|
|
|
Subiectul nuvelei psihologice Moara cu noroc
ca si concept operational, actiunea reprezinta succesiunea evenimentelor narate intr-o opera epica pe parcursul carora personajele sunt antrenate intr-unul sau mai multe conflicte (sinonim cu termenul de subiect)
conflictul ilustreaza opozitia, lupta intre doua personaje, atitudini, sentimente, personaj si destin / societate; conflictul poate fi exterior (intre doua personaje, personaj - societate) si interior (intre ratiune - sentiment, datorie - pasiune)
conflictul este complex, de natura sociala, morala si psihologica
din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social
din perspectiva moralizatoare, prezinta consecintele nefaste ale setei de inavutire, scriitorul considerand ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie
din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte puternice si contradictorii: dorinta de a ramane om cinstit si dorinta de a se imbogati
conflictul este de doua tipuri: exterior (Ghita-Lica) si interior (in sufletul lui Ghita intre setea de castig, dorinta de a redeveni om cinstit si setea de razbunare)
izbucnirea conflictului coincide cu intriga, maxima tensiune cu punctul culminant si solutionarea sa cu deznodamantul
relatiile temporale si spatiale sunt marcile situatiei spatio-temporale, modalitati lingvistice prin care ele se manifesta (persoana I sau a III-a, verbele, adverbele de timp, adverbele de loc, verbele de miscare)
momentele subiectului reprezinta succesiunea evenimentelor (expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul)
naratiunea realista este obiectiva, realizata la persoana a III-a de catre un narator omniscient, omniprezent, neimplicat
pe langa perspectiva narativa obiectiva, intervine tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei (cuvintele batranei au rolul unui preambul gnonic, mai exact, conceptia autorului rostita de catre un personaj, care reprezinta intelepciunea si experienta vietii)
tema sustine caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizate ale dorintei de inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea
titlul nuvelei este mai degraba ironic
toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc inseamna de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave, cum sunt nelegiuirea si crima
actiunea nuvelei "Moara cu noroc" se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul si scoate in evidenta consecintele nefaste si dezumanizate ale dorintei de inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea
alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate
nuvela debuteaza cu un principiu moral izvorat din intelepciunea batraneasca rostit de mama-soacra "- Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit"
subiectul este clar determinat, faptele prezentate sunt verosimile: Ghita, cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arenda hanul Moara cu noroc, unde se muta impreuna cu sotia sa si cei doi fii ai sai
in expozitiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc si a locului in care se afla, fixeaza un peisaj - cadru obiectiv al actiunii
incipitul nuvelei "Moara cu noroc" a lui Ioan Slavici: "- Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit" pune textul sub "zodia" eticului, prin sfatul de natura morala a cuvintelor batranei
finalul poate fi pus in legatura cu incipitul, nuvela incheindu-se in mod simetric tot cu vorbele batranei "Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data", demonstrand faptul ca oamenii sunt sanctionati pentru incalcarea principiilor etice, prin destin
subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele infruntarii dintre protagonist, Ghita, si antagonist, Lica
intriga este foarte bine conturata si o constituie aparitia lui Lica Samadaul la han, personaj malefic, care va contribui din plin la tragismul faptelor
Ana, sotia lui Ghita, intuieste ca este un "om rau si primejdios"
desfasurarea actiunii: setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului
din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie, proces analizat cu maiestrie de Slavici: devine "de tot ursuz", "se aprindea pentru orisice lucru e nimic", iar cand se mai juca cu Ana, mai rar, "isi pierdea repede cumpatul si-I lasa urme vinete pe brat"
Ghita ajunge la un moment dat sa regrete ca are familie si copii
prin intermediul monologului interior sunt redate framantarile personajului "Ei! Ce sa-mi fac?. Asa m-a lasat Dumnezeu!. Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?"
Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si a unui copil; apoi este retinut de politie si scapa doar pe "chezasie" si marturisindu-I lui Pintea cele intamplate
punctul culminant ilustreaza momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale, atunci cand, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia, la sarbatorile Pastelui, drept momeala, in bratele Samadaului
dezgustata insa de lasitatea lui Ghita care "nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti", aceasta se arunca in bratele lui Lica
atunci cand se intoarce la han o omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se darui Samadaului, iar apoi Ghita este omorat de Raut, din ordinul lui Lica
lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac
deznodamantul este reprezentat de un incendiu teribil care mistuie carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiintele cu adevarat morale si inocente din nuvela
nuvela se incheie in mod simetric cu inceputul, prin vorbele batranei care pune intrebarile pe seama destinului necrutator "Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data"
finalul fiecarui personaj este un datum al sortii si ca o sanctiune pentru neurmarea destinului
