, in care fiecare avans pregateste terenul pentru urmatorul pas.
Simbolistica felului in care simti pentru abundenta e in jurul tau. Daca analizezi calitatea stilului tau de viata, vei vedea rapid daca crezi sau nu in abundenta. Nu ma refer la cat esti de bogat. Vreau sa spun daca lucrurile din jurul tau au creativitate si calitate sau sunt insipide, urate si moarte? Poti trai intr-o singura camera in capatul orasului si totusi sa fi inconjurat de abundenta.
Dupa felul in care se simt lucrurile iti dai seama cine esti. De asemenea iti dai seama daca investesti sau nu in tine. Asta e vital pentru ca inseamna: investesc in mine, cheltuiesc ca sa ma imbunatatesc. Daca nu faci asta, ceilalti se prind si prin asta te devalorizezi in mintile lor. Si oricum e greu sa le ceri celorlalti sa te sustina si sa te ajute, daca nu te sustii si tu.
Ideea de a simti este ca fiecare parte din viata ta trebuie sa fie congruenta cu ceea ce iti doresti sa devii. Nu te astepta sa fi gasit de abundenta daca esti inconjurat de simbolurile lipsurilor, pentru ca pana si o cada ruginita spune: "Nici un fel de abundenta aici, va rog."
Prin urmare, e mai bine sa ai in jurul tau cateva lucruri de calitate, decat sa ai o gramada de gunoi. Nu spun sa nu profiti de o oferta, dar concentrandu-te doar pe lucrurile ieftine si de proasta calitate ramai doar la nivelul acesta. O pereche buna de pantofi e mai buna decat 12 perechi facute in inchisoare de puscariasi brazilieni la doi dolari bucata.
Daca nu ai bani acum, va trebui sa adopti un aer care spune ca esti pe cale sa devii mai bogat - esti in urcare. Nu-ti spun sa cheltui o gramada de bani pe care n-o ai, sa-ti tapetezi prajitorul de paine cu blana de nurca sau ceva de genul asta. Ci ar trebui sa cauti si sa te bucuri de lucrurile de calitate in viata si multe dintre acestea costa putin sau nimic. Poti merge la cel mai scump hotel din oras, sa stai acolo pur si simplu si sa te uiti la oamenii care se invart pe acolo. Nu te va costa un cent. Daca te enerveaza chelnerul, comanda o cafea si bea-o incet. Cand te va intreba dupa trei ore daca mai vrei una, ii raspunzi: "Nu multumesc. Imi place s-o beau incet. In orice caz incerc sa renunt la cofeina."
Mi se pare interesant ca lucrurile de calitate nu costa cu mult mai mult decat cele obisnuite. Mai ales cand iei in considerare ca dureaza mai mult si iti ofera un sentiment care iti imbunatateste imaginea. Si totusi, de multe ori lucrurile de firma tind sa ne insele pentru ca nu ne dam seama imediat ce primim in schimbul banilor pe care ii dam. Asta se intampla pentru ca nu suntem invatati sa recunoastem energia intrinseca a unui lucru ca facand parte din valoarea acestuia. Sau uneori ne e teama ca ne pricopsim cu o factura pe care nu ne-o putem permite.
Sa-ti dau un exemplu. In majoritatea aeroporturilor din Statele Unite sunt siruri de taxiuri care te duc in oras pentru 30$ sau 40$, in functie de distanta. Soferii sunt de obicei foarte sliosi, extrem de negativisti si taxiurile dau impresia la nivel energetic, de o morga intr-o zi fierbinte cu aerul conditionat inchis.
De asemenea, la cele mai multe aeroporturi exista un serviciu de limuzine. Cei mai multi nu s-ar gandi niciodata sa comande o limuzina cu sofer pentru ca presupun ca va costa o avere. Ideea e ca de multe ori nu costa mai mult decat un taxi obisnuit.
De exemplu, la aeroportul Fort Worth din Dallas un taxi pana in oras va costa in jur de 30$ in timp ce o limuzina costa 35$. Poti foarte bine sa adaugi cinci dolari, sa mergi cu stil si sa ajungi simtindu-te bine, in grija unui sofer care te respecta si are grija de tine, decat sa-ti lasi viata pe mana unui slinos care te va cara prin oras intr-o cutie metalica si te va insulta gratuit. Ciudat sistemul acesta de taximetrie - am fost convins multi ani ca e o casa de reabilitare pentru mutanti! Bineinteles ca nu toate taxiurile sunt revoltatoare dar cele mai multe sunt, asa ca de ce sa te bagi intr-un joc de noroc?
Pe masura ce cauti excelenta si calitate, schimbi in mod natural sentimentele din jurul tau. Ca si cand atunci cand recunosti frumusetea, viata ta devine mai frumoasa. Ca sa ajungi la nivelul acesta, trebuie sa urci putin pe scara sociala pentru ca e mult prea stresant pentru imaginatie sa vada mereu frumusete in gunoi. Dar pe masura ce-ti ridici energia si-ti slefuiesti activitatea, fiecare aspect al personalitatii tale va emana semnale inconfundabile si oamenii vor observa asta, constient sau inconstient.
Pe masura ce-ti ridici sentimentele la un nivel mai inalt, vei fi mai multumit de tine si vei fi capabil sa ceri mai multi bani. Prin sine insusi, lucrul acesta este o afirmatie a felului in care te simti si mai devreme sau mai tarziu vei avea de-a face doar cu clienti buni. Vei munci mai putin pentru mai multi bani.
Acum lasa putin cartea din mana si propune-ti sa-ti dublezi preturile. Odata ce vei fi multumit de asta, ia-ti un moment sa-ti confirmi ca abundenta e doar o forma mentala si ca tocmai ai integrat in constiinta o idee chiar frumoasa de a face bani. Lucrurile merg mai bine si mai bine iupii!
Daca nu esti fericit cu ideea de a-ti dubla preturile, atunci ridica-le cu 20% sau 30% si vezi cum te simti. Pentru unii prima reactie va fi frica, pentru ca simt ca daca-si ridica preturile, vor ramane fara serviciu sau produsele sau serviciile lor vor fi refuzate. Asta e o reactie naturala si daca ai aceeasi energie ca inainte, e o posibilitate. Felul in care poti realiza o dublare a preturilor este sa incepi sa investesti din ce in ce mai multa energie sau valoare in ceea ce faci. Apoi dubleaza preturile.
Orice ai vinde, fie ca e vorba de munca ta, expertiza, produse sau servicii, le poti imbunatati. Sunt sigur ca daca am analiza cu atentie ceea ce faci, am vedea probabil aspecte negative sau fara viata si alte parti care sunt mai putin decat excelente. Cu siguranta sunt aspecte care pot fi imbunatatite. In plus, aproape toate lucrurile pe care le vede cineva pe piata vietii sunt insipide si plictisitoare. Iti poti folosi mintea inventiva ca sa le conferi eforturilor tale creativitate si viata. Atunci cand investesti entuziasm in creativitatea ta si faci lucrurile stimulante si neobisnuite, oamenii raspund pentru ca publicul stie ca 99% din lucruri sunt plictisitoare si nu te bucuri de ele. Atunci cand dau de un instalator care canta, e un deliciu pentru ei.
Imagineaza-ti ca ai un service de instalatii, dubita ta e imaculata, toate sculele stralucesc si uniforma ta e apretata si fara nici o pata. Imagineaza-ti ca ajungi mereu la timp sau chiar cu 10 minute mai devreme. Imagineaza-ti ca stii cu adevarat ce faci, ca lucrezi intr-un ritm rapid si sigur si ca termini lucrarile la timp. Sa spunem ca esti disponibil sa repari scurgerile la orice ora din zi si din noapte si ca in timp ce lucrezi, canti arii din Traviata. Imagineaza-ti ca prin reprezentatia ta inspiri oamenii. Imagineaza-ti ca iei cu adevarat in considerare nevoile clientilor si esti pozitiv, de ajutor, informativ si respectuos. Cum ar fi daca service-ul tau ar avea si un mobil, asa incat oricand te-ar suna un client sa fi in stare sa ii raspunzi la intrebari imediat?
Daca ceilalti instalatori cer 30$ pe ora, n-ar plati oamenii mai mult pe serviciul tau? Sa fi al naibii de sigur ca vor plati. Serviciul tau este neobisnuit de ieftin - un bilet la opera e 45$. Clientii prefera sa plateasca putin mai mult ca sa nu treaca prin nebunia si agitatia de a-l chema pe instalatorul obisnuit si sa nu apara. In plus, daca nu le place Traviata, ai la dispozitie sute de melodii din cele mai cunoscute filme muzicale: "Ce preferati doamna? Oklahoma, Sunetul muzicii, Pisicile, Evita? Spuneti-mi si eu voi canta. In afara de asta nivelul apei din prima camera va scadea cu doua picioare in trei minute. Bazati-va pe mine. Dumneavoastra puteti merge la coafor. Va sun eu cand termin."
Totul e atat de simplu. E vorba doar de sentiment. Acel sentiment intra in actiune prin concentrarea ta asupra muncii. Daca ai talent, foloseste-l. Fa-l special si service-ul tau de instalatii va fi inundat de clienti. Poti face ce vrei tu in viata, atata timp cat esti diferit. Odata ce ai o energie neobisnuita, oamenii nu-ti vor cuantifica atat de mult eforturile in bani. Asta pentru ca nu au cu ce sa te compare. De asemenea, nu pot cuantifica sau nu pot pune un pret pe cat valorezi tu pentru ei, pentru ca majoritatea valorii tale e un sentiment si acel sentiment genereaza in oameni un raspuns emotional pozitiv care se afla in afara pietei si valoarea lui este oricat crede cineva ca ar valora.
Sa-ti mai dau un exemplu. Exista o spalatorie in Londra a carei motto este: "Curatam la un standard, nu la un pret." Cand intri in magazinul lor, e complet diferit fata de toate spalatoriile pe care le-ai vazut vreodata. Nu exista tejghea, nici siruri de haine atarnate pe sarme si mirosind a chimicale, nici casierie, nici afise de duzina pe perete oferind reparatii invizibile. De fapt, arata ca o camera de oaspeti foarte eleganta. Sunt scaune de calitate si mese lacuite, cu ultimele reviste de moda, flori, picturi si covoare de calitate.
Te asezi cu o camasa imputita in mana si vine un tip aranjat, la costum si te intreaba daca exista cerinte speciale pentru camasa ta. Apoi iti duce rufele in camera din spate si iti da o chitanta. Iti poti imagina preturile! Dar primesti un serviciu imaculat si totul din magazin e rezonant si inspira calitate si grija. Stii sigur ca pentru ei camasa ta e speciala si tu esti special. Iti inspira sentimentul ca e o onoare pentru ei sa aiba custodie asupra accesorilor tale imputite pentru o zi sau doua. E profitabil magazinul? Bineinteles. E plin ochi.
Sunt sigur ca pana acum ai inceput sa ai exuberanta de a te simti bine cu propria persoana si transpui asta in sentimente de abundenta care vor rezona din adancul tau ca sa creeze un stil de viata mai luxurios si armonios. Pe masura ce incepi sa vezi abundenta lumii in inima ta, acea recunoastere si acel alignament iti permite o expansiune a ceea ce esti - nu doar in termeni de a primi bani, ci si in termeni spirituali. Pentru ca atunci cand accepti ca rezerva de bunatate e nelimitata, incepi sa te vezi in termeni nelimitati. Privirea ta de ansamblu va trece treptat de la mic si finit la masiv si infinit.
E ca si cum atunci cand dai frau liber sentimentului care iti invaluieste viata, atunci viata insesi intra in inima ta si nu evenimentele care par sa existe in afara ta. E ca si cum ai deveni mai mare decat viata si nu traind cu sentimentul ca viata e in afara ta si ca tu esti la mila circumstantelor. Primul pas spre interiorizarea sentimentelor este bineinteles sa iti asumi responsabilitatea totala pentru tine si pentru evenimentele din viata ta. Facand asta, intri intr-o relatie intima cu simbolistica vietii tale si esti capabil sa identifici in ce fel simbolistica are legatura cu unele sentimente interne pe care le ai. De exemplu, daca te simti infinit si o parte din toate vietatile si vezi o pasare zburand, acea pasare zboara in inima ta. O poti simti. Fiecare miscare subtila din aripi are un impact asupra ta. Tu devii pasarea si pasarea devine tu.
Odata ce sentimentul acesta de a fi mai mare ca viata s-a instalat in inima ta, nesiguranta ta se topeste. Amandoua aspectele merg mana in mana fiind interconectate. La inceput iti va fi greu sa te imaginezi mai mare decat viata pentru ca am fost crescuti sa ii dam voie lumii sa ne duca de nas. Copiii nostri sunt invatati ca sunt victimele sortii. In orice caz, cu cat iti extinzi mai mult sentimentul infinit in interiorul tau, cu atat mai mult te indepartezi de destin. Apoi simtindu-te infinit, lumea se micsoreaza si iti poti domina viata.
Acum douazeci de ani un prieten mi-a dat un cadou, un mic glob pamantesc intr-un cub de onix. L-am purtat un timp cu mine oriunde mergeam. Nu-l voi uita niciodata. Ma ajuta sa-mi amintesc ca lumea este de fapt foarte mica si ca viata este pe acea lume mica. Nu era greu sa fi mai mare decat acea imagine. Atunci cand meditezi, vizualizeaza planeta Pamant in palma. Imagineaza-ti oamenii de pe acel mic pamant. Apoi preia imaginea asta in inima ta. Insufla-i viata vizualizand-o orbitand in jurul Soarelui. Peste putin timp lumea si evenimentele ei se vor micsora pana vor ajunge la marimea lor reala, iar tu te vei extinde sa umpli infinitatea care esti tu cu adevarat.
Intr-un final vei ajunge la punctul in care vei stii ca totul este in miscare si ca tu esti perfect, chiar daca s-ar putea sa ai imperfectiuni. Vei intelege ca fiind mereu conectat la miscarea vietii, vei fi mereu la locul potrivit in momentul potrivit. Calitatea vietii iti este garantata prin simplul fapt ca poti accepta lucrurile pe masura ce vin si ca te simti in control. Asa ca viata va manifesta acel control natural si fara efort.
Pentru ultimul punct din abundenta in sentimente, hai sa ne uitam pentru un moment la sentimentul de a tine la ceva si la a-i da drumul. Prin asta vom intra probabil pe taramul metafizicii pure, dar este vital sa intelegi mai ales din moment ce devii din ce in ce mai sofisticat in felul in care iti manevrezi constiinta ca sa materializezi lucrurile pe care le vrei.
In Forta am scris ca daca cineva iti cere ceva, ar fi bine sa ii dai. Poate ca ar fi trebuit sa calific afirmatia pentru ca am cauzat ceva confuzie. Conceptul este in felul urmator: daca simti ca faci cu adevarat parte din toate lucrurile si ca viata este in interiorul tau si nu in exteriorul tau, atunci toata abundenta din lume devine a ta prin sentimente, chiar daca s-ar putea sa nu fie toata disponibila pentru tine chiar acum. In felul acesta, fiind in stare sa simti ca tu esti tot si totul este persoana ta, iti permite sa ai o atitudine de posibilitate infinita, asa incat sa poti primi cantitati nelimitate de peste tot, oricand. Ca sa intri in felul acesta de a primi, trebuie sa adopti o atitudine in miscare, care sa nu te lege, in relatie cu lucrurile pe care chiar le ai. Insemnand ca in timp ce ai anumite posesii care iti sunt folositoare si iti plac, daca imprejmuiesti aceste posesii cu sentimentul ca trebuie sa le ai doar tu si sa le pastrezi, te deconectezi de la flux si de la sentimentul nelimitat care spune ca abundenta e pretutindeni si lucrurile vin la tine natural si fara efort.
Ideea de a stii cand sa renunti la ceva si cand sa nu tii cu dintii de un obiect, nu inseamna ca daca renunti la ceva, vei fi in dezechilibru. De exemplu, daca ai doua mii in banca si ai datorii de aceeasi valoare saptamana viitoare si cineva iti cere banii, nu trebuie sa ii dai. Nu e nevoie sa fi in dezechilibru ca sa te afli in flux, pentru ca exact acest dezechilibru te scoate din flux.
Toate lucrurile pe care le ai in posesie sunt de fapt imprumutate de la Forta Divina. Toate vor fi eliberate candva, fie pentru ca mori si nu mai ai nevoie de ele, fie pentru ca le folosesti in intregime sau le dai altcuiva in folosinta. Multe dintre acele lucruri formeaza o parte din nevoile tale si daca le dai drumul, asta ti-ar putea cauza probleme. De exemplu, daca iti admira cineva pantalonii, inseamna ca trebuie sa-i oferi chiar atunci si sa mergi acasa in chiloti? Nu, asta s-ar putea sa-ti provoace un dezechilibru. Dar daca ai in dulap 60 de perechi de pantaloni si iti cere cineva o pereche, da-i o pereche. Pentru ca in acel moment, acea pereche de pantaloni nu intra in categoria nevoilor imediate. Si avand atitudinea de a nu tine strans de un lucru, poti elibera acel obiect vestimentar ca o parte a afirmatiei care spune ca abundenta Fortei Divine iti va face rost de o alta pereche daca vei avea vreodata nevoie.
Ideea e sa fi atent sa nu transpui in ceea ce ai un sentiment care sa emane afirmatia limitata ca: "Asta e tot ce am si ar fi bine sa tin de lucrul acesta ca de o moarte oribila." Pentru ca altii simt asta si e greu sa te astepti sa-ti elibereze in mod voit bogatia pentru tine, daca tu nu ai aceeasi atitudine. Daca vezi rezerva ca fiind infinita, atunci sentimentele tale sunt echilibrate, pentru ca stii ca mereu te va astepta mai mult. In acest fel prin a primi si a oferi, esti liber. Poti primi fara sentimente si poti oferi in acelasi fel.
Ce inseamna abundenta spirituala? Nu poate insemna doar sa pui la posta un cec pentru etiopieni. E mai mult decat atat. Este acel punct de constiinta matura prin care vezi in toate lucrurile valoare si merit. Exista un firicel spiritual de energie care defineste toate lucrurile si pentru ca trece prin realitate, firicelul formeaza baza realitatii si ii ofera valoare. Reusind sa te aliniezi acestei intelegeri si sa o traiesti, sa ai incredere in ea, este in opinia mea abundenta spirituala.
Ca sa iti imbunatatesti constiinta si sa exersezi sentimentul de abundenta fluctuanta, incearca - macar pentru un moment - sa nu spui "multumesc" atunci cand oamenii iti dau lucruri. Doar ia acel lucru si accepta-l, asa cum si-ar lua tigrul pranzul in jungla, fara sa spuna "daca doriti si nu va suparati". Ideea e sa vezi lucrurile venind si plecand ca pe ceva normal si nesentimental. Te astepti la asta. Si atunci cand oferi din propria ta persoana sau din posesiile tale, va trebui sa nu te astepti la ceva in schimb. Doar da si treci mai departe.
In felul acesta se formeaza un echilibru atat in faptul ca primesti cat si in faptul ca dai. Cu cat creezi mai putina rezistenta, cu atat exista mai mult flux. Acesta este bineinteles cheia vietii. Renuntand la rezistenta, ti se va parea la inceput ca esti mai vulnerabil dar totusi intr-un final acea lipsa de rezistenta te va pune in flux. In felul acesta, netinand la nimic, primesti totul.
Cam atat despre gandire si simtire. Hai sa ne indreptam atentia unei actiuni fara de care constiinta ta va ramane ca doi scheleti facand dragoste intr-o cutie metalica de biscuiti - numai zgomot si vant si nici o esenta.
"Inspre piata." Hai sa ne urcam pe afacerile omenirii si sa ne declaram inclusi!
Prima pagina
Aspectele fizice de baza ale abundentei sunt activitatile tale pe piata vietii. Legea Universala nu-ti poate trimite un cec din nori. La un moment dat va trebui sa intri pe piata sa gasesti alti oameni, sa le satisfaci nevoile intr-un fel si sa-i convingi sa-ti transfere un mic simbol in contul tau bancar. Asta e metoda recunoscuta.
Pe masura ce incepi sa te deschizi unor noi posibilitati si sa te extinzi, va trebui sa ajungi "acolo" si sa descoperi ce se intampla cu adevarat in lume. Nu are rost sa-ti ridici energia si carduri de oameni sa fie atrase de tine, daca nu ceva sa le vinzi atunci cand apar.
In termeni de baza asta inseamna ca trebuie sa ai un talent, sa stii sa faci ceva sau sa ai un produs. Nu este nimic altceva pe lume care sa fie dorit de oameni. Dintre aceste trei titluri vaste, un talent mi se pare a fi cel mai putin atractiv. Problema este ca trebuie sa fi in picioare in fiecare zi si sa faci tu personal ceva. Asta poate cere timp si intr-un final timpul poate limita cat poti castiga in total oferind acel talent. In orice caz, un talent are si o parte buna, mai ales intr-o lume in care toti sunt in mare parte nefolositori in ceea ce fac. Daca talentul tau e oferit cu excelenta si grija, daca acea excelenta este inteleasa si apreciata de oameni, atunci iti va fi imposibil sa mori de foame. Pentru ca actuala competitie tarandu-se in mediocritate, iti permite sa iesi in evidenta fata de rest fara a face un efort real. Si atata timp cat ajungi la rezultatul dorit si investesti in a-i informa pe oameni cine esti si ce faci, viitorul tau e tinut intr-o garantie puternica asa cum e fierul.
Din nou ne intoarcem la momentul in care trebuie sa investesti in tine. Motivul pentru care majoritatea oamenilor e atat de patetica, este pentru ca nu isi fac timp sa-si dezvolte si sa-si rafineze talentul. E asa o graba mare sa reusesti in viata, sa iti aduni tot echipamentul pentru un stil de viata luxos, incat oamenii se trezesc dintr-o data pe piata si incearca sa se comercializeze inainte sa aiba o experienta adevarata si in timp ce stiu putin despre domeniul ales.
Facand asta se condamna la o lupta perpetua pentru ca eforturile lor sunt inglodate in acceasi mediocritate oferita de ceilalti. Eu cred ca sistemul european in care oamenii studiau sapte ani pentru a deveni maestrii mestesugari are meritele sale, pentru ca desi individul traia la un nivel subzistential in timpul acela, iesea din acea experienta cu mandrie si cu un talent adevarat. Acel talent era onorat si recunoscut de societate ca fiind special.
E important sa tii minte ca mereu va supravietui calitatea. Daca poti face o treaba buna, nu ai doar placerea sa stii ca esti al naibii de bun in ceea ce faci, ci vei avea in final si o nisa pe piata de unde nu vei putea fi mutat niciodata.
Ca sa devii special va trebui sa te intorci si sa te misti impotriva mareei. Masele de oameni, drogate de apatie, avand o existenta care le plafoneaza mintea si goliti de spirit, cer mereu atatare si multumire pe loc. Astfel pe masura ce copiii lor devin adolescenti, e natural ca acei copii sa reactioneze in acelasi fel, pasandu-le prea putin de excelenta si de traiul pe termen lung in locul dietei neinteresante de schimburi instante fara substanta durabila. Si de ce i-ar pasa cuiva? Daca nu functioneaza si pentru ei, atunci un anonim il va repara daca lucrurile merg prea prost.
In China antica talentele erau venerate si desi gradinarul se afla sub imparat pe scara sociala, reusea prin abilitatea sa sa-si compenseze lipsul si isi atingea telul in viata. Din vechea filozofie taoista, s-a format in Japonia Zen, prin care reiese actiune sau ordine din conexiunea persoanei cu fluxul lucrurilor. Un set de circumstante sau chiar un talent are in interiorul lui o perfectiune si produsul final al acestei perfectiuni este onorat pentru ca asista la echilibrul universal al lucrurilor. Astfel un maestru olar Zen este venerat pentru ca el creaza frumusete. Si deoarece acea frumusete este perfecta, ajuta oamenii sa vada Forta Divina in toate lucrurile. Asa ca munca lui este eterna si dumnezeiasca - are spirit si inteles. Are o valoare pe care o recunoaste toata lumea, pentru ca in forma si in calitatea oalelor lui este inclusa o dovada palpabila a imortalitatii si a infinitatii tuturor lucrurilor.
Dar pentru majoritatea oamenilor impregnarea fiecarei actiuni cu excelenta este doar un concept intelectual. Acea excelenta este insusita doar in timp. Cei mai multi nu vor investi timpul si efortul necesar, pentru ca nu vad ca produsul talentului lor are un merit intrinsec, care trece peste pragul la care poate fi vandut. Exista o divinitate spirituala care trece in mod natural prin afacerile omenirii, dar este vizibila doar daca actiunile sunt intreprinse si facute cu acea divinitate in minte.
Daca oferi un talent pe piata vietii si acel talent e fara viata si are lipsuri, atunci in timp ce iti exerciti talentul in fiecare zi, toata energia ta preia aceeasi plictiseala ritmica. Treptat acea plictiseala te forteaza sa cauti in alta parte si vei cioparti si vei schimba mereu, neajungand niciodata la talentul desavarsit in orice ai face. Prin urmare e mai bine sa instalezi o viziune spirituala in munca ta si sa ai grija ca actiunile tale sa aiba o calitate care sa permita atat o crestere spirituala cat si un schimb financiar. In acest fel actiunile tale devin sfinte si au un sens. Cat de mult dureaza un lucru e irelevant, atata timp cat este sustinut un echilibru de ansamblu. Este dificil pentru oameni sa vada ceva special in ceva care in cea mai mare parte pare intristator si monoton. Dar totusi, Forta Divina nu exista si in oameni? Si daca este asa, unde este dovada Fortei Divine daca nu in activitatile si in produsele oamenilor?
Daca nu ai un talent sau un dar mestesugaresc, atunci probabil ca poti sa-ti oferi cunostintele. Traim in era informatica. Sunt miliarde de oameni care vor neaparat sa stie cum se face. Asa ca daca stii cum se face sau unde e sau ce sa faci cu ceva cand il primesti, poti impartasi si celorlalti acea informatie.
Partea frumoasa a cunostintelor este ca pot fi impartite in multe feluri. Multe din aceste feluri nu te includ si pe tine dupa perioada initiala de productie, mai ales acum cand suntem atat de sofisticati in metodele de distributie si receptie. Cunostintele pot fi impartite in sute de feluri: TV, casete audio, carti, manuale, dischete, CD-uri, microfilme, seminarii si bineinteles vorbirea directa. Cunostintele sunt incredibil de valoroase. Totusi multa lume uita de lucrul acesta pentru ca nu-si pot imagina cum i-ar putea plati altii pentru o forma mentala. Dar cunostintele sunt un produs brut si pot fi vandute. "Stiu cum sa fac asta, plateste-mi si-ti arat." "Stiu unde se gaseste ultima franzela din New York, da-mi o mie si-ti spun."
Daca nu ai informatii pe care sa le vrea cineva, atunci esti fortat sa investesti in metode de a face rost. Unii oameni cred in puterea covarsitoare a sistemului educational si cred ca fara o diploma de facultate nu ai nici o sansa sa reusesti in viata. Problema e in cea mai mare parte ca de ceea ce se preda in facultate nu are nimeni nevoie. In plus toti au fost invatati acelasi lucru, asa ca toata lumea stie. Inteleg cum o diploma de facultate ar fi buna daca ai vrea sa-i ajuti pe altii sa ia o diploma de care nu au nevoie. Si inteleg cum ar putea fi de folos o diploma universitara daca ai vrea sa faci operatii pe creier si chestii de genul acesta. Dar probabil ca jumatate dintre toate diplomele care sunt impartite, nu-ti vor face rost de un serviciu intr-un fast-food sa faci hamburgeri. Asa ca trebuie sa te hotarasti daca vrei sa te incurci pierzand intre trei si cinci ani, invatand ceva ce nu va fi cumparat de nimeni.
Odata am intalnit un om caruia i s-a oferit o subventie pentru a studia o specie de gandac din America de Sud. L-am intrebat ce spera sa descopere, pentru ca am crezut ca cererea pentru acest tip de munca nu este atat de importanta. Mi-a spus ca face cercetarea de dragul cercetarii si nimic mai mult. I-am spus ca daca a fost atat de destept sa convinga un grup de idioti sa-i ofere o subventie ca sa studieze un gandac cretin, atunci e destul de destept sa faca o gramada de bani si in alt fel. Asa ca ce sens avea chestia aia cu gandacul? Intr-un final am inteles. Motivul pentru care acest om studia un gandac pe care nu-l vrea nimeni, era ca astfel putea evita sa intre pe piata vietii pentru inca cativa ani. Gandacul incepuse sa aiba sens, nu pentru ca i-ar fi pasat cuiva cu adevarat ce dracu' facea sau nu facea gandacul, ci pentru ca el avea nevoie de gandac. Nici nu e de mirare ca a plecat si s-a urcat intr-un palmier undeva si a numarat gandaci pana cand s-au terminat banii gratuiti. Dar ce pierdere.
