Ion Luca Caragiale (1852-1912)

Ion Luca Caragiale
(1852-1912)

1852

La 30 ianuarie s-a nascut la Haimanale-Prahova I.L.Caragiale, fiul lui Luca (secretar al Manastirii Margineni) si al Ecaterinei Caragiali. Astazi satul poarta numele marelui dramaturg.

1859-60

Primul an de scoala, la Ploiesti. Deprinde scrisul si cititul de la parintele Marinache si dascalul Haralambie, de la Biserica Sf. Gheorghe. Tatal devine avocat la Ploiesti.

1860-61

Baiatul urmeaza cursurile clasei a II-a la Scoala Domneasca nr. 1 Ploiesti.

1862-64

La aceeasi scoala, il are ca invatator pe Bazil Dragosescu, despre care pastreaza amintiri frumoase, intre care si vizita emotionanta a lui Cuza Voda. Obtine certificatul de absolvire a cursului primar.

1864-67

Frecventeaza Gimnaziul 'Sf. Petru si Pavel' Ploiesti.

1868-68

Biografii afirma ca ar fi urmat clasa a V-a liceala la Bucuresti, unde se mutase familia.

1868-70

Urmeaza cursul de mimica si declamatie, tinut la Conservatorul din Bucuresti de Costache Caragiali, unul din unchii sai, autor dramatic si actor.

1870

La 18 ani, este copist la Tribunalul Prahova, dupa dorinta batranului sau tata, care decedeaza bolnav de idropizie. Dupa inmormantarea tatalui, Ion Luca paraseste aceasta functie si este destituit. Ramane singurul sustinator al mamei sale Ecaterina si al surorii sale Lenci (cu 3 ani mai tanara).

1871-72

Sufler si copist la Teatrul National din Bucuresti.

1873-75

Incepe cariera de gazetar in revista Ghimpele.

1875-76

'Girant responsabil' la ziarul Alegatorul liber.

1876-77

Redactor al Claponului. Cu F. Dam, editeaza ziarul Natiunea romana.

1878

Colaboreaza la Timpul, avandu-i colegi pe Eminescu si Slavici. Traduce din franceza tragedia in versuri Roma invinsa de Al. Parodi, reprezentata la 21 mai pe scena Teatrului National Bucuresti. Tot in mai, participa pentru prima oara la o intrunire a Societatii Junimea. In toamna T. Maiorescu il ia la Iasi, pentru a citi piesa O noapte furtunoasa.

1879

La 18 ianuarie - premiera comediei O noapte furtunoasa la Nationalul bucurestean. Face o calatorie la Viena.

1881-83

Este revizor scolar pentru judetele Neamt-Suceava si apoi Arges-Valcea.

1884

La 13 noiembrie, premiera capodoperei sale dramatice O scrisoare pierduta. Functionar al Regiei Monopolurilor.

1885

Premiera comediei D-ale carnavalului. Este profesor suplinitor la Liceul 'Sf. Gheorghe' din Bucuresti. In Convorbiri literare apare studiul Comediile d-lui Caragiale semnat de Titu Maiorescu. Se naste Mateiu, fiu natural al Mariei Constantinescu, recunoscut de I. L. Caragiale.

1886

'Omul fara noroc' intra in zodia imbogatirii. Moare in Capitala vara primara a mamei sale, Ecaterina Momolo, batrana cu avere. Urmeaza un lung proces pentru mostenire, intre urmasi.

1887

Tipareste la Sibiu cartea Roma invinsa, tradusa de Caragiale.

1888-89

Director general al teatrelor. Staruintele sale nu sunt apreciate de oficialitati si demisioneaza. Moare mama sa Ecaterina Caragiali (73 ani), din familie ramanand numai el si sora-sa Lenci. La editura Socec, ii apare volumul Teatru. Se casatoreste cu Alexandrina Burelly, fiica arhitectului Gaetano Burelly. Calatorie in Italia.

1890

Premiera dramei Napasta la Nationalul bucurestean.

1891

Apar volumele Teatru si Napasta, invinuite de imoralitate si respinse de la Premiul Academiei.

1892

Intrand in conflict cu junimistii, tine conferinta Gaste si gasti literare, la Ateneu. Apare volumul Pacat, O faclie de Paste, Om cu noroc (3 novele).

