|
|
|
Definirea si descrierea conceptului de integrare economica
Etimologie; evolutia semnificatiei conceptului de integrare
Notiunea de integrare provine din latinescul integro, integrare respectiv integratio care inseamna a pune la un loc, a reuni mai multe parti intr-un tot unitar sau in vederea constituirii unui intreg, a restabili, a intregi; in aceasta situatie,partile constitutive devin parti integrante.
Preluat initial din matematica, termenul de integrare a capatat o larga
utilizare in diferite domenii ale stiintelor socio-umane, inclusiv stiintele economice,acoperind o gama foarte larga de procese si fenomene.
Dupa Concise Oxford Dictionary si Chambers Essential Dictionary,
integrarea este combinarea partilor intr-un intreg si uniunea este un intreg rezultat din combinarea unor parti ori a unor membri. Astfel, integrarea este procesul de atingere a stadiului de uniune.
Larousse Dictionnaire defineste integrarea ca intrare intr-un subansamblu,iar Dictionnaire des sciences economiques subliniaza ca integrarea evoca intr-o maniera generala, fie incorporarea unui element strain intr-un ansamblu, fie trecerea de la o stare difuza la una constienta; totdeauna, in notiunea de integrare este inclusa cea de unitate – ceea ce este dispersat se uneste. La fel ca Dictionnaire economique et financier, acesta considera integrarea ca un aspect al concentrarii, viziune ingusta,care nu mai corespunde evident prezentului.
Integrarea a devenit din ce in ce mai mult un domeniu de interes pentru majoritatea economistilor, putand remarca, astfel, conceptia lui J. Tinbergen, care defineste integrarea drept crearea unei structuri optime a economiei internationale,prin inlaturarea barierelor artificiale din schimburile comerciale. De asemenea, G.R.
Denton sesizeaza virtutile integrarii si anume, de a maximiza bunastarea sau de a indeparta discriminarile economice.
G. Myrdal prezinta integrarea ca realizarea vechiului ideal vestic de egalitate a posibilitatilor. Z. Kamecki apreciaza integrarea tot din punct de vedere economic,ca formare, pe baza unei noi structuri, a unui organism economic format dintr-un grup de sari separate de econmia mondiala.
Alti autori caracterizeaza integrarea astfel:obtinere, in cadrul unui anumit teritoriu, a unui „sentiment de comunitate”si a unor institutii suficient de puternice, precum si a unor practici raspandite, care sa asigure pentru un timp indelungat „schimbari pasnice” intre statele respective (Karl W. Deutsch);proces in cadrul caruia actorii politici din diferite structuri nationale sunt convinsi sa-si modifice lealitatea, sperantele si activitatile politice, spre un nou centru, ale carei institutii poseda ori pretind jurisdictie asupra statelor nationale preexistente (Ernest Haas);o distribuire de puteri constitutionale, un set de conditii pe linia prescrisa deteorie federala (conceptiile federaliste);punerea la un loc a mai multor operatii, efectuate de aceeasi firma(integrare verticala) sau de firme diferite incorporate aceleiasi unitati economice(integrare orizontala) (Francois Perroux);procesul prin care natiuni, pana atunci doritoare si capabile sa-si conduca independent politica interna si cea externa, incearca sa ia impreuna anumite decizii sau sa delege procesul luarii deciziilor unor noi organe centrale; procesul prin care
actorii politici din mai multe state diferite sunt convinsi sa-si modifice sperantele si activitatile politice catre un nou centru (Leon N. Lindberg).
In mod curent, prin integrare economica se intelege un proces complex,caracteristic etapei contemporane de dezvoltare a societatii, care consta in esenta in intensificarea interdependentelor intre diferite state, proces conditionat de un ansamblu de factori, din randul carora un rol important revine revolutiei tehnico-stiintifice.