Bineinteles ca nu trebuie sa ai o diploma ca sa fi bogat. Trebuie doar sa ai idei. Poate ca avand o diploma te va trage inapoi pentru ca te introduce in cercul oamenilor tic-tac si probabil iti impiedica mintea creatoare. Dar ideea e ca multi milionari au cateva calificari educationale de vreun fel. In orice caz ei au si cunostiinte. Diferenta e ca ei au cunostinte care pot fi vandute spre deosebire de ceilalti care au "cunostintele obisnuite" ale oamenilor tic-tac, care nu valoreaza mult, daca or valora ceva.
Treaba cu cunostintele este ca daca le poti vinde intr-un format educational sau informativ, le poti folosi sa te aseze intr-o situatie din care scoti profit sau poti vinde produsul final. De exemplu, facandu-ti timp sa te informezi despre diferitele conditii ale pietei, vei descoperi diferente de preturi care exista din loc in loc. Acea informatie este valoroasa pentru ca te poti ocupa cu mutarea produselor acolo unde au oamenii nevoie de ea, la preturi pe care pot sa le plateasca. Conteaza mereu sa stii tu ceva ce ceilalti nu stiu sau pe cine cunosti.
Alt lucru surprinzator la cunostinte este ca nu trebuie sa vi neaparat cu o idee care sa zguduie pamantul ca sa intri in afacerile cu cunostinte. Trebuie sa revizuiesti ce se stie deja si apoi sa vii cu un pachet nou de conceptii proaspete si oamenii vor raspunde. De fapt atunci cand vinzi cunostinte nu vrei sa te indepartezi prea mult de ce fac ceilalti, pentru ca daca te indepartezi prea mult, oamenii nu vor intelege ce dracu' vrei sa le vinzi.
Daca nu ai cunostinte de oferit, probabil ca ai stofa de negustor. Atunci produsele sunt cale pe care trebuie sa mergi. Bineinteles ca distractia in a vinde produse este ca nu exista o limita la cat de mult poti vinde. Odata ce ai un produs de success pe piata, il produci mereu si mereu si il vinzi la din ce in ce mai multi oameni. Parte buna aici este ca nu esti platit in functie de cat muncesti, ci castigi prin diferenta dintre pretul de productie si cel la care il vinzi. Si astfel intri intr-o energie pentru care nu exista limite.
Trucul vinderii si al cumpararii produselor este ca trebuie sa alegi ceva de care esti interesat. Alege lucruri pe care le iubesti cu adevarat, pentru ca daca ajungi sa vinzi ceva care nu te intereseaza, mai devreme sau mai tarziu motivatia ta incepe sa scada. Negativismul si lupta de pe piata va incepe sa te demoralizeze si intr-un final nu vei vinde destul ca sa-ti asiguri un trai decent. Totul va merge pe o spirala gen "nasol si din ce in ce mai nasol".
Asa ca daca vinzi capace din plastic de toaleta care au melodia din Podul de peste raul Kwai, cand se aseaza clientul trebuie sa iubesti melodia. Imediat ce auzi fluieratul "Colonelului Bogey Martie", toata aura ta trebuie sa straluceasca de veneratie si inspiratie asa incat sa mergi prin magazinul de prezentare ca Tinkerbell. Altfel capacele vor deveni sacaitoare si vanzarea lor va fi doar o modalitate de a-ti sustine existenta si monotonia aceasta iti va putrezi creierul.
Bineinteles poate ca domeniul tau nu este in capacele de toaleta, dar asta e irelevant. Cineva va face asta si o va face bine. Hai sa iti povestesc despre un anume domn englez numit Thomas Crapper. Batranul Tom a trait candva in secolul trecut. Prin 1850 Dl. Crapper producea si distribuia vase de toaleta (cunoscute sub numele de "water closet" in zilele acelea), ceea ce a devenit o moda in Anglia victoriana. In plus, versiunea prescurtata a numelui de familie a lui Tom a devenit jargon in acesta moda a vaselor de toaleta. Thomas Crapper si-a stantat numele pe o industrie care atunci se dezvolta si asa fel incat produsul si numele sau au devenit de baza. Cu o suta de ani mai tarziu compania care-i poarta numele activeaza inca in acest domeniu, oferind o gama de produse de toaleta si serveste clienti din toata lumea. Fiecare sac isi gaseste peticul. Trebuie doar sa-ti gasesti o nisa, sa pui un pic de clasa in eforturile tale si esti gata de drum.
Iubindu-ti produsul, investesti o parte din tine in fiecare produs pe care-l oferi. Acesta preia o viata proprie pe care "tu" ai format-o. Cand lumea cumpara produsul, cumpara o parte din tine. Ca si cand atunci cand iau produsul cu ei, iau un moment sau un sentiment la care tin. Te-ai intrebat vreodata de ce se vand atat de bine suvenirurile de vacanta chiar daca sunt atat de ieftine si de proasta calitate? Pentru ca clientul insufla suvenirului amintiri si sentimentele unei perioade fericite. Asa ca in loc sa fie un taur grotesc care sta intr-o scrumiera, devine simbolul zilelor pozitive, fara griji - o idila de vacanta probabil. Poti sa preiei metoda taurului din plastic pentru orice fel de produs pe care il ai si trebuie doar sa te proiectezi mental in el. Poate fi un fel de meditatie constienta sau o energie inconstienta pe care o dai produsului tau pentru ca il iubesti si ai grija de el.
Cunosc un tip slinos cu o reputatie dubioasa care are in California un magazin de mancare sanatoasa. Daca te simti bine atunci cand intri in magazinul lui, atunci el nu e acolo. Dar in afara de asta, am invatat doua lucruri foarte interesante despre comert de la el. In plus, intalnindu-l pe acest om, mi-am adus aminte de un lucru important in viata - si anume, chiar daca cineva este revoltator in proportie de doua-treimi din patru-cincimi, toata lumea are o trasatura care compenseaza si de la care putem invata ceva. Daca nu e vorba de asta, acesti oameni iti vor da o lectie care te ajuta sa recunosti si sa-ti amintesti de tipurile de energie care te fac sa vomiti!
In orice caz e interesant ca muzica din magazinul lui e mai mult clasica decat moderna New Age si este difuzata foarte, foarte tare. Asta iti atrage atentia de cum intri pentru ca multe magazine New Age au acea muzica alcalina, zdranganitoare, care suna ca trei caini care se pita intr-o cutie de metal. In schim muzica lui it atrage atenti si poate sa te atate, chemandu-te sa actionezi, ceea ce ajuta la vanzari. Ai multe, de multe ori am observat ca se plimba prin magazin si atinge fiecare produs de pe raft. Atingea si le intorcea in special pe acelea care erau la reducere sau de care nu mai putea scapa. Mi-a explicat ca la cateva zile dupa ce atingea produsul si avea grija de al, il vindea invariabil. Injectandu-le produselor tale energia ta, le schimbi.
Cu ani in urma mergand in vestul Statelor Unite, am gasit un magazin care vindea ornamente casnice - figurine din portelan, sticla colorata, potpourri, chestii de genul acesta. Era interesant ca magazinul era foarte bine prezentat. Avea o atmosfera atat de magica, incat toata lumea vroia sa intre si doar sa se uite. Asa ca proprietarul ii taxa pe oameni la intrarea in magazin.
Ce idee interesanta si foarte metafizica! Daca iei sa spunem un dolar de la toti cei care intra in magazinul tau, nu vei mai avea sentimente de frica daca iti vinzi sau nu produsele, pentru ca castigi 30.000$ pe luna fara sa vinzi nimic. De fapt toate lucrurile pe care le ai in magazin pot fi distruse; de ce te-ar interesa? Odata ce nu ti-e frica daca vinzi sau nu, te detasezi. Pe masura ce-ti detasezi sentimentele, se creaza un vacuum de sentimente in jurul tau care ii atrage pe oameni in mod natural. Si pentru ca nu esti implicat mental in actiunea de a vinde sau de a nu vinde, clientul este mult mai relaxat. Poate sa savureze magia magazinului tau fara sa fie presat. In felul acesta clientul este captivat de energia locului si cumpara de fapt de doua ori mai mult, fie ca vrea sau nu produsul. Asa ca vinzi magia, nu produsul.
M-am dus de multe ori in magazinul acela, in special ca sa inteleg sistemul. Am observat ca multi dintre clienti erau in vacanta. Plateau taxa de intrare si mergeau inauntru, neavand un scop anume in minte. Facand asta intrau intr-un fel de euforie meditativa, creata de parfum, de muzica si de atmosfera de basm a locului. Produsele oferite erau incredibil de neobisnuite. Cu siguranta nu erau genul de lucruri care atunci cand te trezesti dimineata spui: "Avem nevoie de un ou de portelan cu doua picioare, altfel nu mai merge viata." Si totusi asta se intampla, ieseau din magazin tarand un ou de ceramica de 600$ in Detroit acasa, nestiind de ce l-au luat. Si sotul spune: "La ce dracu' folosim oul asta?" Raspuns: "Nu stiu. A fost de vina magia locului care m-a invaluit. Am vrut sa iau acasa un pic din ea. Asa ca am cumparat oul asta." Si batranul da din umeri si se gandeste "Ne-au ciupit de fund!"
Nu l-am cunoscut pe proprietarul magazinului dar stiam doua lucruri despre el. In primul rand era un maestru in arta subtila de a vinde sfaraitul fripturii si nu friptura in sine. In al doilea rand era un expert in domeniul sau. Isi cunostea produsul.
Trebuie retinut ca atunci cand vinzi ceva, trebuie sa creezi si atmosfera si bucurie in jurul produselor tale, trebuie sa stii ce vinzi. Si trebuie sa cunosti afacerea. E vital sa investesti in a deveni un expert in domeniul produsului ales. Oamenii au nevoie de informatii ca sa ia decizia de a cumpara si cu cat oferi mai multe informatii, mai ales daca poti oferi informatile intr-un mod impartial, cu atat mai multi oameni vor fi receptivi. Se dezvolta incredere si se vor intoarce mereu.
Retine ca in calitate de comerciant vanzand un produs bun sau un fel de serviciu special, vei fi mereu putin dispretuit si nu vei fi de incredere. Asta pentru ca mereu comerciantii au fost priviti ca smecheri profitori. Daca te gandesti bine, te-ai putea descurca fara majoritatea talentelor si ai trai in siguranta si fara majoritatea cunostintelor, daca ai fi nevoit, dar oamenii nu se vor descurca niciodata fara produse. Trei saptamani fara gaz, bere, becuri sau orice altceva si totul s-ar dezbina rapid. Eu cred ca viata comerciantului este onorabila. Vad bunatate in a lucra pentru a face rost omenirii de produsele necesare.
Faptul ca vanzatorii si comerciantii sunt subestimati este o reminescenta din timpuri stravechi. Aristocratii erau de parere ca se injosesc daca comercializeaza ceva sau daca muncesc. Cercul intelectualilor si clericii erau fericiti sa analizeze doar framantarile mintii, asa ca doar comerciantii erau cei care faceau rost oamenilor de diferite lucruri. Antreprenorii erau considerati a fi proscrisii societatii si doar unul a urcat pe scara sociala din taranime, care era cea mai joasa clasa sociala. Intr-un final aristocratia a ramas fara bani, iar clericii se sustineau prin manevrarea oamenilor asa ca aveau putina nevoie sau chiar deloc de a produce ceva anume. Intr-o zi si-au dat toti seama ca cei care conduceau lumea erau comerciantii.
Asta le-a adus putin respect dar multa libertate pentru ca acum aveau puterea si influenta sa iasa din manipularile si restrictile vietii. Imi plac comerciantii, in special cei care stiu ce fac - cei care te servesc prin faptul ca sunt experti in domeniul lor. Prin simplul fapt ca se implica in unele aspecte ale vietii care pe mine nu ma intereseaza, imi permite sa ma concentrez asupra lucrurilor care ma intereseaza de fapt.
Magazinele de piese pe mine ma fac sa vomit. E ceva legat de cutiutele acelea verzi si de bucatelele acelea unsuroase de hartie care ma impiedica sa ma concentrez. Probabil este de vina lipsa mea de dexteritate pentru ca aptitudinile mele mecanice sunt ca cele ale unei molusti. Niciodata nu stiu ce sa caut intr-un magazin de genul acela si asta imi creaza un sentiment de neajutorare. Intri si spui: "Auzi, am nevoie de chestia asta ca sa-mi montez un nimic in baie." Si asistentul iti spune: "Bine, il vrei pe asta semiretractabil multifunctional cu ax si ata inversa sau pe cel cu ata in dreapta si." si te baga in ceata. Nu te bucuri atunci cand gasesti pe cineva care lucreaza in magazin si care stie tot despre nimicuri si axuri si-ti spune ce ai nevoie sa stii si te ajuta sa faci cea mai buna alegere? Te simti sustinut. Faptul ca nu te pricepi la lucrurile care merg manual, ca ai nevoie de pregatiri serioase doar ca sa bati un cui in perete, te face sa-ti iesi din minti si te imaginezi a fi unul dintre cei care au construit piramidele cu ani in urma.
Mersul banilor - Conceptul 10
"Ca sa servesti cu success oamenii, trebuie sa ajungi psihologic sub ei, adica atunci cand ii servesti trebuie sa-ti subjugi ego-ul nevoilor acestora (macar pana iei banii)."
Trucul este bineinteles - fie ca vinzi un talent, cunostinte, un produs sau chiar o combinatie a acestor trei - calitatea si serviciul. Este putin de spus despre calitate dar nu uita sa o incluzi - si chiar foarte multa. Oamenii o cumpara din nou si din nou.
Uite trucul serviciului. E subtil dar daca-l inveti si-l inveti bine, iti va sta alaturi pentru multi ani profitabili de acum incolo. In primul rand oamenii habar n-au despre cum sa serveasca pentru ca acum nu mai este la moda sa fi servitor. Toata lumea vrea sa-si exercite personalitatea si independenta. Asa ca intri intr-un restaurant si vine ospatara si in loc sa se concentreze pe fiecare dorinta si moft al tau, incepe sa-ti povesteasca despre ea: "Buna, sunt Maisy. Tre' sa-ti spun ca tocmai am terminat un curs de meditatie transcendentala. Si sa-ti spun cat de mult m-a ajutat cu sindromul meu premenstrual (SPM). Orgasmele mele au intrat in sfarsit in normal. Si in plus intr-o saptamana sau doua voi pleca cu prietenul meu in Maui. Ai fost vreodata in Maui?" Iar tu stai si te intrebi: "Ce sunt aici, un perete, un psiholog sau o nenorocita de brosura de vacanta? Am venit pentru doua oua ochiuri si o bucata de paine prajita. Ce-i cu prostiile astea cu SPM si orgasmele din Maui?"
Ideea e ca trebuie sa te asezi psihologic sub un om ca sa poti sa-l servesti. Asta nu inseamna ca insemni mai putin decat cei pe care-i servesti; inseamna doar ca in timp ce-i servesti trebuie sa-ti subjugi ego-ul si personalitatea nevoilor clientilor. Asta e complicat pentru cei mai multi oameni pentru ca simt nevoia sa se simta deasupra clientului sau cel putin la egalitate cu acesta.
Dar cine este deasupra sau dedesupt, cine este mai bogat si mai destept este irelevant in tranzactia asta. Pozitionandu-te dedesupt, pastrand tacerea si concentrandu-te asupra nevoilor clientilor, oferi o parte din tine. Clientul simte acel transfer de energie si e receptiv. Insusirea artei de a servi este unul dintre cele mai mari trucuri de a face bani in viata. Iti subjugi anxietatea, mahnirea si nevoile tale in favoarea clientului - cel putin pana inchei afacerea. In a servi exista placerea de a face lucrurile bine. Inveti umilinta si faci o groaza de bani.
Ma aflam intr-un hotel de lux din Washington D.C. asteptand sa tin un seminar. I-am comandat unui chelner un Perrier si dintr-o data ma intreaba: "Care e secretul in a face bacsis? Uneori ma descurc chiar bine iar alteori dau gres." I-am spus tipului despre subjugarea ego-ului. A inteles dar nu pe deplin. Asa ca m-a rugat sa-i dau un exemplu. I-am spus: "Imagineaza-ti ca intra in bar un barbat impreuna cu sotia lui. De ce vin aici? In primul si in primul rand viata ii sperie pe oameni. Multi trec mereu prin diferite stari de teroare grozava. Clientul tau intra in barul acesta linistit si elegant ca sa scape de acea teroare. Are nevoie sa se detaseze, sa se relaxeze, sa aiba o clipa de stabilitate, linistita in care sa se reimprospateze inainte de a intra din nou in batalie.
De cum intra, apropie-te de el imediat. Nu-i spune nimic altceva in afara de: "Buna dimineata domnule! Cum va pot fi de folos?" Cand iti comanda, asculta. Vorbeste numai despre nevoile lui si numai daca te intreaba, despre tine. Sa spunem ca vreo o votca si o apa tonica, intreaba-l: "Doriti si niste gheata, domnule? Poate un pic de lamaie, un servetel in plus, un castron cu nuci? Ce pot face pentru dumneavoastra? Sa va aduc o perna in plus? Ati dori ziarul de dimineata? Ce ar dori doamna dumneavoastra? Suc de rosii, de portocale, o lista cu coafoarele din zona? Pot sa va plimb canarul pana stati dumneavoastra aici?" Cu alte cuvinte ospatarul trebuie sa aiba putere de concentrare, subjugare si serviabilitate completa, fara limite. Nimic nu e o problema. Clientul are dreptate intotdeauna, chiar si atunci cand greseste. Nu exista o limita la ce poti face ca sa servesti, atata timp cat acea persoana este in barul tau si in grija ta."
Tanarul a inteles mesajul si eu am plecat sa-mi tin seminarul. Patru ore mai tarziu m-am intors. Acelasi chelner a venit la mine radiand de fericire. "Fantastic!" imi spune. "Am facut cum ai spus. M-am concentrat sa cobor sub clientii mei. Nu-mi vine sa cred! Pana acum recordul pentru patru ore era un bacsis de 42$. Acum am facut 162$. Numai un om mi-a dat 40$!"
A servi e onorabil. Dar este in acelasi timp o smecherie. Exista metoda dificila in viata, atunci cand te simti nesigur pe tine si proiectezi o cautare de afectiune si aprobare in oameni. Si mai e o metoda usoara. Te simti bine in pielea ta. Poti servi in liniste fara ca asta sa iti afecteze propria imagine. Esti mandru sa servesti si sa faci treaba buna. Nu ai nevoie de acceptare pentru ca ti-ai oferit dinainte aceasta acceptare in liniste. Nu vrei nimic pentru tine. Si nevrand altceva decat sa-ti servesti clientul, primesti tot si chiar mai mult. Viata e simpla. In mare trebuie sa mergi in partea opusa fata de idiotul obisnuit. Nimic mai mult.
Cu ani in urma am avut un partener pe nume David. Lucram pentru mai multe firme in industria de imbracaminte. Treaba noastra era sa trecem pe la fabrici si sa cumparam haine putin ciupite sai gresit croite, accesorii care au iesit din productie si asa mai departe. Ideea era sa-i dai fabricii cat mai putin posibil pentru lucruri, asa incat indiferent de cat de oribile erau hainele sa poti sa scoti un profit macar din unele si apoi sa arunci restul gunoiului cu inima impacata.
Am intrat intr-o zi in biroul unui tip si am inceput sa discut despre afacere. In timp ce faceam asta, David care era un om solid - peste 90 de kg - s-a asezat pe podea in fata biroului. Am incercat sa nu-l iau in seama dar imaginea gigantica a lui David zacand acolo ca Moby Dick, era greu de ignorat. Cateva minute mai tarziu m-am asezat langa el pe covor. Parea un lucru corect. Am negociat amandoi de la nivelul zero, mai mult sau mai putin de sub biroul proprietarului. Am incheiat afacerea si ne-am carat in parcare. Cand am ajuns acolo, l-am intrebat pe David ce dracu' se intampla si mi-a explicat ca arta subtila a negocierii este sa ajungi sub vanzator si sa-ti menti o pozitie neamenintatoare. Nu te poti rafui cu doi nebuni care-ti stau pe covor. Ironia a fost ca in ziua aceea am facut o afacere a dracu' de buna. Fabrica avea un stativ plin de blugi cu tivul cusut stramb. Tivul exterior incepea din talie si se curba treptat in jurul genunchiului ca sa ajunga un fel de tiv interior aditional, ceea ce sfida orice explicatie logica. Am cumparat lotul, am taiat cracii inferiori stanjenitori si am vandut ca produs finit pantaloni scurti. Bingo! Mintea crativa nu are limita.
Prima pagina
In timp ce te gandesti la ce vei vinde, cred ca ar trebui sa discutam putin despre originalitate pentru ca asta este reteta ta de a face bani usor. Foarte putine lucruri sunt originale dar daca oamenii gasesc ceva cu adevarat neobisnuit - atata timp cat functioneaza bine - se strang in turme ca sa participe si ei. Uita-te la Disneyland. Sunt parcuri peste tot in lume dar Disneyland iese in evidenta. Oamenii calatoresc mii de mile doar ca sa petreaca si ei cateva ore acolo.
Am observat ca multe lucruri nu sunt facute pentru a-l multumi pe utilizator. De multe ori am impresia ca nevoile oamenilor sunt irelevante pentru decizile de design ale constructorului. De exemplu, de cate ori ai vazut un robinet de apa pe care sa poti sa-l manevrezi cu piciorul? Robinetele noastre pun la indoiala faptul ca nu vrei sa iesi din baia fierbinte ca sa ajungi in partea cealalta si sa inchizi robinetul. Si totusi, aproape fiecare baie din lume are un robinet mic care-i ciudat de manevrat si e departe rau. E destul de greu sa inchizi robinetul cu mainile pline de sapun dar cu picioarele, nici sa nu te gandesti la asta. Si unui contorsionist i-ar fi greu. Primul tip care va inventa un robinet care poate fi inchis cu piciorul, va deveni milionar.
Cand vad lucruri care nu merg prea bine, ma agit. Vad stralucirea banilor facuti usor. In ultimii ani am zburat foarte mult. Echivalentul a 83 de ture in jurul lumii. Am observat ca in companiile aeriene sunt o gramada de lucruri care nu-l cuceresc emotional pe client.
Pe client nu-l intereseaza langa cine zboara atata timp cat ajunge unde vrea. Problema e ca in ziua de astazi multe companii aeriene ii zguduie pe clienti deasupra oceanului sau ii inghesuie in sala de asteptare. Din punctul de vedere al P.R.-ului asta ii trage inapoi ca un balon de caramida. Cand ma urc intr-un avion uleios si murdar, imi fac imediat griji. Pentru ca mintea mea se intreaba daca functioneaza toate piesele. Un exemplu bun in State sunt cei de la Continental Airlines. Dintr-un motiv pe care nu-l inteleg, dau avionul cu ulei in fiecare zi inainte da a incepe lucrul. Avand in exterior atat de mult ulei, ma intreb daca a mai ramas ceva in motor. Cat ar costa sa spele avioanele acelea o data pe saptamana? Nu mult. Cati clienti pierd companiile din cauza ca oamenilor nu le place sa calatoreasca intr-o punga de gunoi?
Un alt lucru pe care l-am observat la Continental Airlines este ca au imprimat pe argintarie cuvantul CACA. Cu siguranta ca logo-ul inseamna ceva logic cum ar fi "Continental Airlines Catering Administration" sau ceva de genul acesta. In orice caz cuvantul caca inseamna pentru majoritatea oamenilor "cacat". Mi-ar placea sa-l cunosc pe geniul de la Continental care primeste 100.000$ ca sa imprime cuvantul caca pe linguri!
In orice caz, dupa ce te-ai asezat confortabil in locul tau, urmatoarea reprezentatie este numarul de siguranta al stewardesei. Imaginea acelei tinere doamne fluturand cartonasul plastificat ma nelinisteste enorm. Stii ca isi da silinta dar atunci cand isi indreapta aratatorul catre usile si iesirile de siguranta, te uiti la pasagerul de 130 de kg care abia incape pe culoar si stii ca nu vei ajunge la ele. Apoi incepe cu vesta galbena de salvare care te ajuta sa-ti amintesti de posibilitatile nenorocite. Dar linisteste-te, exista un fluier la vesta, ti se va spune. Asa ca daca orbecai prin intuneric la 1.000 km departare de Fiji, poti macar sa fluieri un cantecel vesel ca sa iti revii.
In timp ce stewardesa isi continua pantomima, te uiti din intamplare la picioare si vezi un mic surub care fixeaza scaunul din fata ta de podea. Surubul este de marimea unghiei tale de la degetul mic. Ce te deranjeaza in primul rand la acel surub este in primul rand marimea si in al doilea rand faptul ca o replica exacta a acelui surub isi fixeaza si tie scaunul de podea.
Intre timp tanara doamna din fata isi inchide si-si deschide ceremonios centura de siguranta si normal ca te intrebi ca in cazul in care avionul se va lovi de ceva neobisnuit, ce serviciu ti-ar putea face centura? Data viitoare cand zbori uita-te la surubul acela. Poate faci rost de o hartie si un creion si faci o schita. Cand ajungi acasa vei vedea ca surubul are acceasi dimensiune ca acela care iti tine usa de la frigider si frigiderul tau nu prea are sanse sa se deplaseze cu 700 km/h!
In cazul unei urgente compania aeriana iti spune sa-ti scoti pantofii, sa te apleci si sa-ti apuci gleznele. Logica acestei actiuni ma depaseste complet. Daca tot o sa zbori prin cabina cu un scaun anexat in spate, ultimul lucru pe care-l vrei este sa arati stupid. Am concluzionat ca motivul pentru care vor sa te zguduie cu capul intre genunchi, este ca asta e o pozitie buna din care poti sa-t iei adio de la fundul tau. Cat ar costa sa puna un surub calumea? Cativa centi. Vor face asta? Probabil ca nu.
E greu sa-i spui cuiva: "Fii original!" E ca si cu cantatul: "Fii un cataret cunoscut." Ori poti canta, ori nu. Dar totusi exista modalitati de a-ti concepe prezentarea serviciului sau chiar propria ta prezentare, care sa fie proaspata si neobisnuita asa incat sa capteze atentia oamenilor. De multe ori e mai simplu daca te gandesti la ce si-ar putea dori ceilalti si de a incerca sa faci tot ce poti ca sa le oferi asta. Un pic de clasa este tot ce-ti trebuie.
De exemplu, anumite restaurante orneaza camera cu plante si flori. Nu ma refer la aranjamentele ciudate de ici si colo. Ci acolo unde florile fac parte din atmosfera. Sunt ad literam sute de cosulete care atarna, copaci si asa mai departe care te acopera. N-am vazut un restaurant de falul acesta care sa nu fie aglomerat. Oamenilor le plac plantele si florile. Energia pe care o emana e proaspata si curata si te intinereste, motiv pentru care in primul rand oamenii intra in acel restaurant.
Cateodata originalitatea ta poate face ceva ce toti ceilalti nu ar face. De exemplu, de cate ori ai fost intr-un restaurant unde ospatarii aratau de parca nu s-ar fi spalat de o luna-doua? Te uiti o singura data la personajele acestea si tinuta lor te tensioneaza automat. Uitandu-te la lingura, te gandesti: linge asta si vei muri. Poate originalitatea ta poate fi vizibila prin faptul ca totul din restaurantul tau este mereu impecabil.
Mie imi plac lucrurile care sunt putin bizare. Imi place sa inventez scenarii pe care nu le intelege nimeni. De fapt, folosind imagini bizare este de multe ori un comert bun pentru imaginatia oamenilor pentru ca le este stimulata memoria. Campania publicitara de la berea Heineken, care a fost difuzata in Europa multi ani, a fost declarata cea mai buna. Sloganul spunea: "Heineken improspateaza locurile unde celalalte beri nu ajung." Imaginea este de obicei o scena bizara a unui tip caruia ii iese din cap un buchet de flori. Nimeni nu stie ce inseamna reclamele acelea dar toata lumea le tine minte.
In Canada de vest este o berarie mica, ce produce o bere pe nume Kokanee. In reclamele TV au un caine numit Bere. Cainele apartine unor prieteni de-ai mei. In reclama cainele ia un taxi pana la magazinul de bauturi si apoi traverseaza dealuri si vai ca sa-i duca stapanului, care si-a ridicat un cort in padure, o cutie cu sase beri Kokanee. Imaginea este emotionanta si simpatica. In mai putin de un an Kokanee a ajund dintr-o fabrica de bere obscura, un nume binecunoscut in Canada.
