|
|
|
DECLARAREA GREVEI
Conditii cerute pentru declararea grevei - conform art. 41, din Legea nr. 168/1999: ,, Greva poate fi declarata numai daca in prealabil au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de prezenta lege si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori cu 48 de ore inainte.
Inainte de declansarea grevei, medierea si arbitrajul sunt obligatorii numai daca partile de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape''. Desi textul legal se refera la epuizarea in prealabil a probabilitatilor de solutionare a conflictului, in realitate, pentru declansarea grevei este obligatorie si suficienta numai parcurgerea fara succes a fazei de conciliere, organizata de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale la sesizarea facuta de catre sindicatul reprezentativ sau, dupa caz, de reprezentantii salariatilor. Daca partile, de comun acord, au decis sa apeleze si la mediere, greva se poate declansa numai dupa parcurgerea si a acestei etape devenite obligatorii prin vointa lor si nu prin aceea a legii.
Daca s-a convenit recurgerea si la arbitraj atunci, declansarea grevei nu este posibila, deoarece hotararea comisiei de arbitraj este irevocabila si face parte din contractul colectiv de munca.
Deci, prima conditie este aceea ca greva se poate declansa in toate cazurile dupa parcurgerea cel putin a fazei de conciliere (care este obligatorie prin lege) si cateodata (atunci cand partile convin de comun acord) si dupa parcurgerea fazei de mediere. Se poate lesne observa ca sub imperiul acestei legi, 168/1999, posibilitatea de declarare a grevei este mult mai restransa decat sub imperiul vechii legi (Legea nr. 15/1991).
A doua conditie, se refera la incunostintarea conducerii unitatii de momentul declansarii grevei. Legea nu precizeaza modalitatea in care se poate realiza aceasta incunostintare, doctrina[1] apreciind ca forma scrisa este preferabila, deoarece astfel se poate face in mod neechivoc dovada indeplinirii acestei conditii. Totodata, termenul dat de lege de 48 de ore, este un termen minim in care se includ si zilele nelucratoare (sarbatori legale, religioase, zile de repaos saptamanal), aceasta insemnand ca legalitatea declansarii grevei nu este afectata daca acest termen este depasit (de exemplu incunostintarea conducerii unitatii are loc cu 6-7 zile inaintea inceperii grevei).
A treia conditie, consta in obligativitatea grevistilor de a notifica conducerii unitatii forma grevei de avertisment (cu incetarea colectiva a lucrului sau fara incetarea colectiva a acestuia), pentru ca ulterior sa se poata verifica conditiile de legalitate a declararii grevei propriu-zise.
A patra conditie se refera la faptul ca, in notificare trebuie adusa la cunostinta conducerii unitatii si durata grevei. Avand in vedere totala libertate a organizatorilor grevei de a stabili durata acesteia indiferent cum este declarata initial - pe durata determinata sau nedeterminata - pe parcursul desfasurarii ei, organizatorii pot reveni la hotararea initiala schimbandu-i durata. Astfel, daca o greva a fost declarata pe o durata determinata, organizatorii pe parcursul desfasurarii ei, pot schimba durata initiala determinata in una nedeterminata (de exemplu, pana la solutionarea tuturor revendicarilor). La acest lucru se admite si viceversa adica, la o greva declarata initial pe o durata nedeterminata, pe parcursul desfasurarii ei se poate stabili o data cand aceasta va lua sfarsit, astfel greva va fi limitata in timp. Pentru aducerea la cunostinta angajatorului a hotararii de modificare a duratei grevei dupa inceperea acesteia, legea nu contine o reglementare expresa atat pentru obligatia in sine, cat si pentru termenul inauntrul caruia aceasta trebuie sa fie indeplinita. Totusi, ar fi necesar ca modificarea intervenita sa fie adusa la cunostinta angajatorului cu cel putin 5 zile inainte.