G. Haberler defineste integrarea drept relatie economica mai stransa intre arii aflate in legatura, iar B. Balassa, ca ansamblu de masuri destinate sa suprime discriminarile intre unitati economice apartinand diferitelor tari particpante,presupunand absenta oricarei forme de discriminare intre economiile nationale respective. Dupa Balassa, integrarea economica „totala”, generala, presupune infiintarea unei autoritati supranationale, ale carei decizii sa fie obligatorii pentru statele membre.
Fr. Perroux a fost printre primii care au considerat integrarea economica un proces, un ansamblu de realizari dinamice, in care fortele de expansiune sunt singurele decisive, adica acele forte care, prin definitie, scapa schemelor statice ale concurentei complete. J. Csillaghy socoteste integrarea economica drept intrarea unei unitati suplimentare intr-un ansamblu economic, intr-un sistem economic determinat si subliniaza ca este destul de dificil de realizat integrarea a doua sisteme diferite, mentionandu-se caracteristicile contradictorii ale fiecaruia dintre ele.
Trebuie deci operata o distinctie intre aspectul calitativ si aspectul cantitativ al integrarii; aspectul calitativ se refera la conditiile de baza ale integrarii, la existenta unui sistem economic prevazut cu tripla comunitate a pietelor, preturilor si platilor,iar cel cantitativ, la crearea acestor conditii pe plan economic regional.
In concluzie, putem spune ca mecanismul integrarii economoice cuprinde:
crearea unui spatiu economic comun;
circulatia libera a factorilor de productie atunci cand exista o piata comuna;
consumarea resurselor impreuna, cu eficienta economica si sociala maxima;
realizarea unei uniuni vamale; realizarea unor politici comune in domeniul economic, monetar, financiar si social.
Expresia „integrare economica” poate lua sensuri diferite dupa contextul in care este utilizata. Ea poate sa exprime si diverse grade de cooperare economica,intr-un numar de domenii, precum: comertul, mobilitatea fortei de munca si a capitalurilor, platilor, politicii fiscale si monetare, securitatii sociale si coordonarii planurilor de investitii.
Putem vorbi de:
integrarea tarilor cu economie de piata – dupa A.H. Robertson, aceasta se refra la un proces prin care anumite state europene incearca sa depaseasca stadiul „cooperarii”, prin infiintarea de institutii cu caracter supranational, care pot duce, in cele din urma, la federalizarea lor. Integrarea – continua el – este un proces si un tel, acre presupun totusi un transfer de competente de la nivel national, catre instrumente si organisme cu acracter supranational.
integrarea tarilor cu economie planificata a rezultat, de regula, din coordonarea planurilor nationale ale tarilor respective, tarile marginindu-se sa-si coordoneze planurile nationale incheind acorduri de cooperare si specializare in productie pentru o gama limitata de produse. Exemplul cel mai interesant de integrare economica intre tarile cu economie planificata a fost furnizat de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).
In paralel cu preocuparea din ultima perioada de timp fata de procesele integrationiste din economia mondiala au fost create si sunt utilizate o serie de concepte ajutatoare, derivate, folosite pentru evidentierea teoretica si practica a ideilor concepute in diferite modele de integrare propuse:
concepte derivate cu rang mediu de generalitate: Planul Schuman - pace mondiala, realizari concrete, solidaritatea faptului, fuziunea intereselor esentiale; Strategia Delors – constructia europeana, marea piata, coeziunea economica si sociala, diferentiere pozitiva, Europa cu doua viteze, Europa cu geometrie variabila, spatiu economic unic; alti termeni – apropiere, armonizare, convergenta politicilor, piata interna, piata interioara deschisa, politica comuna, unificare, uniformizare etc.
concepte derivate cu rang inalt de generalitate: cooperare – conjugarea eforturilor mai multor parteneri pentru rezolvarea unor probleme de interes comun; colaborare; conlucrare; nu presupune un transfer de competente, iar deliberarile partenerilor nu leaga statele intre ele decat in limitele stricte ale consimtamantului lor;federalizare – unirea unor organisme sau entitati care isi pastreaza individualitatea lor specifica in cadrul uniunii repsective.
