|
|
|
Alexandru Dumitru s-a nascut la 7 iunie 1950, in satul Deleni, comuna Helegiu, Judetul Bacau. Copilaria si-o petrece in satul natal, dar cursurile Scolii Generale le urmeaza in comuna invecinata, Barsanesti (1957-1965).Se pregateste apoi la Scoala de Meserii din Bacau (1965-1968), fiind repartizat pe Platforma Petrochimica din Onesti, unde in perioada 1968-1972 isi continua studiile urmand cursurile serale ale Liceului nr.1. Incepe sa scrie poezie in timpul scolii generale si profesionale, facandu-se imediat remarcat si trimis in taberele de creatie, in cadrul carora obtine, atat la Busteni (1967), cat si la Galma Moreni (1968), Premiul I la Concursul “Tinere Condeie”. In urma acestor succese, in anul 1969 e inclus in placheta „Tineri poeti”(Editura Tineretului, Bucuresti 1969) si in acelasi an, debuteaza cu poezie in revista Ateneu. La Onesti activeaza in cadrul Cenaclului ”Junimea noua’’, publicind in revista acestuia, „Jurnalul literar’’ si devenind membru fondator al Societatii culturale „G.Calinescu” si mai tirziu, al Fundatiei Nationale ce poarta numele marelui critic si istoric literar. In perioada stagiului militar obtine de asemenea, premii la concursurile de poezie ale revistei „Pentru Patrie” si la gazeta de arma „De veghe”. In 1974 urmeaza Academia de Politie Bacau, unde lucreaza ca ofiter. Paralel isi desavarseste pregatirea si absolva Facultatea de Drept si cursurile postuniversitare ale Universitatii „Al.I.Cuza” din Iasi, in anul 1983. Este promovat comandant al Politiei Slanic Moldova in acelasi an, iar in 1989 comandant-adjunct la Politia Onesti de unde se transfera la Politia Tg.Ocna ca specialist in domeniul economico-financiar apoi se pensioneaza in anul 2005. Este avansat succesiv pana la gradul de colonel, respectiv comisar-sef. Nu neglijeaza nici preocuparile literare, fiind inclus in antologia “Ritmuri solare” (1973) si publicind sporadic in revistele literare. Editorial debuteaza in 1995, cind Editura Corgal Press din Bacau ii publica volumul de versuri ARENA, care a obtinut Dinstinctia pentru debut in volum a Colocviilor de literatura „Poezia secolului XX” de la Aiud.
Acesta este urmat de volumele de poezie „UNIVERS IN COLIVIE” (Editura Junimea, Iasi 1998), „SAH LA METAFORA” (Editura Aristarc, Onesti 2000), „POEMUL MANECHIN/THE PUPPET POEM (Editura Timpul , Iasi 2001), „SECUNDE IN FURTUNA/SECONDES DANS L’ORAGE”(idem 2003) si MATRICEA DE ONOARE (Editura Casa Scriitorilor, Bacau 2005).
Din anul 2004 este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Poezia lui Alexandru Dumitru n-are nici o legatura cu moda poetica de azi, dar nu
este demodata. Poetul-foarte putin cunoscut desi a publicat pana acum mai multe volume de versuri-refuza sa faca din fiecare poem un discurs, solemn sau clovnesc, ca atatia alti autori. Textele sale sunt sugestii de poezie, figuratii.
Este ca si cum n-ar fi scrise pe hartie, ci desenate in aer, cu o nuia. Rasar parca din nimic si se evapora pe neasteptate, lasand in constiinta cititorului amintirea unei iluminari de-o clipa.
Alex. STEFANESCU
Si tot astfel, nestavilirii dezlantuite i se opune clipa de provizorat, muntelui de nesiguranta boaba de certitudine, nemarginirii cosmice picatura de roua, maculatului franchetea cea mai dezarmanta, primejdiei ceasul fast, negurii geroase cerul cu soare in brate, vulnerabilitatii imunitatea s.a.m.d., fiecare din notiunile sau conceptele cu incarcatura pozitiva si energie benefica neexcluzandu-si contrariul, ci incorporandu-l in chip androginar, de unde marea vitalitate, senzualismul si tensionalitatea intelectuala si psihica a scrisului poetic al lui Alexandru Dumitru – un poet extrem de modern si de profund, in ciuda sau poate in fericita consecinta a atipicitatii semnalate de majoritatea exegetilor sai de pana acum.
Ion ROSIORU
Poetul Alexandru Dumitru scrie o poezie a puritatii, versurile au o bogatie semantica, discursul poetic este original, cuvintele primesc noi conotatii, confera poemului o tenta elegiaca.
Petru SCUTELNICU
S-ar putea sa fie chiar un ales, cel care sa ne vesteasca faptul ca, da, am incercat dureri, tulburari si suferinte, ca asa-i cutuma, obiceiul cosmic, de la Facerea Prima incoace – dar ca se apropie, fara pic de indoiala, o a doua Facere a Lumii – intru o cu totul solara desavarsita in armonie, mireasma si lumina, Lume a lui Dumnezeu-Iisusul, deplin izbanditorul asupra nelinistilor, spaimelor si suferintilor. Atata credinta in lumina degajata poezia lui Alexandru DUMITRU – intrucat nu se poate ca mesajul sau sa fie acela al unui fals profet. Noi credem in el – si indrasnim sa ne bucuram (inca, in taina – dar, curind, pe fata si fara teama).
