Cooperatia de credit pe plan european - Studiu comparat

UNIVERSITATEA PETRE ANDREI IASI

FACULTATEA DE ECONOMIE

MASTER: Management economico-financiar european

Cooperatia de credit

pe plan european

Studiu comparat

PREFATA

1. Care sunt principiile comune ale organizatiilor cooperatiste in cadrul Uniunii Europene?

* cooperativa - o grupare de persoane fizice sau juridice care se asociaza in vederea realizarii in comun a unei operatiuni de aprovizionare, de productie sau de comercializare in special. Produsul vanzarii prin cooperativa este impartit intre cooperatori potrivit principiului repartitiei echitabile.

* natura rezervelor - in societatile de capitaluri actionarii isi exercita drepturile asupra rezervelor care fac parte din patrimoniul lor. In societatile cooperatiste, din contra, rezervele constituie un patrimoniu colectiv apartinand in mod solidar cooperatorilor si au ca obiect finantarea cooperativei. Neremunerarea capitalului sau limitarea sa decurg din acest principiu.

* exercitarea puterii de decizie - cooperatia vizeaza servirea membrilor sai si interesul lor colectiv. Modul sau de organizare garanteaza intaietatea omului fata de capital precum si libera adeziune a membrilor cooperatori.

2. Cum a evoluat cooperatia de credit romaneasca dupa 1989?

Dupa anul 1990, cooperatia de credit din Romania a cunoscut o dezvoltare constanta, beneficiind de o conjunctura favorabila pe care a fructificat-o. In acest sens, Decretul Lege nr.67/1990 a venit sa reglementeze activitatea cooperatiei de consum si de credit pe baza principiilor cooperatiste consacrate si statuate de Alianta Cooperatista Internationala. In aceasta perioada cooperativele de credit au desfasurat o activitate diversificata iar operatiunile cu caracter financiar au fost efectuate numai pentru membrii cooperatori. In ceea ce priveste relatiile internationale, dupa Revolutia din decembrie 1989, s-a realizat o ampla deschidere in domeniul relatiilor internationale, cooperatia de credit intretinand legaturi nu numai cu organizatiile similare din tarile Europei Centrale si de Est, ci si cu acelea din tarile membre ale Uniunii Europene si chiar din alte continente. In acest sens, in luna aprilie 2003, CREDITCOOP Casa Centrala a devenit membra al Asociatiei Europene a Bancilor Cooperatiste, ceea ce reprezinta o recunoastere la nivel european a ceea ce inseamna cooperatia de credit din Romania, precum si o recompensa a tuturor eforturilor depuse de cooperativele de credit afiliate.

3. Cum sunt structurate principalele organizatii cooperatiste centrale ale Germaniei?

In Germania exista 8 organizatii centrale nationale. Uniunea nationala a cooperativelor Raiffeisen cuprinde 7580 de organizatii membre din care 7491 cooperative locale grupate in trei organizatii centrale; in cadrul Uniunii nationale a bancilor populare si a bancilor Raiffeisen functioneaza 3147 societati de credit mutual cu activitate principala creditare, asigurari, transformare a produselor agricole si a serviciilor. Astfel, in Germania sectorul mentine un contact permanent cu 30 de milioane de clienti in retea prin intermediul a 17.490 de puncte de lucru.

Sectorul cooperatist in cadrul Uniunii Europene

Miscarea cooperatista, nascuta in Europa la mijlocul secolului trecut, reprezinta un potential economic important in diferite tari din Uniunea Europeana. Cooperatia este, printre altele, purtatoarea unei ambitii sociale fondata pe valori si principii originale transmise de istorie: intaietatea omului fata de capital si a serviciilor pentru membri fata de cautarea exclusiva a profitului, solidaritatea intre membri, organizarea democratica a intreprinderii. In toate tarile Uniunii Europene, desi cooperativele s-au adaptat la noile tehnici de gestiune si li-au actualizat practicile cooperatiste in scopul adaptarii la nevoile membrilor lor, au ramas fidele valorilor lor de inceput. Aceste principii comune sunt in special urmatoarele:

1. Potrivit doctrinei, cooperativa constituie o grupare de persoane fizice sau juridice care se asociaza in vederea realizarii in comun a unei operatiuni de aprovizionare, de productie sau de comercializare in special. Produsul vanzarii prin cooperativa este impartit intre cooperatori potrivit principiului repartitiei echitabile.

2. Natura rezervelor este o alta specificitate a statutului cooperativei. In societatile de capitaluri actionarii isi exercita drepturile asupra rezervelor care fac parte din patrimoniul lor. In societatile cooperatiste, din contra, rezervele constituie un patrimoniu colectiv apartinand in mod solidar cooperatorilor si au ca obiect finantarea cooperativei. Neremunerarea capitalului sau limitarea sa decurg din acest principiu.