1893

Scoate prima serie a Moftului roman, cu A. Bacalbasa. Se naste al doilea fiu, Luca Ion, viitorul poet. Deschide prima sa berarie, scandalizandu-i din nou pe adversari.

1896

Publica volumul Schite usoare. Scoate pentru scurt timp Epoca literara, cu St. O. Iosif (secretar de redactie). Solicita directia Teatrului National din Iasi, dar este refuzat de primarul N. Gane.

1897

Apar volumele sale: Schite si Notite si Fragmente literare.

1899

Este numit registrator la Regia Monopolurilor Statului.

1901

Caragiale este sarbatorit la Ateneul Roman cu prilejul implinirii a 25 de ani de activitate literara. B. Delavrancea si Tache Ionescu il elogiaza, primind o pana de aur. Apare volumul Momente. La 1 aprilie, isi pierde slujba de la Regia Monopolurilor si scoate a doua serie din Moftul Roman. Este epoca procesului de calomnie Const. Al. Ionescu-Caion intentat lui., un psihopat care publicase in Revista literara doua articole in care Caragiale era invinuit ca a plagiat piesa Napasta dupa un fictiv autor ungur, Istvan Kemeny.

1902

Prietenul sau Barbu Delavrancea pledeaza stralucit la Procesul Caion pentru Caragiale si gazetarul mincinos este condamnat in lipsa. Pana la urma Caion a fost achitat. Alta lovitura impotriva lui Caragiale: volumul Momente este respins de comisia de premii a Academiei.

1904

Atacat mereu de adversari, respins de la premiul Academiei, Caragiale nu-si mai gaseste locul la Bucuresti. De aceea, impreuna cu familia face o calatorie in Italia, Franta, Germania. Acum ii revine partea din averea mostenita.

1905

Se stabileste cu cei dragi la Berlin, intr-un exil de buna voie. Face proiectul noii comedii Titirica, Sotirescu & Co, dar n-o va termina niciodata. Teatrul ii adusese, personal, numai necazuri.

1907

Pastreaza legaturile cu prietenii din tara, fiindu-i dor de plaiurile natale. Publica pamfletul 1907, din primavara pana-n toamna. Reface bunele relatii cu Titu Maiorescu, pe care il invinuise de falsificarea textelor lui Eminescu.

1908

Publica in trei volume, la Editura 'Minerva', Opere complete. Desi in ultimii ani de viata s-a stabilit la Berlin, face cateva calatorii in vatra romaneasca, inclusiv la Bucuresti.

1909

Apar Kir Ianulea in Viata romaneasca.

1910

Publica volumul Schita noua, care cuprinde schite si povestiri scrise in ultimii ani de munca literara.

1912

Implineste 60 de ani de viata si e tot la Berlin, departe de tara. Presedintele Societatii Scriitorilor Romani, Emil Garleanu, ii propune sarbatorirea la Bucuresti. Dar Caragiale are motive sa refuze aceasta sarbatorire, expediind delicatului sau prieten o telegrama, in stil caragialesc.
La 9 iunie, I. L. Caragiale moare subit la Berlin si, mai apoi, corpul este adus la Bucuresti. Astazi isi are mormantul la Cimitirul Bellu, nu departe de Eminescu.

Ion Luca Caragiale

Considerati preliminarii:
Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg roman. Critica literara a remarcat exceptionala inzestrare a lui Caragiale pentru comic in comedii, si pentru analitic (analiza sufleteasca, psihologica) in nuvele si in drama Napasta. Deci se vorbeste de bivalenta spiritului caragian. In acest sens criticul literar Maria Vada Capesan considera ca dimensiunea operei lui Caragiale se intinde de la masca la hau (simbol al rasului - profunsime, adancime sufleteasca, zona ascunsa a constientei).

Viata si activitatea literara.
A nascut la 30 ianuarie 1852 in localitatea Haimanale de langa Ploiesti. Parintii: Luca si Ecaterina Caragiale. Caragiale s-a nascut intr-o familie cu traditii in domeniul dramaturgiei si al actoriei, astfel tatal sau a fost actor, apoi administrator de mosie. Unchii lui Costache si Iorgu au fost si ei actori, autori dramatici, si conducatori de trupe teatrale.

