Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat

Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat.

Caracterizarea unui personaj presupune a privi evolutia sa de-a lungul actiunii in diferite ipostaze in care aceasta apare. Caracterizam un personaj prin mijloace care sunt elemente de anumite criterii cum ar fi curentul si genul literar in care se incadreaza opera, perspectiva narativa si viziunea artistica.

Modalitatile de caracterizare sunt fie directe – descriere facuta de narator, de un alt personaj sau autocaracterizare prin monolog -, fie indirecte in cazul in care trasaturile personajului reies din actiunile acestuia, din modul cum gandeste, din limbaj si comportament, ca si din descrierea mediului social si natural in care evolueaza personajul.

Fiind vorba de specia comediei, specie destinata reprezentarii scenice in care predomina dialogul ca mod de expunere, principala modalitate de caracterizare a personajelor este limbajul.

Astfel Zaharia Trahanache, tipul incornoratului din comedie ‘O scrisoare pierduta’ de I. L. Caragiale, se individualizeaza prin limbaj, modalitate de caracterizare indirecta . In cultura personajului este tradat de exprimarea sa confuza, de abaterile de normele limbii literare, cum ar fi repetarea mecanica a unor truisme (‘unde nu e moral, acolo e coruptie’), tautologia ‘eternul si iar eternul’ sau cacofonie ‘va sa zica ca nu le are’. Ticul sau verbal ‘Aveti putintica rabdare’ reflecta viclenia individului abil, care sub masca batranetii este doar aparent naiv si care cauta de fapt timp pentru a gasi o solutie. Stalcirea neologismelor ‘societate’ si ‘printipii’ tradeaza atat originea greaca a personajului, cat si faptul ca este neinstruit, incult.

Se observa deci ca limbajul personajului este o sursa a comicului.

Caracterizarii indirecte prin limbaj i se alatura didascaliile din scena IV al actului I. fiind vorba despre discutia personajului cu Tipatescu despre scrisoarea citita de Catavencu, indicatiile autorului sugereaza mai degraba disimulare decat naivitate. Pana la urma chiar ne dam seama ca nu este incornoratul prost, se preface doar ca nu stie nimic din interese politice.

Caracterizarea prin nume este de asemenea o modalitate indirecta de caracterizare fiind totodata si o sursa a comicului. Numele sau este derivat de la cuvantul ‘trahana’, o coca moale ce poate fi modelat cu usurinta de ‘enteres’ (de Zoe sau de la centru).

Caracterizare directa a personajului este realizata de alte personaje (Branzovenescu) si exprima abilitatea si ‘enigma’ personajului: ‘E tare tare de tot solid barbat!’ Este respectat si de adversarul politic, Catavencu numindu-l  ‘venerabilul’.

Prin autocaracterizare se evidentiaza disimularea si convingerea ca diplomatia inseamna viclenie ‘Apoi daca umbla el cu machiarelicure, sa-i dau eu machiavelicuri (…)’ Unele indicatii scenice au rol in caracterizarea directa, precizandu-i atitudinea serios, binevoitor, placid.

Se poate observa totodata cum in caracterizarea personajului sunt valorificate diverse tipuri de comic, care ingroasa prin acumularea detaliilor caracterul aparent lipsit de profunzime.

Trahanache face parte din triunghiul conjugal. Este mai degraba tipul incornoratului valutar caruia ii convine din comoditate acest rol.

Prin comicul de caracter sunt caracterizate cele doua componente incompatibile ale caracterului sau: sotul inselat este in acelasi timp politicianul abil. Nu face parte din categoria arivistilor si spre deosebire de candidatii la mandate, el este unul dintre stalpii puterii locale.

Comicul de situatie este prezent in scena IV din actul I, in care Trahanache vine la Tipatescu, aducandu-i vestea santajului. Comica este convingerea lui Trahanache ca scrisoarea de amor detinuta de Catavencu este o plastografie si teama ca Zoe sa nu afle de acuzatiile avocatului.

In concluzie se poate spune deci ca Trahanache este viclean si abil, singurul barbat politic ‘tare din judet’, iar pe plan familial este incornoratul simpatic. Caragiale il ironizeaza puternic pe Zaharia Trahanache, personaj care infatiseaza un tip uman caracteristic vremii: corupt, ticait si viclean.