Prof. dr. Adrian BOTEZ
A vorbi despre lirica lui Alexandru DUMITRU e ca si cum te-ai prabusi cu emotie la picioarele unui tezaur de frumuseti si certitudini umane, ale carui trairi, sensuri si semnificatii te imbie la o viziune ades singulara asupra dimensiunilor existentei perene, propunand framantari de constiinta cu intensitati speciale, pana la atingerea sublimului. Poetul spune lucrurilor firesti pe nume reinventand vesnicia si vecinatatea poeziei si propune cititorului avizat sfiala de-a trece cu piosenie prin templul de lumina al poeziei – poezia fiind vazuta ca o icoana de suflet, vesnic duruta de lacrimile celor care i se inchina cu buna- credinta. Si daca i-a permis Dumnezeu toate acestea, este pentru ca alesul sau se impune in ultimul timp ca un creator luminat, pe deplin cantonat in marea metafora a literaturii romane, invins , in final, benefic, de Absolutul dumnezeirii.
Dan Sandu
O SIMPLA INFUZIE
Mai aprig decat destramarea
e duhul ce presimte.
Mai abil decat ghilotina
e punctual ce manuie rotirea.
Suspensia chiar imaginara
mentine adevarata lumina.
REVERS
Eu pastrez anonimatul
in voia nuantelor
pe gustul semintelor incolore.
Parc-as dori sa pierd subtil
vestimentatia de-asemanare.
Sa-mi ferec umbra la retusul
convenabil cuvintelor.
Depovarat iubirii sa-mi asez
trairile in tiparele metamorfozei.
INEFABILA GELOZIE
Un mod de a prelungi echilibrul
sub golul respiratiei.
Clocoteste sangele,
spaima innoada venele uimite
precum ierburile atinse de coasa.
Pacatul plimba toate simturile
incendiate pe coridoarele mintii.
Astfel trupul supus slabiciunilor
isi scutura podoabele, dezvaluie cicatrici.
Alveola maniei multiplica tolerenta.
CANTECUL INCHIPUIT
Cine sa intimideze oare
anonimatul oglinzii?.
Sentimentele ca niste cuie
patrund in lemnul silabelor
se lafaie neclintite
pe echilibrul unor sunete.
Apoi coaguleaza serele
iar indragostitul are vioara.
RADIATII
Calmul suiera rece in soare
un fel de balsam pentru genele
deschise rugaciunii solemne.
Te poti destainui tie,
Alegoric oboseala se mistuie.
Trupul isi cere diurna cuvenita
iluziei de macinis.
Poposesti unde nu-ti este locul.
CU MIGALA
Profetii imbalsamam, huma
noptii adulmecam.
Polenul presara cuvintele
stigmatizind mirifica dezlantuire.
Numai aerul molfaie a muteniei.
ACELASI NUMITOR
Cand nimeni nu vocifereaza
se pot disimula intentiile,
pentru cel vizat
e aproape el insusi
in pielea celuilalt
asa cum altoiul
schimba si repeta un sambure
ravnit de frunzele altor flori.
Toate cate sunt paralelisme
ori asemanari
se contopesc dorintelor comune.
BRESA INVIZIBILA
Amintirile
neanchipuit de flamande
au devorat ochii
si ameninta lacrimile.
Poetul nu plange
se chinuie sa-si primeasca
metafora.
PROMOBIL
Ultimatum inclestarii. Petale voalate
de matrita miresmelor.
Crestez si alte forme din care dragostea
scoate in fiecare zi furori,
grimase ori stropi de placere.
E o fluienta preschimbare
ca un marsupiu camelor.
Halucinatii migratoare. Traseu
al infinitului. Magnifica orientare
imbratisand arterele lumii.
O, Doamne, frustanta lumina
inghitita de prea multa cunoastere
Miscarile egale continua sa dispara
ca niste zbateri insipide
fac loc altor golgote destinate vietii.
Simetria e totdeauna sangele,
plasma efemera alcatuirilor aleatorii.
POEM PENTRU NERABDARE
Orizontul suprapune permanent
luciul si emotia unor
gesturi de innoire.
Vreti sa intelegeti desigur
unde cuvintele sunt mai putin locuite
si mai dureroase?
dar cum sa spargem oare enigmele
ca pe niste nuci
sa dezvaluim la miez
semintia viermanoasa
La pianul istorie
viata exerseaza toate melodiile.
DESCHIS IMAGINAR
In teaca memoriei
incap mai multe iubiri
asa cum la o singura oglinda
se piaptana mai multe femei.
Unele se dezic pentru altele
similar gandurilor mele
asaltate de transparenta.
Incerc o planare simulata
mai sensibil la viziunile dramatice
cand se pot retusa fotografiile.
DRESORUL MINOR
As fi o prada buna
la mai multi lei
care-si impart mai intai visele
pentru ca au o lume a lor.
Ratacit in jungla
inoculez fiecaruia imaginea omului.
ce nu poate sa fie vanat.
Viziunile pot avea sensuri diferite
pana la miscarile imblinzitorului nedorit.
Ar intelege ca pot fi partas
la o reancarnare a mea
in trupul unui ins de-al lor.
