Propaganda pentru razboi

Propaganda pentru razboi

1. Continutul legal

Propaganda pentru razboi este prevazuta in art. 356 C. pen. si consta in propa­ganda pentru razboi, raspandirea de stiri tendentioase sau inventate de natura sa serveasca atatarii la razboi sau orice alte manifestari in favoarea dezlantuirii unui razboi, savarsite prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte aseme­nea mijloace.

Coexistenta pasnica a statelor, mentinerea pacii si securitatii umane constituie valori de insemnatate primordiala pentru toate popoarele lumii, iar ocrotirea acestora si prin intermediul mijloacelor de drept penal s-a impus mai ales dupa cel de al doilea razboi mondial[1].

Nenumaratele crime savarsite in cursul celui de al doilea razboi mondial de catre nazisti au determinat statele din coalitia antihitlerista sa infiinteze tribunalele interna­tionale pentru judecarea si sanctionarea celor ce s-au facut vinovati de dezlantuirea razboiului, de omoruri, de jafuri si distrugeri.

Astfel, la initiativa O.N.U. au fost infiintate tribunale internationale pentru judeca­rea crimelor de razboi, in statutele carora au fost definite pentru prima data faptele care primejduiesc pacea si omenirea.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic il constituie relatiile sociale cu rasfrangeri interne si interstatale inerente coexistentei colectivitatilor umane, relatii a caror existenta si normala desfasurare sunt asigurate prin apararea pacii si omenirii[2].

b) Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale privind pacea, aceasta fiind definita ca referindu-se la o stare de coexistenta si de convietuire intre popoare, stare care este expresia unui consens intre natiunile si popoarele lumii si un rod al vointei lor de conlucrare, de cooperare in domeniile politic, economic si social.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al acestei infractiuni poate fi orice per­soa­na care indeplineste conditiile generale de raspundere penala, legea necerand o calitate speciala a acestuia. Astfel, poate fi atat un simplu cetatean, cat si o persoana care indeplineste o functie pe linie de stat sau in viata publica.

S-a pus problema daca in cazul acestei infractiuni se poate angaja raspunderea penala a statelor care ameninta cu razboiul de agresiune sau chiar declanseaza un ase­menea razboi. Raspunsul nu poate fi decat negativ, aceasta fiind si parerea unanima a doctrinei, pentru ca raspunderea penala nu poate reveni acelui stat ca su­biect de drept international, ci persoanelor fizice care au actionat in numele si pe seama statului.

In dreptul international se aplica sanctiuni statelor care ameninta cu razboiul sau declanseaza razboaie impotriva altor state, cum ar fi spre exemplu impunerea unui embargo partial sau total sau alte masuri, dar acestea nu sunt de natura penala. Participatia penala este posibila sub forma coautoratului, instigarii si complicitatii.

b) Subiect pasiv este statul ca reprezentant al societatii, deoarece spectrul raz­boiu­lui ameninta intotdeauna societatea si chiar omenirea in ansamblul ei[3].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva­. a) Elementul material se prezinta sub forma unei actiuni. Actiunea specifica acestei infractiuni poate aparea atat ca o actiune de propaganda, dar ea poate consta si in raspandirea de stiri tendentioase sau inventate, precum si in orice alte manifestari in favoarea dezlantuirii unui razboi.

Conform art. 166 alin. (2) propaganda consta in raspandirea in mod sistematic sau in apologia unor idei, conceptii sau doctrine, cu intentia de a convinge si de a atrage noi adepti. A face propaganda pentru razboi inseamna a propovadui conceptii, idei favorabile razboiului si a cauta sa se sadeasca aceste idei si in constiinta altora.

Sub aspectul elementului material propaganda presupune o activitate repetata, un singur act neavand relevanta penala, acest lucru rezultand din definirea conceptului "raspandirea in mod sistematic".

A doua modalitate a elementului material o constituie raspandirea de stiri ten­den­tioase ori inventate, de natura sa serveasca atatarii la razboi. Raspandirea presu­pune aducerea la cunostinta unui numar nedeterminat de persoane a unor asemenea stiri. Pe de o parte este vorba de stiri adevarate, dar modul de prezentare este cu totul eronat, tendentios, urmarindu-se cu totul alt scop, decat daca s-ar prezenta in mod normal. Insa activitatea de raspandire se refera si la stiri inventate. Este vorba de stiri false, care nu au corespondent in realitate.