Originalitatea iti permite sa te detasezi de multime. In America cetatenii sunt bombardati cu 600sau mai multe mesaje comerciale pe zi. Ceea ce oferi tu poate fi fantastic, dar cum il pozitionezi in afara si deasupra celorlalte produse? Putina originalitate de la bun inceput iti economiseste averi mai tarziu. E un chin costisitor sa incerci sa impregnezi in mintea publicului un produs insipid.
Am o idee pentru un restaurant in care as amenaja un bazin mare chiar la usa de la intrare. In bazin as baga cativa aligatori. Unii mari cu dinti mari si guri deschise. Apoi as construi un pod peste bazin. Toti clientii mei ar trebui sa treaca podul ca sa ajunga la mese. As face podul putin miscator. Nu prea milt, dar destul ca sa pui oamenii pe ganduri. Apoi as angaja un tip de la zoo ca sa-si dea seama cat de sus poate sari un aligator din cea mai buna incercare. Mi-as ridica podul cu cativa inci mai mult decat ar putea sari cel mai puternic aligator.
Oamenii ar veni in carduri de departe doar ca sa treaca peste bazinul cu aligatori. Cand vor intra, vor intreba: "Nu e periculos?", "Da, am pierdut cativa" as spune "dar restul clientilor care scapa sunt cu adevarat flamanzi cand ajung pe partea cealalta." Cat ar costa sa cumperi cativa aligatori? Cateva mii probabil. Poate ca as putea sa construiesc bazinul in jurul restaurantului. Clientilor le-ar placea sa-si arunce bucatile de paine in bazin si sa vada cum dispar dintr-o singura inghititura.
Subliminal ideea este nemaipomenita. Ce simbol mai bun exista pentru mancare dacat un aligator cu gura deschisa, molfaind ceva la cativa inci distanta de piciorul tau? Oamenii ar veni sa manance acolo chiar daca mancarea ar fi oribila, doar ca sa ia parte la actiune. Se intampla ceva interesant. Ai putea cere cat vrei.
Uneori ai putea sa faci o farsa si sa arunci un manechin de plastic in apa fara sa stie cineva. Confuzia le-ar atrage oamenilor atentia si le-ar ridica adrenalina, marindu-le apetitul. "Ce se intampla?" s-at intreba. "Oh, nimic important. L-am pierdut pe chelnerul care se ocupa cu vinurile. E al treilea luna asta." Cand te gandesti cati bani dau oamenii ca sa decoreze restaurantele! Si in mare parte e doar crom si sticla si e plictisitor. Trebuie doar sa agati doisprezece serpi boa de ventilatoare si ai pornit la drum.
Lucrurile trebuie sa fie interesante ca sa le atraga atentia oamenilor. Vor sa invete ceva; vor sa fie pusi la incercare cumva sau pur si simplu sa fie implicati. Pune oamenii in miscare ori de cate ori poti sa-i incluzi in scenariu, ca sa zic asa. Le place la nebunie. Daca ai un magazin de copii xerox te gandesti: Cum pot face magazinul original si interesant? Exista mereu o cale. Baga in tavan un copiator mai vechi. Cand intra lumea si-ti cer o copie, fa-i sa priveasca in sus si lasa-i doua minute sa-si dea seama. Cand iti vor pune intrebarea evidenta - "De ce e aparatul in tavan?", spune-le ca ti-ai dat seama ca platesti chirie si pentru tavan si ca sa faci afacerea mai profitabila, l-ai pus acolo. "Cate copii doriti domnule?"
Eu cred ca daca lucrurile sunt facute cu inima usoara si amuzante, oamenii sunt receptivi. Normal ca nu poti avea un manager bancar imbracat in costum de clovn, pentru ca in domeniul financiar oamenii sunt cu adevarat seriosi. Finantele tin prea mult de supravietuire ca sa nu le iei in serios. Batranul Rockefeller a spus odata: "A face bani e o afacere serioasa." El trebuie sa fi stiut; avea mai multi bani decat Dumnezeu. Asa ca avand de-a face cu oamenii tic-tac in afacerile cu bani, trebuie sa fi serios. Dar restul poate fi ornat cu un pic de nebunie.
Am o idee pentru biroul unui doctor. Asistand la o operatie nu e ca atunci cand mergi la un picnic. Cea mai buna parte e atunci cand pleci. Nimic nu se compara cu exaltarea de a traversa parcarea in drum spre iesire, sarind in sus de fericire, stiind ca cel putin pentru un timp n-o s-o zbarcesti. Restul experientei e nesuferit, o tensiune. Cum sa transformi asta intr-o distractie? Adaugand putin teatru.
Pacientul ar intra si s-ar aseza pe canapea. Doctorul ar consulta pacientul. Langa canapea ar fi un soricel mic alergand intr-o rotita. Pe fiecare spita ar fi scris un medicament sau un tratament. Cand doctorul si-ar termina consultatia, l-ar intreba pe soricel: "Ce crezi?" Soarecele ar incepe sa se invarta si acolo unde s-ar opri, doctorul ar citi reteta. Imagineaza-ti soricelul alergand in roata si doctorul chiorandu-se sa citeasca si spunandu-i pacientului: "Ah, da, scrie aici ca ai nevoie de 100mg de toxi-poxi-tetraciclina."
Asta cu siguranta i-ar starni interesul pacientului. "De unde stie soarecele unde sa se opreasca?" intreaba pacientul, "n-am mai vazut niciodata metoda asta." Bineinteles ca pacientul de pe canapea n-ar putea citi de pe fiecare spita la viteza aia, asa ca doctorul s-ar preface ca sa se asigure ca pacientul primeste ce are nevoie. Ar fi minunat. Intr-un final soarecele ar deveni faimos. Oameni sanatosi tun ar veni la doctor doar ca sa vada metoda soriceasca.
In orice caz daca nu-ti place ideea asta, am alta. Ce spui de un agent de asigurari care sa se plimbe din usa in usa pe un elefant? Oamenilor le place ca agentiile la care se asigura sa fie puternice ca piatra. Ce poate fi mai solid decat un elefant de doua tone?
Intr-un final totul se reduce la entuziasm. Creativitatea ta este de fapt expresia Fortei Divine. Nimic nu e mai minunat decat sa faci ceva care sa-ti placa si sa primesti si bani pentru asta. Nu mai este doar munca, bani si efort; devine distractie, expresia ta pentru bucuria vietii. Ideea mea a fost sa transform tot ce faci intr-un joc. Oamenii vor spune probabil ca e copilaresc. Dar ce conteaza daca poti numara pana la un milion si te poti distra? Intr-o lume in care toti sunt asa de al naibii de seriosi, avem nevoie de cativa trazniti increzatori, cu inima usoara, ca sa puna lucrurile in miscare.
In orice caz atunci cande cineva ia in serios viata, ceea ce spune de obicei este "Nu pot sa fac fata. Ma depaseste." Acel om e nesigur. Asta se poate observa in unele birouri, in care este instalat un baietel imatur in functia de manager. Nenorocitul stresat le face tuturor viata mizerabila pentru ca el e nesigur pe sine. Daca lucrezi pentru unul dintre stativele astea de plansee, fa-ti intrarea maine la munca aducand o placinta cu crema de lamaie. Spune "Buna dimineata, dle" pe cel mai serios ton. Apoi lipeste-i de fata placinta. Bineinteles ca asta ar putea fi ultimul tau efort creativ pentru firma dar e mai bine sa mergi in alta parte si sa muncesti si sa traiesti cu oameni fericiti, decat sa-ti irosesti eforturile pe o baie acida.
Prima pagina
Calitatea "actiunilor tale bine stabilite pe piata" este de fapt dominata de puterea intentiei tale, respectiv lipsa acesteia. Multa lume crede ca intentie inseamna doar sa spui "Voi face tot ce pot." Cand imi spun oamenii asa ceva o iau la fuga. "Voi face tot ce pot" este felul in care mintea spune "Ma voi invarti pe aici si voi face sa para ca lucrez intens vreo ora-doua si atunci cand proiectul nu va reusi sau nu se va ridica la nivelul asteptarilor, voi fi impacat pentru ca deja mi-am instalat scuza."
Mintea iti este cel mai bun prieten, dar iti este si dusman. Nu numai pentru ca are un interes ascuns in a limita ceea ce crezi ca poti face dar si pentru ca are un mod de a te vinde pe bani putini. Nu e interesant ca atunci cand un grup de oameni se hotarasc sa realizeze un proiect, acel proiect ajunge sub asteptarile tuturor? In viata reala lucrurile nu ies niciodata asa cum crede cineva ca vor iesi. De ce se intampla asta? Pentru ca ego-ul / personalitatea este multumit sa piarda patru ore intr-o sedinta, vorbind despre apartamente pe plaja dar nu e deloc fericita sa piarda opt ore carand ciment sau sa convinga eventualii interesati sa cumpere. Imaginatia si "actiunea bine pusa la punct" stau in cartiere diferite.
Asa ca atunci cand iti faci iesirea cu planul tau de bataie, ai grija sa analizezi inainte care este intentia ta. Daca este ca o frunza-n vant, realitatile vietii vor gasi o cale sa se asigure ca proiectul tau nu va da roade. Intentia trebuie sa fie in frunte gandirii tale si trebuie sa fie urmata de actiune la timpul potrivit, o necesitate pentru a-ti face cunoscuta intentia.
Vezi tu, poti merge la serviciu si sa-ti spui "Sper sa vand cateva masini astazi." Sau poti ajunge la serviciu cu 15 minute mai devreme, sa-ti faci ordine pe birou, sa scoti brosurile si sa pregatesti actele, sa-ti ascuti creionul si sa-ti spui "Voi vinde sase sau mai multe masini. Ceva mai putin este inacceptabil." Ceilalti vanzatori pot spune ca sase masini pe zi este imposibil, pentru ca ai nevoie in medie de doua ore ca sa vinzi o masina. Asa ca maximum la care poti spera sunt patru pe zi, nu sase. Dar ei vin cu ideea de a vinde o masina la o persoana, pentru ca asa e normal pentru ei, iar tu vii cu intentia, care nu are o opinie in legatura cu cate masini vinzi cui sau cat timp iti va lua. E vorba de sase masini sau mai multe!
Asa ca vinzi doua masini pana-n pranz si apoi nu se intampla nimic timp de trei ore. Apoi intra un tip si intreaba: "Cat costa Rolls Royce-ul acela?" Tu spui: "O suta douazeci de mii si ceva maruntis, domnule." El spune: "Cumpar patru. Unul roz, unul albastru si doua verzi."
Asa ca vezi diferenta dintre tic-tac si intentie. In tic-tac orice scuza lamentabila e buna atata timp cat nu trebuie sa livrezi. Intentia inseamna nici o limita. Nimic nu ma poate opri. Simt asta. Vad asta cu ochii mentali. Am vointa concentrata ca o raza laser a intentiei mele. Sunt implicat. Insist. Nimic nu e prea problematic. Intentia mea trebuie sa fie livrata, pentru ca insist sa fie. Nu voi renunta pana cand nu va fi livrata. Bineinteles ca in unele zile circumstantele iti vor fi potrivnice. In ciuda pregatirii si intentiei tale marete, ploua toata ziua cu galeata si nu-ti vinzi cele sase masini. In orice caz erai pregatit si deschis. Daca ar fi intrat cineva in showroom cu o inclinatie de a cumpara de cel putin 50%, ar fi plecat cu una din masinile tale. Si doar asta conteaza pentru ca atunci cand forta vointei tale este ascutita si esti consecvent in actiunile tale, viata iti va livra intr-un final ceea ce vrei.
Mersul banilor - Conceptul 11
"In cautarea ta gandeste-te la simbolistica ciocanitorii. Fiecare ciocanitura nu inseamna prea mult dar intr-un final nenorocitul ala de copac, va cadea."
Insistenta si rabdarea sunt cheile intentiei. Dar pentru ca asta sa functioneze, trebuie sa fi capabil sa te concentrezi pe tinta. Multi oameni renunta inaintea platii finale si este trist dar asta e viata. Am fost intr-o mina de argint unde batranii mineri au sapat ani de-a randul si au gasit doar urme de argint pe ici pe colo. Cand intr-un final au renuntat sa mai sape, erau la patru metri distanta de o incarcatura de milioane de dolari. Actualul proprietar al minei a fost fericit de asta. A mutat sapaturile mai incolo la cativa metri si bingo!
Am fost mereu fascinat de istoria mongolilor stravechi. Ce-am invatat de la tipii astia, fie ca-ti convine sau nu, este intentia. Cand isi puneau in minte sa ajunga undeva, ajungeau. Nu prea cucereau pamantul, il impachetau si il luau cu ei. Mongolii erau niste organizatori magnifici. De fapt cuvantul lor orda sta la baza cuvantului nostru ordine. Ce invatam de la ei este capabilitatea de a te tine de un plan indiferent ce s-ar intampla. Puteau calari cu frica si durere. Conditile erau pentru ei irelevante. Intentia era singurul lucru care conta.
De multe ori ne asteptam in viata ca lucrurile sa fie confortabile si garantate. Cerem ca lucrurile sa se intample intr-un anumit fel sau intr-un fel predestinat, altfel le condamnam la esec. Poti avea toata intentia din lume pentru ca uneori lucrurile vin dintr-o directie diferita. Ceea ce trebuie sa urmaresti prin intentie este sa te concentrezi pe tinta si sa nu renunti niciodata indiferent cat ar dura. Marile averi ale lumii n-au fost construite peste noapte. Lucrurile au vevoie de timp, iar tu trebuie sa fi in stare sa astepti. Daca nu esti un as al asteptarii, invata de acum. A fi in stare sa astepti mai mult decat dureaza opozitia, este alt mare secret al vietii. E foarte taoist. Si este si foarte smecher. Cand stii ca toata lumea se grabeste, tu trebuie sa ai parerea opusa.
Imi place simbolistica ciocanitorii. Fiecare ciocaneala nu inseamna prea mult, dar intr-un final, copacul acela nenorocit se va prabusi. Pe masura ce te concentrezi pe tinta, ia cu tine ciocanitoarea. Va deveni un bun prieten. Tinandu-te de planul tau de ansamblu si concentrandu-te pe ciocanit, vei primi pana la urma ce-ti doresti. Cand te gandesti mai bine, de ce atata graba? Daca esti echilibrat, nu exista graba. Daca nu esti echilibrat, graba, prin sine insesi, va impinge momentul atingerii telului mai departe de tine. Ia-le pe rand. Forteaza-te sa faci pauza si sa analizezi bine situatia, sa recladesti si apoi sa pornesti din nou la drum.
Am invatat de la ocultistii europeni ca cea mai mare putere pe care o avem noi oamenii la dispozitie este vointa noastra atunci cand este proiectata corect. Probabil ca nu te-ai gandit prea mult la puterea vointei tale. Dar este aceeasi putere pe care o foloseau magicienii antici in crearea unor evenimente supranaturale in viata lor. Diferenta dintre vointa si intentie este ca pentru multi oameni, intentia este doar o actiune mentala - un fel de gandire plina de dorinta - in timp ce forta vointei proiectata din constiinta, nu contine doar gandurile si dorintele tale, ci si entuziasmul propriei tale forte de viata. Vointa ta proiectata corect va contine acel ingredient vital, spiritul tau - insasi esenta a ceea ce esti.
Forta acelui spirit clar definit iti va aduce lucrul pe care ti-ai concentrat vointa, prin virtutea faptului ca claritatea concentrarii tale este imbunatatita si devine o puritate atat de desavarsita, incat trece prin mijlocul realitatii si isi lanseaza intreaga putere asupra oricarei tinte. Aminteste-ti ca tu ai constiinta integrata intr-o mare a constiintei, care este de fapt toata energia si formele mentale ale lumii ce te inconjoara. In cea mai mare parte energia oamenilor din jurul tau va fi slaba si prost definita. Putina putere pe care o au este slabita de sentimente.
In acea supa de mazare plina de ezitari si nesiguranta apare magicianul: puternic, clar si purificat de dorintele si aberatiile imaginatiei. Asa cum e el, detasat de sentimentele umanitatii, sta pe o platforma de lansare care e deja cu un metru, doi, mai inalta decat cea a multimii. De acolo isi lanseaza vointa in circumstantele vietii, stiind ca puterea lui este de neoprit.
Cum l-ar putea refuza Legea Universala pe acel om? Nu poate. Puterea lui e prea mare. Vointa lui e purificata de orice gand de a merita, de bine sau de rau, de a avea sau de a nu avea. Este concentrat doar pe ceea ce vrea el. Dorinta lui nu e indeplinita datorita unui proces de selectie avansat, ci ii apare in cale prin forta cererii sale. Se intampla pentru ca vrea, pentru ca acel gand este incatusat in vointa, imputernicit de insusi spiritul fiintei sale, caruia nimeni nu i se poate impotrivi.
Cand am fost prima oara confruntat cu ideea asta, am avut oreactie naturala impotriva agresiunii necesare ca sa ajungi la nivelul acela al intuitiei. Mi se parea cumva "gresit" sa inhami puterea cuiva cu termeni ocultisti, sa fortezi viata sa-si predea fiecare dorinta si capriciu. Dar nu m-am acomodat imediat cu ideea si am dezvoltat o teorie de moralitate in jurul metodei mele. In scurt timp am realizat ca prin mine erau importante realizarile mele - lucrurile pe care stiam ca trebuie sa le duc la bun sfarsit in viata asta. Cum am ajuns sa am lucrurile acelea, cu conditia sa nu-i limitez pe ceilalti, este irelevant.
Trebuie luat in seama: ce vrei si cata putere esti pregatit sa exerciti ca sa iei ce vrei? Daca nivelul entuziasmului pe care esti de acord sa-l folosesti in cautarea ta nu e mare, in mod evident nu vrei ceea ce crezi ca vrei sau in cel mai bun caz, cautarea nu este pentru tine atat de importanta. Dar daca vreun aspect este foarte, foarte special pentru tine, devine sacru prin virtutea integritatii sale. Atunci nivelul dedicarii tale pentru acel ideal este vital, pentru ca stii ca singurul motiv al vietii tale este inclus si centralizat in acea cautare sau realizare.
Daca e asa, ti se cere prin sacralitatea acelui lucru sa-ti pui la treaba fiecare fibra din fiinta ta prin efort fizic, exactitate mentala sau putere oculta, ca sa-ti livrezi punctul pe care se concentreaza intentia ta. Candva in viata vei avea un moment foarte important pentru cautarea ta - o parte din dorinta ta care nu poate fi refuzata fara un cost teribil pentru esenta persoanei tale. Ai de gand sa ignori asta sau ai curajul dedicarii si increderea sa-i ceri vietii, umanitatii sau circumstantelor sa-ti dea ce vrei, fara vreo scuza, motiv sau cerere de iertare in afara faptului ca tu esti cel care cere asta?
Daca acesta este nivelul intentiei tale, ai prins ideea despre forta vointei. Daca in schimb dedicarea ta nu e atat de puternica, viata nu-ti va da ce vrei pentru ca nu o intereseaza sa-ti mearga tie bine; nici nu are habar ca vrei si tu ceva si ce anume vrei. Singura metoda este sa-i indici dorinta, s-o tii in fruntea gandurilor tale si sa ceri agresiv - e chiar bine sa insisti - sa ti se aduca.
Unii vor spune ca asta nu e spiritual, ca e ca si cand ai rupe o placa de pe zidul unui muzeu. Poate ca in unele situatii este adevarat. Dar cerand anumite lucruri de la viata, inseamna ca nu esti o persoana buna si iubitoare? Nu, nu inseamna asta. Inseamna ca intr-un domeniu sau altul din viata nu vei face compromisuri. Ba chiar mi se pare ca vietii tale i-ar lipsi definitia spirituala daca atunci cand realizezi ca o anumita parte din cautarea ta e vitala, eviti totusi sa exerciti presiunea maxima prin intentia ta pentru a dobandi acel aspect vital. Privind inapoi in viata ta, vei vedea o persoana buna, generoasa si dragastoasa care era totusi extrem de moale cand venea timpul sa ceara sa i se satisfaca nevoile. Vei vedea ca intr-adevar ai invatat sa-i iubesti pe ceilalti dar facand asta, i-ai lasat sa calce peste tine. N-ai reusit sa-ti materializezi visele din cauza atitudinii tale auto-deprecianta. Iubind lumea, ai uitat sa te iubesti pe tine. Asa ca ai invatat jumatate din lectie dar cealalta jumatate ramane sa fie tratata altcandva. Ce neplacut!
Problema care apare mereu cu forta vointei atunci cand este proiectata, sunt limitele acesteia. De exemplu, daca vrei sa influentezi gandirea altcuiva, fortand acea persoana sa faca sex cu tine impotriva vointei sale, aceasta ar fi o incalcare a limitei, pentru ca manipularea necesara ca sa-ti indeplinesti dorinta este prea intensa. Dar ce-ar fi daca forta vointei tale (energia colectata din jurul tau) ar fi atat de coplesitoare datorita puterii sale, incat creaza in altcineva dorinta de a fi cu tine si asta devine mai important decat orice, astfel incat ar face absolut orice sa fie in compania ta? Cand acea persoana se va apropia de tine si va spune: "As face orice ca sa fiu in preajma ta." atunci vei putea spune: "Bine, dar am o conditie ca sa-ti accept cererea, si anume sa faci sex cu mine din doua in doua saptamani, joia."
Pentru mine asta nu mai este o incalcare a limitei pentru ca ai dreptul sa ceri orice e rezonabil pentru tine. Faptul ca persoana din fata ta e coplesita de nevoia emotionala de a fi mereu cu tine, nu te obliga sa-i satisfaci nevoia. Si nici nu esti obligat sa-i indeplinesti dorintele fara a primi ceva in schimb. Pentru unii a face sex din doua in doua saptamani, joia, este un inconvenient minor in comparatie cu beneficiul pe care-l au, de a fi in preajma ta. Daca nu intrebi, nu vei stii daca cererea ta e rezonabila sau nu. Dar in orice caz, ai fost concis si ti-ai comunicat conditile, iar ei se pot decide intr-un fel sau altul.
Cand it proiectezi forta vointei in viata, se creaza situatii neobisnuite pentru oamenii din jur datorita puterii neobisnuite a acesteia. In forteaza sa-s evalueze nevoile prin prisma alor tale. E normal ca oamenii sa se astepte sa-ti imparti gratuit energia sau cunostintele sau fizicul cu ei, indiferent daca asta e sau nu convenabil pentru tine. Avem tendinta sa credem ca e bine sa dam mereu. Asta nu e neaparat mereu asa, pentru ca si tu esti un individ si ai nevoile tale.
Totusi atunci cand vointa ta e clar definita, puternica si concentrata, oamenii tind sa se lovesca de ea. Ii forteaza sa accepte conditii la care nu s-ar fi gandit inainte. Probabil ca isi imagineaza ca esti obligat sa iesi cu ei in oras si sa-ti petreci tot timpul liber in compania lor fara sa ceri ceva in schimb. E normal ca oamenii sa se astepte sa le dai lucruri gratuit pentru ca le-ai mai oferit in trecut. De ce sa plateasca sau sa dea ceva in schimb daca nu sunt obligati? Totusi atunci cand ceva e gratis, inseamna ca de obicei individul il considera fara valoare. Daca timpul pe care-l petreci cu ei nu are nici o valoare pentru ei, atunci de ce sa-ti pierzi vremea cu asa ceva?
Ideea subtila aici este sa te asiguri ca vointa ta nu-i forteaza pe ceilalti sa faca ceva care sa le ofenseze moralitatea (chiar daca moralitatea lor e putin stupida) sau sa fie impotriva vointei lor. Atata timp cat le lasi o portita de iesire, sunt liberi sa aleaga. Si daca "sexul joia" nu le este agreabil, pot oricand sa refuze sau sa vina cu alta oferta.
La unii ocultisti europeni am vazut ca in mare parte practicile lor contineau mult hocus-pocus. In orice demonstratie dovada ca budinca chiar exista este prin a o manca, dar din ce am vazut eu, multi tipi mizerabili o tineau pe-a lor cu puterea magiei lor, dar de fapt in realitate nu aveau nici doua boabe de fasole pe care sa le frece.
Dar totusi din cand in cand mai intalneam si cate un profesionist adevarat, cineva care era bogat, puternic si avea success. Dar personajele acelea erau foarte secretoase si erau greu de extras o metodologie de la ei. Intr-o zi am fost invitat la pranz intr-un restaurant luxos, unde unul dintre tipii aceia parosi isi binedispunea bancherul. Ocultistul a comandat o sticla de d'Yquem, gest care m-a impresionat, pentru ca d'Yquem este unul dintre cele mai rafinate si mai scumpe vinuri albe din lume. Pe masura ce se servea mancarea si conversatia trecea de la o tema la alta, am observat ca ocultistul se juca cu mintea bancherului. N-a mai durat mult pana cand ocultistul i-a aruncat bancherului o patura de energie care continea o cantitate feroce din puterea ocultistului - si toata vointa sa.
Aruncarea consta intr-o forma mentala aruncata din zona inimii peste capul bancherului, ca o patura. Energia formei mentale proiectata in acest fel are o culoare gri-albastra. Puterea ii este definita prin forta vointei cuiva si claritatea intentiei. Bancherul a reactionat prin departarea de langa masa si avand o privire oarecum deconectata si sticloasa. Si-a pierdut concentrarea si se balbaia. A dat pe jos o chifla. Mi se parea ca abilitatea lui de a rezista era de mult pierduta. In urmatoarele doua minute micul ocultist paros l-a convins pe bancher sa-i acorde un imprumut negirat de 300.000$. Sase luni mai tarziu, cand ma mutasem deja in America, m-a chemat bancherul din Europa, plangandu-se ca tipul paros a disparut cu banii sai. Un sir de evenimente previzibile, m-am gandit.
Un lucru ciudat a fost ca desi ocultistul era lefter literalmente, nu s-a considerat un hot. Credea in totalitate in puterile sale (si avea tot dreptul) si isi considera prezenta ca un cadou facut lumii. Asta era parerea tuturor celor care l-au intalnit. Oamenii erau incantati sa-i dea banii lor si in perioada in care am stat prin jurul lui, l-am vazut deconectandu-i pe oameni de averile lor, ajungand la suma de doua milioane si jumatate de dolari sau in jurul sumei acesteia. Nimeni nu se plangea atunci cand se despartea de bani. Abia mai tarziu, cand disparea de pe scena si donatorii nu mai erau influentati de puterea lui, lumea incepea sa aiba regrete.
Hot sau nu? Era intr-un mod bizar cea mai spirituala persoana pe care am cunoscut-o vreodata, pentru ca era cu adevarat el insusi, un individ. Fie ca-ti place sau nu, avea o metodologie, o regula, un cod dupa care traia. Forta vointei sale cerea sa fie intretinut de viata la un nivel cu care se obisnuise si oamenii raspundeau de buna voie. El in schimb era o persoana foarte generoasa. Iti dadea si haina de pe el pentru ca isi considera rezerva de abundenta nelimitata. Nici macar pentru un minut nu se gandea la posibilitatea ca s-ar putea termina.
Daca facea o greseala, era atunci cand ii prostea pe oameni prin energia lui si isi abandonau vointa. Daca ar fi temperat asta intr-un fel si ar fi luat un pic de aici si un pic de acolo, nimeni nu si-ar fi dat seama. Dar pe tip il lua valul din cauza ego-ului sau si credea ca Forta Divina l-a ales pe el pentru o misiune importanta care va schimba destinul lumii.
Normal ca a fi impovarat cu o obligatie karmica atat de mareata, inseamna ca ai nevoie de sume masiva din banii altora, ca sa faci un plan care sa fie acceptabil pentru zei. Asa ca in loc sa ia o suma infirma de cinci sau zece mii, ii usura pe oameni de o suta de mii sau cat putea lua. Un idiot, un fermier din Oregon i-a dat 700.000$. Pe masura ce sumele deveneau tot mai mari, oamenii implicati deveneau din ce in ce mai interesati sa-si ia banii inapoi. Intr-un timp se formase o echipa intreaga, impreuna cu tipii de la fraude, care-l cautau pe tip. Dar micul nostru genom era mult prea rapid. Cu trecerea timpului furia oamenilor s-a calmat si si-au considerat pierderile drept "investitii", genul acela pentru care stam si noi la coada cand invatam jocul vietii.
Ideea e ca daca intentia ta e puternica si vointa ta e clar definita, oamenii vor sta la rand sa-ti dea ce vrei. Trebuie sa ai incredere in tine. Trebuie sa poti sa crezi in propria ta putere. Daca ai cel mai mic dubiu in legatura cu valoarea ta, asta te va transfera imediat de la posibilitatile infinite la rezultatele reduse.