A cincea conditie, vizeaza art. 66, alin. 1, din Legea nr. 168/1999, care trebuie respectat obligatoriu. Acest articol, statueaza: ,, In unitatile sanitare si de asistenta sociala, de telecomunicatii, ale radioului si televiziunii publice, in unitatile de transporturi pe caile ferate, inclusiv pentru gardienii feroviari, in unitatile care asigura transportul in comun si salubritatea localitatilor, precum si aprovizionarea populatiei cu gaze, energie electrica, caldura si apa, greva este permisa cu conditia ca organizatorii si conducatorii grevei sa asigure serviciile esentiale, dar nu mai putin de o treime din activitatea normala, cu satisfacerea necesitatilor minime de viata ale comunitatilor locale''. Deci legiuitorul, pentru a inlatura orice dificultate in aplicarea practica a textului in sensul stabilirii acelor servicii care sunt esentiale, le-a indicat in text. Din contra, prevederea art. 66, alin.1, din Legea nr. 168/1999, este in deplina concordanta cu directivele Organizatiei Internationale a Muncii.
Controverse s-au iscat cu privire la partea finala a textului legal mentionat care face referire la ,,satisfacerea necesitatilor minime de viata ale comunitatilor locale''. Doctrina[2], s-a pronuntat in sensul ca aceste dispozitii legale trebuie coroborate intre ele. Astfel, de la caz la caz, instantele judecatoresti sesizate cu solutionarea unor astfel de cauze, apreciaza daca fractia de 1/3 este necesara ,,satisfacerii necesitatilor minime de viata ale comunitatilor locale''.
Hotararea de declarare a grevei - conform art. 42, din legea nr. 168/1999: ,,Hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.
Pentru salariatii unitatilor in care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotararea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel putin unei patrimi din numarul salariatilor unitatii sau, dupa caz, ai subunitatii, compartimentului, sau grupului de salariati in care s-a declansat conflictul de interese''.
Atunci cand se pune problema declararii grevei la nivelul unitatii in ansamblul ei, cvorumul necesar se repartizeaza la total unitate - persoana juridica.
Daca insa, greva se declanseaza la nivelul unei subunitati, al unui compartiment, sau de catre salariatii care exercita o anumita profesie (meserie) intr-o unitate, cvorumul se va calcula, tinand seama de numarul salariatilor sindicalisti sau nesindicalisti existenti in subunitate, compartimentul ori in cadrul profesiei (meseriei), la nivelul carora se declanseaza greva respectiva.
Acordul cerut de lege (cel putin jumatate din numarul sindicatelor reprezentative ori, dupa caz, cel putin o patrime din numarul salariatilor unitatii, subunitatii, compartimentului sau grupului de salariati ce exercita o anumita meserie) se poate dovedi cu orice mijloc de proba, insa, este preferabil ca el sa se ia in scris de la fiecare sindicalist ori salariat si sa se intocmeasca procese-verbale ale intrunirilor prin care s-a hotarat declansarea grevei. In cazul declararii grevei de solidaritate, hotararea poate fi luata doar cu respectarea prevederilor alin. 1, al acestui articol (42 din Legea nr. 168/1999), adica sa se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative afiliate la aceeasi federatie sau confederatie sindicala la care este afiliat sindicatul organizator. In cazul lor, art. 42, alin. 2, din Legea nr. 168/1999, nu-si gaseste aplicabilitate.
Interdictii in declararea grevei - Art. 49, din Legea nr. 168/1999 statueaza:
,,Greva poate fi declarata numai pentru apararea intereselor cu caracter profesional, economic si social ale salariatilor.
Greva nu poate urmari realizarea unor scopuri politice''
Art.47, din Legea nr. 168/1999, prevede:
,,Pe durata in care revendicarile formulate de salariati sunt supuse medierii ori arbitrajului, acestia nu pot declara greva''.
