|
|
|
Agamemnon Dandanache –caracterizare
Ion Luca Caragiale, dramaturg si prozator a fost un observator lucid si ironic al societǎtii din vremea lui, care a folosit cu mǎiestrie satira si sarcasmul pentru a demasca moravurile societǎtii romanesti.
Intre toate piesele de teatru scrise de Ion Luca Caragiale, mereu modernǎ « O scrisoare pierdutǎ » este un model de neegalat incǎ de dramaturgia romanǎ. Marele dramaturg creeazǎ tipologii umane ce fac « concurentǎ stǎrii civile » (G. Ibrǎileanu), fiecare dintre ele avand o trǎsǎturǎ dominantǎ de caracter, ilustrand asadar un tip anume.
Agamemnon Dandanache, mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu, este candidatul trimis de la Centru pentru a fi ales deputat in judetul X. El intruchipeazǎ tipul demagogului, apare in piesǎ abia in ultimul act si se contureazǎ prin acumularea tuturor defectelor personajelor de panǎ atunci. Trǎsǎtrile dominante sunt caricaturale, ramolismentul si degradarea fiind evidente incǎ de la sosirea « cu birza tinti postii hodoronc-tronc, zdronca-zdronca(…) si clopotei… imi tiuie urechile.
Trǎsǎturile morale reies indirect din actiunile, vorbele, atitudinile, reactiile avocatului si mai ales din situatiile in care este pus. Un procedeu important il constituie monologul dramatic, iar sursele comicului sunt foarte variate si sugestive in conturarea trǎsǎturilor remarcandu-se comicul de situatie, de caracter, de limbaj si de nume. Specificǎ pentru personajul dramatic este caracterizarea directǎ prin didascalii prin care autorul isi « miscǎ » personajele si le dǎ viatǎ .
Printr-un comic de situatie magistral construit, Caragiale creeazǎ un personaj grotesc, santajul exercitat de Catavencu pare nevinovat in comparatie cu gestul abject al lui Dandanache de a nu inapoia scrisoarea. Pentru a fi ales, Agamitǎ foloseste ca instrument de santaj, o scrisoare de amor, gǎsitǎ in pardesiul uitat la el acasǎ de un musafir, « persoanǎ insemnatǎ …becher (necǎsǎtorit). Dandanache amenintǎ cǎ va publica scrisorica dacǎ nu capǎtǎ imediat un mandat de deputat si sǎ nu « s-aledze ».
Mai ticǎlos decat Catavencu, Dandanache nu inapoiazǎ scrisoarea, pentru cǎ « la un caz, iar… pac !La Rǎzboiul ».Singurul argument pe care-l aduce in sprijinul meritelor sale politice este ridicol : »familia mea de la patuzsopt… si eu in toate Camerele, cu toate partidele, ca rumǎnul impartial… si sǎ rǎman fǎrǎ coledzi. »
Prost, demagog, peltic, amnezic si senil confundǎ mereu pe prefect cu Trahanache spunandu-i lui Tipǎtescu : »Eu la masǎ o sǎ stau ori langǎ dumneata ori langǎ consoarta dumitale » spre disperarea Zoei care izbucneste : « A ! Idiot ! » (caracterizare fǎcutǎ de alte personaje).
Spiritul sǎu machiavelic, miselia, imbecilitatea sunt relevate printr-o replicǎ ce contureazǎ personajul, autorul scriind in parantezǎ “aparte”: “ e slab de tot prefectul, ii spui de douǎ ori o istorie si tot nu pritepe », referindu-se, la Trahanache.
Personajul este grotesc, ingrosat, trǎsaturile fiind amplificate cu ostentatie.Este incapabil sǎ rosteascǎ ceva inteligibil, fluent sau logic. Comicul de limbaj este ilustrat prin anacolut : »In sǎnǎtatea alegatorilor…care au probat patriotism si mi-au acordat (nu nemereste)… asta…. cum sǎ zic…, de ! zi-i pe nume, de ! a ! sufradzele lor ; eu care, familia mea, de la patuzsopt in Camerǎ, si eu ca rumanul impatial, care va sǎ zicǎ… cum am zite… in sfarsit sǎ trǎiascǎ. ».Discursul lui Dandanache este poate, cea mai convingǎtoare si sugestivǎ ilustrare a comicului de limbaj din toate comediile lui Caragiale.
« Agamitǎ Dandanache e mai mult un balbait si un mǎrginit mintal, lamentabil exponent de clasǎ (G.Cǎlinescu).
Comicul de nume este relevant,prin alaturarea absurda a numelui viteazului razbboinic grec, conducator de osti si bun strateg-Agamemnon-cu Dandanache, care sugereaza incurcatura,dandanaua.
Vesnicul luptator de la patuzsopt este profitorul care stie sa se descurce, este personajul roman, o caricaturizare a falsului patriotism si al lichelismului politic, specifice pentru demagogia oamenilor politici din vremea lui Caragiale.