Imagineaza-ti tigrul din padure. Se intreaba daca acea caprioara care-i iese in cale este a lui? Exista dubii despre valoarea tigrului? Fiind interconectat, asa cum sunt toate lucrurile, eternul Tao se auto-sustine. Micile creaturi renunta la viata lor in favoarea tigrului, asa cum si natura ofera din ea ca sa mentina creaturile in viata. Se mentine un echilibru perfect.
Mintea creaza limite false si care nu sunt divine. Daca nu ai sentimente pentru posesile tale si daca nu atarni de viata intr-un mod disperat, Tao-ul este emanat din tine. Echilibrul este cadoul pe care-l oferi. Ce se va intampla daca prin intermediul abundentei confirmate vei da peste o poseta plina de bani? Hai sa spunem de dragul argumentelor ca geanta nu contine indicii de identificare a posesorului. Va trebui sa accepti acea abundenta ca o extensie naturala a energiei tale sau in caz contrar, iti vei nega total alinierea cu infinitul.
Singurul pericol de care trebuie sa te feresti este sa nu intreci limitele si sa profiti necinstit de ceilalti sau sa te lasi condus de ego. Intr-o lume in care toti ii manipuleaza pe ceilalti, n-ar fi frumos sa devii o poveste de success fara sa trebuiasca sa aplici aceleasi tehnici murdare?
Am impresia ca avem custodia unei puteri. Nu suntem insasi puterea si ar trebui sa retinem asta. Cand suntem echilibrati puterea curge spontan si ne confirma pura spiritualitate a lucrurilor. Dar uneori energia dintr-un om devine atat de puternica si de intensa, incat individul pierde din vedere orice urma de moralitate umila si isi permite sa fie condus de ego intr-un mod de gandire de genul ca se afla aici pentru a retusa lumea, pentru a deveni oracolul zeilor sau chestii de genul acesta.
Prosta asta o gasesti si in New Age si in religiile cele mai mari. Conducatorii incep sa creada ca au fost alesi de Divinitate. In America este un vanzator de masini la mana a doua, care si-a insusit o ideologie de guru si acum doi oameni merg pe langa el, ca nu cumva vreunul dintre cunoscuti sa-l atinga din greseala si sa-i fure cativa volti din divinitatea abia descoperita. Ceea ce adeptii lui nu stiu este ca guru lor este homosexual. Nu-l deranjeaza ca trebuie sa le permita tipilor sa-l fure toata noapte de divinitate daca trebuie. Ah! Perfiditatea mintii umane este nelimitata.
Pe masura ce te concentrezi asupra ta si a vietii tale, vei deveni in curand mult mai puternic decat 99% decat cei cu care ai de-a face. Trebuie sa ai grija sa-ti temperezi energia si sa nu te lasi condus de bogatia pe care o ai sau pozitia pe care o ocupi. Daca nu esti atent, e posibil ca mai devreme sau mai tarziu sa te auto-distrugi. Sau si mai rau, iti vei indeplini fiecare dorinta si moft, dar te vei uita in urma in viata si vei vedea uratenie, vei vedea ca ti-ai incheiat cautarea in domeniul material, dar nu ai reusit sa transferi acele beneficii materiale intr-un cod onorabil de viata sau intr-o esenta spirituala. Ar fi pacat. In viziunea mea averea de dragul averii este o magulire proprie, condusa de dorinte de a anihila grijile supravietuirii. In cea mai rea forma banii sunt metoda disperata a ego-ului de a atinge propria-i imortalitate. De aceea oamenii foarte bogati construiesc monumente. In primul rand ego-ul e fericit; si in al doilea rand incearca prosteste sa-si perpetueze existenta prin caramizi si mortar.
Trebuie sa te intrebi "Chiar vreau sa fiu bogat?" Daca raspunsul este "Da", atunci urmatoarea intrebare este "Pentru ce am nevoie de bani?" Ce vei face daca vei fi plin de bani? Odata ce ti-ai clarificat intrebarile astea, tinta este la cel mult cativa ani departare. Daca vei cauta avere influentat de ego si daca vei incerca sa dezvolti in acelasi timp si un aspect spiritual pentru viata ta, vei vedea ca incercarile tale de a face bani vor da mareu gres. Existenta ta interioara te va proteja de posibilitatea de auto-distrugere, de a pierde din vedere adevaratul tel din cauza tentatiei ego-ului.
Daca nu ai oa cautare spirituala de ansamblu, vei face probabil bani mai rapid dar ce vei realiza va fi gol. Ar trebui sa cauti in inima raspunsul la intrebari pentru ca toata intentia si forta vointei din lume nu-ti va fi de folos daca nu esti fericit sau daca gandirea ta constienta va fi diametral opusa de cautarea ta interioara.
Daca intreaba cineva "Vrei cu adevarat sa fi bogat?", majoritatea oamenilor ar spune "Da" dar putini dintre cei care spun asta chiar vorbesc serios. Isi pot imagina bogatia si un stil de viata luxos, dar ei nu cred ca pot avea asta cu adevarat sau nu cred ca merita sau sunt fericiti sa pastreze fanteziile astea in minte si de fapt nu au forta intentiei sa iasa in lume si sa-si ia ce vor.
Daca vei fi foarte bogat va trebui sa vrei sa-ti asumi raspunderea si chiar foarte multa. Va trebui sa fi extrem de implicat in viata. A deveni bogat e un proces in care trebuie sa fi activ. Implica interactiune nelimitata si o anumita cantitate de stres si tensiune. Vrei asta? Oamenii obisnuiesc sa-i vada pe cei bogati ducand o viata indolenta, lipsita de griji, sorbind cocktail-uri pe plaja in timp ce soferul ii asteapta cu motorul pornit. Asta poate fi adevarat pentru unii dar cei mai multi trebuie sa iasa in lume ca sa-si creeze bogatia. Odata ce-au devenit bogati, trebuie sa aiba grija de avere, sa investeasca si chiar sa o apere intr-un fel. E nevoie de o cantitate masiva de energie si trebuie sa analizezi daca ai acel nivel de energie, sau daca esti dispus sa investesti tot ce e nevoie ca sa-ti dezvolti acel fler. Daca raspunzi "Da, voi face orice" si chiar vorbesti serios, atunci esti deja la jumatatea drumului. Dar daca nu esti atat de sigur, atunci va trebui sa te opresti si sa te gandesti putin la asta.
Probabil daca vei cauta in adancul sufletului, vei vedea ca ai nevoie doar de ceva mai multa abundenta ca sa-ti mai eliberezi putin viata. Probabil ca bogatia masiva te va innebuni. Poate ai nevoie doar de putin mai mult. Daca e asa, trebuie sa te intrebi de ce nu ai asta deja. De ce sunt lucrurile pe muchie de cutit? Raspunsul este undeva in adancul sufletului tau. Poti gasi raspunsul si poti repara rapid problema, atata timp cat ai incredere in tine. Poate ti-e frica sa te dedici. Sau poate n-ai reusit sa te concentrezi calumea asupra lucrurilor. Sau se poate - si e ceva obisnuit - sa-ti fi modelat un stil de viata relativ liber, pentru ca nu te-ai alaturat niciodata sistemului. Dar refuzandu-ti intrarea in sistem, ai avut dificultati de a convinge sistemul sa-ti livreze lucrurile de care ai nevoie. Poate ca te-ai coborat la o existenta pe muchie de cutit intr-o suburbie ieftina la marginea orasului, in loc sa te implici in fluxul principal al vietii.
Multi se confrunta cu aceeasi problema. Dar totusi, trecand peste astea, trebuie doar sa te implici. Chiar daca "implicarea" nu-ti este langa inima, cel putin intrand in joc iti vei lua ce vrei din sistem. In orice caz daca ai nevoie doar de ceva mai mult, e bine sa-ti identifici dinainte intentia asta si de acum tema ta este sa-ti atingi scopul.
Nu e greu sa dezvolti mici masinarii de facut bani, care sa scoata bani atunci cand ai "intentie" si atunci cand esti pregatit sa intri pe piata si sa descoperi ce se intampla. Cand te gandesti la asta, nu conteaza cum faci acei bani in plus. Poti vinde prezervative in toaletele mobile daca trebuie, atata timp cat iti creezi acea masinarie care-ti ofera echilibrul sa cauti. Sau poate poti repara lucrurile prin a-ti imbunatati activitatea si prin a cere mai mult.
Trucul in a avea bani este echilibrul. Echilibru la o mie pe luna sau la un milion pe luna. Marea valoare a acestui echilibru este ca-ti stabilizeza eu-l spiritual si ii permite frumusetii tale interioare si creativitatii tale sa iasa la suprafata. De aceea, pentru cei mai multi oameni, banii sunt o lectie - diferita probabil de dragoste - pe care trebuie s-o invatam.
Ar trebui sa stai cu cei dragi si sa discuti cu adevarat nevoile voastre financiare asa incat fiecare sa poata defini ce vrea si care ii este nivelul intentiei. Cand iti vei putea croi sparantele si visele pe masura intentiei, vei vedea daca nivelul vointei tale proiectate va fi destul de puternic sa-ti livreze ce vrei.
Daca intentia ta nu e chiar atat de mare, va trebui sa accepti aceasta situatie si probabil va trebui sa-ti ajustezi asteptarile de la viata. Alternativ poti lucra la intentia ta pentru a o face mai puternica prin concentrare si disciplina. Apoi, atunci cand va fi puternica, forta vointei tale proiectata in viata iti va garanta livrarea dorintei pe care o vrei din toata inima.
Bineinteles ca uneori situatia poate fi atat de dezechilibrata financiar, incat pare a fi aproape imposibil sa o iei de la capat. Problema se rezolva prin faptul ca in ziua de azi creditul este atat de obtinut. Cand am venit prima oara in America, am fost extrem de mirat ca puteam intra intr-un magazin si putem semna pentru cumparaturi, chiar daca magazinul nu ma cunostea nici macar de la Adam. Un dolar in minus si prinde-ne daca poti!
Mersul banilor - Conceptul 12
"Daca vreun aspect (al vietii) iti este foarte, foarte special, devine sacru prin virtutea integritatii sale. Apoi nivelul dedicarii tale pentru acel ideal este vital pentru ca stii ca motivul vietii tale este integrat si sta in centrul cautarii sau relizarilor tale."
Cu atat de mult credit, e usor sa-ti dai seama de ce oamenii au atatea probleme. Daca ti-a scapat datoria de sub control, ai o boala - o boala a finantelor. Acesta, mai mult decat orice altceva, iti va cauza dezechilibru. Sentimentul de a fi dator este o cale sigura de a-ti bloca drumul spre sanse.
Daca ai finantele sub control, le platesti tuturor. Dar daca nu mai ai nici un pic de control, va trebui sa bolesti pentru un timp in patul de spital al finantelor; altfel nu vei fi vindecat niciodata. Trebuie sa te odihnesti si sa te retragi. Intr-o stare de dezechilibru lupta de a le plati oamenilor este cea mai proasta modalitate de a repara lucrurile. Ii va incuraja sa ceara mai mult si te scutura pe tine, ceea ce nu e de nici un ajutor pentru creditori in final. Retragerea este singura solutie.
Bineinteles depinde cat datorezi. Daca ai pierdut doar putin controlul, iti poti reduce cheltuielile si le poti plati oamenilor incet-incet. Dar sa spunem ca ai intrecut cu mult limita. Prima miscare este sa iti recunosti tie. Urmatoarea este sa le comunici creditorilor ca nu vor primi curand banii. Odata ce le-ai transmis asta, te vor scoate de pe lista "curand" si te vor trece in capatul mai indepartat al listei , unde sentimentele nu sunt atat de puternice si de multe si nu va trebui sa te agiti prinzandu-te de oua.
Prima ta reactie ar putea fi "Daca nu le platesc oamenilor, nu-mi distruge asta solvabilitatea si creditul?" Prietene, ideea este ca solvabilitatea ta este deja distrusa, iar creditul tau este de rahat! Ce-ai de pierdut? In orice caz, nu vei avea nevoie de credit. In fond creditul este doar o modalitate de a-ti satisface dorintele atunci cand nu esti capabil sa le satisfaci cu bani gheata imediat.
"Dar daca-mi pierd cartile de credit?" Si ce daca? Nu ai nevoie de credit daca ai bani. "Da, dar cartile de credit sunt folositoare cand calatoresti sau cand vrei sa inchiriezi masini." Nici o problema. Sunt banci specializate in a da carti de credit oamenilor care au credite si au o solvabilitate redusa. Cardurile sunt garantate de client printr-un cont de economii in banca. "Dar daca nu-mi platesc datoriile, oamenii nu ma vor mai place." Uita de asta. (Intoarce-te la capitolul trei si citeste despre acceptarea de sine.)
E mai bine sa te declari falit decat sa incerci sa mentii o pozitie care e greu de sustinut. Apoi dupa ce ti-ai curatat afcerile, va trebui sa corectezi greseala din felul tau de a actiona - fara credit - sau, daca nu, mici sume de credit carora sa le poti face fata. Daca ti-ai sters datoriile vechi si incepi sa fi din nou dator, nu ti-ai atins eliberarea (la nivel energetic) din aceasta situatie pentru ca te bagi din nou in aceeasi prostie. Din punct de vedere karmic, ar fi o inselatorie. Dar toata lumea are voie sa faca mareata greseala si apoi s-o ia de la capat. Creditorii tai sunt la fel de vinovati ca si tine de situatia datoriilor. Au facut o decizie de afaceri sa-ti acorde tie credit in speranta unui profit si tu i-ai dezamagit. Se intampla mereu.
Sa spunem ipotetic ca ai o carte de credit de 20 de ani si ai platit dobanda 19% pe langa taxele anuale percepute pentru acest card pe toata perioada. Compania de carduri de credit stie exact ce procentaj din oameni nu le platesc banii in fiecare an. Sa spunem ca sunt 2%. Asa ca aceasta companie ia in calcul posibilitatea ca toti clientii nu vor plati cel putin o data la fiecare 50 de ani. (2% * 50 = 100%) Costul acesta e adunat la dobanda anuala si la taxele pe care le cer. Asa ca platesti de 20 de ani posibila ta incapacitate de plata. Atunci, de ce ai vrea sa-i dezamagesti? Daca nu intri in incapacitate de plata o data la 50 de ani, le incurci socotelile. Asta ar cauza panica!
Atunci cand datorezi bani, oamenii te hartuiesc si asta te face sa te simti ca un ou stricat. Uiti ca esti un copil al lui Dumnezeu si ca esti nemuritor la fel ca toate lucrurile bune. Ai tendinta sa fi dur cu tine si sa crezi toate lucrurile pe care le spun creditorii tai despre tine. La inceput pare ca au dreptate si ca tu n-ai forta. Dar de fapt e exact invers. Creditorii au dreptate dar ei n-au nici o putere. Ca datornic esti pe locul soferului si n-ar trebui sa uiti asta vreodata.
Sentimentele sunt mereu de partea creditorilor si ei incearca sa-l tarasca pe datornic in acest vartej emotional. Dar daca refuzi sa fi zguduit? Faptul ca datorezi cuiva bani si nu poti plati, nu e un motiv pentru care sa fi suparat. Nu se poate intampla nimic grav. Daca ai proprietati, creditorul poate umbla dupa acele proprietati. Multa bafta pentru el! Iar daca nu ai proprietati, esti liber ca pasarea cerului.
In plus timpul este de partea ta de obicei. Avand o pierdere, creditorul isi poate investi doar o anumita cantitate de energie in cautarea de potcoave de cai morti. Intr-un final isi da seama ca mai bine-si foloseste timpul in alta parte, in afaceri mai profitabile. Prin trecerea timpului, datoriile se vindeca singure.
In ultimul rand, in orice tranzactie exista costul tranzactiei si profitul sperat. Costul initial este real dar profitul sperat este o forma mentala. In calitate de datornic, asta iti da un punct in plus. Oamenilor de afaceri nu le place sa piarda suma investita initial pentru ca acei dolari sunt pierduti pentru totdeauna si nu mai pot fi folositi sa genereze mai multe afaceri in viitor. Dar de multe ori sunt pregatiti sa piarda, sau sa nu ajunga la profitul sperat. Asta iti permite sa faci afaceri prin care sa-ti reglezi conturile platind doar un anumit procent din ce datorezi. Poti negocia. Poti propune sa lucrezi gratis si sa platesti datoria in felul asta. Poti lua o suma care iti este datorata tie si poti plati o chitanta prin care sa convingi creditorul sa accepte plata in felul acesta. Iti sunt oferite mai multe optiuni.
Hai sa vorbim putin despre datoria din interiorul familiei, bani care au fost imprumutati celor dragi sau de la ei. Familia este o unitate metafizica puternica in care ne integram ca sa invatam despre viata. Valoarea ei este ca ea creaza in jurul nostru un scut de protectie si le permite indivizilor sa-si analizeze karma intr-un cadru prietenos. Eu cred in reincarnare. In orice fel de cadru familial, in mod metafizic, ioni de karma acumulata si situatii se pot aranja in spatiu in doar cativa ani. Frumusetea unitatii familiei este faptul ca reprezinta un pat incalzit in care inveti despre dragoste. Si dragostea este in fond gratia salvatoare a umanitatii.
In lumina asta, cum putem lasa o datorie familiala sa ne dezbine? Eu cred ca familiei nu-i datorezi nimic si nici ei nu-ti datoreaza tie. Orice fel de tranzactii financiare facute, sunt o parte din acel mare amestec karmic in care sunteti implicati voi, tu impreuna cu familia ta. Daca accepti teoria reincarnarii, nu se poate stii cine cui ii datoreaza ceva. Prin urmare, e trist ca nu-ti poti vizita mama pentru ca-i datorezi o mie sau doua. Creditorul familial este la fel de incatusat ca si debitorul familial pentru ca sentimentele fata de datoria interfamiliala creaza de obici asemenea dificultati. Ca sa va eliberati cu totii, va trebui sa rezolvati situatia. Cea mai buna solutie este sa va iertati toti intre voi. Asa ca te vei duce la ruda ta apropiata si ii vei spune in fata "Te iubesc, dar nu-ti dau banii. Va trebui sa-mi stergi datoria. Familia asta trebuie sa fie libera."
Intr-o lume in care oamenii obisnuiti sunt atat de manipulati si controlati de sistem, familia trebuie sa fie un simbol al spiritualitatii si al bazarii pe sine - trebuie sa fie iubitoare, puternica si libera. E important ca acea putere combinata a acestei uniuni sa fie folosita de membrii ei ca sa se elibereze, nu ca sa se lege intre ei. Daca ar fi toata lumea marinimoasa si ar percepe lucrurile dintr-o perspectiva mult mai infinita, iubitoare, ar putea fi atinse culmi inalte de spiritualitate si fericire. In orice caz, fie ca-ti iarta datoriile sau nu, eu as pleca si m-as ierta singur.
Bineinteles ca nu toate tranzactiile interfamiliale creaza negativism. Daca un angajament e plin de dragoste si de ajutor si toata lumea e multumita, atunci urmeaza-l. Dar de multe ori nu se intampla asa. O parte din intentia ta trebuie sa infrunte asta si s-o rezolve!
Ideea e sa te vindeci inainte ca presiunea tuturor angajamentelor tale financiare sa te imbolnavesca si sa nu-ti fie nici tie si nici altora de folos. Traim viata asta pentru o perioada foarte scurta - 23.000 de zile, probabil. De ce ai vrea sa traiesti orice clipa din zilele acestea pretioase in starea asta de neliniste din cauza unor lucruri care nu sunt de fapt reale? Banii sunt o forma mentala si asa e si datoria. De ce sa-ti pierzi vremea certandu-te, incercand sa schimbi parerea oamenilor? Banca spune ca esti dator; asta e parerea lor. Tu ai alta forma mentala care spune "Va datorez, dar nu primiti nimic." In infinitatea lucrurilor aceste micro-certuri sunt irelevante.
Bineinteles ca daca n-ar plati nimeni, lumea ar sta in loc. Dar ideea e ca doar o mica plata e in incapacitate de plata. Daca trebuie sa fi in acel procentaj, ce conteaza? Stand in patul de spital al finantelor pentru un timp, iti permite sa te vindeci si sa-ti continui viata. Forta vointei tale este intarita imediat, de indata ce iti formezi un nou echilibru. Apoi, daca acel echilibru este sustinut de o disciplina financiara, iti va aduce bogatie. E foarte posibil ca acea bogatie sa genereze munca, energie si entuziasm fata de tine si fata de cei din jurul tau. Asa ca pierderea din rezerva (la nivel energetic) prin neplata datoriilor, poti plati mai tarziu devenind bogat.
In urmatorii zece ani vei asista la o restructurare majora a economiilor lumii. De la al Doilea Razboi Mondial democratiile vestice au tiparit ca nebunele bani de hartie. Au fost facute datorii enorme de diferite guverne, datorii ce nu vor mai fi platite vreodata. Intr-o zi vor fi nevoiti sa inceteze sa-si mai spuna o groaza de minciuni si toata harababura va fi rezolvata. Cand va veni ziua aceasta, increderea va fi pierduta pentru o vreme si vom avea o prabusire dramatica a banilor. Vom experimenta ceea ce economistii numesc stagnare, adica inflatie cu crestere zero sau crestere anuala negativa. In acea situatie toti cei care vor avea bani gheata la indemana, vor fi regi. In timp ce in unele domenii, cum ar fi alimentatia, preturile vor creste, in altele vor scadea. In anii 1930 preturile proprietatilor, ale terenurilor comerciale au scazut in unele locuri cu pana la 90%. De ce sa cheltui astazi cinci milioane de dolari pe o casa pe plaja, cand in cinci sau in sapte ani vei putea cumpara aceeasi proprietate cu 50 sau cu 100 de mii mai putin?
Ideea e ca daca incepi sa iesi din datorii si intri in activitatea de a face bani, asta nu e niciodata o greseala - banii iti ofera optiuni. Daca iti sunt blocate toate lichiditatile sau daca nu ai bani gheata la indemana, esti restrictionat. Cand iti apare camionul de bani, iti vor fi disponibile ocazii fantastice asa ca nu trebuie sa te temi. Multe dintre marile averi ale Americii au fost create in anii `30. Au fost ridicate industrii intregi cu doar cativa centi.
Bineinteles ca totul se bazeaza pe ce fel de intentii ai. Daca te vindeci financiar si incepi sa faci bani si ai rabdare, in cativa ani vei avea toate lucrurile la care ai visat vreodata. Dar trebuie sa ai viziune si trebuie sa fi in stare sa deslusesti semnele. In anii `30 erau familii bogate in Germania si Austria care au intuit cum vor evolua lucrurile atunci cand au venit nazistii la putere. Au vandut totul la cel mai mare pret si si-au luat talpasita. Intr-o situatie nesigura nu este obligatoriu sa te amesteci printre ceilalti. Sunt mereu o groaza de avertizari. Cei care sunt sofisticati metafizic, vor fi DP (de mult plecati), cum se spune.
Singurul lucru care iti sta in drum este claritatea intentiei tale si claritatea ochiului tau de vultur pe care-l folosesti in planul tau de actiune. Hai sa analizam acest aspect acum.
Mersul banilor - Conceptul 13
"A deveni bogat este un proces de actiune."
Prima pagina
Claritatea intentiei iti permite sa-ti directionezi energia pe calea corecta astfel incat iti este adunata toata puterea ca sa sustina concentrarea vointei tale. Parerea mea este ca cei mai multi oameni sunt fara probleme destul de puternici ca sa-si materializeze lucrurile pe care le vor. Dar lipsa de claritate din viata ii bulverseaza.
Vietile nostre sunt intortocheate. Prin urmare constiinta noastra, care este puterea destinului nostru, trebuie sa adauge putina energie ici si colo. Nimic nu se omogenizeaza rapid sau usor.
Am avut onoarea sa comunic cu un numar covarsitor de oameni, mai exact milioane, si singurul lucru pe care sper sa-l fi impregnat este nevoia de ferocitate in intentie si o claritate desavarsita. Lucrul care ii facea pe mongoli atat de al naibii de buni era ca stiau foarte clar unde merg si erau infiorator de dedicati. Trupele mongole plecau la razboi cu toate posesile lor, sotiile si copiii lor. Asa ca se luptau in fiecare batalie ca si cand ar fi ultima. Nu era loc de greseli, pentru ca nu se putea retrage carandu-si si caprele, nevestele si copiii. Luptatorii isi impuneau conditii in care nu aveau voie sa piarda. Asa ca n-au pierdut niciodata.
Am observat asta citind si studiandu-le istoria. Am fost fascinat de onoarea cu care traia luptatorul pentru ca se afla in propriul sau individualism. Nu avea nevoie de sustinatori. Ii era de ajuns propria persoana datorita puterii pe care o reprezenta. M-am gandit ca daca am putea preda lumii acea claritate ca ochii de vultur si forta vointei si daca am putea impleti asta cu magia moderna (avand in vedere ca intelegem mintea mult mai bine decat oamenii din secolul XII), am putea construi un imperiu linistit de indivizi care ar cuceri pamantul la nivel energetic. Nu ca sa-l inlantuim si sa-l jefuim, ci ca sa-i folosim puterea ca sa ne eliberam pe noi si pe ceilalti.
Asa ca mi-am conceput cursul intensiv de cinci zile "Intelepciunea luptatorului" si l-am facut in asa fel incat personalitatea si ego-ul participantului sa nu-i poata rezista. Mi-am dat seama ca trebuie sa scoti cofrajul vechi ca sa poti construi o personalitate foarte fina si clara. In loc sa-l inlocuiesti cu dogme si prostii, nu-l inlocuiesti cu nimic, lasand persoana aproape golita, stand intr-o zona libera de energie curata. Apoi daca-i fortezi sa vada ca frica lor e in mare parte o iluzie, ca nu-si pot folosi frica in calitate de aliat, atunci devin agili si puternici. Odata ce si-au clarificat intentia in viata, asta este tot ce le trebuie. Devin asasini Ninja pentru care nu exista altceva in afara de tinta.
Am intuit bine si tehnicile au dat in mod repetat roade. "Intelepciunea luptatorului" a devenit unul dintre seminariile cele mai neobisnuite si mai puternice din intreaga lume. Nu ai neaparata nevoie de "luptatori"; ai nevoie doar de dorinta de a deveni mai mult decat esti acum.
Uite o analogie care imi place. Imagineaza-te inotand pe fundul piscinei si ceva cu o putere foarte mare te apuca de picior si te tine sub apa. Ai unul sau doua minute sa te lupti sa scapi sau te vei ineca. Care ar fi nivelul dorintei tale sa ajungi la suprafata? Cat efort ai depune ca sa scapi din prinsoare, ca sa mai respiri inca o data aer proaspat? Imagineaza-ti. Apoi vezi daca dorinta ta sa evadezi din circumstantele actuale este la fel de puternica sau este mai putin puternica. Pentru ca mi se pare ca iesirea din cofraj si eliberarea are nevoie de o cantitate enorma de putere personala si curaj.
Pe masura ce te detasezi emotional de viata, te vei indeparta in mod natural de cei pe care-i cunosti si pe care-i iubesti. Vei fi singur, pe cont propriu. Asta poate fi infricosator. Oamenii ar trai mai degraba in inchisoare cu colegii lor si cu lucrurile pe care le cunosc decat sa fie liberi dar pe cont propriu.
Daca nu-ti inlaturi aproape toate sentimentele din jurul vietii, iti va fi greu sa-ti clarifici cu exactitate cine esti si care este adevarata ta vocatie. Poti vedea cat sunt de confuzi oamenii in general, lucru care-mi confirma - cel putin mie - ca nu multi inteleg conceptul de claritate.
Esti un individ si ai venit aici pe cont propriu atunci cand erai copil si vei muri de unul singur. Faptul ca traiesti intr-o comunitate sau cu familia ta, nu schimba solitudinea calatoriei tale spirituale. Impotmolindu-ti viata cu multe lucruri, vei pierde rapid din vedere cine esti si pentru ce ai venit.
Puterea vulturului este in vazul sau superb si nu in ghearele sale. Entuziasmul si energia sunt ghearele tale dar fara o "viziune mai inalta" esti fara putere - bajbai prin padure cautand disperat binoclul. Viziunea este abilitatea de a te ridica deasupra unei situatii si de a o "citi" corect.
In orice tranzactie comerciala sunt lucruri pe care oamenii le fac si le spun si exista si energia afacerii. Energia creste din sentimentele adanc inradacinate si din gandurile celor implicati. Energia este creata si din motivele care stau la baza actiunilor oamenilor. Deseori ceea ce spun oamenii este foarte diferit de ce gandesc sau chiar de ceea ce vor. Carificandu-ti propria persoana si ridicandu-te deasupra situatiei, vei ajunge rapid la adevarul problemei. Sau poti vedea cum decurg lucrurile cu adevarat si iti vei regrupa trupele sa astepte in vale pana cand vor ajunge intr-un final si celalalte personaje.
