Prezinta trasaturile romanului realist, prin referire la o opera literara studiata

Prezinta trasaturile romanului realist, prin referire la o opera literara studiata.

Realismul este un curent literar care apare in Franta, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Cei mai renumiti reprezentanti ai curentului sunt considerati Balzac si Stendhal, ei fiind de fapt teoreticienii realismului. Dupa cum spunea Stendhal, realismul trebuie sa fie asemenea unei oglinzi care se plimba pe strada si in care se oglindeste atat albastrul cerului cat si gropile cu noroi de pe caldaram. Altfel spus, realismul trebuie sa prezinte viata in toata complexitatea sa, cu aspecte pozitive si negative, trezind in cititor sentimentul verosimilului. Realismul apartine mai ales epicului, in lirica nu este prezent, si este foarte putin reprezentat la nivelul dramaticului. La nivelul epicului in schimb, prozatorii isi pot alege personajele din orice categorie sociala, se dezvolta mai ales nuvelele de analiza psihologica si romanele.

Un roman reprezentativ pentru formula estetica a realismului este romanul "Ion" de Liviu Rebreanu.. Publicat in 1920, opera reprezinta primul roman al scriitorului, o capodopera ce infatiseaza universul rural in mod realist, fara idilizarea din proza parnasiana. Fiind un roman realist, Rebreanu se inspira din realitatea vietii; dupa propriile marturisiri, ideea de a scrie romanul i-a venit in urma observarii unei scene ciudate in zona satului Prislop.  Aflat la vanatoare, Rebreanu a observat ". un taran imbracat in haine de sarbatoare", care s-a aplecat, deodata "si-a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe-o ibovnica. Scena m-a uimit si mi s-a intiparit in minte, dar fara vreun scop deosebit, ci numai ca o simpla ciudatenie"

Un eveniment care l-a marcat in mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tanar taran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetasului, care nu avea pamant si pronunta acest cuvant cu "atata sete , cu atata lacomie si pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiinta vie si adorata."

Figura lui Ion este de asemenea inspirata din realitate, dupa un flacau numit Ion Pop al Glanetasului, al carui necazuri se sustrag din lipsa de pamant. In roman mai exista doua nume reale, pastrate din universul satului, si anume: preotul Belciug si notarul Stoessel. In afara satului Pripas, al carui nume este fictiv, celelalte toponime sunt reale. Fiind in acelasi timp un roman de tip obiectiv, naratiunea se realizeaza la persoana a II-a.

Naratorul este unul omniprezent, care dirijeaza totul asemenea unui regizor universal, dar si omniscient, care stie mai mult decat personajele sale si cunoaste inca de la inceput finalul. Este de asemenea un narator obiectiv care nu se implica in faptele prezentate si nu isi judeca personajele, lasandu-le sa se prezinte singure, fie in mod direct, fie indirect. Din punctul acesta de vedere se modifica oarecum relatiile in interiorul instantelor narative. Cititorul nu mai are un rol pasiv, el fiind nevoit sa apeleze la parerile celorlaltor personaje si la relatiile lor, sa caute dincolo de cuvinte pentru a obtine un contur al personajelor.

Privind constructia romanului, acesta este alcatuit din doua parti opuse si complementare, ilustrand evolutia interioara a personajului principal: "Glasul pamantului", respectiv "Glasul iubirii".

Prin tehnica planurilor paralele, romanul reprezinta planul vietii taranesti de la inceputul secolului XX., si viata intelectualitatii rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta, iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire, respectand cronologia faptelor. Viata personajelor se desfasoara dupa legile interne ale lumii lor si evolueaza paralel.

Prin structura circulara a romanului, simetria incipitului si finalului realizat prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, se reflecta conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp geometric perfect, "corp sferoid" . In general, romanele lui Rebreanu au o constructie circulara (simetrica). Aceasta constructie este o expresie artistica a unei conceptii de viata. Circularitatea, spirala vietii are in mod obisnuit o evolutie pozitiva, fiecare ciclu de viata evoluand le un nivel superior. In romanele lui Rebreanu totul este invers. Aceasta spirala a vietii este indreptata in jos, deoarece statutul personajelor evolueaza negativ de la inceput pana la sfarsit.

Descrierea initiala introduce cititorul in viata satului ardelenesc in imprejurarile dominatiei austro-ungare la inceputul secolului al XX-lea, in timp ce descrierea finala ne scoate din acest univers inchis si evidentiaza semnificatia simbolica a drumului: soseaua vietii.

Conflictul central este lupta pentru pamant in satul traditional, unde demnitatea umana se masoara prin suprafata pamantului si a bogatiei materiale. Astfel drama lui Ion este drama taranului sarac. Saracia sa este generatoare de conflicte interioare (nevoia de posesie devine pentru el o nevoie existentiala ce anuleaza toate celelalte nevoi ale personajului, chiar si iubirea) si exterioare, de natura sociala (Ion intra in conflict cu Vasile Baciu, George Bulbuc, proprie familie si de fapt cu intregul sat)

Fiind si un roman traditional, la actiune este angajat un numar mare de personaje, despre care criticul literar George Calinescu afirma ca "nu sunt indivizi cu viata unica, ci exponenti ai clasei si generatiei", altfel spus, personaje tipice. Astfel Ion, personajul principal este exponent al taranimii prin dorinta de a avea pamant, totusi se individualizeaza prin modul in care il obtine.

Alaturi de caracterul lui Ion se contureaza personaje secundare precum Ana si Florica, cele doua femei construite antitetic si reprezentand cele doua obsesii ale protagonistului (averea, respectiv iubirea); Vasile Baciu sau George Bulbuc. De asemenea, sunt conturate personajele secundare si pe celalalt plan narativ, pe planul intelectualitatii: dascalul Herdelea si familia sa, preotul Belciug. Avem desigur si personaje episodice,cum ar fi notarul Stoessel.

In final se poate poate spune ca romanul "Ion" de Liviu Rebreanu se inscrie in modelul romanului de tip realist pentru ca are toate caracteristicile formulei artistice: inspiratia din realitate, impersonalitatea naratorului, iluzia verosimilului, prin specificul relatiei narator - cititor - personaj.