3. Exercitarea puterii de decizie in cadrul cooperativei caracterizeaza cel mai bine originalitatea societatii de tip cooperatist. Principiul democratic dupa care se conduce "un om - un vot" demonstreaza diferente radicala dintre modul de functionare a acestor cooperative si cel al societatilor de capitaluri.

Intreprinderile cooperatiste apartin sectorului economic datorita activitatii lor comerciale. Dar ele urmaresc in egala masura si un obiectiv social. Aceasta functie sociala poate fi rezumata astfel: cooperatia vizeaza servirea membrilor sai si interesul lor colectiv. Modul sau de organizare garanteaza intaietatea omului fata de capital precum si libera adeziune a membrilor cooperatori. Aceste principii se regasesc in legislatia sau in practicile cooperatiste din diferite tari reprezentate in acest studiu.

Din punctul de vedere al statutului lor juridic, se pot distinge trei tipuri de organizatii cooperatiste in functie de gradul de identificare a statutului cooperatist in cadrul legislatiei:

- tarile cu un grad redus de identificare cooperatista, cum ar fi Anglia, dispun in general de o legislatie deschisa care situeaza cooperatia in cadrul ansamblului organizatiilor economiei sociale, pe de o parte, iar pe de alta parte, nu ofera societatii cooperatiste un caracter obligatoriu, aceasta putand opta pentru un statut de societate de drept comun;

- tarile in care societatea cooperatista, bine dotata cu o legislatie proprie, este o forma particulara de asociere;

- tarile cu o puternica identificare cooperatista, ale caror principii sunt cateodata de valoare constitutionala.

Studiul comparativ al diferitelor statute juridice ale cooperatiei arata o anumita convergenta in evolutia modalitatilor de aplicare a principiilor cooperatiste. In aceasta privinta nu pare pertinenta o clasificare bazata pe natura juridica a cooperativei (asociatie sau societate civila sau comerciala condusa prin reguli specifice), sau pe caracterul mai mult sau mai putin constrans de norme juridice care se impun acestor organizatii conform specificului fiecarei tari. Trasaturile marcante ale evolutiei sunt urmatoarele:

In cea mai mare parte a tarilor luate in considerare, societatile cooperatiste au o forma comerciala. Astfel, Belgia nu considera societatea cooperatista ca o forma particulara de asociere. Legislatia, modificata prin legile din 7 aprilie 1995 si 13 aprilie 1995, inscrie societatile cooperatiste printre cele comerciale.

In sectorul agriculturii, cooperativele sunt in general supuse principiului de teritorialitate, care este inscris in reglementarile nationale, cu exceptia tarilor in care legislatia este mai liberala ca: Germania, Danemarca si Belgia. Dar in aceste trei tari, principiul se regaseste in practica in majoritatea statutelor. Variabilitatea capitalului care autorizeaza punerea in aplicare a principiului cooperatist al usii deschise, se inscrie in majoritatea legislatiilor nationale. Directiva privind dreptul societatilor anonime in cadrul Comunitatii Europene, intrata in vigoare in 1981, autorizeaza societatile cooperatiste sa adopte variabilitatea capitalului in cadrul statutelor lor. Principiul exclusivismului, potrivit caruia societatile cooperatiste nu pot acea relatii de afacere decat cu membrii lor, este, in general, aplicat cu o anumita suplete prin diverse legislatii. Majoritatea tarilor inscriu acest principiu in legislatia lor. Derogarile de la acest principiu sunt totodata, mai mult sau mai putin autorizate.

In tarile cele mai liberale, operatiunile cu tertii care nu sunt membri cooperatori sunt admise in masura in care pastreaza o importanta secundara si nu compromit interesele membrilor. Cinci tari, a caror legislatie cooperatista a facut obiectul unei adoptari recente (Franta, Italia, Spania, Belgia si Portugalia) au autorizat participarea la capital a tertilor care nu sunt membri cooperatori, potrivit unor modalitati diverse, in special limitand interventia tertilor prin referirea la un plafon exprimat in procente din cifra de afaceri (Spania si Franta) sau cu privire la existenta sau inexistenta unui drept de vot proportional cu partile sociale care le sunt rezervate. Principiul "un om - un vot" este comun tuturor tarile considerate, cel putin in ceea ce priveste cooperativele de gradul I (in Italia principiul se aplica strict membrilor cooperatori persoane fizice, persoanele juridice putand detine maxim cinci voturi); el decurge fie dintr-o prescriptie legala, fie din statute.

In cateva tari, reglementarea regimului de vot in cadrul uniunilor de cooperative autorizeaza votul plural: in Spania sau in Olanda in functie de cifra de afaceri.