Sa spunem ca esti implicat intr-o afacere complexa si nu stii sigur ce simt ceilalti care sunt implicati; nici nu vezi cum se va termina. Incearca acest truc: aseaza-te pe podea cu capul spre nord si relaxeaza-te pana ajungi intr-o stare meditativa - te-ar ajuta o caseta cu frecventa theta a creierului. Odata relaxat, inspira si expira adanc de cateva ori. In timp ce inhalezi, imagineaza-ti intreaga fiinta umflandu-se ca un balon. Vizualizeaza balonul devenind din ce in ce mai mare.
Treptat vizualizeaza-te ridicandu-te de la pamant si in afara corpului si vizualizeaza cum urci plutind pana ajungi la 160 km sau in jurul distantei acesteia, deasupra pamantului. In acest moment gandeste-te la personalitatea sau la sentimentul personajului central al afacerii in care esti implicat. Apoi de la aceasta distanta, coboara pana ajungi sa plutesti deasupra evenimentelor. Uita-te atent la ce se intampla de fapt. Fii extrem de concentrat ca sa poti citi ce se simte.
Apoi localizeaza-te in interiorul personajului principal si obliga-l sa-ti vorbeasca despre atitudinea lui reala relativ la evenimente. Pune-i acelei persoane intrebari relevante. Nu complica lucrurile. Apoi intra in toate celalalte personaje si interogheaza-le. Tine-ti la distanta mintea si parerile si asculta cu atentie ce spun ei. Tine minte raspunsurile. Inainte sa te intorci in starea de a pasi, revizuieste informatile pe care le-ai castigat prin exercitiul acesta. Fii atent sa nu negi ce ai auzit doar pentru ca e opusul a ceea ce vrei sa auzi.
Fiecare individ are o intelectualitate proprie, care este brosura PR oficiala pe care ar vrea sa o creada toti. Dar avem si personalitatea interioara, care este in adancul nostru si contine adevaratele noastre motivatii si toate acele motive arhetipale care formeaza baza fiintei noastre. Intrand intr-o stare meditativa si penetrand sentimentele si personalitatea altor oameni, le atingi sufletul interior. Acesta nu te poate minti sau pacali.
Pentru ca acest exercitiu sa fie eficient, trebuie sa fi lucrat asupra ta intr-un fel, asa incat claritatea perceptiei sa nu-ti fie noroita prea mult de problemele tale. Cand vizualizezi o persoana in starea interioara, trebuie sa te imaginezi in interiorul lor, cu fata inspre cel care pune intrebarile. Cand raspunde persoana, inregistreaza orice schimbare de sentimente. Datorita caror cuvinte a avut loc schimbarea in sentimente? Schimbarea a fost pozitiva, negativa sau undeva la mijloc? In timp ce in starea constinenta, corpul unei persoane da in vileag vagi semne despre cum se simte o persoana, in starea interioara, sentimentele unei persoane ofera aceleasi informatii dar mult mai precise.
Facand acest exercitiu de-a lungul timpului, ajungi in stadiul in care nu va mai trebui sa te intinzi si sa meditezi. Asta se adevereste in special atunci cand persoana analizata se afla in fata ta. Cand vorbeste, relaxeaza-te; imagineaza-ti o scena pastorala cu care esti familiarizat - eu ma vad plutind deasupra sau stand intr-un loc montan pe care-l cunosc bine.
Apoi vizualizeaza-te stand in interiorul corpului acelei persoane si intoarce acea imagine mentala asa incat sa fie cu fata inspre tine. Bineinteles ca daca persoana cu care stai de vorba se afla langa tine, mai mult ca sigur ca va fi cu fata spre tine, dar daca este pozitionata intr-un unghi, ajusteaza-ti imaginea mentala ca sa se potriveasca cu directia in care se uita persoana. Apoi, avand o concentrare pura, nepatata de factori din mintea ta, uita-te la persoana cu ochiul stang in ochiul sau drept si in timp ce ai imaginea mentala de a fi in interiorul sau, pune intrebarile. Daca in acel moment vorbeste despre afacerea in curs, cu atat mai bine, dar chiar daca mintea lui constienta este in alta parte, asta nu te va opri.
Iti incepi intrebarea cu cuvinte care ii va aduce aminte memoriei despre mintea interioara. Sa spunem ca afacerea in curs este sa construiti un pod peste o laguna la 20km in afara orasului Lagos din Nigeria. Iti vei incepe intrebarea cu trei cuvinte cheie "pod, Lagos, laguna". Acestea vor accesa acea parte a mintii care contine toate sentimentele in legatura cu acest proiect. Raspunsul iti va veni in minte sub forma unor cuvinte.
Daca totusi personajul central din afacere este in alt loc, intoarce-te la tehnica balonului. Cea mai buna perioada pentru tehnica ta este atunci cand persoana doarme. Daca sa spunem, persoana adoarme pe la 22.00 si se trezeste la 6.00, cea mai buna perioada pentru acest exercitiu este la 4.00 dimineata in perioada sa de timp. Pentru ca in acea perioada activitatea creierului sau este cea mai redusa. Ei sunt mai apropiati de fiinta lor interioara pentru ca principalul ciclu de vise REM (rapid eye movement = miscarea rapida a ochilor), care are loc chiar inainte de a ne ridica in picioare, nu a inceput inca. Daca te grabesti, foloseste oricand metoda balonului. Asigura-te ca in timp ce te concentrezi pe tinta, ai mintea limpede, clara, astfel incat sa mentii conectarea mentala pana cand intrebi si primesti raspunsurile de care ai nevoie.
Folosind aceasta metoda vei vedea ca poti citi gandurile oamenilor. Lasa-ma sa-ti clarific. Vreau sa spun ca vei fi in stare sa simti exact ce fel de ganduri are acea persoana. S-ar putea sa nu reusesti sa discerni forma mentala precisa, dar poti afla ce efect au gandurile asupra acelui individ.
Folosind tehnicile acestea (si mai sunt cateva in cartea mea The Quickening) reusesti sa devaa un luptator priceput. Multi vor spune ca priceput inseamna nesincer. Nu sunt de acord. Priceput inseamna a folosi toate resursele umanitatii tale ca sa ajungi intr-o pozitie puternica. Nu inseamna ca vei trage neaparat oameni pe sfoara. Inseamna doar ca ai putere si claritate, pe care putina lume le poseda.
Ce m-a atras la vechile traditii esoterice din Europa, a fost faptul ca in acele practici era o putere pe care altii n-o aveau. Motivatia mea nu a fost sa controlez, ci mai degraba sa ma eliberez. Ce rost are sa depui efort in cautarea ta, daca rezultatele acelui efort nu-ti aduc nimic anume? De aceea nu sunt foarte entuziasmat de religii. Pentru ca desi invata lumea lucruri bune, nu reusesc sa le spuna oamenilor cum pot deveni cu adevarat puternici. De fapt, cei mai multi oameni religiosi sunt putin smiorcaiti pentru ca si-au dat puterea unei simbologii sufocante care exista in afara lor. Religia devine mai importanta decat ei insisi si asta este reteta pentru o lupta lunga si grea.
Ocultistii pe care i-am cunoscut, cei buni, aveau toti o concentrare foarte puternica, ordonata. Stiau cum sa transforme mintea intr-o unealta perfecta pentru vointa lor. Folosindu-si viziunea, isi luau ce aveau nevoie cu putin sau chiar fara efort. Bogatia n-a fost niciodata o problema pentru ca-i citeau pe toti atat de bine, incat castigau mereu. De aceea intentia, claritatea si simplitatea in concentrare sunt atat de vitale pentru tine. Poti trai o viata complexa si totusi sa ai o simplitate clara, pentru ca treci peste complexitati prin forta concentrarii tale. Ca sa atingi acest nivel in puterea ta, trebuie sa te eliberezi de toate prostiile care existau inainte.
Imagineaza-ti in felul acesta - imagineaza-ti ca cineva a legat o sfoara in jurul piciorului tau atunci cand te-ai nascut si ca sfoara este nesfarsita. Pe masura ce-ai mers si ti-ai trait viata, sfoara s-a legat de toate situatile pe care le-ai intampinat, incurcandu-se si inodandu-se pe masura ce mergeai mai departe. Ca sa te eliberezi trebuie mai intai sa-ti desfaci sfoara de la picior, ceea ce inseamna sa te transpui intr-un vid, unde existi intr-o stare perpetua de "a nu stii" si unde existi doar cu tine insuti. Apoi esti obligat sa urmaresti sfoara inapoi cu atentie, dezlegand-o de toate lucrurile in care s-a incurcat.
La inceput asta poate parea un lucru imposibil de facut, pentru ca sfoara s-a plimbat cu tine prin viata timp de 30 sau 40 de ani. Dar pe masura ce te intorci vei fi incantat sa vezi ca de multe ori, atunci cand o desfaci de o situatie, o desfaci in acelasi timp de toate celalalte situatii similare care au existat vreodata. Mari bucati de sfoara se deznoada si se elibereaza imediat.
Asta este povestea vietilor noastre. Petrecem ani de zile legandu-ne cu noduri si intr-o zi fir realizam ca nu mai putem suporta si ne eliberam, fie nu realizam asta niciodata. Sfoara devine un prieten si murim prinsi ca pestii in plasa.
Poate ca m-am indepartat de tema acestei carti care este cum sa faci bani. Dar daca te gandesti bine, intentia si claritatea sunt fundatia eforturilor tale de a face bani. Fara ele esti aproape condamnat sa dai gres. E interesant ca 60% dintre toate afacerile mici din America dau faliment in primii zece ani.
Uitandu-te la cifra asta, poti vedea ca patronii fie n-au fost experimentati, fie n-au avut destul capital, dar in principal in povestile despre insuccesele acestea poti vedea ca au dus lipsa de claritate. E atat de usor sa incepi o mica afacere fara sa iti dai seama in ce te implici, sau daca exista sau nu o piata cu adevarat puternica pentru acel produs sau serviciu. Dupa succesul initial te poti indeparta foarte usor de scopul afacerii. Din cauza monotoniei zilnice din afacere, ai tendinta sa nu-ti mai numeri si banii.
Nu exista alt motiv pentru a face afaceri decat sa numeri banii. Cred ca fiecare om de afaceri ar trebui sa-si lipeasca cuvintele acestea mari de un metru de peretele biroului. Productia, crearea, vanzarea, PR si distributia nu sunt afacerea; a strange si a numara banii sunt afacerea. Desi nu e neaparat stralucitor sa spui asta, daca ai o viziune clara, vei stii ca in fond nu exista altceva. Daca nu te concentrezi pe numararea banilor, oamenii vor realiza rapid ca nu banii sunt punctul de concentrare al constiintei tale, asa ca iti vor da orice altceva in afara de bani: admiratie, acceptanta, apreciere, etc. Si mai devreme sau mai tarziu vei avea probleme.
Un alt lucru la care sunt sigur este ca multi dintre acei proprietari de mici afaceri nu s-au gandit niciodata serios in ce se baga de fapt. Nu pot numara cati oameni mi-au spus ca vor sa-si deschida o librarie. Daca nu iubesti cartile si nu esti pregatit sa le respiri, deschiderea unei librarii este o inchisoare. Trebuie sa te duci in fiecare zi la lucru de la noua la cinci si vei sta acolo cu o stiva de carti sufocanta pentru prieteni. Daca este un magazin mic, probabil ca nu poti angaja mult personal, asa ca vei fi legat de locul acela. Imagineaza-ti o afacere care are 20.000 de produse diferite. Doar activitatea de a comanda cartile implica o slujba cu norma intreaga. Ca sa faci asta in fiecare zi trebuie sa-ti placa. Asa ca inainte sa te implici in ceva, trebuie sa-ti fie foarte clar in ce intri. Si ca sa-ti fie clar, trebuie sa stii ce vrei.
Am facut sondaje de opinie in seminarile mele intrebandu-i pe participanti: Ce vrei in viata? Am fost surprins sa descopar ca 70% dintre cei interogati, nu stiau ce vor. Am primit multe replici vagi cum ar fi "Vreau sa fiu fericit.", "Vreau sa fiu bogat.", "Vreau sa-mi gasesc sufletul pereche." si asa mai departe. Dar foarte putini oameni din sala stiau exact ce vor si cum vor ajunge sa aiba ce-si doresc.
De fapt rezultatele acelor sondaje se impart in: 70% nu stiu, 20% au o idee despre ce vor dar n-au habar cum sa ajunga acolo si doar 10% stiu ce vor si au un plan bun ca sa realizeze asta.
Acum gandeste-te la Legea Universala. Iti reflecta exact si precis ceea ce exteriorizezi tu. Daca forma ta mentala este in genul "Habar n-am ce vreau.", Legea Universala va spune "Auzi prietene, daca tu nu stii, eu nici atat."
Stiu ca in religiile stravechi exista teoria ca Dumnezeu de acolo de sus trage sforile, decizand cine va reusi si cine nu. Dar ideea aceasta e tribala si copilareasca. Ideea e ca Marele Spirit este impartial si ne permite sa fim cat de tampiti vrem, cat timp vrem. El nu decide pentru noi. Oamenii care poseda claritate si intentie reusesc in viata; cei care nu au aceste calitati, nu reusesc. Mai simplu nu se poate.
Mai intai ar trebui sa te decizi ce vrei. Imparte asta in tinte la distante mici, aspiratii la jumatatea drumului si viziunea pe termen lung. Apoi tot ce nu face parte din plan, elimina din viata ta. Asta iti da forta, claritate si putere de concentrare pe care le vei exercita doar asupra planului.Scapand de atasamente si confuzii, ii dai importanta planului. Ca sa reusesti, trebuie ca toate ratele tale sa se indrepte in aceeasi directie.
Rezulta in mod normal ca de fiecare data cand te concentrezi asupra planului, acesta castiga putere. Supraveghandu-ti cu atentie viata, vei vedea curand daca ai sau nu claritate. De exemplu sa spunem ca telul de astazi este sa vinzi cinci frigidere. Te urci in vechea ta masina ruginita si nu vrea sa porneasca. Asa ca iti pierzi vreo ora curatand carburatorul si cand ajungi in sfarsit pe piata, esti extenuat. Evident, masina nu face parte din planul tau. Scapa de ea. Ia-ti o masina mica, una cu rate lunare mici - care sa mearga. Orice fel de resurse ai avea, trebuie investite in plan. Daca tu nu investesti in tine, atunci cine?
Apoi uita-te la calitatea oamenilor care te inconjoara. Oamenii acestia te sustin sau nu emotional? Daca nu te sustin, sunt macar pasivi? Daca nu, scapa de ei. Uneori e greu sa-ti lasi prietenii la marea statie de autobuz a vietii. Dar aminteste-ti, energia ta va creste direct proportional cu numarul lucrurilor la care esti in stare sa renunti - si nu proportional cu lucrurile pe care le iei cu tine. Scapand de lucruri, atitudini, oprelisti si limite de orice fel, lucrurile zboara.
Apoi daca pentru planul tau trebuie sa ceri ajutorul altora, asigura-te ca cei implicati au clar structurat ce anume trebuie sa faca si ce se intampla. Nu uita ca in general oamenii sunt la fel de grosi ca un zid si dorm in majoritatea timpului. In plus, nu sunt clar-vazatori. Trebuie sa le spui ce vrei si trebuie sa te faci inteles, sa fie totul clar si la obiect. Poti spune: "Aranjeaza cutiile astea langa poarta." si ei vor da din cap si vor spune "Da." Dar asta nu inseamna ca au inteles sau ca vor executa munca in mod corect. Mai mult, vei vedea ca au aranjat cutiile corect de luni pana joi, dar vineri le gasesti pe acoperis.
Atunci cand ai de-a face cu oameni, sa nu presupui niciodata ca stiu ce fac. Poate uneori vei gresi si-ti va iesi un geniu in cale. Dar in mare parte oamenii se impart intre aproape incompetenti si extrem de nefolositori. Asta este valabil atat la profesionisti cat si la oamenii muncitori obisnuiti. Doar pentru ca un tip are o carte de vizita pe care scrie ca si-a trecut examenul de contabilitate, nu inseamna ca trebuie sa te bazezi pe faptul ca stie ce face. Multi nu stiu.
Daca pui bazele unei afaceri, oamenii iti vor spune ca ai nevoie de un jurist bun si de un contabil bun. Probabil ca asta este ultimul lucru de care ai nevoie. Trebuie sa-ti gasesti un contabil care sa stie macar pe jumatate din cat stii tu despre afacerea ta. Cum se poate asta? Daca vrei sa incepi o afacere, pune-ti un plan la punct, testeaza piata, verifica-ti de doua ori ideile si porneste la drum.
Atunci cand vei incepe sa faci bani vei avea nevoie de un contabil. Dar munca lui va consta in mare parte in a adauga sumele si in a completa formularele pe care ti le cer oamenii tic-tac. Gandeste-te la asta, daca ar fi un contabil atat de bun incat sa dezvolte o afacere, de ce ar sta in camera din spate completand formulare? N-ar sta. Contabilii buni fac afaceri si se imbogatesc. Restul completeaza formulare. Intr-o zi, atunci cand vei face multi bani, vei avea nevoie de un contabil bun. Angajeaza-l pe cel mai bun, indiferent de cost. Fiecare cent pe care-l vei cheltui, va merita. A face bani e extrem de simplu. Tinandu-te de ei si investind ce-ai scos, e o problema majora pentru aproape toata lumea.
Trebuie sa ti minte ca atunci cand ai de-a face cu oameni, nu trebuie sa presupui nimic. Claritatea comunicarii este vitala. Regula este sa repeti totul de trei ori si sa verifici de patru. In felul acesta atunci cand le inmanezi altora parti din planul tau, te simti in siguranta.
Pe masura ce planul se dezvolta si din ce in ce mai multi oameni sunt implicati, functia ta principala este sa-i motivezi. O persoana obisnuita se poate concentra asupra unui lucru timp de doua minute. Daca nu esti deasupra situatiei ora de ora, zi de zi, oamenii tai vor ajunge in stadiul de "munca grea", care consista intr-o vantureala de ici colo, facand nimic concret. In orice afacere sunt slujbe productive, care te solicita pentru ca te testeaza. Si mai este restul muncii, din care nu se scoate bani. Oamenii evita cat mai mult cu putinta munca productiva, care ii solicita si se agata de "munca grea" ca si cand ar fi o gramada de gogosi gratis.
Prin urmare este vital sa fi conectat - nu numai de propria persoana si telurile tale - ci si de oamenii din jurul tau. Trebuie sa le spui ce este important pentru tine si trebuie sa te asiguri ca se concentreaza pe lucrurile productive cat mai mult cu putinta. Problema este ca vor fugi mereu ca niste copii mici. Asa ca o parte din timpul si efortul tau va fi sa ii aduci inapoi de urechi si sa le arati mereu ce e vital si ce nu.
Nu mi se pare surprinzator ca atat de multi oameni talentati dau gres incercand sa extinda o afacere de o singura persoana intr-o afacere comerciala mare. Cand incepi, creativitatea ta este cat un munte dar intr-un final abilitatea ta de a motiva si de a-i pune pe oameni la treaba va fi mult mai importanta. Nu conteaza daca esti un biochimist bun, daca nu poti angaja un contabil competent. Din nefericire, sistemul nostru educational nu ii invata pe oameni lucruri de care au nevoie in viata. E aproape imposibil sa angajezi un om care sa bata la masina o suta de cuvinte pe minut. Am angajat contabili - mai multi - care am descoperit ca nu stiau sa lucreze cu un calculator obisnuit. Nu au stat mult in firma. Te ameteste, sincer, cand te gandesti cine va avea grija de acesti oameni. Daca cream o societate de inapoiati mintal, responsabilitatea aceasta covarsitoare va submina complet democratiile vestice. E usor de vazut de ce a iesit Japonia la suprafata.
Mi se pare vital ca atunci cand vrei sa te extinzi si sa-i incluzi si pe altii, sa devii priceput in a alege oamenii puternici. Nu am toate raspunsurile la aceasta problema, dar eu strang in jurul meu cativa oameni si contractez tot. In felul acesta unul poate conduce o duzina de companii mari, fiecare cu sase oameni. Ii aleg pe mongoli, cum le spun eu. Nu prea ma intereseaza ce stie o persoana. Eu caut oameni care nu pot fi opriti. Imi plac oamenii care pot trece printr-o anumita cantitate de durere si disconfort ca sa-si atinga scopul. Mai intai trebuie sa fie dedicati propriei lor persoane, apoi cauzei comune - care in cazul nostru este publicarea. Daca nu pot trece prin foc, literalmente, nu-i vreau. Asa ca aprindem un foc de tabara la 650sC si punem intreaga companie sa treaca in picioarele goale prin foc, batrani si tineri laolalta. Facem asta de cateva ori pe an. Cand o persoana poate sa treaca peste carbunii incinsi fara sa clipeasca, atunci trimiterea de 60 de cutii pana in ora 11.00 este ca si cand ai alunga o musca de pe o prajitura. Ai nevoie de luptatori - puternici, cu mintea limpede - si poti cuceri lumea. E nevoie de concentrare.
"Nu exista alt motiv pentru a fi implicat in afaceri, decat pentru a numara banii. Productia, crearea, vanzarea, PR si livrarea nu inseamna afacerea - a strange si a numara banii inseamna afacere."
Cand mi-am deschis editura in Statele Unite, am deschis simultan una in Australia si una in Anglia si una mica in Canada. Imi sunam asociatii din celalalte tari si stateam 20 de minute la telefon spunandu-mi ca au vopsit acoperisul verde. La inceput am fost amabil. Ascultam chestile astea. Dar mai tarziu am vrut sa-i fac pe toti sa se concentreze, asa ca-mi incepeam fiecare conversatie cu intrebarea "Cat de multi, cat de mult?" Daca esti editor, asta este tot ce trebuie sa stii. Pentru ca nimic nu conteaza mai mult in afacere in afara de cat de mult am produs si la ce pret am vandut.
Asociatilor mei le-a luat ceva timp pana au inteles, sa fie binecuvantati. Dar intr-un final toti au reusit sa inteleaga jocul. Cu cat ne concentram mai mult pe "Cat de multi, cat de mult", cu atat aveam mai mult success. Dupa un inceput cam lent in care parea ca ne plimbam prin parcarea vietii cu un pantof intr-un picior si fara un pantof in celalalt, ne-am inteles in sfarsit. Am dezvoltat una dintre adevaratele companii New Age internationale din lume. N-a durat prea mult, poate trei ani, pana compania a devenit una dintre cele mai mari din lume in domeniul sau.
Privind in urma imi dau seama ca nu am progresat cu adevarat pana can nu le-a fost tuturor clarificata tinta. Cand am inceput, toti am crezut ca tinta este serviciul comunitar - ajutarea oamenilor. Dar dupa un timp am realizat ca sunt mai multi oameni care au nevoie de ajutor, decat puteam noi ajuta vreodata. Resursele noastre limitate erau folosite pentru a comunica cu oamenii. Dar nu aveam nici un profit de pe urma acestor oameni, castigam doar multumire. Si daca vrei sa ajuti lumea, probabil ca asta ti se va intampla si tie. Iti vei acoperi cheltuielile sau vei avea un mic profit si asta va fi tot.
In orice caz, atunci cand eu si asociatii mei am analizat bine situatia, ne-am dat seama ca vroiam sa fim si bogati dar sa ajutam si oamenii. Apoi am realizat ca banii - multi bani - ne-ar ajuta. In primul rand banii ne-ar ajuta sa ne simtim bine in pielea noastra; si in al doilea rand avand mai multe resurse, am face treaba mai buna. Asa ca ne-am concentrat pe bani si am primit ce-am vrut. Odata ce-am clarificat totul, n-am mai privit in urma.
Prin urmare e important sa-ti evaluezi mereu motivatile interioare, astfel incat cautarea ta sa fie imputernicita de adevar. Si pe masura ce motivatile acelea interioare se schimba, e usor sa pierzi din vedere ce urmaresti. Daca te indepartezi prea mult de drum, vei fi nefericit. Tot successul din lume e nefolositor daca esti nefericit.
Sa spunem ca vrei sa fi milionar. Poate fi adevarat. Dar daca te gandesti bine facand un milion de dolari iti va creea o groaza de legaturi si obligatii care te vor lega. Poate ca tu vrei libertate. Vei fi extrem de dezamagit daca vezi ca un milion nu inseamna mult in ziua de azi si probabil nu-ti va aduce ce vrei. De fapt zece milioane este minimum necesar ca sa ai libertatea pe care o cauti. Apoi sunt problemele create de zece milioane, pentru ca va trebui sa ai grija de ele.
Poate ca ai nevoie sa-ti demonstrezi ca ai valoare, ca esti un om bun si ca poti contribui. Nu ai nevoie de un milion pentru asta. Trebuie doar sa vezi valoare in lucrurile pe care le faci si bingo, nevoile tale emotionale sunt satisfacute. Concentrandu-te si oferind valoare vietii tale si activitatilor tale este o rugaciune pentru sanctificarea de sine. Munca si efortul care sunt implicate in traire trebuie sa inceapa sa merite si din nefericire, nimic nu le poate face sa merite pana cand nu realizezi tu meritul lor.
De aceea ii invat pe oameni sa se concentreze pe propria persoana si nu pe altii. Nu te vei relaxa niciodata si nu te vei simti in siguranta pana cand nu esti foarte, foarte puternic. Nici macar toti banii din lume nu-ti vor oferi stabiliatea spirituala sau emotionala si nici nu-ti vor anihila frica. Iti vor permite doar sa fi terifiat intr-un decor confortabil. Nimic mai mult. Ti se rupe o coarda sentimentala atunci cand auzi oamenii vorbind despre salvarea lumii, cand de fapt aceeasi oameni sunt prinsi in propria lor neajutorare. Daca ar vedea ca ei sunt Forta Divina, ca cea mai mare rugaciune pe care o pot oferi este dedicarea si puterea lor. Toate prostiile despre care se vorbeste, Dumnezeu vrea asta si Dumnezeu vrea aia, sunt ridicole. Este nutret pentru cei slabi de inger. Exista o onoare in cautarea ta. Exista o frumusete spirituala care creste din nesiguranta perpetua in viata. Confruntati cu asta putem doar sa acceptam si in felul acesta sa ii oferim umilitate. Concentrandu-ne asupra pozitiei in care ne aflam si transformand asta in ceva onorabil si merituos, ne permite sa acceptam ca aceasta calatorie in care am fost trimisi, are un rost. Putem spera ca atunci cand vom ajunge la final sa ne uitam in urma si sa intelegem intr-un final ce a insemnat. De ce am ajuns la aceasta gramada de piatra din coltul universului si ce a insemnat?
Daca nu iti venerezi viata, corpul si mintea si nu le transformi in ceva special pentru tine, atunci intreaga calatorie devine una de protest. Devine o viata de confruntare in loc de o acceptare linistita a locului tau in marea schita a tuturor lucrurilor si o confirmare a acestei realizari spirituale prin puritate si printr-o concentrare limpede doar asupra ei.
In lumina acestei realizari totul este irelevant, nu-i asa?
Prima pagina
E minunat sa ai vise marete, avand claritate si conferind valoare lucrurilor pe care le faci. Acum esti confruntat cu actiunea de a transforma acele vise in realitate.
Imagineaza-ti ca esti un general mongol. Telul tau de astazi este sa muti 120.000 de oameni si sa ataci Moscova. Cum vei face asta? Ai nevoie de un plan de bataie. Stii ca ai resursele. Ai trimis spioni sa cerceteze care este cea mai buna directie pentru un atac. Stii din informatii primite ca Moscova are 40.000 de aparatori. Mai stii si ca orasul are mancare pentru 23 de zile. Avand in vedere puterea ta extraordinara si ferocitatea intentiei tale, ai nevoie doar de un plan bine structurat ca sa cuceresti Moscova. Atacul si atingerea tintei de astazi va decurge normal, atata timp cat iti calculezi bine metoda de atac. Atata timp cat nu te vei impusca in picior si nu vei arunca de pe stanca 60.000 de oameni, scopul este ca si atins. Dupa ce-au calatorit 10.000 km, 120.000 de mongoli au cucerit Moscova in mijlocul iernii in mai putin de o saptamana. Data - ianuarie 1238 e.n.
