|
Deontologia functionarului public
Notiuni introductive
Sintagma "deontologie" provine din cuvintele grecesti deon - deontos= ceea ce se cuvine si logos = stiinta. Conform acestei deontologii, se poate defini ca stiinta a ceea ce trebuie sa facem, ce trebuie facut.
Initial, deontologia a fost identificata cu "morala", regasindu-se in lucrarea "Deontologia sa stiinta morale" a filozofului si juristului englez Jeremz Bentham. Prin specificul obiectului sau de cercetare, se afla la interferenta intre drept si morala, fiind definita d. ca ansamblul normelor care contureaza un anumit tip de comportament profesional.
Deontologia se refera la regulile proprii unei profesii a carui exercitare o guverneaza. Vom regasi astfel o deontologie a medicului, a avocatului, a judecatorului, a jurnalistului, a salariatului si plecand de la norme comune consacrate de aceasta un specific al deontologiei functionarului public. "Regulile deontologice care guverneaza o anumita activitate sau profesie sunt incorporate in coduri care de regula reprezinta in forma concentrata sedimentarile valorice si normative ale unei societati, exprimate printr-un limbaj adecvat. In ceea ce priveste morala , ea are tangenta cu comportamentul omului in sfera productiei, mat. Si operatiilor economice, in creatia spirituala si activitatea de cunoastere, in relatiile cu semenii si cu sine insusi".
Daca prin prin statutul functionarului public, adica prin lege, se configureaza din punct de vedere juridic functia publica si acei care o exercita, prin codul de conduita a functionarilor publici si regasesc concentrate reguli de natura deontologica specifice functionarilor publici. Codul etic a fost definit in literatura de specialitate (engleza, germana) ca reprezentand un document scris ce enunta si enumera valorile , normele si tipurile de conduita pe care o anumita intreprindere sau institutie doreste sa le vada implicate in interior si exterior.
"Deontologia functiei publice este definita ca reprezentand un ansamblu de reguli de conduita a functionarilor publici pentru a functiona in administratia publica in cadrul unui post al activitatii specifice, folosindu-si pregatirea, calitasile si aptitudinile individuale pentru aplicarea legilor, in mod corect, in interesul cetatenilor si progresului tarii" I.Mocioi
Deontologia reprezinta un ansamblu de reguli , norme care randul lor sunt forme de disciplinare si orientare sociala a individului. In statutul functionarilor publici pot fi identificate 2 componente:
Statutul juridic, care evoca ansamblul de prescriptii legale care guverneaza cariera acestuia din momentul nasterii pana in momentul incetarii raportului de serviciu
Statutul deontologic al functionarului public, care cuprinde totalitatea exigentelor morale impuse functionarilor publici concentrate in legi, coduri si care pot imbraca forma unor norme nescrise.
In timp ce statutul juridic vizeaza mai ales activitatea desfasurata de titularul unei functii publice in exercitiul prerogativelor specifice functiei, statutul deontologic priveste in egala masura activitatea prestata in cadrul institutiei publice, dar si viata privata care trebuie sa concorde statutului pe care il ocupa in societate si demnitatii functiei.
Atat doctrina, cat si jurisprudenta au recunoscut ca functionarului public trebuie sa-i fie specifice 2 categorii de obligatii:
Pentru functionarii publici, la fel ca si pentru administratie in ansamblul sau, legalitatea reprezinta criteriul fundamental de moralitate, care consta din misiunea administratiei publice care este cea de punere in executare a legii si prestarea de servicii publice in limitele legii. La baza actiunii functionarului public are preponderenta acest principiu al legalitatii care implica 2 aspecte:
suprematia legii - atat adm., cat si toate subiectele de drept public si privat trebuie sa se supuna legii, incepand cu legea fundamentala
baza legala - actiunea subiectelor de drept sa se incadreze in limitele dreptului. Acest principiu se afla in corelatie cu alte 2 principii care deriva din el:
"Deontologia functionarului public poate fi definita astfel ca reprezentand totalitatea normelor care guverneaza comportamentul privat si profesional al functionarului public in virtutea statului sau de. al autoritatilor publice". Aceste norme sunt la randul lor structurate in functie de relatiile sociale care sunt avute in vedere.
Relatii din interiorul serviciului public
Astfel de relatii se pot stabili:
Deontologia functionarului public are ca elementdeterminant stabilirea ansamblului de relatii in care toti functionarii publici de conducere sau executie trebuie sa constientizeze ca scopul activitatii prestate este slujirea intereselor cetatenilor.