Principiul indiviziunii rezervelor nu manifesta o aplicare relativ stricta decat in Franta, Italia si Spania. In Belgia, legea autorizeaza transformarea statutului cooperativei intr-un statut al unei societati comerciale de drept comun. In Germania, Olanda si Danemarca exista statute care determina eventualele modalitati de repartizare a rezervelor in caz de dizolvare. In tarile in care constituirea unui capital nu este obligatorie pentru a infiinta o societate cooperatista (Olanda, Danemarca), precum si in Grecia, cooperativa nu poate sa nu prevada in statute constituirea de rezerve.

Importanta economica a cooperatiei

Societatile cooperatiste reprezinta un potential economic important. In 1990/1991, potrivit unui studiu al Comisiei Europene, societatile cooperatiste reprezentau in cadrul celor 12 tari din Uniunea Europeana:

Aceste cifre constituie estimari. Numarul salariatilor cooperativelor reprezinta aproximativ 1,5% din populatia activa. In afara de sectorul bancar si de cel al institutiilor de asigurari, cifra de afaceri a cooperativelor din cadrul Uniunii Europene reprezenta aproximativ 7,5% din PIB-ul celor 12 state membre ale Uniunii Europene (in 1990 a fost de 301.712 milioane ECU). Pe ansamblul Uniunii, sectorul agriculturii este unul dintre cele mai importante, cu 42,7% din intreprinderi. Acest sector este majoritar in urmatoarele tari: Grecia, Franta, Olanda si Luxemburg, unde intreprinderile agricole reprezinta peste trei sferturi din totalul cooperativelor. Sectorul comercial, cu un numar restrans de intreprinderi (6,5%) realizeaza 29% din cifra de afaceri globala (in afara institutiilor de credit si de asigurari). Acesta este foarte puternic in Danemarca si Germania si intr-o mai mica masura in Luxemburg si Portugalia.

Tabelul urmator arata repartizarea cooperativelor pe sectoare de activitate, in procente; cifrele din paranteze arata daca a avut loc repartizarea in procente a cooperativelor in 1995/1996, comunicata de conducatorii cooperativelor din tarile respective.

In cazul Marii Britanii, coloana referitoare la alte tipuri de cooperative cuprinde cluburi muncitoresti, servicii, iar coloana constructii/locuinte include numai cooperativele cu locuinte.

Actualitatea ideii de cooperativa

In cazul Uniunii Europene miscarea cooperatista a trebuit sa se adapteze bulversarilor din mediul economic si evolutiilor reglementarilor nationale si europene, inscrise intr-un context de liberalizare a comertului, de libera circulatie a bunurilor si persoanelor. Aceste evolutii au consecinte asupra miscarii cooperatiste in cadrul diferitelor tari din Uniunea Europeana ducand la dezvoltarea anumitor categorii de cooperative sau la slabirea altor sectoare traditionale. Noua dimensiune a pietei, la care toate cooperativele trebuie sa se adapteze, obliga toti conducatorii de cooperative sa elaboreze strategii de regrupare sau de concentrare. Necesitatile legate de restructurarea sectorului industrial si comercial au in acelasi timp in domeniul cooperatiei, un impact pozitiv, in calitate de factor de dezvoltare a anumitor sectoare cooperatiste si de dinamism al intreprinderilor si de efecte negativa legate de puternica concurenta aparuta datorita constituirii de mari grupuri nationale sau internationale. Accesul pe piata mondiala a impus in anumite sectoare o armonizare precum si suprimarea tuturor restrictiilor privind circulatia bunurilor si capitalurilor. Cooperativele in acest nou context economic, se confrunta cu o veritabila criza de identitate. Necesitatea adaptarii intreprinderilor la aceasta evolutie a avut mai multe consecinte:

1. prevazute pentru mobilizarea de persoane, intr-o optica a serviciilor, statutele cooperativelor nu au cazut de acord sa inlesneasca aliantele financiare si constituirea de asocieri.

2. Atribuirea de puteri, potrivit proceselor democratice, nu se potriveste cu marea dimensiune a intreprinderii. Cooperativele au fost concepute ca fiind intreprinderi in cadrul carora exista raporturi personale. Ori constituirea unei intreprinderi de dimensiuni europene a condus implicit la o evolutie a mecanismelor puterii in cadrul societatilor cooperatiste.

3. Schimbarile care implica aceste evolutii pentru societatile cooperatiste, nu pot gasi un raspuns adecvat in cadrul legislatiilor nationale. Aceasta luare la cunostinta a condus miscarile cooperatiste pe de o parte la dezvoltarea relatiilor traditionale si pe de alta parte la coordonarea eforturilor acestora pentru a face cunoscut, la nivelul Comunitatii, specificul lor. Aceasta recunoastere presupune o mai buna cunoastere a miscarilor cooperatiste ale Uniunii Europene, atat in ceea ce priveste statutul lor juridic cat si din punct de vedere al activitatii lor.