Acum imagineaza-ti viata in aceiasi termeni. Pune la punct un plan de bataie. Transcrie planul pe hartie. In primul rand care este tinta? Denumeste-ti planul de bataie folosind cea mai mare dorinta pe care o ai in viata. Sub asta, scrie cu litere mai mici alte dorinte pe care vrei sa le materializezi. Transcriand planul pe hartie, acesta devine sacru. Planul scris are functia unei unelte pentru ordine si claritate dar este si ca o rugaciune. Gaseste un loc in casa unde sa-ti depozitezi planul. Transforma locul acesta intr-un sanctuar. Poate vrei sa folosesti o cutie speciala, un cufar de averi, in care sa-ti tii planul. Pune in cutie impreuna cu planul cateva lucruri care sa aiba pentru tine valoare religioasa sau spirituala. Un cristal, o pana de vultur, o poza cu Maica Teresa, un capac de rezervor de la Rolls-ul gurului tau, orice. Simbolic inseamna ca nu-ti vei indeparta eforturile pe plan fizic de drumul principal in cautarea ta spirituala. Oricat de monotone ar fi evenimentele de astazi, ele sunt un fir din tesatura. E important sa nu uiti asta niciodata.
Auxiliar - si neavand nimic de-a face cu planul - cred ca orice guru care nu are un Rolls Royce e un nenorocit. Pe masura ce ne taram in cautarea noastra ca sa devenim mai puternici, avem nevoie de simboluri, simboluri care sa fie mai mari decat viata. Cum poti fi antrenat de un tip slabanog intr-un capot, care foloseste doar bicicleta? Ca sa reusesti trebuie sa-ti alegi viziuni mari. Guru trebuie sa simbolizeze "reusita in viata". Daca urmezi un idiot fara bani, vei avea tendinta sa-ti minimalizezi aspiratile ca sa nu-ti intreci conducatorul spiritual. In loc sa reusesti vei ajunge sa ai o vulcanizare pe strazile dosnice din Karachi. Nici gand! Guru al meu trebuie sa fie gras, bogat si fericit.
Inapoi la planul de bataie. Pentru ca planul tau sa fie dinamic si viu, va trebui sa te ocupi de el in fiecare zi. Facand asta regulat, devine o forma de meditatie in care folosesti puterea gandului ca sa-ti imputernicesti planul. Toate evenimentele majore care fac parte din plan ar trebui sa fie notate sau scrise. Pot fi facute ajustari si inregistrate successele. Gandeste-te la el ca la niste acorduri de muzica, o poezie lirica oferita in fiecare zi Zeilor Lichiditatilor. Acele acorduri trebuie sa rasune prin intreaga ta fiinta, astfel incat tu sa fi planul si planul sa fie tu. Devine cel mai important lucru din viata ta pentru ca tu ai decis ca asa este. Revizuind mereu planul nu vei pierde niciodata tinta din vedere.
Resursele
Apoi aseaza-te intr-un loc linistit si contabilizeaza resursele pe care le ai. Poate le poti scrie pe planul de bataie in culori diferite, asa incat sa iasa in evidenta si sa nu le pierzi din gand. Nu-ti analiza resursele doar din perspectiva financiara, pentru ca ce insemni tu valoreaza mult mai mult decat banii pe care ii ai sau pe care nu-i ai. Gandeste-te la suma totala a energiei care-ti este disponibila. Acea forta de viata care-ti trece prin corp si prin minte este cel mai valoros si mai puternic lucru pe care il ai. Este o resursa data de Dumnezeu care poate fi transpusa in euforie, onoare, cautare si fericire. O parte din acestea pot fi exprimate in favoarea bunatatii lumii, iar alte parti pot fi exprimate pe piata si vandute pentru bani.
Gandeste-te la cunostintele pe care le-ai acumulat si revizuieste mereu ce folos ai de pe urma acestora. Mai mult ca sigur ca ai talente si idei de care nu te-ai folosit niciodata. Poate ca secretul successului tau este sa incetezi sa faci munca asta mizera care abia iti plateste intretinerea si sa te implici in schimb in dezvoltarea si comercializarea talentului pe care il ai. Te poti exalta pentru creativitatea si viata ta, poti creea atata energie in jurul tau, incat sa te scoata din circumstantele actuale si sa te introduca intr-o viata cu totul noua. S-ar putea sa ai nevoie de curaj ca sa iesi in lume si sa te dedici, dar in final curajul iti va fi rasplatit. Norocul ii favorizeaza pe curajosi.
Analizand cu atentie energia din jurul tau, iti vei da seama ca esti infinit mai bogat decat crezi. O parte din energie contine entuziasmul tau si experienta ta de viata pe care ai acumulat-o, dar in ea sunt de asemenea si relatiile si prieteniile pe care ti le-ai facut. Aceste relatii trebuie cultivate, facute speciale. Mai devreme sau mai tarziu vei avea nevoie de un ajutor in viata si unul dintre acesti oameni sau poate cineva pe care urmeaza sa-l intalnesti, iti va oferi acel ajutor.
Daca nu ai prieteni sau relatii, as face gasirea acestora prioritatea numarul unu. Daca nu-ti place sa iesi si sa cunosti oameni, iti sugerez sa treci peste acest disconfort. Stapaneste asta ca fiind o parte din noua ta disciplina. Facand efortul de a-ti intretine relatile, exprimi faptul ca esti pregatit sa-ti extinzi energia in favoarea cauzei tale. Este o afirmatie a faptului ca studiezi si cauti. Cand faci asta mereu, energia din jurul tau se schimba si intr-un final realitatea iti va raspunde la cautari oferindu-ti sanse neasteptate. Din nefericire in lumea noastra, successul real nu tine atat de mult de CE stii sau cat de bun esti. Mai degraba tine de PE CINE cunosti. Asta e o realitate.
E vital sa-ti revizuiesti din cand in cand resursele, pentru ca iti permite sa faci contabilitatea si sa traiesti in adevar. Dar in acelasi timp te ajuta sa transformi resursele pe care le ai in ceva special. Tine de puterea spirituala sa multumesti pentru ce ai. Imaginatia noastra are tendinta sa traiasca mereu in viitor, concentrandu-se pe ce nu avem si uitand total sa inregistreze ce s-a realizat si ce s-a acumulat. Trebuie sa accepti locul in care te afli acum si persoana care esti, chiar daca nu-ti plac atat de mult. In orice caz, te reprezinta. Criticand si negand circumstantele actuale spui de fapt ca tu esti cel care nu este in ordine. Ce se afla in jurul tau este doar o extensie a ceea ce esti. Uita-te la lucrurile acelea si realizeaza ca sunt asa cum sunt, chiar daca sunt imperfecte. Acceptand adevarul te propulsezi in circumstante mai bune. Opunand rezistenta traiesti in negativismul constant al nesatisfactiei tale.Cine are nevoie de asa ceva?
Ca sa faci orice lucrusor special, trebuie sa-i oferi calitate vietii tale. Odata ce viata ta devine sarmanta, orice fel de bariera pe care ai intalnit-o in trecut se topeste in lumina acelei energii interioare care-ti izvoraste din inima. Din punctul de vedere al unui om de afaceri, asta e minunat, pentru ca orice ai atinge se transforma in aur. In plus te ajuta sa crezi in tine. Vazand valoare peste tot, transformi fiecare actiune a ta intr-o afirmare a puterii tale.
In sfarsit, prin resursele tale poti avea o anumita suma de capital. Banii sunt ca un ingrasamant: trebuie sa-i imprastii pentru ca lucrurile sa se poata dezvolta. Daca-ti pastrezi capitalul neinvestit de frica pierderii, nu vei realiza nimic sau vei realiza foarte putin in viata. Trebuie sa existe o anumita cantitate de risc calculat. Nu te poti inscrie in cursa pentru marele castig daca nu-ti dedici un procent din banii tai - sau chiar toti in unele cazuri - ca sa castigi. Priveste-ti dolarii ca pe niste trupe. Foloseste-i cu intelepciune. Daca pierzi cativa pe drum spre Moscova, ce conteaza? Daca ti-e frica sa pierzi sau daca ti-e frica de circumstantele de pe piata, atunci petrece-ti timpul evaluand, controland si controland si a doua oara si vei primi raspunsul. Lipsa informatilor creaza frica. Odata ce stii cu adevarat ce faci si ai cercetat piata sau domeniul de afaceri in care te implici, atunci toata frica se va topi in lumina ratiunii.
Cunosc oameni care duc o viata mizera dar au sute de mii de dolari depusi in banca. Nu am nici un pic de respect pentru personajele acestea. Frica ii paralizeaza si ii duce inspre neputinta. In viata trebuie sa ai incredere in oameni pana intr-un anumit punct sau iti traiesti viata intr-un negativism perpetuu. E mai bine sa fi jefuit din cand in cand decat sa te intemnitezi in lipsuri. Asuma-ti riscuri. Ia o initiativa. Pana si simpla placere de a fi implicat merita uneori cate o pierdere. Atata timp cat castigi in majoritatea timpului si esti fericit, ce altceva poti cauta?
Terenul
Un general mongol nu si-ar trimite niciodata trupele fara sa se duca mai intai sa cerceteze terenul. In mod similar trebuie sa-ti analizezi planul ca sa vezi daca ti-ai oferit toate avantajele posibile. Care sunt conditiel in care speri sa actionezi?
Analizand din punct de vedere metafizic, eu ma uit la energiile lucrurilor, in loc sa ma concentrez asupra logicii decizilor de investitie. Eu simt lucrurlie. Daca exista vreo discordanta sau lipsa de armonie, actionez cu prudenta maxima. In mare parte imi folosesc intuitia ca sa-mi dau seama daca oamenii in care investesc isi vor indeplini sau nu indatoririle. Daca o afacere e buna si nobila, o voi simti pozitiv si va decurge normal. S-ar putea sa mai existe mici falduri pe care va trebui sa le indrepti, dar daca exista sentimentul de flux, afacerea va merge. Daca intampini oprelisti si dificultati se poate totusi ca afacerea sa mearga. Dar cata energie emotionala esti dispus sa investesti intr-o idee doar pentru mandria de a spune ca te-ai zbatut, ca ai castigat? A te impusca in picior doar pentru a demonstra ca poti reusi in viata si schiop, e o nebunie. Si ca sa iesi din echilibru doar ca sa dovedesti ceva, e extrem de insignifiant. E mai bine sa te retragi si sa-ti folosesti mintea pentru ceva mult mai placut.
Cand analizezi ambianta actiunilor tale, ar trebui sa analizezi si conditile existente. Actiunile acestea imi favorizeaza si libertatea sau ma inchid si ma ingroapa? Planul de bataie are nevoie de un teritoriu vast si fluid, cu cat mai putine restrictii. Daca ajungi in situatii in care retragerea e imposibila, esti prins in capcana.
Am discutat mai devreme despre concordanta. Doar ca sa-ti amintesc, concordanta in afaceri e un aspect in care multi oameni dau gres. Lansandu-ti prea devreme actiunile iti risipesti o groaza de putere psihica continuta de miscarile tale, pentru ca nu faci altceva decat sa astepti. E o frustare teribila incercand sa fortezi sa se intample ceva atunci cand nu e timpul potrivit. Mai bine mergi o zi la plaja, te intorci a doua zi si totul se leaga fara efort.
Mie imi place sa incep afacerile primavara, pentru ca puterea de dezvoltare este metafizic de partea mea in perioada aceasta. Ma dezvolt si ma extind vara si ajustez si scap de uscaciuni toamna. Iarna merg la o bauta cu prietenii si ne uitam la filme cu Ginger Rogers de zeci de ori.
De unde stii cand e timpul potrivit? In primul rand daca nu e timpul potrivit, lipsa fluxului va fi evidenta. In al doilea rand avand de-a face cu alti oameni, vei fi capabil sa vezi daca au sau nu chef de proiect acum sau sunt prea distrati. Daca nu-ti dai seama, aplica vechea metoda mongola de atac din doua parti. Califica-i. Fa-i sa se implice prin intrebarea: "Esti pregatit sa faci afacerea asta astazi sau ti-e mai convenabil martea viitoare?" Daca nu sunt pregatiti, cel putin vei stii. Cate sute de ore de munca sunt pierdute anual din cauza ca stau degeaba in timp ce fortele externe iti fac viata grea? E atat de simplu sa elimini prostiile acestea manipulative dand in vileag oamenii.
Poti vedea cum amatorii fac acesta greseala mereu. Se implica intr-o afacere si pentru ca sunt de parere ca asta e singura sansa din oras, isi investesc sentimentele in totalitate in ea, iar ceilalti simt slabiciunea lor si ii manipuleaza dupa bunul plac.
Nu-ti poti materializa planul daca-ti imprastii puterea. Avand putine sentimente si instiintandu-i pe ceilalti ca vei cadea mereu in picioare, devii puternic. Oamenii nu vor avea curajul sa se joace cu tine. Nu exista limita pentru numarul de oameni sau de afaceri care iti stau la dispozitie. Calificand oamenii - si dandu-i mereu in vileag - controlezi fiecare pas.
"Arata-mi sanii" spuneam noi acasa. Asta insemna ca daca perechea ta de sambata seara nu-ti oferea aceasta mica favoare, sansele tale pentru un success mai mare erau minime, ca sa nu spun mai rau.
Nu confunda sentimentul cu intentia. Intentia este forta vointei tale proiectate. E aproape fara nici un pic de sentimente. E vorba despre tine cerandu-i vietii sa-ti dea ce vrei. Problema e ca prin imaginatie iti poti trai sperantele si visele inainte ca ele sa se realizeze in realitate. Metafizic prin asta o iei inainte. Daca se intampla de prea multe ori, iti pierzi puterea din cauza dezechilibrului. Sentimentele create de imaginatie iti ard tensiunea psihica din dorinta. Puterea, care ar trebui sa-ti indeplineasca orice dorinta, e pierduta. Nu se materializeaza nimic. Iar tu trebuie sa te lupti ca nebunul ca sa fortezi sa se intample evenimentele.
Dupa cum am spus la inceputul cartii, a face bani este o parte din cautarea ta in viata. E un joc pe care-l joci cu tine insuti. E doar o forma mentala si in functie de puterea ei si cat de bine te simti in propria piele, rezultatele vor urma cursul normal. E nevoie de o anumita agresivitate si de o activitate potrivita pe piata, dar asta nu e tot. Nu exista o limita stabilita pentru cati bani poti face intr-un timp scurt. Daca exista vreo definitie, atunci ea este doar in mintea ta si in sentimentele tale. Atunci cand se vor schimba aceste aspecte, va avea loc o asemenea inundatie de abundenta, incat vei fi uimit. Te vei intreba unde ai fost toata viata pana acum si te vei intreba de ce dracu' ai privit in trecut proiectul dintr-un unghi atat de prost.
Trucul spre bani este de a avea cativa sau macar de a-ti pacali mintea sa creada ca ceea ce ai este abundenta. Cand te vei indeparta de toate sentimentele pe care le ai in jurul banilor, bariera care a fost creata de sentimentele acestea e ridicata. Sansele vor veni spre tine imediat, mai mult sau mai putin. A lua decizia de a te indeparta de sentimente nu e greu; in fond lupta din trecut a fost doar opinia ta. Nu e un efort sa schimbi opinia aceea. Daca apesi butonul din minte ca sa vezi banii ca energie in loc de un simbol pentru supravietuirea ta, te vei deconecta de sentimentele primitive ale omului de rand si vei intra intr-o perspectiva infinita, in care toata bogatia existenta in lume devine a ta. Ceea ce esti si ce ai este oferit in acelasi mod eliberator.
Calea sacra - cautarea in care te aflii - este imputernicita de toata puterea care vine automat din interior. Viziunea ta infinita asupra lucrurilor depaseste viziunea mai limitata a ego-ului si astfel vei vedea cum viata ta va prelua o calitate sarmanta. Tot ce atingi va fi transformat ca prin magie intr-un sentiment mai puternic de abundenta.
In fond, ce-ti trebuie mai mult decat sa privesti in urma in viata ta si sa vezi bunatate? Sa-ti vezi telurile atinse? Sa vezi ca a existat o insemnatate mai inalta si un rost pentru tot?
Ce va face pentru tine successul si bogatia? Iti va permite sa petreci mai mult timp cu prietenii si cu cei dragi. Iti va permite sa lucrezi asupra ta si sa devii un om mai bun. Te vei indeparta de inchisoarea in care se regasesc cei mai multi oameni si vei sta sub forma unui spirit liber in afara limitelor unei lumi in care exista putina libertate. Actiunea de a cere inapoi acea libertate a adevaratei tale fiinte, ii va inspira pe ceilalti in a urma aceeasi cale.
Cand a inceput primul om sa citeasca si sa scrie, acesta a deschis lumii portile spre o noua evolutie. In mod similar, daca putini oameni au puterea si forta sa renunte la restrictiile lumii si sa stea fara teama in afara lor, intr-un final, intr-un mileniu indepartat toata omenirea va ajunge la aceeasi libertate. Vei avea o placere deosebita sa te uiti in urma linistit, de undeva din eternitate, si sa stii ca ai fost si tu acolo la inceputul miscarii. Cadoul tau este ca ai realizat intr-un stadiu principial ca esti intr-adevar etern, nemuritor si infinit si ca ai avut curajul sa te afisezi cu ideea asta in suflet, in timp ce restul umanitatii spunea ca o asemenea viziune nelimitata nu este adevarata sau posibila. Iar ceilalti? Cum sunt, asa sunt. Si cum e lumea, asa este. Se va schimba atunci cand va veni momentul si va fi pregatita si nicidecum mai devreme. Atunci cand vei accepta asta, te vei elibera, ca sa te concentrezi asupra ta si ca sa-ti dai putere. Motiv pentru care ai si venit aici pe pamant de fapt, nu-i asa?
Prima pagina
Anexe
STRATEGII PENTRU ACEST MILENIU SI MAI DEPARTE
Ca un ultim gand, hai sa discutam despre strategia ta pentru acest sfarsit de mileniu si mai departe. Inainte sa facem asta, lasa-ma sa-ti spun unele lucruri despre mine, pe care ar trebui sa le stii. Nu sunt nici economist si nici nu am vreo calificare financiara. Nu sunt nici contabil si nici agent la bursa de valori si nu am vreo calificare educationala pe care s-o recunoasca cineva, slava Cerului. Dar am o cantitate enorma de experienta personala in urma mea. Aproape ca nu exista vreo experienta umana pozitiva la care sa nu fi luat parte. Am calatorit in jurul lumii de 97 de ori pana acum si mi-am dat seama cum sa ma declar intrat in joc prin acele forte care exista in mijlocul lucrurilor. In termeni comerciali sunt considerat de success. In viziunea mea, successul este energie. Nu am cum sa stiu ce nivel de energie am atins si nici n-as vrea sa stiu, dar dezvoltandu-ma si imbunatatindu-ma in ultimii 23 de ani, mi-am insusit calea "ochi de vultur" si viata are un curs mai mult sau mai putin fara eforturi.
Urmatoarele pagini contin viziunea si strategia mea preferata. Poate functioneaza si la tine. Sau poate tu si sfatuitorii tai veti pune la punct un plan mai convenabil. Prin asta incerc sa-ti spun ca eu nu sunt calificat sa-ti zic in ce fel sa-ti manuiesti afacerile financiare. Stiu despre ce vorbesc dar nu-mi place sa le spun oamenilor ce ar trebui sa faca. Mai degraba imi place sa le sugerez idei pe care sa le evalueze. As putea spune: "Eu folosesc tehnica asta. La mine functioneaza. Daca-ti place, incearc-o." In fond situatia fiecaruia e diferita. Cum poate oferi cineva o solutie universala cu cel putin un grad de exactitate?
Cred ca pe masura ce incheiem mileniul, economia lumii va trece printr-un numar mare de turbulente. Nu vad asta nici pozitiv, nici negativ - lucrurile se imbunatatesc sau se strica. Baza mentalitatii Tao este de a fi in ritm cu inhalarea si expiratia Mintii Universale.
Pentru a formula o strategie pentru mileniu, trebuie sa ne uitam mai intai la ce s-a intamplat de la al Doilea Razboi Mondial. Dupa distrugerea care a avut loc, guvernele erau nerabdatoare sa porneasca din nou la drum. Au dezvoltat o politica liberala a banilor ca sa stimuleze economiile - America de exemplu a scos milioane din buzunar pentru Planul Marshall, care a ajutat Europa in reconstructie. Pe timpuri banii erau facuti fie din aur fie din metale pretioase, iar banii din hartie erau girati prin aur. Asa ca guvernele aveau o limita la cati bani de hartie puteau tipari. O bancnota de o lira sau de un dolar este de fapt dovada pentru un echivalent in aur. Pe vechile bancnote englezesti scria ca Banca Angliei preschimba acea dovada in aur atuci cand o prezenta posesorul. Au fost incheiate niste intelegeri internationale care au eliberat guvernele de bariera aurului. Mai mult, pe timpuri cateva banci mai mici isi tipareau singure banii. Incet-incet Marile Puteri au ajuns la concluzia ca acesta e un avantaj prea mare pentru a fi in mainile oamenilor obisnuiti. Asa ca li s-a luat dreptul inapoi, iar monopolul a fost oferit acelor forte destul de puternice politic si financiar ca sa puna bazele si sa sustina acest monopol.
Un grup de banci s-a alaturat in Statele Unite ca sa formeze Rezerva Federala. Apoi au prostit Congresul sa le ofere dreptul exclusiv de a tipari bani pentru intreaga economie americana. In felul acesta au sperat sa poata incolti pietele financiare prin tiparirea banilor si reglementand fluxul acestora. Aceasta tinta a fost atinsa aproape imediat si acelasi club privat inca mai tipareste bani, avand de 80 de ani acest monopol. In mod uimitor a existat o disciplina in tiparire si in cheltuirea banilor care a durat multi ani. Dar dupa evenimentul celui de-al Doilea Razboi Mondial lucrurile s-au schimbat. Dupa razboi oamenii nu mai vroiau sa mai accepte conditile care au existat inainte de 1939. Vroiau si cereau o viata mai buna. Politicienii au raspuns acestor cereri prin intermediul presei scrise. In acelasi timp Statele Unite s-a implicat in Razboiul din Coreea, lucru care a adaugat o greutate in plus asupra resurselor, in timp ce lumea era inca in stadiul reconstructiei.
Metafizic, in toata puterea exista tendinta de slabiciune si colaps. America tocmai iesise victorioasa din al Doilea Razboi Mondial si se afla intr-o situatie decenta cu coreeni de nord. Aproape toata puterea politica, militara si economica era de partea Statelor Unite. Ca sa intelegem economia mondiala de la sfarsitul anilor 1990, trebuie sa ne uitam la ce s-a intamplat cu America din 1945.
Avand in vedere puterea Americii dupa al Doilea Razboi Mondial n-a fost o surpriza ca atunci cand a aparut situatia din Vietnam, presedintele Kennedy a crezut ca nu va fi mare scofala sa se duca acolo si sa-i bata putin la fund. Kennedy era expansionist de felul sau. A atacat Cuba si a avut probleme. Desteptandu-se dupa situatia asta, psihicul sau a creat in mod normal o cale prin care sa repare lucrurile. Kennedy avea un ego pe care-l puteai cara intr-un camion. Asa ca excursia in Vietnam le-a fost prezentata oamenilor ca o idee nemaipomenit de buna. Toretic doar cativa soldati din marina se vor tari prin tufisuri in timp ce nordvietnamezii se vor retrage in adancurile padurilor. Problema era ca nimeni nu citise cartile de istorie. Un telefon la Paris le-ar fi elucidat ca 15.000 de francezi au incercat acelasi lucru la Dien Bien Phu - si nu multi s-au intors. Istoria a fost ignorata iar trupele americane au pornit spre Vietnam.
N-a durat mult pana cand Americanii "binecuvantati fie ciorapeii lor" s-au saturat de-a binelea de Vietnam. Rezolvarea problemei a cazut in mainile lui Tricky Dicky. Intre tmp tipii din boscheti se descurcau cat puteau de bine dar si ei se saturasera de escapada lor. Credeau ca nu li s-au dat uneltele necesare ca sa termine treaba. Filozofia taoista sfatuieste sa nu te lupti niciodata, ca ar trebui sa te retragi in fata confruntarii. Dar spune de asemenea ca daca trebuie sa duci o batalie, trebuie sa te asiguri ca vei castiga - si rapid. Un lucru bun la Maggie Thatcher in anii ´80 a fost, fie ca-ti place sau nu, faptul ca nu se juca. Cand frecusurile dintre Argentina si Insulele Falkland au luat amploare, ea a trimis intreaga marina britanica - inclusiv doua submarine nucleare - sa descurce itele. Toata lumea s-a distrat de minune. Pe drum incolo baietii s-au ales cu un bronz superb in timpul croazierii de o luna pe Atlanticul de Sud. Regina si-a trimis unul dintre fiii ei si toata harababura s-a terminat intr-o saptamana. Sambata la pranz toata lumea era inapoi in bar.
Dar razboiul din Vietnam a fost altfel. S-a tot taraganat. Din aceasta cauza America a trebuit sa imprumute din ce in ce mai multi bani ca sa se mentina implicati, iar la sfarsitul anilor ´70 datoria nationala ajunsese la aproximativ 500 miliarde dolari. Prin urmare din cauza acestor dolari care curgeau printre degete, inflatia a ajuns la acoperis si in timpul presedentiei lui Carter a fost de-a dreptul scapata din mana.
Daca analizezi istoria economica a Statelor Unite, vei vedea ca la mijlocul anilor 1960 a fost punctul culminant al economiei americane. Razboiul din Vietnam a fost o irosire. A fost cel mai important eveniment al acestui secol. A fost punctul de intoarcere al Americii si prin urmare pentru intreaga lume. Miliardele care erau cheltuite pentru razboi se adunau la miliardele cheltuite acasa. Guvernul incepuse sa imprumute bani la fiecare pas.
Intre timp marile corporatii nu erau departe de a intra in joc. Au fost create tot felul de instrumente cu nume atragatoare: obligatiuni cu dobanda mare, efecte de plata, plati la termen, actiuni si garantii. Orice-ti trece prin cap, tipii de la birou executau. Deoarece guvernele aveau voie sa transforme hartia in avere, a rezultat ca le-ar face bine economiilor lumii daca oamenii de afaceri ar face exact acelasi lucru. In fond afacerile trebuiau sa se extinda ca sa poata fi platita dobanda si datoria in crestere a Americii, in timp ce restul lumii strangea bani. Cu cat lucrau mai multi oameni si-si plateau taxele, cu atat mai bine puteau guvernele stapani situatia care devenise acum rusinoasa.
Importanta Razboiului din Vietnam pentru economia Americii nu poate fi trecuta cu vederea. Intre timp natiunile mai mici dadeau legi de care beneficiau cetatenii si le dadeau oamenilor care munceau tot felul de bani in plus, fara sa se gandeasca cum vor plati pentru asta. Hartia creea beneficii. Politicienii erau fericiti, iar oamenii ajunsesera sa considere ajutoarele un drept, nu o optiune. Metafizic oamenii sunt intr-un fel protejati pentru ca imaginatia noastra trebuie sa fie tarata in realitate pentru ca noi sa experimentam evenimentele. Astfel gandirea negativa nu ni se aseaza imediat la picioare. Punctul slab al acestei protectii este ca experientele pozitive trebuie cladite treptat in acelasi fel. Dar prin curentul bogatiei de hartie corporatile, bancile si guvernele puteau evita protectia noastra metafizica data de Dumnezeu si isi puteau transpune imediat imaginatia si formele lor mentale in bani. Valoare reala fara vreun efort major. Acesta este primul capitol din povestea trista.
Atunci cand mintea ta expansionista o ia cu mult inaintea realitatii, abilitatea de a te concentra si de a controla evenimentele este redusa. Exista un moment in care puterea extensibila a unei forme mentale trece de un punct critic. Pentru Hitler atacul asupra Rusiei a fost acel punct. Pentru Statele Unite - si prin urmare pentru economia mondiala - Vietnamul a fost catalizatorul. Odata trecut acel punct, e doar o chestiune de timp pana cand are loc o contractie. In aceasta contractie sunt semintele sigurantei metafizice si a supravietuirii. Mintea interioara colectiva a planetei stie de ce are nevoie ca sa nu se autodistruga. Dintr-o data fara vreun motiv logic, toata lumea e de acord mai mult sau mai putin, ca cel mai bine e sa se retraga.
Eu cred ca noi ca oameni comunicam intre noi tot timpul la un nivel interior. Conceptul celei de-a o suta mimute este oferit ca dovada ca in regnul animal exista o asemenea comunicare. Daca asta e adevarat, atunci cat de sofisticata trebuie sa fie comunicarea interioara umana. Toti suntem colectiv de acord cu anumite lucruri. La nivel intelectual asta e numita opinia publica. La nivel interior e un vis colectiv din care ne trezim cu totii in aceeasi dimineata. Dintr-o data, aparent fara motiv, o idee noua intra in mintea lumii. Chiar daca e nevoie de ani pentru ca acea idee sa fie filtrata intr-o schimbare concreta, odata ce ideea e acolo si prinde radacini, devine o forta puternica in psihicul lumii.
