|
|
|
Necesitatea structurarii optime a administratiei publice
Din punct de vedere organizatoric, administratia publica se constituie ca un sistem integrat specific domeniului, compus din organe si institutii a caror functionare se intrepatrunde si se interconditioneaza. La randul sau, structura administratiei publice desemneaza pe de o parte componentele institutionale ale sistemului administrativ, iar pe de alta parte, compartimentele functionale ale fiecarei institutii.
Structura nu este identica pentru toate organele administratiei deoarece ea este determinata de sarcinile mari ce revin fiecareia si care sunt diferite, dupa specialitatea lor (politico-administrative, economice, social-culturale sau stiintifice). Institutiile administratiei care infaptuiesc sarcini generale, pot avea o structura asemanatoare, o structura tip; acelea care inde-plinesc sarcini tehnice, de specialitate, urmeaza sa aiba o structura deosebita pentru fiecare specialitate in parte, o structura individuala, proprie.
Prin cercetarile efectuate in stiinta administratiei, se urmareste sa se determine structura optimala a organelor administratiei statului. In acest sens, se studiaza modul de repartizare a atributiilor intre organele administratiei si a sarcinilor intre compartimentele si intre functionarii din cadrul unui organ al administratiei. Totodata, se au in vedere si mijloacele de a se obtine rationalizarea si simplificarea structurilor institutiilor publice.
In principiu, studierea structurii administratiei publice se dovedeste a fi de mare interes pentru asigurarea functionarii eficiente a sistemului administrativ, permitand:
crearea unor organe ale administratiei strict necesare realizarii sarcinilor si implicit evitarea infiintarii unor institutii inutile;
prevenirea existentei structurilor paralele cu atributiuni supra-puse;
determinarea treptelor de organizare ale administratiei centrale si locale si delimitarea activitatilor, pentru suprimarea acelor institutii publice a caror existenta nu se justifica;
reducerea cheltuielilor pentru administratie, inclusiv a celor de functionare a institutiilor publice, prevenind risipa de resurse prin consum public nejustificat;
imbunatatirea structurii compartimentelor din administratie, pentru ca institutiile sale sa poata indeplini, la un nivel superior sporit, sarcinile incredintate;
prin optimizarea structurii sale, administratia se apropie de locuitorii circumscriptiilor din teritoriu, in scopul cunoasterii si satisfacerii exigentelor acestora.
Prin urmare, structura defineste ordinea si pozitia elementelor care compun un organ al administratiei. Pentru a-si infaptui sarcinile, organele administratiei se divid in mai multe parti componente. Distinctia si relatia dintre aceste subdiviziuni caracterizeaza, de asemenea, structura administratiei. Spre deosebire de structura fizica, de exemplu a moleculelor, sau de cea biologica, a organismelor vii, structura administratiei este stabilita prin acte normative. Eficienta satisfacerii cerintelor umane de catre institutiile administratiei depind de calitatea organizarii existente.
Un organ sau o institutie publica este alcatuita din colectivul de functionari care au atributii ce formeaza competenta acestora si din mijloace materiale si financiare. In mod concret, compartimentele de activitate cu diferitele lor denumiri: birouri, servicii, sectii, oficii, directii etc. alcatuiesc structura interna a unei institutii publice sau aparatul acelei institutii sau organizarea interna a acesteia.
Prin organizarea interna a unui organ al administratiei sunt stabilite, atat structura interna, cat si sarcinile ce-i revin pentru realizarea atributiilor prevazute de lege. Repartizarea sarcinilor determina structurarea institutiei respective sub aspectul functionalitatii ei. De aceea, structura interna mai poate fi denumita si structura functionala.
Concret, structura functionala are in vedere modul cum sunt distribui-te sarcinile administratiei si caror organe le sunt incredintate. Notiunea de structura functionala se regaseste la toate organele administratiei statului, fie centrale, fie locale.
In tara noastra, putem distinge o structura functionala, pornind de la faptul ca toate organele administratiei statului sunt coordonate de anumite organe ale administratiei centrale care au caracter functional si sunt subordonate Guvernului. In acelasi timp, organele locale functionale sunt subordonate consiliilor judetene sau locale. Legat de organizarea interna a tuturor organelor administratiei, exista subdiviziuni cu caracter functional, de exemplu, la ministere, unde se gasesc directii functionale.
Structura organelor administratiei evidentiaza atat aspecte cantitative, cat si calitative. Aspectul cantitativ se reflecta in numarul organelor sau al institutiilor publice specializate, in care se subdivide administratia statului. Aceasta cifra corespunde numarului de diviziuni efectuate in cadrul sarcinii totale a administratiei statului. Aspectul calitativ se traduce in determinarea competentei materiale a compartimentului de activitate atribuit fiecareia dintre institutiile administratiei.
Organizarea administratiei poate fi efectuata in raport de teritoriul statal. In toate statele, cadrul spatial este delimitat juridic in circumscriptii administrativ-teritoriale. In tara noastra, teritoriul statului este indivizibil si unitar, dar circumscriptiile administrativ-teritoriale sunt organizate in scopul unei mai bune satisfaceri a intereselor colectivitatilor.
In realitate, nu teritoriul ca dimensiune in sine determina structura administratiei, ci volumul de sarcini care urmeaza a fi infaptuit in folosul oamenilor. De altfel, nici nu sunt posibile raporturi juridice cu teritoriile care nu au personalitate juridica, ci numai cu circumscriptiile administrativ-teritoriale, colectivitatile umane sau cu diferitele institutii publice care au personalitate juridica.
Prin cercetarea structurii administrative se ajunge la definirea unui tip de structura care reprezinta solutia unei probleme aparute intr-o anumita etapa sociala. Dar diferitele probleme nu pot avea o singura solutie, mai ales in cadrul administratiei publice locale, care prezinta particularitati fata de administratia centrala.
Este insa important ca structura administratiei sa aiba un caracter dinamic, sa se adapteze in mod continuu, la transformarile rapide ale societatii. Daca unele institutii publice nu tin pasul cu evolutia societatii si sunt retrograde in planul mentalitatii, este necesara reorganizarea acestora cau chiar desfiintarea lor.