Relatia cu societatea civila
Regulile care guverneaza pot fi grupate in mai multe categorii:
Principiile de baza in deontologia functionarului public
Constitutia Romaniei identifica urmatoarele principii:
Aspectele vietii private care se impun a fi protejate privesc respectul comportamentelor,, anonimatului, vietii relationale a persoanei, identitatii persoanei. Deosebirea intre viata privata si cea publica a unei persoane este concretizata prin faptul ca prima reprezinta viata ascunsa, discreta a persoanei, iar a doua viata care se desfasoara intr-un loc accesibil tuturor.
Principii legale
Ex. Titlu 4 din Legea 161/2003 reglementeaza conflictul de interese si regimul. in exercitarea functiilor publice Notiunea de conflict de interese evoca acea situatie in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta indeplinirea cuobiectivitate a atributiilor ce-i revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.
Incompatibilitatile aplicabile functionarului public sunt evocate tot in Legea 161/2003 art.94-96.
In cadrul incompatibilitatilor se mentioneaza si calitatea de mebru al uni grup de interese economice. Grupurile de interese economice sunt reglementate de Legea 261/2003 si poarta aceasta denumire deoarece reprezinta o asociere intre 2 sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite pe o perioada determinata , in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai si a imbunatatirii rezultatelor activitatii respective. Acestea reprezinta persoane juridice care pot avea sau nu calitatea de comerciant.
O alta limitare pe care legea o consacra in alin.4 este interdictia functionarului public de a fi madatar al unor persoane pentru acte care au legatura cu functia publica pe care o exercita. Prin intermediul celor 2 interdictii se urmareste eliminarea riscului ca functionarul public sa obtina- urmare a informatiilor pe care le detine din exercitarea functiei publice- beneficii personale frauduloase si evitarea riscului incalcarii principului impartialitatii si suprematiei interesului general.
In art.95 din Lege sunt interzise raporturile ierarhice directe in cazul in care functionarii publici respectivi sunt soti sau rude de grad I . Aceasta interdictie se aplica ti in situatia in care seful ierarhic are calitatea de demnitar. In aceste situatii, persoanele respective vor opta in termen de 60 zile pentru incetarea raporturilor ierarhice directe sau pentru renuntarea la calitatea de demnitar.
Particularitati ale deontologiei aplicabile diferitelor categorii de functionari publici
Exista in cadrul puterii publice categorii de functionari sau demnitari publici care prin specificul activitatii prestate se supun unor norme deontologice specifice.
Statutul personalululi diplomatic si consular a fost aprobat prin Legea 269/2003, care in art.1 prevede ca "membrii copului diplomatic si consular sunt de regula functionari publici de cariera si au un statut socio-profesional specific. Membrii acestui corp depun jurimant de credinta, acestora revenindu-le si obligatia de a da dovada de respect, profesionalism, loialitate, corectitudine, promptitudine si constinciozitate in indatoririle de serviciu si de a se abtine de la orice fapta care ar aduce prejudicii Romaniei.
Obligatii specifice:
Acest personal are interdictia de a face parte din partide politice, de a face propaganda unui candidat la ocuparea unei functii, de a accepta daruri sau alte avantaje ce ar aduce atingere prestigiului lor.
Functionari publici din cadrul administratiei prezidentiale
Statutul acestui personal este reglementat de OUG 1/200. privind organizarea si functionarea presedentiei Romaniei. Prin aceasta ordonanta, s-a modificat Legea 47/1994 privind organizarea si functionarea presedentiei Romaniei, la art.1 alin.2 fiind trecuta denumirea de "administratie prezidentiala".
Personalul este alcatuit din persoane detasate la cererea presedintelui Romaniei din ministere si alte autoritati publice, precum si din persoane incadrate in mod direct pe functia sau postul ce urmeaza a fi detinut de acesta. In aceasta categorie de personal sunt incluse atat persoanele care au statut de functionari publici, cat si persoane care au statut juridic de salariati.
La incadrarea pe functie a acestor persoane se impune ca o conditie obligatorie increderea acordata de presedintele Romaniei, dublata de semnarea unui angajament de loialitate, stabilit conform regulamentelor prevazute de lege.
Retragerea increderii acordate de presedinte are ca efect revocarea incadrarii sau incetarea detasarii, eliberarea sau destituirea din functie, sau desfacerea contractului de munca. Prin urmare, increderea reprezinta o valoarea morala transformata de legiuitor in valoare juridica, deoarece ea devine o conditie de nastere a raporturilor de serviciu si de mentinere a unui astfel de raport.
Deontologia in politica
Expresia "deontologia in politica" inseamna exprimarea unor judecati morale asupra actiunii oamenilor politici. Aceasta inseamna ca politica trebuie judecata nu numai dupa regulile ei proprii, ci si dupa criterii de ordin mora: toleranta, prudenta, intelepciunea, dreptatea, libertatea, onestitatea, corectitudinea.