In ultimii 25 de ani, cooperativele de credit au confirmat in mod diferit dinamismul lor, chiar si in confruntarea cu bancile comerciale clasice. Acestea si-au largit participatia pe piata, au condus multe activitati inovatoare precum si au jucat un rol important in transformarea pietei bancare europene, mentinand simultan caracterul lor si reteaua lor amanuntita. In decembrie 2000, Asociatia Europeana a Cooperativelor de credit estima numarul clientilor la 103,5 milioane, 37,7 milioane de membri cooperatori si 50.909 puncte de lucru. In 2000 pe harta Europei se puteau distinge 3 zone importante de influenta a cooperativelor de credit: Zona germana care acopera Germania, Benelux, Austria si Italia, Zona latina care cuprinde Franta precum si zona Europei centrale si de est care a experimentat in ultimii 10 ani o exceptionala renastere a cooperatiei de credit. Dupa aceste 2 zone bine delimitate in istorie, mai exista mai multe zone limitate geografic, fiind vorba despre Spania si Portugalia precum si Grecia de curand.

Marea Britanie

In Marea Britanie exista 10 organizatii centrale nationale. Absenta unei legislatii generale a organizatiilor cooperatiste are drept consecinta, in special, identificarea anevoioasa a sectorului cooperatist in cadrul adunarii organizatiilor care se refera la mutualitate. Sectorul economiei sociale sau solidare desemnat in Marea Britanie sub termenul generic de "mutualitate" acopera organizatii diverse: ajutorul reciproc constituit de catre persoane care au nevoi sau dificultati comune, este finantat de membrii sai si poate primi subventii de la autoritatile locale sau de la trusturi caritabile; beneficiul comunitatii, asociatii comunitare de ajutor reciproc, create in vederea aducerii unui serviciu particular unei anumite categorii a populatiei; caritate , care sunt organizatii de asistenta avand ca obiect principal activitati cunoscute de legislatia engleza ca fiind caritabile.

In Marea Britanie sectorul cooperatist contine multe asa-zise asociatii de locuinte care detin 22,7% din piata creditelor ipotecare la sfarsitul anului 2000. In alte tari cum ar fi Spania, Portugalia, Suedia, Danemarca, sectorul cooperatist detine o pozitie mai slaba pe piata. In Spania si Portugalia cooperatia nu detine mai mult de 5% din piata. In Portugalia, depozitele bancare joaca rolul cel mai important. In Norvegia, Suedia si Danemarca dupa 1990, cooperatia de credit a incetat sa mai joace un rol important. Viitorul remarcabil al sectorului cooperatist sta in rezistenta acestuia precum si prezenta pe pietele locale.

Germania

In Germania exista 8 organizatii centrale nationale. Prima lege cooperatista care a dat un statut legal de drept privat societatilor cooperatiste a fost promulgata in Prusia in 1867 si extinsa in Imperiul German in 1871. Aceasta lege a fost amendata in 1889 in vederea limitarii raspunderii individuale si directe a membrilor la o anumita suma, in vederea crearii unei obligatii de control din partea comisiilor abilitate, in vederea interzicerii pentru cooperativele de credit a tranzactiilor cu persoanele care nu sunt membri cooperatori. Acest regim juridic a fot modificat pentru prima data in 1960 in scopul dotarii societatilor cooperatiste cu un capital stabil, in scopul cresterii competitivitatii lor si modelarii regulilor lor statutare. Uniunea nationala a cooperativelor Raiffeisen cuprinde 7580 de organizatii membre din care 7491 cooperative locale grupate in trei organizatii centrale; in cadrul Uniunii nationale a bancilor populare si a bancilor Raiffeisen functioneaza 3147 societati de credit mutual cu activitate principala creditare, asigurari, transformare a produselor agricole si a serviciilor.

Astfel, in Germania sectorul mentine un contact permanent cu 30 de milioane de clienti in retea prin intermediul a 17.490 de puncte de lucru.

Franta

In Franta, Legea 92-643 din 13 iulie 1992 cuprinde mai multe dispozitii destinate intaririi fondurilor proprii ale societatilor cooperatiste si favorizarii dezvoltarii lor. Ea prevede in special:

* deschiderea capitalului catre persoanele care nu au interese directe in ceea ce priveste serviciile cooperativei. Prin derogare de la principiile cooperatiste, aceasta categorie de asociati dispune de un drept de vot proportional cu capitalul detinut, in limita unui plafon de 35%;

* crearea de noi categorii de parti reprezentative ale capitalului social - parti care confera avantaje particulare asociatilor, parti cu dobanda prioritara, subscrise de asociati sau de terti care nu sunt membri cooperatori si care nu au drept de vot;

* incitarea la subscrierea de capital prin incorporarea de rezerve la capital sau prin atribuirea catre asociatul care paraseste cooperativa a unei parti din rezervele special constituite in acest scop;

* imbunatatirea remunerarii capitalului, in limitele unei dobanzi fixate prin statute, care este cel mult egala cu dobanda la depozitele pe termen lung.