Pentru multi pamantul nostru e doar o bucata de piatra care pluteste prin spatiu. Pentru metafizicieni este un organism viu care stie de ce are nevoie ca sa treaca prin ciclurile sale si sa ajunga la destinul final. Evolueaza de la sine si se auto-reglementeaza. Are un spirit, aproape in acelasi fel in care corpul fizic are o evolutie spirituala, metafizica, in concordanta cu viata corpului. Cand oamenii isi fac de lucru deranjand echilibrul natural al planetei, poluand stratul de ozon, de exemplu, atunci culegem roadele reactiei naturii la aceasta neleguire. Acesta e al doilea capitol din poveste.
Sa ne intoarcem la istoria economica a Americii. Facand o harta de la Razboiul de Independenta pana in mijlocul anilor 1960, vei vedea ca economia a crescut si a regresat la intervale foarte regulate. Expansiunea si contractia faceau parte din echilibru. Fie ca urmaresti curba lui Kondrotief sau teoria valurilor a lui Elliott si vezi cifrele Fibinachi, nu trebuie sa fi geniu ca sa observi ca economia inspira si expira la fel ca toate celalalte lucruri. In fond ce este economia? Este compusa din formele mentale si activitatile oamenilor, nimic altceva. Evident ca va urma ritmurile pe care le urmam si noi.
In 1960 a avut loc o mare schimbare in Statele Unite - Flower Power a aparut in visul colectiv. Nasterea unei noi spiritualitati, o constiinta mai inalta a inceput sa se miste in stadiul embrional. In Anglia Beatles-ii au preluat rugaciunea intregii lumi si cantau despre un ideal mai inalt, un nou individualism, o viziune mai blanda.
Miscarea Flower Power din anii ´60 era simplista si fermecatoare. Uita-te la umilitatea acestei rugaminti: "Tot ce dorim este sa-i dati o sansa pacii." Tot un cuvant umil urmat de o rugaminte adresata fortelor de la putere din mintea colectiva, oferind o idee noua, fiind exprimata intr-un mod copilaresc. Exista o frumusete extraordinara in aceasta schimbare majora si la fel ca multele intoarceri suave si grijulii pe care le facea lumea, miscarea Flower Power a revolutionat lumea. Intr-un final transcendenta a inceput sa schimbe scena economica.
S-a infiripat o mica cearta intre fortele internationale care isi doresc globalizarea si cat mai mult control guvernamental si fortele interioare transcendentale care scot oamenii din sistemul tic-tac si ii indrepta spre o mai mare libertate spirituala si financiara. Miscarea de a dezvolta constiinta oamenilor cuplata cu scena drogurilor si miscarea dansului extaziant din Europa, a dus la formarea unei evolutii alternative a vechiului sistem patriarhal militar. Spatiul cibernetic si internetul sunt manifestatii aditionale aditionale ale mintii globale internationale in incercarea de a se indeparta de dominatia institutionala. Urmatorii 20 de ani vor fi marcati de conflictul enorm dintre vechea ordine si cea noua. Confuzia si lipsa scopului sau a viziunii va predomina in mintea globala.
Pamanturile din sudul Ecuatorului exista datorita echilibrului organismului planetar. S-au aflat intr-un fel de stare de somnolenta care a contrabalansat activitatea innebunitoare a emisferii nordice. Dar in anii ´60 acele teritorii sudice au inceput sa se trezeasca. Ca un maret animal preistoric prins intr-un ghetar de un miliard de ani, dintr-o data s-a topit gheata si animalul s-a ridicat in picioare. Primele vesti pe care le-am auzit de pe acele taramuri au fost de la cantareti si actori. La fel ca si trubadurii Europei, care prevesteau era renascentista mergand din taverna in taverna cantand despre noile virtuti ale cavalerilor, scotand in evidenta dreptatea din legenda lui Camelot, asa si-a trimis si Australia trubadurii in lume ca sa le spuna tuturor ca uriasul adormit s-a trezit la viata. Intre timp America de Sud s-a trezit si ea pentru a avea o noua insemnatate. Pentru ca miscarea Flower Power a creat o piata masiva pentru transcendenta si pentru ca drogurile sunt un rezultat al acestei transcendente, America de Sud s-a trezit pentru a avea individualitate si propria dezvoltare. Avand putin de oferit, rezulta ca vor deveni fermierii si furnizorii nevoii nordice de droguri.
Drogandu-se, un individ nu incearca sa distruga status-quo-ul. Ci incearca sa se indeparteze de evolutia omului de rand. Nu este aliniat spiritual cu status-quo-ul si se simte incapabil sa schimbe lucrurile. Prin urmare printr-un fel probabil gresit incearca sa-si gaseasca propria divinitate, sperand sa ajunga la o noua realitate - o transcendenta - prin folosirea drogurilor. Teoretic asta n-ar trebui sa deranjeze pe nimeni. Nu se diferentiaza cu nimic de unul care se imbata. Dar practic scutura zdravan Marile Puteri. De ce? Pentru ca industria drogurilor ilegale este distructiva si pentru status-quo si pentru omul obisnuit. Deasemenea este un producator masiv de venit, care se afla in afara sistemului, distrugand astfel fortele de la conducere.
In ziua de azi venitul din droguri in Statele Unite are o valoare intre 400 si 500 milioane $ pe zi - sau peste 150 miliarde $ pe an. Banii aceia nu sunt in mainile status-quo-ului - sunt in mana oamenilor exclusi de societate care n-ar fi trebuit sa aiba vreodata access la bogatie. Mai rau decat atat sunt venituri neimpozabile, asa ca impactul asupra economiei e extrem de mare. Drogurile au luat mintile oamenilor si i-au indepartat de "status-quo". Banii pe care i-au generat frogurile au eliberat o clasa sociala subevaluata, extinzandu-se din circumstante economice de multe ori fara sperante, intr-o putere economica grandioasa - atat de mult, incat industria drogurilor este acum in afara controlului guvernamental.
Atunci cand creezi circumstante in care milioane de oameni nu au sansa successului economic, iei taxe, reglementezi si dai legi in defavoarea oamenilor obisnuiti, nu trebuie sa fi surprins daca isi vor lua talpasita si-si vor inventa propriul sistem. Industria drogurilor este un alt exemplu al mintii transformatoare a omenirii care se razvrateste impotriva controlului riguros si atitudinii elitei de la putere - atitudine care a fost mostenita de la Revolutia Industriala din secolul trecut.
In tarile sudice din Africa natiunile s-au trezit si au cerut independenta. Negrii din Africa de Sud au avut aceeasi trezire. In est, indonezienii au dus un razboi groaznic luptand cu lopeti si tarnacoape si au alungat coloniile olandeze. In toata lumea puterile europene s-au retras pentru ca acum era timpul. Colonizarea lumii tribale in anii 1700 si 1800 era un pod metafizic, o luare in custodie. Aceasta a purtat natiunile tribale adormite inspre o noua metafizica a individualitatii. Dar acum si-au invatat lectiile si-au absolvit, cerandu-i profesorului sa-i lase sa-si urmeze propriul destin. Intre timp transcendenta Flower Power a descatusat mintea lumii. Am facut un pas imens spre tehnologie.
Am avut curajul sa visam la noi posibilitati si de la tehnologie am invatat cum sa ne miscam mintile din ce in ce mai repede. S-au inventat calculatoare care puteau citi fiecare pagina dintr-o enciclopedie in 20 de volume in cateva secunde. Transcendenta a extins mintea interioara, in timp ce tehnologia a extins fiinta intelectuala.
Femeia a fost mereu in custodia lui Yin, energia interioara a lumii, in timp ce barbatul a avut responsabilitatea expansionistului Yang. Dar tehnologia medicala ne-a oferit pilula contraceptiva. Femeia a fost eliberata de o mare parte din restrictia care o tinea legata printr-o disciplina severa de Yin si de familie. Datorita necesitatii economice si printr-o reactie naturala, spontana la eliberarea ei, femeia s-a indepartat de baza Yin si s-a indreptat spre libertatea sexuala, care inainte ii era rezervata barbatului, intr-un sistem patriarhal ca o experienta Yang. Din nou echilibrul din mintea globala s-a schimbat. Unitatea legaturii familiale a fost pusa sub tensiune.
Japonezii cu mintile lor intelectuale si-au insusit atat de bine tehnologia incat se simt ca gasca in apa. Prin asta s-au mutat de la Yin, Zen, societatea insulara laexpansionismul Yang al tarilor vestice. Uite cat de frumos se impletesc toate evenimentele intr-un tipar care ne ofera un indiciu evident despre viitor. Observa cum totul se bazeaza pe simetria perfecta a evolutiei lumii. Atunci cand tarile din emisfera sudica s-au trezit la viata, echilibrul planetei s-a schimbat. Nu a mai existat un Yin in sud pentru a echilibra Yang-ul din nord. Dintr-o data a existat un Yang perpetuu in mintea lumii - activitate constanta, nord si sud, productie constanta - fara odihna, fara contrabalans.
Flower Power, presele de tiparit bani, gandul transcendental, drogurile, Vietnamul, calculatoarele, pilula, dezvoltarea economiilor asiatice si trezirea emisferei sudice a distrus linistea mintii interioare a lumii. Si nu mai pot fi suportate multe. Mai mult, energia acumulata a acestei expansiuni a subminat elita conducatoare atat de mult, incat acum economiile sunt mai greu de controlat. La nivel colectiv suntem cu totii de acord pe plan interior ca vrem pace - atat pace interioara cat si pace pe plan international. Ce-i prea mult strica! Baza sanatatii noastre mentale, mintea noastra interioara a fost zguduita.
Explozia navei spatiale este o manifestare a unei expansiuni prea puternice - prea mult yang si prea putin Yin pentru siguranta. Uite cat de bine oglindeste acel eveniment circumstantele din ziua de azi. Similaritatile sunt uluitoare. NASA se chinuia sa-si extinda programul navelor spatiale. Trebuia sa aiba activitate constanta ca sa primeasca de la Congres banii necesari. Prin asta s-a ajuns la un dezechilibru, manifestat sub forma unei presiuni din interiorul rachetei (mintea interioara) apasand pe punctele slabe, inelele "O" (corpul fizic). Corpul a cedat. Cea mai importanta racheta din tehnologia lumii a fost distrusa. Acum sa ne uitam la echipajul care a pierit: un cercetator reprezentand mandria noastra tehnologica (Yang); cativa soldati americani (Yang); un barbat de origine japoneza (Yang); si o femei libera care era profesoara, o profesie (Yang). Nemaipomenit, nu-i asa? Au inteles oamenii ce le-a fost transmis prin dezastrul rachetei? Unii da, altii nu. Mintea interioara a lumii a inteles? Cu siguranta. Ne-a confirmat tuturor incotro se indreapta totul.Cu totii ne-am apropiat de un consens metafizic.
Apoi, ca sa fim siguri ca am inteles, Bursa de Valori din Statele Unite a explodat pe 17 octombrie 1987. S-a contractat (Yin) cu 500 de puncte in 360 de minute. Daca as fi pus sa ghicesc, as spune ca am avut o explozie tehnologica, o explozie financiara, o explozie sexuala (SIDA) si acestea ne duc spre asteptarea unei explozii naturale care sa completeze secventa. Poate ca distrugerea muntelui Sf. Elena a fost primul eveniment din ciclu si urmeaza celalalte sau poate ca a fost un eveniment intamplator si urmeaza sa vina o explozie naturala sau fizica a naturii. In orice caz aceste semne sunt la fel de subtile ca o lovitura in cap cu o bata.
In timpul contractiei la sfarsitul anilor ´80 economia Americii parea bolnava. Nu exista nici o posibilitate de a convinge politicienii sa-si injecteze cerneala rosie. Tiparnitele scoteau hartie atat pentru Wall Street cat si pentru Washington in timp ce inca mai existau fraieri care sa cumpere. Dar pe masura ce a scazut inflatia si dobanzile si-au revenit, indicele Dow s-a urcat la cer. America este cea mai inventiva tara din lume si baza sa tehnologica a scos-o din problemele cauzate de datoriile cu Vietnamul si in felul acesta lucrurile si-au revenit. Datorita inventivitatii tehnologice a Americii au fost create milioane de locuri de munca, deficitul a scazut si dominatia Americii pe pietele lumii s-a refacut. Asa ca in anii 1990, situatia din punct de vedere economic arata bine si bursa de valori americana s-a indreptat inspre stratosfera, luand cu ea si restul lumii. Japonia inca nu si-a revenit de pe urma pierderilor sale, iar pietele asiatice au fost declarate ca fiind nesigure, asa incat Statele Unite au dominatia suprema - cel putin momentan.
Apogeul tehnologic e foarte interesant; este partia manifestarea intelectului cautand nemurirea, incercand sa-si pastreze dominatia asupra destinului lumii. Este ego-ul lumii spunand "Daca venim cu idei din ce in ce mai destepte, vom trai intr-un final pentru totdeauna si vom avea o utopie fara efort in care ego-ul si mintea pot domina peste tot."
Problema acestei teorii in termeni metafizici este ca cu cat domina mintea mai mult, cu atat se implica ego-ul mai puternic si cu atat mai mult se indeparteaza oamenii de adevaratul lor spirit interior. Asa ca toata dezvoltarea tehnologica nu inseamna nimic daca oamenii vor simti un vid spiritual in interiorul lor. Incep sa se comporte ciudat. Viata devine haotica iar moralitatea oamenilor e aruncata pe fereastra. Practici sexuale bizare devin normale. Motto-ul devine dinte pentru dinte. Devenim mai putin umani si spirituali, ci vom fi din ce in ce mai robotizati, controlati de sistem. Intr-un final stabilitatea economica va fi zguduita pentru ca lumea lipsita de inteligenta pe care o cream prin dominatia mintii, ne provoaca frica. Cand suntem speriati, clacam. Ne auto-distrugem.
Ce se va intampla in acest mileniu si mai departe? Mintea interioara, spiritul colectiv al omenirii, isi doreste sa se intoarca la Yin, isi doreste sa se descopere pe sine si sa-si amplifice energia. Mintea externa intelectuala si fortele de elita care contoleaza lumea, insista in continuarea expansiunii. Astfel se formeaza un vid. Realitatea interioara care sta la baza intelectului este indepartata tot mai mult de evenimente. Intr-un final spatiul acesta gol ve deveni din ce in ce mai mare, iar siguranta naturala si sprijinul spiritual al intelectului va fi pierdut pentru ca va sta intr-un vid, indepartandu-se tot mai mult de adevarul interior. In acel moment colapsul va fi inevitabil.
Cand se va intampla asta? La aceasta intrebare e imposibil de raspund cu exactitate, pentru ca tine de psihologia si spiritualitatea mintii globale si e greu de fixat o data anume. Conteaza doar recesiunea care va avea loc. Pe ce parte a monezii ai paria? Va castiga dorinta spirituala naturala de a se contracta? Sau va tine la nesfarsit activitatea constanta, nenaturala a partii expansioniste? Eu stiu pe ce pariez.
Sa-ti mai spun un lucru inainte de a vorbi despre plan. Perioadele de contractie economica nu sunt negative. Faptul ca cineva a luat hotararea ca fenomenul sa se numeasca "depresiune", a fost parerea aceluia. Nu trebuie sa existe nimic depresiv la asta. Esti intr-o cautare. Asta e nemaipomenit. Daca esti echilibrat, barca ta va pluti pe un flux mic la fel ca pe unul mare. As spune ca perioadele de contractie sunt mai putin obositoare ca cele de expansiune.
Prin urmare planul este o strategie implicand un nivel de constientizare si recomanda in general cateva idei specifice. E imposibil sa-i spui cuiva "Cumpara aur, vinde actiuni.", in timp ce piata fluctueaza atat de dramatic in fiecare zi. Si in fond, daca un om nu stie pe ce pozitie financiara, emotionala sau spirituala se afla, cum l-ai putea sfatui? Nevoile noastre sunt diferite, ca si personalitatile si resursele financiare cu care trebuie sa ne descurcam.
Punctul central al planului este sa te contractezi voluntar spre o energie mai adanca Yin, inainte ca sistemul sa-ti impuna acea contractie fie ca-ti place sau nu. Felul in care te vei contracta ve depinde de resursele si nevoile tale. Trebuie sa-ti dai seama ca odata ce ti-ai satisfacut nevoile si ai destui bani ca sa-ti cumperi cele mai recente experiente pe care le vrei, ajungi intr-un punct in care probabil nu mai este necesar nici un fel de efort. A deveni bogat e un lucru minunat, dar trebuie temperat cu echilibru si nu trebuie realizat in defavoarea ta sau a calitatii vietii tale. Nu esti implinit daca ai gramezi de bani dar viata ta interioara spirituala e o desertaciune sau daca nu ai nici o libertate in afara faptului de a urmari din ce in ce mai multi bani. Calitatea vietii e la fel de vitala ca si gramezile de bani.
Mai mult, trebuie sa ne amintim ca am venit pe lume pentru a invata sa iubim intr-o dimensiune care este intrinsec de temut. Asta e lectia numarul unu. Nu veri sa te imbogatesti in defavoarea faptului de a fi bun si iubitor cu propria persoana si fata de ceilalti. Asa nu ai nici o speranta si intr-un final nu te va duce nicaieri. Aminteste-ti, banii nu vor cumpara niciodata siguranta - exista o groaza de oameni bogati care sunt speriati si nesiguri. Siguranta o obtii avand grija de nevoile tale, inclusiv de tine, vindecandu-te pe tine si onorandu-ti calatoria din viata - atat cea interioara cat si cea exterioara, prin a nu o degrada si a nu o arunca la gunoi. Prin dragoste pentru propria-ti persoana si respect si prin cautarea Fortei Divine in interiorul tau, ajungi la siguranta si la linistea sufleteasca pe care banii nu le pot cumpara.
Pe masura ce lumea accelereaza printr-o expansiune Yang pe care nu o poate sustine, vei vedea cum supararea si tristetea vor pune stapanire pe mintea globala cum nu s-a mai intamplat vreodata - psihicul oamenilor va fi zguduit si-ti va fi mai greu sa-ti sustii propriul echilibru daca nu te controlezi, daca esti suprasolicitat, daca te-ai pierdut in marea de gunoi care formeaza piata globala. Pietele se vor misca rapid, asa ca va exista o abundenta de sanse - vei putea deveni bogat foarte repede. Dar atunci cand acumulezi, dezvolta-ti o strategie care sa te includa pe tine si ceva sau pe cineva apropiat si drag si lucrurile reale din viata si nu calca pe oameni pe masura ce inaintezi, pentru ca dragostea e singura moneda spirituala eterna. Daca nu iubesti si nu esti iubit, esti falit.
Exista o discutie in contradictoriu interminabila despre ce s-ar putea intampla cu economiile lumii in timpul si dupa acest mileniu. Totul tine de America. O teorie spune ca tehnologia se va dezvolta mereu si bogatia lumii va creste odata cu ea. Alta teorie ar fi ca datoria Americii (care acum e la trei trilioane de dolari) si datoriile restului lumii sunt enorme si in afara oricarui control si nici un ritm de crestere nu va fi in stare sa salveze ceva. Pariez ca nu poate exista o expansiune bazata pe datorii - nu doar pentru ca e imposibil din punct de vedere economic, ci pentru ca chiar daca ar fi posibila, intr-un fial planeta insesi, organismul se va revolta din cauza poluarii si a prostului comportament cauzat de globalizare si de comertul international. Schimbarile climei pot afecta cu adevarat productile si pot aparea situatii ca lipsa resurselor de hrana si dezastre naturale pentru a echilibra sentimentul perpetuu de Yang, care este bagat cu forta in mintea globala de catre guverne si marile afaceri. Parerea mea este ca sufletul organismului, adica al planetei noastre este legat de inconstientul colectiv (mintea globala) al umanitatii si nu cred ca ar fi separate. Cred ca planeta stie ce se petrece in mintile noastre si ca este o parte din mintea noastra asa cum noi la randul nostru facem parte din corpul sau.
Singurul lucru de care poti fi sigur este ca expansiunea nu va dura la nesfarsit, asa ca orice strategie trebuie sa contina si o miscare defensiva, pentru ca ce s-ar intampla daca dintr-o data se va duce totul de rapa? Pe de alta parte nici nu-ti doresti sa fi exclus daca lucrurile vor continua sa se extinda in urmatorii zece ani sau mai mult. Nu vrei sa ajungi ca oamenii aceia din Oregon care traiesc in adaposturi nucleare asteptand un cataclism si pierzand toata distractia.
Daca va exista o corectare a bursei de valori sau o depresiune serioasa, preturile vor scadea. Dar guvernele vor actiona si vor tipari din ce in ce mai multi bani pentru a alimenta o economie fara vlaga, asa ca dintr-o corectare vom intra probabil intr-o faza de stagnare si/sau depresiune inflationista sau chiar un regres serios. E imposibil ca cineva sa-si dea seama cum va fi, indiferent cate schite va face - sunt doar presupuneri.
In orice caz, ca sa concluzionam, America este cheia pentru tot si este in datorii de trei trilioane si cu toate creditele calculate este situata la peste 12 trilioane. Intr-o zi datoria globala va ajunge la un mare impas. Nu cred teoria ca tehnologia ne va scoate pe toti din probleme, pentru ca exista o limita la cate informatii sunt necesare si pentru cata tehnologie putem plati. Apoi exista conflictul dintre fortele constiintei Yin transformationale in crestere si fortele Yang ale globalizarii si baza puterii patriarhale. De-a lungul anilor institutile vor pierde din ce in ce mai mult controlul si abiliatatea lor de a manipula vietile oamenilor se va schimba. Lupta dintre cele doua forte principale - Yin si Yang - mersul lin si calitatea vietii impotriva duritatii si a puterii, va fi subiectul principal in urmatorii 20 de ani, impreuna cu orice fel de proteste ale planetei pe care ea ca organism le va face.
Uite la ce ma gandesc eu:
Banul este regele
Banii pe care ii ai in mana sunt Yin; datoria este Yang. Daca incepi sa vinzi achizitile, sa-ti platesti datoriile si sa ajungi sa ai bani, atunci ai optiuni. Daca te-ai intins la maximum in felul expansionist de astazi si ai putini bani gheata, oglindesti restul lumii. La orice incetinire economica oamenii se vor lupta sa scape. E ca si cand o mie de oameni se indreapta simultan spre usa rotativa a unui hotel.
Avand economii si transformandu-ti achizitile in bani lichizi, ai libertate. Orice s-ar intampla, vor exista locuri in lume unde economiile vor fi in floare si vor exista din abundenta sanse. Cu bani in mana vei putea sa cumperi cu doar cativa centi. Bancile vor fi ca supermarketurile. Vor avea atate lucruri colectate, incat te vei putea afisa acolo si in zece minute iti vei putea cumpara un avion, un tren si un bloc. Dupa crah-ul din ´87 iti puteai cumpara o cladire cu cativa centi. Cand lucrurile merg prost, a avea bani in mana e vital si profitabil.
Celalalt motiv pentru care e bine sa ai bani in mana este ca daca vei fi somer, vei avea nevoie de niste bani pe care sa te bazezi. Cat de mult, depinde de bugetul tau. Iti recomand cel putin salariul actual de pe sase luni. Unii oameni au intrebat "Daca va fi o perioada de inflatie, de ce sa ai bani lichizi?" Din moment ce valoarea banilor va scadea, in primul rand, dupa cum am mai spus, nu poti stii daca o corectare economica va fi inflationista sau deflationista. Intre timp trebuie sa mananci. De asemenea, cu bani in mana, iti imputernicesti constiinta si te simti mai sigur pe tine. Asta nu e neaparat adevarat daca ai o multime de datorii, cateva achizitii si nici un ban. In fond, bani lichizi sau un cont de debit intr-o banca reputabila este tot ce conteaza. Daca ai bani poti face investitii bine gandite care vor creste, in loc sa fie impotmoliti in investitile actuale care nu vor mai fi poate atat de profitabile. Si in ultimul rand, nimic nu te poate opri sa nu-ti schimbi banii inapoi in achizitii atunci cand situatia nu e pe roze.
Ce sa faci cu lichiditatile tale? Eu le-as depozita intr-o cutie de valori. Iti sugerez sa pui restul intr-un cont pe termen scurt la o banca internationala reputabila sau ai putea cumpara obligatiuni guvernamentale sau actiuni. Totusi asta ti-ar putea creea probleme daca guvernul va inceta sa-si restructureze datoriile. Macar o parte din banii tai ar trebui tinuti la saltea. Nu poti stii niciodata cand vei avea rapid nevoie de bani pentru o ocazie profitabila acre nu mai poate astepta pana a doua zi cand se deschide banca. De asemenea, mie mi-a placut mereu sa pot ajunge rapid la aeroport. Aminteste-ti, libertatea consta in numarul de optiuni pe care le ai si in nivelul tau de mobilitate.
Imobiliare
In timpul unei contractii preturile imobiliarelor fluctueaza, pentru ca afacerile cu imobiliare nu sunt formate doar din caramizi si mortar. Mai degraba este o industrie legata de finante. Foarte putini oameni cumpara case cu banii jos. Au nevoie de credite ca sa-si incheie contractul de cumparare. Cand exista o criza de incredere, banii sunt greu de imprumutat, indiferent de dobanda. Si pentru ca oamenii nu-si platesc imprumuturile pentru casa, piata imobiliarelor este saturata de exproprieri. Prin urmare preturile pentru o casa obisnuita poate scadea in timpul unei contractii la 50% sau chiar mai mult.
Asta inseamna ca trebuie sa-ti vinzi casa chiar acum? Depinde daca mai ai si alte proprietati in afara de casa. Daca nu ai, atunci vinde sau daca nu, evalueaz-o si pune o ipoteca pe ea. Dar daca traiesti intr-un cartier nemaipomenit si nu vrei sa te muti, atunci pastreaza casa. Va trebui sa traiesti undeva si probabil ca valoarea casei este irelevanta daca oricum n-ai vinde-o.
In timpul contractiei imobiliarele comerciale sunt ca niste rate moarte. Preturile pot scadea cu pana la 90%. Vinzi, sau pastrezi? In primul rand care este nivelul datoriei pe cladire? Daca datoria e mica, probabil vei vrea sa pastrezi si sa treci cu bine printr-o contractie. In cazul in care cladirea este intr-o conditie buna si ai un chirias excelent si un contract de inchiriere pe termen lung si imposibil de reziliat, cladirea ti-ar putea aduce un venit stabil pe ani buni. Dar daca nu sunt valabile aceste conditii, atunci iesi dracu' din afacerea asta rapid. Nu vrei sa-ti blochezi toti banii intr-un singur loc.
In timpul unei contractii vei vedea cum oamenii se vor intoarce la familile lor. Mai multi oameni vor trai in aceeasi casa unindu-si resursele. Inchirierile de apartamente vor scadea pentru ca oamenii vor pleca si se vor duce in locuri mai ieftine sau impartite cu altii. Dar totusi oamenii vor trebui sa locuiasca undeva. Daca ai un bloc de apartamente intr-o conditie buna si il poti administra cu success chiar si la chirii mai mici, vei putea sa-l pastrezi. Bineinteles ca daca il vinzi astazi, vei putea sa-l cumperi din nou peste trei sau cinci ani la un pret mult mai mic. Sfatul meu este sa urmaresti cu atentie piata si sa nu-ti fie frica sa vinzi, daca lucrurile incep sa arate urat. Le poti cumpara oricand inapoi. Aminteste-ti, chiar daca va trebui sa vinzi la un pret sub cel al pietei, banii iti ofera optiuni.
Cand dobanzile sunt mici, cererea mare va ridica preturile imobiliarelor si bineinteles ca inflatia mare urca si ea preturile. Dar imobiliarele sunt ca un joc de "da mai departe" pentru adulti. Cand se opreste muzica, cei care nu au apucat sa dea mai departe acel lucru, sunt obligati sa se indoape cu mancare. Asa ca e riscant. In orice caz cei mai multi milionari sunt din domeniul imobiliarelor si nu din alta industrie. Asa ca daca te ocupi cu imobiliarele, trebuie sa fi bine ancorat si sa fi in stare sa vinzi atunci cand trebuie. Am trait mereu cu parerea ca nu e niciodata gresit sa scoti un profit.
Pamantul
Pamantul a fost o mare investitie in Europa in anii ´90 pentru ca Uniunea Europeana le arunca fermierilor bani de parca era confetti. Cat va mai dura asta, nu se stie. Problema pamantului este ca te costa sa-l ai si de multe ori nu-ti ofera nici un venit. Pamantul are o valoare in crestere prin faptul ca oamenii vor sa construiasca pe el si sa se dezvolte. Dar cu noile legi pentru constructii, fiind din ce in ce mai greu sa te descurci, poti fi sigur ca pamantul pe care-l ai nu va crea probleme cu schitele si asa mai departe. Asta e o mare problema in Europa si in Australia, desi drepturile de constructie sunt mai usor de obtinut decat in America.