In concret, este vorba despre felul in care oamenii din politica respecta anumite principii, norme si valori morale cum ar fi: sa nu minti, sa - ti respecti promisiunile si sa nu furi. Principiile de baza dupa care trebuie sa se calauzeasca si care trebuie sa primeze in deontologia omului politic sunt:
integritatea morala, care interzice acceptarea direct sau indirect, pentru el sau pentru altii, a unui avantanj sau beneficiu in considerarea st.de om politic ales, fara a avea sa abuzeze in vreun fel de functia ocupata
moralitatea si profesionalism, sunt 2 piloni pe care trebuie sa se construiasca si care se regasesc in suprematia Constitutiei, a legilor, a profesionalismului si integritatii morale
liberatatea gandirii si exprimarii, care are semnificatia cunoasterii dreptului de a-si fundamenta opiniile, dar trebuir privite in stransa concordanta cu respectarea ord.de dr. Si a bunelor moravuri
cinstea si corectitudinea, care il obliga ca in exercitarea functiei acesta sa fie de buna credinta, iar deschiderea si transparenta trebuie sa guverneze conduita alesilor, iar in activitatea lor trebuie apreciate si popularizate aspectele pozitive de buna-credinta. Art.3 din Constitutie guverneaza conduita acestora, resp. Suprematia Constitutiei si a legilor, ceea ce inseamna ca obliga omul politic sa respecte Constitutia si legile tarii. Nu poate exista stat de drept acolo unde semnificatia Constitutiei ca legala este negata.
Prioritatea interesului public este esenta activitatii adm. in general, interesul public fiind mai presus de interesul personal.
Deontologia magistratului
In literatura juridica a fost exprimata opinia ca aceasta deontologie ar fi guvernata de 10 principii:
magistratii trebuie sa asigure suprematia legii
magistratii trebuie sa asigure si sa apere independenta puterii jud.
Sa apere prestigiul put.jud., sa promoveze impartialitatea justitiei si sa apere egaliattea cetatenilor in fata legii, sa apere si sa respecte deminitatea justitiabililor, sa asigure dreptul la aparare al justitiabililor, sa asigure respectarea prezumtiei de nevionovatie a acuzatului, sa promoveze impartialitatea masurilor coercitive sau restrictive de d. Pe care le ia in virtutea legii, sa promoveze celeritatea procedurilor pentru restabilirea cat mai grabnica a ordinelor de drept incalcate.
Aceste principii se completeaza cu trasaturile care trebuie sa contureze profilul etic al magistratului si anume: cumpatarea, intelepciunea, demnitate, sobrietate si responsabilitate, principii care sunt reglementate in Codul deontologic al magistratilor, adoptat in 2001 de Consiliul Suprem al Magistraturii.
Deontologia procurorului
Este reglmentata tot prin Codul deontologic al magistratilor in care se reglementeaza dispozitiie speciale pentru procuror. Potrivit acestui cod, procurorul trebuie sa dea dovada de impartialitate si sa-si orienteze intreaga activitate pentru descoperirea adevaratei realitati. Pentru realizarea acestui obiectiv, ei sunt obligati sa administreze toate probele, atat pentru acuzare, cit si pentru aparare, scopul final fiind aflarea adevarului.
O indatorire importanta a procurorului este resp.prezumtiei de nevinovatie garantata de Constitutie. Pentru a fi numit in functia de procuror, printre conditiile legale impuse se afla si aceea de a fi apt din punct de vedere psihologic, de a nu avea antecedente penale si de a se bucura de o buna .
Deontologia politistului
Politistul face parte din categoria functionarilor publici care beneficiaza de statut special. Legea 360/2002 defineste politistul ca fiind un functionar public civil cu statut special, inarmat, ce poarta de regula uniforma si exercita atributiile stabilite pentru Politia romana prin lege, ca institutie specializata a statului.
Prin HG 438/2004 a fost aprobat Codul deontologic al politistului, al carui ob.de reglementare include regulile de conduita pe care politistul are obligatia sa le respecte in exercitarea atributiilor profesionale si pe care orice persoana este in drept sa le pretinda politistului in raport cu acesta.
Conduita profesionala a politistului este guvernata de urmatoarele principii:
suprematia Constitutiei si legilor
prioritatea interesului public in fata intereselor personale
asigurarea egalitatii de tratament a cetatenilor, profesionalism, impartialitate si nediscriminare,ind., integritate morala, liberatatea gandirii si a exprimarii, deschidere si transparenta, respectarea confidentialitatii.