Aceste dispozitii au fost completate de alte initiative destinate cresterii de fonduri proprii ale intreprinderilor cooperatiste. Este vorba despre ajutorarea filialelor de drept comun, de crearea de organisme care sa asigure transformarea capitalurilor clasice in produse adaptate la intreprinderile din economia sociala si de mutualizarea riscurilor financiare.

In Franta, sectorul cooperatist poseda acelasi numar de puncte de lucru ca si Germania si aproape 35 milioane de clienti. Ca membri, clientii isi exercita dreptul asupra capitalului respectand principiul "un om - un vot".

Romania

Primele cooperative de credit din Romania au aparut in a doua jumatate a secolului al XIX -lea, adoptand sistemele germane Raiffeisen si Schulze - Delizsch.

Asemenea asociatii de economie, credit si ajutor mutual au luat fiinta in acea perioada in tinutul Bistritei din Ardeal, in anul 1851, in orasul Braila, port la Dunare, in anul 1855, in satul Brad din judetul Roman in 1860, in comuna Rasinari din judetul Sibiu, in 1867 si in Bucuresti, in 1870. In perioada imediat urmatoare, respectiv 1871-1881, au aparut numeroase societati de credit si economie in aproape toate orasele mari ale tarii - Iasi, Ramnicu Sarat, Piatra Neamt, Focsani, Craiova, Pitesti, Ploiesti, Galati, Targu-Jiu - chiar si in unele sate.

Dintre promotorii miscarii cooperatiste, s-a remarcat in mod deosebit Spiru Haret, savant, sociolog, pedagog, matematician si om politic, considerat pe drept cuvant ctitorul bancilor populare cooperatiste.

In perioada 1891-1902 aparitia a numeroase societati cooperatiste de credit, denumite si 'banci populare satesti' a marcat afirmarea miscarii cooperatiste in Romania. Incepand cu anul 1898, Spiru Haret devine principalul sustinator al extinderii si organizarii miscarii cooperatiste fiind si initiatorul primei legi a cooperatiei. De atunci si pana astazi, ca pretutindeni in lume, cooperatia de credit din Romania a fost puternic marcata de conditiile istorice, economice, sociale si politice in care a aparut si s-a dezvoltat.

Dupa anul 1990, cooperatia de credit din Romania a cunoscut o dezvoltare constanta, beneficiind de o conjunctura favorabila pe care a fructificat-o.
In acest sens, Decretul Lege nr.67/1990 a venit sa reglementeze activitatea cooperatiei de consum si de credit pe baza principiilor cooperatiste consacrate si statuate de Alianta Cooperatista Internationala. In aceasta perioada cooperativele de credit au desfasurat o activitate diversificata iar operatiunile cu caracter financiar au fost efectuate numai pentru membrii cooperatori. In intervalul octombrie 1996 - iunie 2000, baza legala a desfasurarii activitatii cooperatiei de credit a constituit-o 'Legea nr.109 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit', lege organica prin care cooperativele de credit si-au recapatat denumirea de 'banci populare'. Aceasta lege s-a dorit a fi o clarificare si o consolidare a cadrului legislativ in virtutea caruia cooperativele de credit isi desfasurau activitatea. Potrivit acestei legi, sistemul cooperatiei de credit a functionat pe trei nivele organizatorice, respectiv cooperativele de credit erau asociate la nivel de judet in case teritoriale iar acestea, la nivel national, la Casa Cooperativelor de Credit - CREDITCOOP.

Aparitia in Romania, in perioada 1997-1998 a unor banci populare independente, autointitulate si 'cooperative de credit', care au fructificat unele imperfectiuni ale sistemului legislativ din acea perioada prin nerespectarea principiilor cooperatiste si totodata prin eludarea pragului de capital social prevazut pentru bancile comerciale, a determinat Guvernul Romaniei sa ia unele masuri ferme in aceasta privinta. Prima masura luata a fost stoparea fenomenului de proliferare a unor astfel de institutii, care nu functionau in cadrul unui sistem autorizat, reglementat si controlabil, ceea ce s-a si intamplat in luna septembrie 1998, cand, printr-o Hotarare de Guvern s-a interzis infiintarea de noi cooperative de credit. Ulterior, in luna iulie 2000, a fost adoptata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.97 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata si modificata de catre Parlamentul Romaniei prin Legea nr.200/2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Noua legislatie a dat posibilitate Bancii Nationale a Romaniei de a supraveghea si controla activitatile bancare efectuate in cadrul cooperatiei de credit. In conformitate cu noile reglementari, structura acestor organizatii a suferit modificari in sensul ca toate casele teritoriale s-au reorganizat in cooperative de credit. In esenta, legea prevede functionarea organizatiilor cooperatiste de credit in retele formate dintr-o casa centrala, sucursale ale acesteia, precum si cooperativele de credit afiliate la casa centrala. Cooperativele de credit sunt asociatii autonome, apolitice si neguvernamentale, al caror scop principal este desfasurarea activitatilor bancare in vederea intrajutorarii membrilor lor. O cooperativa de credit este constituita dintr-un numar variabil de membri cooperatori, are capitalul social variabil, acesta fiind alcatuit din parti sociale de valoare egala. Cooperativele de credit se organizeaza pe o raza teritoriala de operare proprie, care reprezinta spatiul geografic in care acestea isi desfasoara activitatea.