Deci, art. 47 si 49 din Legea nr. 168/1999, prevad o serie de interdictii pe care organizatorii trebuie sa le respecte, atunci cand hotarasc declararea grevei. Astfel, ratiunea interdictiei prevazute in art. 47 este aceea de a oferi stabilitate raporturilor juridice de munca, prin recunoasterea efectelor depline ale acordurilor incheiate si hotararilor definitive ale comisiei de arbitraj, pe toata durata de aplicare a acestora. Deci, efectele hotararilor definitive ale comisiei de arbitraj sunt opozabile si obligatorii pentru ambele parti aflate in conflict, atat pentru unitate cat si pentru salariati.
Articolul 49 prevede clar scopurile pentru care poate fi declarata greva, el contine insa si o interdictie categorica asupra faptului ca greva nu poate urmari scopuri politice. Aceasta interdictie nu este noua in legislatia muncii din tara noastra.
In perioada interbelica, Legea din 5 septembrie 1920 (cunoscuta si sub denumirea de Trancu-Iasi), prevedea la art. 4 si 5 ca: ,,Este interzisa orice incetare colectiva a lucrului pentru clauze straine celor referitoare la conditiile de munca''. Deci, ea nu interzicea in mod expres greva pentru realizarea scopurilor politice, dar nici nu consacra posibilitatea realizarii unei astfel de greve. S-a considerat si faptul ca acest caracter profesional nu trebuie sa urmareasca interese politice, intrucat aceste interese puteau fi rezolvate pe calea votului.
In doctrina romaneasca de dupa 1990, referitor la Conventia nr. 87 a Organizatiei Internationale a Muncii, care privea demarcatia grevei cu caracter politic de greva pentru apararea intereselor cu caracter profesional, economic si social ale salariatilor, s-au facut numeroase comentarii.
Categorii de persoane care nu pot declara greva - Art. 63, din Legea 168/1999, statueaza: ,,Nu pot declara greva procurorii, judecatorii, personalul Ministerului Apararii Nationale, Ministerul de Interne si al unitatilor din subordinea acestor ministere, personalul Serviciului Roman de Informatii, al Serviciului de Informatii Externe, al Serviciului de Telecomunicatii Speciale, personalul militar incadrat in Ministerul Justitiei, precum si cel din unitatile din subordinea acestuia''. Fata de reglementarea anterioara (art. 45, alin. 1, lit. a, din Legea nr. 15/1991), actuala reglementare consacra posibilitatea exercitarii dreptului la greva si pentru functionarii publici din aparatul Parlamentului, Guvernului, ministerelor, prefecturilor, primariilor, etc.
Art. 64, din Legea nr. 168/1999, statueaza: ,,Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel, nu poate declara greva din momentul plecarii in misiune si pana la terminarea acesteia''.
Acest articol se completeaza cu articolul urmator, 65, din prezenta lege care dispune: ,,Personalul imbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion romanesc poate declara greva numai cu respectarea normelor stabilite prin conventii internationale ratificate de statul roman''. Deci, personalului din transporturile aeriene, navale si terestre de orice fel ii este interzis exercitiul dreptului la greva din momentul plecarii in misiune si pana la terminarea acesteia. Textul nedistingand in nici un fel cu privire la categoriile de personal din transporturi, rezulta ca prevederile sale se aplica identic tuturor categoriilor de personal care deservesc un mijloc de transport.
Referitor la personalul imbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion romanesc, legea ii statueaza posibilitatea declararii grevei, dar numai cu respectarea conditiilor impuse prin conventiile internationale ratificate de statul roman.
Aici insa, trebuie indeplinita o conditie capitala si anume aceea ca ,,nava comerciala trebuie sa navigheze sub pavilion romanesc'', pentru ca numai in aceasta situatie angajatorul este subiect de drept roman, iar exercitarea dreptului la greva are loc cu respectarea unor norme internationale pe care Romania le-a ratificat. Datorita faptului ca textul legal mentionat face referire doar la navele marinei comerciale, doctrina[3] a apreciat ca el nu se refera si la navele fluviale comerciale, deci, personalul de pe aceste nave isi exercita dreptul la greva in conditiile generale prevazute de lege.