Studiile l-a urmat in scoala primara (1860-64) la Ploiesti; gimnaziul (1864-67) la Ploiesti; urmeaza apoi cursuri de arta dramatica la conservatorul din Bucuresti.

Debutul are loc in revista Ghimpele (1863).
Ocupa o serie de functii marunte. Este copist, corector, mai tarziu gazetar. Colaboreaza la mai multe ziare si reviste (Creatorul,Claponul,Alegatorul liber,Unirea democratica). In 1978 Titu Maiorescu il cheama la redactia ziarului Timpul. Eminescu il introduce la Junimea, unde isi citeste prima comedie O noapte furtunoasa.

- Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoasa (1879), Conul Leonida fata cu reactiunea (1879), O scrisoare pierduta (1884), D-ale carnavalului (1885), Napasta (1890)
- Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901), volumul Nuvele si povestiri (1908)

Urmeaza un moment greu in viata lui Caragiale: procesul Caion. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat), aparat la proces de Barbu-Stefanescu de la Vrancea. Caragiale si-a inaintat operele academiei spre a fi premiate, dar ei au fost respinse. Nemultumit din 1905 se stabileste la Berlin. Stabilirea la Berlin n-a insemnat insa o rupere totala de cei de acasa, asfel in anul 1907 in timpul rascoalelor taranesti Caragiale a scris un pampflet 1907. Din primavara pana in toamna. Scriitorul se stinge din viata in Berlin la 9 iunie 1912. Este adus in tara si ingropat in Bucuresti la cimitirul Belu.

Momente si schite
George Ronetti la aparitia volumului Momente afirma (1901): Nu momente maiestre, monumente! Momentele si schitele sunt mici instantanee de viata, prin care ne ofera o imagine complexa, a societatii timpului. Critica literara a remarcat talentul exceptional a lui Caragiale, in surprinderea unor aspecte semnificative ale vietii intime si publice, in realizarea unei tipologii variate si reprezentative. Marea performanta a lui Caragiale este ca realizeaza aceste lucruri pe un spatiu mic, doua-trei-patru pagini. Deci prima caracteristica esentiala a acestor proze este conciziunea. In aceste proze scurte se observa talentul dramaturgului prin stiinta dialogului foarte scurt, dar care individualizeaza spihologii. O replica demonstreaza de multe ori nivelul de cultura, interesul dominant, psihologia personajului. Din doua trei trasaturi Caragiale sugereaza un caracter. Inscenarea este prezenta si aici prin pretioase observatii, comentarii ale autorului. Caragiale are o viziune critica, satirica asupra realitatii. Aceste proze scurte alcatuiesc un adevarat mozaic realist, satiric al societatii contenporane autorului. Foarte variate din punctul de vedere a continutului, momentele si schitele ne ofera o imagine cuprinzatoare a institutiilor, moravurilor epocii: scoala: Un pedagog de scoala noua, Dascal prost, Bacaloriat; demagogia politicienilor: Amicul X, Triumful talentului; justitia: Petitiune, Articolul 214, Arendasul roman, Tempora; inmoralitatea vietii de familie: Tren de placere, Mici cadouri; educatia gresita din unele familii burgheze: Vizita, D-l Goe; presa: Triumful talentului, Telegrame.

Comicul:
Si in prozele scurte comicul este bine realizat, ascuzand pe fiecare data satira. Caragiale valorifica si in proza scurta o serie de procedee noi, ca de exemplu oratoria, rupturile la nivelul limbajului (La caldura), libajul bombastic din presa. Efectul este comic si satira in acelasi timp vizand incultura, demagogia, suficienta. O alta trasatura este caracterul dramatic in sensul ca prozatorul se bazeaza pe dialog, pot fi oricand dramaturizate.

Bustul lui CaragialeIon Luca Caragiale

Casa memorial a lui Caragiale Bancnote cu chipul lui Caragiale

Documente similare

gramatica

Upload!

Trimite cercetarea ta!
Trimite si tu un document!
NU trimiteti referate, proiecte sau alte forme de lucrari stiintifice, lucrari pentru examenele de evaluare pe parcursul anilor de studiu, precum si lucrari de finalizare a studiilor universitare de licenta, masterat si/sau de doctorat. Aceste documente nu vor fi publicate.