De asemenea, fiecare cooperativa de credit are obligatia de a se afilia la o Casa Centrala, care este constituita prin asocierea de cooperative de credit si are o raza de operare ce include cel putin razele teritoriale de operare ale cooperativelor de credit afiliate. Ca si la cooperativele de credit, capitalul social al unei case centrale este variabil, fiind alcatuit din parti sociale de valoare egala. Dreptul la vot in carul cooperativelor se bazeaza pe principiul 'un om, un vot' in timp ce la Casa Centrala cooperativele voteaza in functie de numarul membrilor cooperatori.

Casa centrala coordoneaza activitatea cooperativelor de credit afiliate, avand atributii de reprezentare, control si supraveghere, indeplinind totodata si functia bancara pentru unitatile din retea. Aceasta presupune efectuarea operatiunilor in numerar, precum si a transferului de fonduri in exclusivitate prin intermediul Casei Centrale si a sucursalelor acesteia. De asemenea, Casa Centrala garanteaza in intregime obligatiile cooperativelor de credit afiliate si de aceea ea constituie rezerva mutuala de garantare, pe baza cotizatiilor cooperativelor de credit afiliate. Din punct de vedere al mediului in care opereaza cooperativele de credit afiliate in reteaua CREDITCOOP, 65% isi desfasoara activitatea in mediul rural iar 35% in mediul urban. La data de 31 decembrie 2003 reteaua cooperatista de credit CREDITCOOP era formata din Casa Centrala cu 21 de sucursale ale acesteia, precum si un numar de 547 cooperative de credit la erau sunt arondate 375 puncte de lucru. Avand in vedere ca legislatia pe baza careia functioneaza permite realizarea de fuziuni intre cooperativele de credit din cadrul unei retele si totodata tinand seama de faptul ca pana la data de 31.05.2004 cooperativele de credit au avut obligatia de a realiza un nivel minim al fondurilor proprii de 3 miliarde lei, Casa Centrala a stabilit o strategie de dezvoltare a retelei CREDITCOOP prin realizarea de fuziuni intre cooperativele de credit.

Astfel, unitatile care au estimat ca nu vor putea atinge nivelul minim prevazut de reglementarile legale in vigoare, au fuzionat cu acelea care aveau o situatie buna din punct de vedere economico-financiar, in vederea realizarii unor cooperative de credit mai puternice, in concordanta cu exigentele actuale. In urma unui amplu proces de reorganizare prin fuzionarea cooperativelor de credit afiliate, la data de 25 februarie 2004, Banca Nationala a Romaniei a aprobat cererile de fuziune intocmite de 504 cooperative de credit din reteaua CREDITCOOP, din care 98 cooperative de credit absorbante si 406 cooperative absorbite. Prin aceste fuziuni s-a urmarit realizarea urmatoarelor obiective:

- atingerea limitei minime a fondurilor proprii ale cooperativei de credit care va rezulta din fuziune, de 3 miliarde lei, in conformitate cu prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei;

- asigurarea unor conditii mai bune de dezvoltare a cooperativei de credit rezultate;

- obtinerea, dupa finalizarea procesului de fuziune, a unor indicatori de prudentialitate bancara situati in limitele prevazute de reglementarile in vigoare;

- concentrarea actului de decizie la cooperativa absorbanta, ceea ce va determina gestionarea mai eficienta a patrimoniului, reducerea costurilor de exploatare, reducerea cheltuielilor cu investitiile, cu personalul, a celor de administratie etc.;

- instituirea unor noi forme de control la cooperativele de credit absorbite, care vor deveni puncte de lucru (sedii secundare) ale cooperativei absorbante;

- crearea unor posibilitati sporite de dezvoltare a activitatii desfasurate in cadrul cooperativelor de credit prin acordarea de credite in conditii avantajoase, in vederea satisfacerii intereselor membrilor cooperatori;

- asigurarea capacitatii depline a Casei Centrale CREDITCOOP de exercitare a responsabilitatilor ce i-au fost conferite pe linia supravegherii, controlului si a sistemului de transfer de fonduri intraretea.