In aceasta varianta, o cerinta esentiala a elementului material este aceea ca stirile sa fie de natura sa serveasca atatarii Ia razboi, adica sa fie de natura a contribui la crearea unei psihoze favorabile razboiului.

Spre deosebire de propaganda pentru razboi, care se adreseaza mai cu seama ratiunii, intelectului prin furnizarea de idei, argumente, demonstratii, cautandu-se ino­cularea acestor idei in constiinta altora, raspandirea de stiri tendentioase ori inventate se adreseaza mai mult elementelor de natura afectiva a constiintei[4].

Ultima modalitate a elementului material este reprezentata de orice manifestare in favoarea dezlantuirii unui razboi. Acestea se pot infatisa in mai multe forme, cum ar fi: planuirea, pregatirea, dezlantuirea sau purtarea unui razboi de agresiune sau a unui razboi cu violarea tratatelor, a garantiilor sau acordurilor internationale, precum si participarea la un plan deliberat ori la un complot pentru savarsirea actelor men­tionate mai sus. Fiecare dintre modalitatile elementului material se poate realiza prin viu grai, in scris, ori folosindu-se mijloace de comunicare cum sunt radioul, televi­ziu­nea, cinematograful si alte asemenea mijloace.

Prin "alte asemenea mijloace" s-ar intelege de exemplu intocmirea unor afise, pla­cute al caror continut sa fie de natura sa serveasca atatarii la razboi.

Atat in ceea ce priveste elementul material, cat si in ceea ce priveste mijloacele de realizare a acestuia, legiuitorul foloseste expresia "orice alte manifestari" sau "alte asemenea mijloace".

Din punctul de vedere al tehnicii legislative folosite norma prevazuta in art. 356 este una deschisa, deoarece lasa la latitudinea celui care face interpretarea sa ga­seas­ca si alte modalitati.

O alta cerinta esentiala a elementului material este aceea ca toate actiunile incri­minate sa se refere la un razboi de agresiune. Daca razboiul este unul de apara­re, ca urmare a declansarii unui razboi de agresiune de catre alt stat, actiunile descrise in art. 356 ca fiind menite sa mobilizeze pe cetateni, sa organizeze apararea, nu consti­tuie infractiuni. In cazul de fata, chiar daca imbraca forma unui razboi, reactia de raspuns individuala si colectiva a statelor in raport cu o agresiune are intotdeauna un caracter legitim si apare ca un drept prevazut de Carta ONU insasi pentru toate statele lumii.

b) Urmarea imediata este reprezentata de starea de pericol ce rezulta din savar­sirea uneia din modalitatile elementului material la adresa pacii ca valoare ocrotita de lege.

Infractiunea de la art. 356 fiind una de pericol, urmarea socialmente periculoasa rezulta din insasi savarsirea faptei, nefiind necesara producerea unui anume rezultat.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta infrac­tiune este intentia directa sau indirecta, faptuitorul prevazand ca prin fapta sa este peri­clitata pacea ca valoare sociala, urmarind sau doar acceptand acest lucru.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Sunt posibile atat actele pregatitoare, cat si tentativa. Actele de pre­gatire nu se pedepsesc, dar tentativa conform art. 356 alin. (1) se pedepseste. Infrac­tiunea se consuma in momentul in care faptuitorul a realizat in intregime una din actiunile incriminate in art. 356 C. pen.

B. Modalitati. Infractiunea se prezinta in trei modalitati normative: propaganda pentru razboi, raspandirea unor stiri tendentioase ori inventate de natura a favoriza razboiul sau sub forma oricaror alte manifestari in favoarea dezlantuirii unui razboi de agresiune. De asemenea pot exista si numeroase modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Pedeapsa pentru forma consumata a infractiunii este inchisoarea de la 5 la 15 ani, iar in cazul tentativei pedeapsa este de la 2^1/2 ani la 7^1/2 ani. Atat in cazul faptei consumate, cat si in cazul tentativei este posibila si aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi (este vorba de art. 64 C. pen.).