Pentru realizarea atributiilor sale, legea obliga la un parteneriat cu pop., care-i impune sa acorde asistenta de specialitate si sa presteze serviciul in concordanta cu misiunile care revin politistului. Comportamentul politistului trebuie sa fie civilizat, sa dea dovada de amabilitate, solicitudine, atitudine politcoasa si ferma.
Interdictii carora se supune politistul:
Deontologia persoanelor din sistemul administrativ al penitenciarelor
Este reglementata de Codul deontologic al acestui personal, functionarul public din acest sistem avind rolul de a contribui la apararea ordinii publice si a sigurantei nationale, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
Principii:
supunerea fata de lege, de unde deriva obligatia de a cunoaste Constitutia si legile tarii
respectarea drepturilor privative de libertate in cond.pr.de lg., prin asumarea unor obligatii in raport cu acestea, cum ar fi: evitarea discriminarii, intelegerea fasa de problemele lor, resp. Pentru exprimarea opiniilor in limitele regulilor de ordine si siguranta stabilite de penitenciar
sa actioneze pozitiv pentru influentarea comportamentului acestora
sa sprijine in limitele competentei profesionale rezolvarea legala a problemelor juridice, sociale, familiare ale acestora
egalitatea sanselor trebuie sa se regaseasca in raport cu celilalti functionari publici din sistem, aflati intr-o pozitie de superioritate ierarhica sau subordonati lor, cit si fata de persoanele lipsite de libertate, fiind interzisa orice forma de comportament discretionar
responsabilitatea si impartialitatea obliga acesti functionari publici sa dea dovada de cinste, corectitudine, respect fata de colegi
eficacitatea in servirea intereselor generale ale societatii este finalitatea activitatii acestor categorii de functionari publici, ceea ce presupune ca acestia sunt obligati sa se preocupe nu doar de pers., cat persoanele privative de libertate se afla in aceasta stare, cit si dupa ce vor fi puse in libertate.
Auditorul intern
este o categorie de functionari publici care are un statut specific, derivat din misiunea sa, aceea de a supraveghea respectarea legislatiei fiscale in autoritati si institutii publice.
Regulile de etica privind acesti functionari publici au fost stabilite prin Codul de conduita al auditorului intern.
Scopul declarat al codului este crearea cadrului etic necesar desfasurarii profesiei de auditor intern, astfel incat acesta si-si indeplineasca cu profesionalism, loialitate, corectitudine si in mod constiincios indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea sa aduca prejudiciu institutiei sau autoritatii publice in care-si desfasoara activitatea.
Realizarea scopului Codului de conduita presupune ca obiective: performanta, profesionalism, calitatea serviciilor, increderea, conduita si credibilitatea.
Codul este structurat pe doua componente: principiile fundamentale privind profesia si practica de audit public intern si regulile de4 conduita care impun normele de comportament prin care sunt puse in practica cele patru principii fundamentale: integritatea, independenta si obiectivitate, confidentialitate, competenta profesionala si neutralitate politica.
Prin integritate se intelege capacitatea auditorului intern de a fi corect, onest si incoruptibil, integritatea fiind suportul increderii si credibilitatii acordate rationamentului auditorului intern. Pe langa onestitate, buna credinta si responsabilitate, integritatea mai presupune respectarea legii si interdictia de a desfasura cu buna stiinta activitati ilegale si angajamente care discrediteaza profesia de auditor intern si entitatea publica din care face parte.
Nerespectarea regulilor de conduita constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit prevederilor legale privind Statutul functionarilor publici.
Consilierul juridic
este o categorie a functionarilor publici a carui statut juridic este reglementat de Legea 514/2004. In calitate de functionari publici le sunt aplicabile dispozitiile din Codul de conduita al functionarilor publici, precum si reglementarile din Legea 514/2004 care completeaza statutul deontologic al functionarilor publici.
Printre conditiile cerute de lege pentru dobandirea calitatii de consilier juridic se afla si aceea ca persoana respectiva sa nu se afle in vreunul din cazurile de nedemnitate prevazute de lege. Este considerat nedemn de a deveni consilier juridic cel care se afla intr-una din urmatoarele situatii:
a fost condamnat definitv pentru savarsirea unei infractiuni de natura a aduce atingere profesiei de consilier juridic
in exercitarea profesiei de consilier juridic a savarsit abuzuri prin care au fost incalcate drepturi si libertati fundamentale ale omului, stabilite prin hotarare judecatoreasca irevocabila
Este declarat nedemn pentru alte cauze prevazute de lege.
Profesia de consilier juridic este incompatibila cu activitati care lezeaza demnitatea si independenta acestei profesii sau bunele moravuri.