Astfel, la data de 31 decembrie 2004 reteaua cooperatista de credit CREDITCOOP era formata din Casa Centrala impreuna cu 16 agentii ale acesteia situate in urmatoarele orase: Bucuresti, Arad, Pitesti, Bacau, Oradea, Botosani, Brasov, Calarasi, Cluj-Napoca, Constanta, Deva, Iasi, Baia Mare, Ploiesti, Timisoara si Focsani. La aceeasi data, la Casa Centrala erau afiliate 133 de cooperative de credit care, la randul lor aveau 727 de puncte de lucru. Activitatea organizatiilor cooperatiste de credit afiliate in reteaua CREDITCOOP este reglementata, autorizata si supravegheata de catre Banca Nationala a Romaniei fiind similara cu aceea a oricarei institutii bancare.

CREDITCOOP Casa Centrala desfasoara, in limita autorizatiei de functionare acordate de Banca Nationala a Romaniei, urmatoarele activitati:

a) acceptarea de depozite;

b) acordarea de credite persoanelor fizice, altele decat membrii cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate si persoanelor juridice care au domiciliul/resedinta, respectiv au sediul social sau isi desfasoara activitatea printr-o unitate fara personalitate juridica in raza teritoriala de operare a casei centrale;

c) operatiuni de factoring si scontarea efectelor de comert, inclusiv forfetare;

d) acordarea de credite in numele si in contul statului, din surse puse la dispozitie, cooperativelor de credit afiliate;

e) efectuarea de plasamente pe piata interbancara;

f) emiterea si gestiunea instrumentelor de plata si de credit;

g) plati si decontari, inclusiv decontarea operatiunilor de incasari si plati desfasurate intre cooperativele de credit afiliate;

h) transferul de fonduri;

i) emiterea de garantii si asumarea de angajamente;

j) primirea de imprumuturi;

k) tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor, in conformitate cu reglementarile in vigoare, cu:

- valuta;

- instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit);

- titluri de stat;

- titluri de valoare, emise de autoritati ale administratiei publice locale;

l) consultanta privind activitatile desfasurate de organizatiile cooperatiste de credit;

In ceea ce priveste cooperativele de credit din reteaua CREDITCOOP, activitatile pe care acestea le pot desfasura, in limita autorizatiei acordate de catre Banca Nationala a Romaniei si potrivit reglementarilor Casei Centrale CREDITCOOP sunt urmatoarele:

a) acceptarea de depozite de la membrii cooperatori, precum si de la persoane fizice si juridice care domiciliaza/au sediul social si isi desfasoara activitatea in raza teritoriala de operare a cooperativei de credit;

b) acordarea de credite, inclusiv credite ipotecare, potrivit prevederilor legale privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, membrilor cooperatori;

c) acordarea de credite microintreprinderilor, organizatiilor obstesti si de cult, asociatiilor familiale, persoanelor fizice cu profesii libere reglementate, care au sediul social si isi desfasoara activitatea in raza teritoriala de operare a cooperativei de credit;

d) derularea de credite, in numele si in contul statului, din surse puse la dispozitie pentru membrii cooperatori, precum si pentru microintreprinderi, organizatii obstesti si de cult, asociatii familiale, persoane fizice cu profesii libere reglementate, care au sediul social si isi desfasoara activitatea in raza teritoriala de operare a cooperativei de credit;

e) emiterea si gestiunea instrumentelor de plata si de credit;

f) plati si decontari;

g) transferul de fonduri;

h) contractarea de imprumuturi intercooperatiste si de la banci;

i) operatiuni de vanzare/cumparare de valuta contra monedei nationale, efectuate in numerar, cu membrii cooperatori si cu alte persoane fizice, in conformitate cu reglementarile valutare in vigoare ;

j) consultanta privind activitatile desfasurate de organizatiile cooperatiste de credit, acordata membrilor cooperatori, precum si persoanelor fizice, microintreprinderilor, organizatiilor obstesti si de cult, asociatiilor familiale si persoanelor fizice cu profesii libere reglementate, care domiciliaza/au sediul social si isi desfasoara activitatea in raza teritoriala de operare a cooperativei de credit;

k) operatiuni de mandat in conformitate cu reglementarile emise de Banca Nationala a Romaniei, cooperativele de credit avand mentionate in mod expres, in actele constitutive, operatiunile de acest tip pe care le efectueaza. Depozitele constituite la cooperativele de credit afiliate in reteaua CREDITCOOP sunt garantate, toate unitatile din retea contribuind la constituirea resurselor Fondului de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar - FGDSB. In plus, reteaua CREDITCOOP dispune de un fond propriu - rezerva mutuala de garantare - constituita la nivelul Casei Centrale.

De-a lungul existentei sale, reteaua cooperatista de credit CREDITCOOP a cunoscut o continua dezvoltare, produsele si serviciile bancare oferite s-au diversificat iar rezultatele economice obtinute au fost mai bune de la un an la altul.
Astfel, la data de 31 decembrie 2004 totalul activelor bilantiere a fost de 3.688.615 milioane lei, in crestere cu 15,13% fata de valoarea inregistrata la 31 decembrie 2003.