Pamantul recoltabil este un domeniu pe care eu personal l-as evita, pentru ca nu stiu nimic despre cum trebuie intretinut si nu mi-ar placea sa scot din buzunar multe sute de mii de dolari doar ca sa ajung la concluzia ca efectul de sera mi-a transformat investitia intr-un desert. De asemenea exista o miscare globala de restructurare a subventiilor pentru agricultura, asa ca recolta nu va mai valora atat cat crezi, odata ce se reduc subventiile. In orice caz toata lumea trebuie sa manance si sunt sigur ca unii fermieri se vor da peste cap ca sa se descurce foarte bine, mai ales daca au si recolte sanatoase in perioadele in care cresc preturile. Dar nu as intra in acea vagauna decat daca as intelege cu adevarat jocul.
Merita sustinuta ideea de a avea o casuta cu vreo 20 de ari de pamant fertil si o sursa buna de irigare. Ideea e ca in timpul unei depresiuni oamenii de la oras vor innebuni si va fi multa dezordine pe strada. Un mic loc la marginea unei paduri departe de nebunie iti va oferi posibilitatea de a avea mancare si de a fi in siguranta. Nu sunt impotriva acestei idei, dar nu sunt de acord cu termenul de supravietuire. Sunt de parere ca negativismul acestui mod de gandire nu face altceva decat sa atraga agravarea inspre tine. Daca iti ingropi resursa de mancare pe un an, exprimi metafizic ca energia ta se va afla in aceasta stare de depresie. Devine o afirmatie pentru lipsuri si neajutorare. Asta iti intensifica forma mentala si se mai adauga ceva care sa-ti arate cata dreptate ai. Un ren trece pe langa provizia ta si urineaza pe ea! In cercurile metafizice se numeste sindromul Urinei de Ren.
Cea mai mare aparare sunt banii seriosi. Cineva undeva va avea destula mancare si chiar daca au crescut preturile, daca ai bani ii poti sfida pe toti ceilalti si vei cumpara. Nu consider ca o depresiune sau o corectie este chiar atat de rea, incat sa fi nevoit sa te retragi in munti. Dar daca iti place la tara si daca-ti place sa ai grija de o bucata de pamant recoltata, atunci realizeaza-ti visul de a avea o casuta rupta de lume. Eu in timpul unei crize m-as duce in centrul orasului. Se pot face bani din incheierea unui contract cu primaria pentru a face curatenie.
Ultimul punct din teoria luptelor stradale si a dezordinii sociale: sunt sigur ca se va intampla asa ceva, dar nu va fi mult mai rau decat este acum. In ultima depresiune, America a avut o rata a somajului de 25%, adica 75% a muncit si a fort in stare sa sustina tara. In micul orasel in care traiam, New Mexico, aveam mereu o rata a somajului de 25% in timul in care am stat acolo.Nu existau lupte stradale. Oamenii au mult mai multe resurse decat ar fi in stare sa le ofere birocratia. Isi gasesc o cale prin care sa se descurce si savureaza asta. Datorita frumusetii orasului si a atmosferei magice, oamenii de peste tot din Statele Unite se muta acolo, in special pentru a trece prin experienta de a fi someri. Nu vor sa lucreze prea mult, si de ce-ar face-o daca se descurca si fara asta?
Valuta
Daca nu ai un stil de viata international, nu te ingrijora prea mult pentru nivelele la care fluctueaza diferitele valute. Ai nevoie doar de o groaza de bani din locul de unde provii. Totusi pentru comertul de import-export si pentru aceia dintre voi care aveti investitii internationale, valoarea valutei are o imortanta extrema.
As vrea sa acordati o atentie deosebita urmatorului lucru: oricand incepe economia sa mearga prost, primul lucru pe care il face guvernul este sa opreasca fluxul banilor care ies din tara. Exista legi pentru controlul cursului de schimb, obligandu-i pe cetateni sa-si pastreze moneda locala in scadere. Nu-ti poti imagina cat poate fi de devastator daca n-ai trecut prin asa ceva. O familie care avea economii de 100.000$, echivalentul in peso inainte de prabusirea monedei lor, au ajuns sa aiba doar 330$ dupa ce moneda s-a oprit din cadere. Controlul valutei este un fenomen relativ previzibil. De fapt majoritatea tarilor din lume au un fel de control asupra cursului de schimb, chiar daca acum totul infloreste si se dezvolta.
As paria bani buni pe faptul ca Statele Unite si multe dintre tarile importante din comert, vor controla cursul de schimb in urmatorii zece ani. Iti sugerez sa schimbi cateva achizitii in alte valute, lucru care iti ofera, din nou, alte optiuni. E extrem de usor sa-ti deschizi un cont la o banca din Elvetia si multi nu realizeaza ca nu trebuie sa te duci in Elvetia sau la o banca elvetiana. Poti avea un cont in franci elvetieni la orice banca din lume. Poti spune in ce fel de valuta vrei sa-ti fie pastrati banii atunci cand deschizi contul. Banca ar trebui sa fie in afara tarii tale, asa incat banii sa nu-tie fie prinsi in legile locale ale cursului de schimb. Avand franci elvetieni la o banca din New York, nu l-ar ajuta pe nici un cetatean american pentru ca daca s-ar horari sa-si schimbe banii in dolari ca sa-i cheltuie, acei dolari ar fi in interiorul Statelor Unite si li se aplica legea controlului cursului de schimb. E interesant ca prin lege le este interzis bancilor americane sa le spuna clientilor ca pot sa le deschida conturi si in valuta straina. Asemenea conturi nu sunt ilegale, dar bancile americane nu au voie sa promoveze conturile in moneda straina clientilor americani. Asta iti spune ceva, nu-i asa?
Un cont extern la o banca este unul deschis de un nerezident al acelei tari, asa ca un francez care are un cont in marci germane la o banca olandeza, nu se supune nici unei restrictii impuse de Franta asupra locuitorilor ei. Bineinteles ca atunci cand Euro va devani unica moneda europeana, rezidentii Europei vor trebui sa-si tina banii externi in alta moneda in afara de Euro. Tactica este sa-ti deschizi un cont extern undeva, unde este inca legal. Poti suna reprezentanta locala a unei banci straine dintr-un oras mare si sa-i rogi sa-ti faca legatura cu una dintre reprezentantele lor din tara de origine.
In ce valuta vrei sa ai contul? Se raspunde usor prin eliminarea valutelor pe care nu vrei sa le ai. Dolarul american este foarte puternic la ora actuala, dar va fi slab cand va fi sub presiune la un moment dat si ar putea inregistra o scadere sustantiala. Moneda denominata de dolar, cum ar fi dolarul canadian, e legata atat de mult de moneda americana, incat nu are propriul destin. Asa ca daca vrei dolari, ar fi bine sa fie dolari amricani si nu canadieni. Desi Australia este o tara prospera si dolarul australian se tine bine de ceva vreme, tara e slab administrata de guvern. Ca sa-ti faci o idee, Brazilia cu 110 milioane locuitori are o datorie de 100 miliarde $; si Australia cu 16 milioane locuitori are o datorie de aproape 200 miliarde $. Dolarul australian se va descurca bine in anul 2000 pentru ca Australia este gazda Jocurilor Olimpice dar pe termen lung, dolarul australian este strans legat de preturile globale ale materilor prime.
La Australia m-a atras mereu un lucru si anume faptul ca este foarte sigura si e departe. Daca ar fi vreodata probleme serioase in Europa sau in America, Austalia este un loc frumos si insorit pentru banii tai. Intre timp Noua Zeelanda (NZ) este un loc sigur si linistit in care poti investi. Dar nu m-as baza prea mult pe dolarul NZ, pentru ca nu are atractia bazata pe preturile materilor prime cum este cazul dolarului australian.
Francul elvetian este foarte sigur si puternic si nu exista momentan planuri pentru alaturarea Elvetiei la moneda euro, asa ca-mi imaginez ca francul elvetian va supravietui aproape tuturor. Dezavantajul este ca depozitele in aceasta moneda nu aduc nici o donanda sau aduc una foarte mica. In orice caz daca monezile lumii vor fi sub presiune dupa mileniu si francul elvetian se tine tare, atunci ti-ai scos profitul. Tactica contului extren nu este motivata atat de mult de dorinta unui venit - este o modalitate de a te asigura ca nu vei fi prins in tara ta.
Cand am scris aceasta carte (1997), japonezii nu si-au revenit de pe urma colapsului economic si de scaderea pretului la proprietati. E greu sa spui unde se va stabili yenul japonez. Ideea e ca monezile devin din ce in ce mai putin valoroase pentru ca guvernele manevreaza prost lucrurile, trebuie sa le fie doar lor bine, asa ca e un rahat. Ai putea face milioane pariand corect. Dar sunt de parere ca e mai bine sa ai ceva bani in alta parte. E un lucru de siguranta.
In anii ´60 si inceputul anilor ´70 lira sterlina a cazut din cauza problemelor cu diferite guverne laburiste. In orice caz lira englezeasca si-a revenit precum spargatorii de gasti. Problema este ca acum lira este cautata ca aparare impotriva monedei euro si guvernul laburist britanic a promis ca momentan nu se va alatura monezii unice. Dar intr-un final Marea Britanie va adopta euro, intelegerile au fost deja semnate, asa ca vei putea schimba o bancnota bine administrata in schimbul unui euro dubios.
Obiectivul acestor intelegeri este de a reduce puterea statelor-natiuni si de a face din toata lumea subiectul unui imperiu birocratic anonim care reglementeaza totul si ii controleaza pe toti in timp ce ii mulge pe oamenii obisnuiti ca sa poata sustine mecanismul de control. Aceeasi politica se aplica in toata lumea democratica. Intr-o zi va trebui sa avem un sistem care sa includa drepturile oamenilor de a face bani si de a-i pastra, in schimbul unui sistem in care poti vota pentru lup sau pentru vulpe, dar unde nu exista nici o cutiuta in care sa fie protejate gainile. Va veni si timpul nostru, sa fi sigur de asta.
Actiuni si obligatiuni
Mai nou bursele de valori au atins cel mai inalt nivel. Dobanzile sunt mici si la fel si inflatia si asta le este favorabil actiunilor. Totusi exista o intreaga industrie care promoveaza actiunile, asa ca valoarea companiilor la diferite burse este supraevaluata si in afara oricaror proportii. Ratele de castig din preturi au trecut de 15, adica bursa tranzactioneaza de 15 ori mai mult decat castigurile. Dar daca faci un calcul pentru cat costa actiunea raportat la dividendul net pe care-l primesti, vei vedea ca multe actiuni sunt tranzactionate de 40 sau chiar mai mult decat dividendul pe care-l primesti. Asa ca ai avea nevoie de 40 de ani ca sa-ti primesti banii inapoi. Teoretic companiile devin mai valoroase in timp si exista cineva care ar plati un pret si mai mare pentru un venit mic sau inexistent si asumandu-si in acelasi timp si o groaza de riscuri. Daca o companie iti ofera, sa spunem, 3% dividende, lucru normal pe piata actuala, ai primi 2% dupa ce platesti taxele pe venit - ceea ce nu e mult. Acum adauga cateva procente pentru inflatie si impozitele tale, si vei vedea ca venitul tau dupa inflatie tinde spre zero. N-am inteles niciodata cum de inca mai functioneaza sistemul si e ciudat ca nu observa nimeni ca actionarii nu primesc ce merita, in timp ce directorii si mangerii fac avere pe spatele actionarilor. Intr-o zi se va sparge basica - trebuie.
Cred ca un divident rezonabil ar fi pe la 10%, cu rata castigului din pret in jur de 6 sau 8. Asta ar injumatati peste noapte pietele burselor de valori din lume. Asta in viziunea mea este realistic. In orice caz in timp ce pietele se urca la cer, e pacat ca nu intri si tu in joc. Trebuie sa joci ca sa castigi dar trebuie sa fi activ si sa iesi rapid cand lucrurile incep sa-si schimbe cursul. Peretele de bani care este aruncat de fondurile pensiilor din America mentine inca indicele Dow. Desi bursele de valori sunt volatile, sunt usor de descifrat de un amator. Atunci cand ratele dobanzilor sunt scazute, nu exista alta cale pentru bani decat in actiuni si atunci cand ratele dobanzilor cresc, oamenii vor vinde actiuni ca sa cumpere obligatiuni care platesc o dobanda mai mare sau isi vor depune banii intr-un cont dintr-o banca locala. Asa ca daca ratele dobanzilor cresc, vei vedea cum scad bursele de valori. Ala-bala-portocala, orice idiot poate descifra asta.
S-ar putea sa afli despre o companie necunoscuta care sa aiba in plan lucruri extraordinare si ai putea da lovitura, asa ca nu-ti spun sa stai de-o parte definitiv de actiuni. Am facut odata 500.000$ in trei saptamani pentru ca am investit in doua actiuni obscure din minerit care au adus profit, dar ocazii din acestea sunt putine si la mare distanta. Bursele de valori sunt ca niste cazinouri versate care sunt concepute pentru a-i lua banii omului. Dar ca in orice cazino, poti intra si castiga. Informatia este cheia si nu-ti pune ferma la pariu si sa nu crezi ca inselatoria cu preturile actiunilor va dura la nesfarsit, pentru ca intr-o zi actionarii din toata lumea vor ajunge la concluzia ca risca prea multi bani pentru un venit mult prea mic si atunci cand nu vor mai exista alte optiuni, lucrurile se vor corecta pana cand vor ajunge la ceea ce este realistic.
Obligatiuni
Decizia de a te implica in actiuni depinde in mare parte de ce crezi ca se va intampla cu rata dobanzilor. Atunci cand rata dobanzilor creste, valoarea obligatiunilor scade si viceversa. Obligatiunile sunt in general mai sigure decat actiunile si iti aduc un venit mai mare. Va trebui sa presupui corect ce se va intampla cu inflatia si cu ratele dobanzilor. Variabila este situatia in care increderea oamenilor scade si in cazul in care acest lucru afecteaza cursul de schimb, atunci ratele dobanzilor vor trebui sa creasca pentru a proteja impotriva riscurilor posibile si atunci obligatiunile vor scadea pana cand ajung la un nivel mai jos decat podeaua. Asa ca intrebarea este: Ce vor face guvernele intr-o criza? Daca vor avea o nevoie disperata de bani ca sa se poata intretine pe ei si dobanzile lor, atunci ratele dobanzilor vor creste, pentru ca cei care au imprumutat bani ii vor ajuta sa treaca peste obstacole. Apoi va trebui sa adaugi efectul cresteriipretului la actiuni si oamenii care parasesc piata in scadere a actiunilor si toate efectele acestei situatii asupra obligatiunilor, pentru ca de obicei se cumpara obligatiuni pentru castiguri si siguranta in perioade dificile. Eu cred ca piata obligatiunilor este greu de apreciat corect, dar hartia tot hartie ramane, asa ca as sta departe de obligatiuni in perioadele de corectie sau chiar intr-o depresiune.
Exceptia este atunci cand tii la hartiile guvernamentale ca la chitantele de la trezorerie. Bineinteles ca trebuie sa ai incredere ca guvernul isi va onora in continuare angajamentele. Guvernul Statelor Unite sau al Marii Britanii poate nu vor da niciodata inapoi - ar putea sa tipareasca mai multi bani daca apare aceasta necesitate. Dar ar putea restructura plata datoriilor si a ratelor si asa mai departe. Eu cu siguranta nu as cumpara obligatiuni municipale sau cele ale corporatilor, nici macar cele considerate AAA - nu pentru ca marile companii nu si-ar onora platile, ci pentru ca emitentii de obligatiuni isi platesc obligatile prin tiparirea si vanzarea mai multor obligatiuni.
Daca piata isi pierde increderea, cine va cumpara noile emiteri, astfel incat vechii detinarori de obligatiuni sa-si regleze conturile? Intr-o situatie limita imi imaginez corporatile si guvernele obligandu-i pe detinatorii de obligatiuni sa renunte la ele. Apoi chiar daca detinatorii ar primi acea dobanda, s-ar putea sa nu aiba voie sa-si retraga banii atunci cand vor ei.In plus daca piata obligatiunilor e slaba, vei pierde extrem de mult ca sa poti convinge pe cineva sa-ti cumpere obligatiunea.
De ce sa investesti intr-o bucata de hartie a carei valoare fluctueaza? In ultimii ani multe din preturile obligatiunilor au fost afectate serios din cauza tendintei de a cumpara companii mari cu bani imprumutati prin ipotecarea companiei respective. Prin aceasta actiune cumparatorul incarca compania pe care o cumpara cu o datorie masiva. Asta afecteaza valoarea obligatiunilor actuale. Asa ca oamenii care i-au imprumutat companiei bani inainte, vad cum se depreciaza valoarea acelor bani din cauza unui pustan care preia compania ca sa incurce achizitile, ca sa faca el rapid o suta de milioane de dolari. Nu vad nimic nedrept aici si nu mi-as face achizitile subiectele unui astfel de risc. Intr-o perioada de deflatie nu poti stii de ce e in stare o companie doar ca sa faca rost de lichiditati. Detinatorii de obligatiuni sunt mereu dependenti de mofturile celor din consiliul de administratie.
Deci, daca te ocupi cu obligatiuni, fii prudent si tine-ti doar un mic procent din achizitii in obligatiuni guvernamentale sau ale corporatilor, pentru ca ti se poate refuza accesul la acesti bani. Cat despre obligatiunile obisnuite, nici sa nu te gandesti! Asta este o piata care va fi inghitita fara mila. S-ar putea sa gresesc dar calitatea proasta a acelei hartii e atat de deprimanta, incat nu vad cine ar putea cumpara asa ceva in timpul unei depresiuni.
Certificatele de depozit (CD)
O alternativa mai buna la obligatiunile corporatilor sunt CD. CD nu au valoarea fluctuanta: ce investesti, aia scoti. Aproape toate bancile mari vor supravietui unei corectii, deoarece guvernele vor sustine marile banci. Doar bancile mici vor avea probleme. Teoretic guvernul Statelor Unite garanteaza depozitele bancare prin Corporatia Federala de Asigurare a Depozitelor (CFAD). Dar daca guvernul n-ar avea bani si bancile ar fi in incapacitate de plata, nu vad de unde ar putea lua bani ca sa le restituie tuturor depozitele. Si vad guvernele tragand de timp si platindu-le oamenilor prin tiparirea mai multor bani de hartie guvernamentali sau incet-incet, esalonat. Asa ca pastreaza distanta de bancile mici. Cele mai bune afaceri sunt cele facute cu marile banci internationale.
Nu sunt genul de om care sa-si puna banii in cont mai ales la ratele acestea mici la dobanda. In trecut am fost un investitor gen kamikaze: totul sau nimic. Am ales actiuni straine extrem de speculante prin care urmaream sa iau in schimb 100 sau 300%. Nu poti face asta in perioada contractiei. Odata ce au crescut ratele dobanzilor, CD ofera o alternativa defensiva la slabiciunile bursei de valori si in perioadele de criza. Nu te starneste, dar e destul de sigur.
Cred ca dupa trecerea mileniului lucrurile se vor inrautati cu adevarat si ca in orice perioada de corectie, trebuie sa-ti aperi achizitile astfel incat atunci cand nu vor mai scadea preturile, sa fi in stare sa te intorci pe piata si sa faci investitii de calitate la jumatate din fostul lor pret. CD la marile banci pot fi o investitie buna pe viitor daca ratele dobanzilor cresc.
Conturile cu bani de pe piata ofera dobanzi mai mari decat CD, dar problema consta in hartia in care ai investit fondul mutual monetar al pietei. Prevad multe probleme legate de fondul mutual monetar al pietei in urmatorii ani. As opta pentru siguranta si nu m-as implica in nici o investitie pe care sa nu pot s-o administrez eu.
Aur, argint si metale pretioase
Deoarece metalele pretioase sunt legate de inflatie, din nou va trebui sa ghicesti directia in care se va indrepta inflatia. In orice caz aurul si argintul sunt singurele monede care au valoare in toata lumea. Daca exista o criza de incredere, oamenii se vor indrepta spre metalele pretioase indiferent de ratele inflatiei.
In ultimii ani aurului i s-a luat puterea prin ratele scazute ale dobanzilor, inflatie mica si vanzarea bancii centrale. Nu exista o piata in aur la preturile actuale (314$) si nici ni sunt sanse sa se formeze vreuna pana cand nu va creste inflatia sau pana cand nu va fi o criza zdravana care sa zguduie custile tuturor. E destul de interesant ca foarte putin din aurul lumii este in mana micilor investitori. In mare parte este detinut de companiile miniere, bancile centrale si marile institutii. Daca ar incerca oamenii obisnuiti sa cumpere in masa aur, rezervele s-ar termina imediat. Chiar daca productia globala a aurului creste rapid, trebuie sa-ti amintesti ca este un metal rar, asa ca exista o limita la cat se poate produce, daca dintr-o data ar vrea toata lumea.
Africa de Sud si Rusia domina piata aurului. Din nou va trebui sa presupui ce s-ar putea intampla cu aceste doua tari in urmatorii ani. Daca Rusia va fi intr-un impas economic, va incepe sa scoata aurul? Sau nelinistile sociale din Africa de Sud vor inchide minele, facand aurul si mai rar? E imposibil sa spui cu precizie. Dar in momentul acesta 28g de aur costa 250$, sau mai mult in mina, asa ca nu vad cum ar putea aurul sa scada sub 300$ indiferent ce s-ar intampla. Cu aproape nici o posibilitate de scadere si cu o imensa probabilitate de crestere as spune ca aurul este un pariu excelent. Bineinteles ca o mare parte din portofoliul meu ar fi in aur. Dar eu sunt nebun dupa aur. Investesc cel mai mult in aur si in actiunile legate de aur si stiu ca intr-o zi aurul va fi singurul joc din oras. In orice caz asta nu se va intampla in urmatorii cinci sau zece ani si mai sunt si alte lucruri care pot fi cumparate intre timp.
Majoritatea analistilor recomanda sa detii doar 5% din portofoliul tau in metale pretioase. In orice caz strofocarile adunate ale guvernelor si ale institutilor de a-i lua aurului puterea si de a-i scadea pretul, iti spune ceva. Nu la place aurul pentru ca oamenii il pot cumpara si ii pot schimba locul fara ca cineva sa afle ceva. Cu atat mai mult trebuie sa ai aur.
Actiunile legate de aur sunt un domeniu specializat si trebuie sa stii ce faci. Regula mea este sa nu cumpar niciodata o actiune fara sa-l cunosc pe cel care face sapaturile. Dar in acest moment actiunile aurului sunt la cel mai mic nivel, asa ca exista posibilitatea de a le avea pe un termen de doi-trei ani. Daca te intereseaza actiunile legate de aur, te-as sfatui sa alegi minele australiene in loc de cele americane, canadiene sau sud-africane. Motivul este ca actiunile minelor australiene sunt ieftine in comparatie cu alte actiuni si functioneaza intr-o tara stabila politic.
Cu argintul este o alta poveste. Majoritatea argintului este scoasa din minele lumii a treia, iar daca acele tari intra vreodata in criza financiara, ceea ce e foarte posibil, vor incepe sa imprastie argintul ca o modalitate de a scapa de probleme. In orice caz situatile schimbatoare pot afecta piata argintului la fel cum se intampla si cu celalate piete, asa ca nu as trece argintul la investitii, mai ales in perioadele grele. Eu pur si simplu prefer aurul.
Planuri de pensii si anuitati
Planurile depensii si anuitatile sunt de obicei investite fie in imobiliare, fie in actiuni. Pot prevedea unele fonduri de pensii ducandu-se de rapa pentru ca investitile pe care le-au facut se dovedesc a fi fara valoare. Cateva planuri de pensii private sunt asigurate de guvern in cazul unui colaps financiar. Daca iti poti scoate banii din vreun plan, fa asta. Banii vor fi in mai multa siguranta la tine in mana decat in mainile unui strain care nu are in vedere interesele tale.
Concluzie
Daca privesti depresiunea sau contractia sub forma energiei - inhalarea si expirarea mintii globale - esti deja cu mult deasupra ei pentru ca deja te-ai detasat de sentimente. Va trebui sa iti interzici ca temerile si sentimentele celorlalti oameni sa te dezechilibreze. Intr-o lume in care e posibil ca toata lumea sa fie zguduita puternic in acelasi timp, sansele tale sunt de o suta de ori mai puternice daca nu-ti pierzi capul. Daca ai un plan defensiv sau chiar daca realizezi ca nu poti face mare lucru pentru ca nu ai multe achizitii, tot poti schimba felul in care simti si poti avea o energie total opusa de a celorlalti.
In vremuri grele mediocritatea va fi ingenuncheata dar excelenta va supravietui mereu. Daca incepi astazi, fa totul "special" si pune valoare si efort in munca ta si nu numai ca vei supravietui, ci vei prospera. Primii care vor fi dati la o parte sunt cei nefolositori. Cei cu adevarat talentati, cei care sunt dedicati, vor fi cei pe care industria ii va pastra. Asa ca trebui doar sa-ti ridici nivelul energiei si sa te pozitionezi intr-un loc confortabil, de unde sa nu indrazneasca nimeni sa te dea jos pentru ca esti un pion mult prea important.
Aminteste-ti ca o contractie este o perioada de odihna binemeritata. Nu trebuie sa fie o furtuna. Priveste-o ca pe un cadou si foloseste timpul oferit cu intelepciune. Perfectioneaza-te, petrece mai mult timp cu familia ta, intareste-ti corpul si reexamineaza-ti directia in viata. Priveste contractia ca pe un cadou care a salvat lumea si i-a permis sa-si revina. Bineinteles ca odata ce mintea globala va ajunge la consensul ca situatia a durat destul, totul va reveni la ritmul din trecut. Cand se va intampla asta, tu te vei fi intors pe piata cu o putere si mai mare.
In ultimul rand recesiunea, depresiunea, inflatia, contractia si stagnarea sunt termeni care descriu economia oficiala. Economia neoficiala are propria minte. Chiar daca productia de masini a scazut cu 25%, vor exista industrii obscure care se vor dubla peste noapte. Daca esti atent la sansele oferite si cercetezi piata, vei gasi cu usurinta o modalitate de a scoate un ban sau doi. Nimic nu se opreste. Se misca doar intr-un ritm mult mai lent sau trece in obscuritate.
Oamenii au tendinta sa considere depresiunea un holocaust, un fel de priveliste din Mad Max de proportii post-nucleare. Nimic nu e mai departe de adevar. Perioada de aur a cinematografului american a fost in anii 1930. In timpul ultimei depresiuni oamenii care nu isi tineau in fraie afacerile au fost ruinati, dar altii s-au descurcat fantastic si copiii lor sunt astazi multi-milionari. E vorba despre atitudine. Criza pentru mase inseamna sansa pentru un individ. Sa nu uiti asta vreodata.
Daca esti viu si activ si esti pregatit sa emani o energie pozitiva, vei excela pe pietele volatile. Puterea pe care ti-o vei descoperi in interior va fi mai mult decat suficienta sa-ti poti satisface nevoile si ale celor dragi si chiar mai mult decat atat. In plus daca lucrurile iau o intorsatura negativa, oamenii vor sta uniti. Vor fi nevoiti sa coopereze. Unitatea familiala va fi din nou intarita si toti vom fi nevoiti sa invatam sa ne iubim si sa ne toleram unii pe ceilalti. Asta va fi o victorie uriasa pentru umanitate. Eu cred ca perioada schimbarii dupa trecerea mileniului va pregati o mare trezire, o renastere spirituala. Eu abia astept. Daca esti hotarat si nu-ti pierzi din vedere cautarea, o poti astepta si tu.
Prima pagina
DESPRE AUTOR
Scriitorul si seminaristul Stuart Wilde este unul dintre personajele reale din miscarea de auto-ajutor si potential uman. Stilul sau este umoristic, controversat, la obiect si tranformator. A scris 16 carti, inclusiv cele care formeaza Cvintetul Tao de success, considerate a fi clasice in domeniul lor. Acestea sunt: Afirmatii (Affirmations), Forta (The Force), Miracole (Miracles), Activitatea eficienta (The Quickening) si Trucul banilor este de a avea cativa (The Trick to Money Is Having Some!) Cartile lui Stuart Wilde au fost traduse in 12 limbi.
Informatii despre seminarii si turnee internationale:
Pentru informatii despre cel mai recent turneu si datele seminarilor in SUA si Canada:
White Dove International
P.O.Box 1000, Taos, NM 87571
(505) 758-0500
(505) 758-2265 (fax)
website: stuartwilde.com