Ponderea principala in cadrul activelor au reprezentat-o operatiunile cu clientela, 68,5% si operatiunile de trezorerie si interbancare, 20,7%. In cadrul operatiunilor cu clientela, creditele acordate au insumat 2.474.767 milioane lei, reprezentand 97,9%. In cadrul operatiunilor de trezorerie si interbancare, valoarea contului curent la B.N.R este de 236.446 milioane lei, detinand o pondere de 31%, iar depozitele la alte banci insumeaza 43.900 milioane lei, adica 5,8%. Structura pasivului bilantier la 31 decembrie 2004 a fost urmatoarea: operatiuni cu clientela 60,5%, capitaluri proprii 26,3%, operatiuni de trezorerie si interbancare 12,4% si alte pasive - 0,8%. In cadrul operatiunilor cu clientela, depozitele primite de la membrii cooperatori, inclusiv fondul social depus de acestia, reprezentau 2.056.554 milioane lei, adica aproximativ 92,1%, iar conturile curente creditoare au inregistrat o valoare de 98.155 milioane lei, detinand o pondere de 4,4%. In cadrul capitalurilor proprii, capitalul social a inregistrat la sfarsitul anului trecut un sold de 486.665 milioane lei, adica 50,2%, rezervele au fost de 235.573 milioane lei, adica 24,3%, iar fondurile au inregistrat un sold de 154.661 milioane lei, adica 15,9%.

Veniturile obtinute la sfarsitul anului trecut la nivelul intregii retele au fost de 1.737.808 milioane lei. Ponderea principala in cadrul veniturilor au detinut-o veniturile din operatiunile cu clientela 58,9%. In cadrul acestora, veniturile din dobanzi au fost in suma de 868.426 milioane lei iar veniturile din comisioane au fost de 154.490 milioane lei. Cheltuielile totale realizate la nivelul retelei CREDITCOOP la aceeasi data s-au cifrat la 1.612.486 milioane lei. Structura acestora a fost urmatoarea: cheltuieli cu operatiunile de trezorerie si interbancare - 7,3%, cheltuieli cu operatiunile cu clientela - 12,9%, cheltuieli cu personalul - 30,4%, cheltuieli cu materiale, lucrari si servicii executate de terti - 10,6%, cheltuieli cu provizioanele - 33,5% si alte cheltuieli - 5,3%. Profitul brut obtinut la data de 31 decembrie 2004, stabilit ca diferenta intre veniturile si cheltuielile inregistrate, a fost de 125.322 milioane lei, iar profitul net, dupa scaderea impozitului pe profit, a fost de 102.143 milioane lei.

In vederea realizarii unei formule bancare, reteaua CREDITCOOP a fost informatizata, fiecare agentie sau cooperativa de credit dispunand de echipamente informatice moderne precum si de programe informatice adaptate activitatii bancare pe care o desfasoara. In privinta indeplinirii obiectivelor sale de dezvoltare, Casa Centrala CREDITCOOP a investit in achizitionarea unui nou sediu, adecvat statutului sau actual, precum si in asigurarea de sedii proprii pentru toate cele 16 sucursale ale sale. De asemenea toate cooperativele de credit afiliate in retea au sedii proprii, dotate corespunzator exigentelor actuale. In ceea ce priveste relatiile internationale, dupa Revolutia din decembrie 1989, s-a realizat o ampla deschidere in domeniul relatiilor internationale, cooperatia de credit intretinand legaturi nu numai cu organizatiile similare din tarile Europei Centrale si de Est, ci si cu acelea din tarile membre ale Uniunii Europene si chiar din alte continente. In acest sens, in luna aprilie 2003, CREDITCOOP Casa Centrala a devenit membra al Asociatiei Europene a Bancilor Cooperatiste, ceea ce reprezinta o recunoastere la nivel european a ceea ce inseamna cooperatia de credit din Romania, precum si o recompensa a tuturor eforturilor depuse de cooperativele de credit afiliate.

Cuvinte cheie

• principiul "un om - un vot"
• operatiuni cu clientela
• rezerva mutuala de garantare
• raza teritoriala de operare
• fonduri proprii

Bibliografie

1. National Union of Co-operative Banks - "Rolul si alinierea cooperativelor de credit cu privire la transformarile economice ale Poloniei si aderarea sa la Uniunea Europeana" Aprilie 2003
2. International Co-operative Banking Association - Journal No.14/2003
3. Rocoop - Revista cooperatiei Nr.8/2004
4. Rocoop - Revista cooperatiei Nr.11/2004
5. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.97 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata si modificata de catre Parlamentul Romaniei prin Legea nr.200/2002.