|
|
|
Continutul ISA 320 Pragul de semnificatie in audit.
Auditorul trebuie sa ia in considerare pragul de semnificatie si relatia acestuia cu riscul de audit atunci cand desfasoara un angajament de audit.
"Pragul de semnificatie" este definit in "Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare", emis de Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate, in urmatorii termeni:
"Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat in imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii gresite. Astfel, pragul de semnificatie ofera mai degraba o limita, decat sa reprezinte o insusire calitativa primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila."
Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru de raportare financiara aplicabil. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce tine de utilizarea rationamentului profesional.
In elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ denaturarile semnificative. Totusi, atat valoarea (cantitatea), cat si natura (calitatea) denaturarilor trebuie sa fie luate in considerare. Exemple de denaturari calitative ar putea fi descrierea inadecvata sau improprie a unei politici contabile, cand este probabil ca un utilizator al situatiilor financiare sa fie indus in eroare de descriere, sau esuarea prezentarii incalcarii cerintelor reglementate, cand este probabil ca impunerea ulterioara de restrictii prin reglementari sa deterioreze in mod semnificativ capacitatea de operare.
Auditorul trebuie sa ia in considerare posibilitatea aparitiei denaturarilor la nivelul valorilor relativ mici care, cumulate, ar putea avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare. De exemplu, o eroare aparuta in procedura de inchidere de luna ar putea fi un indiciu al unei potentiale denaturari semnificative daca acea eroare se repeta in fiecare luna.
Auditorul ia in considerare pragul de semnificatie atat la nivelul global al situatiilor financiare, cat si in relatie cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzactii si prezentarile de informatii. Pragul de semnificatie poate fi influentat de considerente cum ar fi cerintele legale si de reglementare, cat si de considerente legate de clasele de tranzactii, soldurile conturilor, prezentarile de informatii si de relatiile existente intre acestea. Acest proces poate avea ca rezultat diferite niveluri ale pragului de semnificatie, in functie de aspectul situatiilor financiare luate in consideratie.
Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de auditor atunci cand:
se determina natura, natura si intinderea procedurilor de audit; si
se evalueaza efectele denaturarilor.
Cand planifica auditul, auditorul ia in considerare aspectele care ar putea face ca situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ. Intelegerea pe care auditorul o are despre entitate si mediul acesteia ajuta la stabilirea unui cadru de referinta in interiorul caruia auditorul planifica auditul si exercita rationamentul profesional cu privire la evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa a situatiilor financiare si la modul de reactie la aceste riscuri pe parcursul auditului. De asemenea, ii foloseste auditorului si la determinarea pragului de semnificatie si pentru a evalua daca rationamentul legat de pragul de semnificatie ramane valabil pe masura ce auditul avanseaza. Evaluarea de catre auditor a pragului de semnificatie, in relatie cu soldurile conturilor, clasele de tranzactii si prezentarile de informatii ajuta auditorul sa se decida asupra unor aspecte cum sunt cele referitoare la ce elemente trebuie examinate si daca sa foloseasca proceduri analitice si de esantionare. Acestea permit auditorului sa selecteze procedurile de audit care, combinate, se estimeaza ca reduc riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut.
Exista o relatie inversa intre pragul de semnificatie si nivelul riscului de audit si anume, cu cat este mai inalt nivelul pragului de semnificatie, cu atat este mai scazut riscul de audit si invers. Auditorul ia in considerare relatia inversa dintre pragul de semnificatie si riscul de audit atunci cand determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit. De exemplu, daca dupa planificarea procedurilor specifice de audit, auditorul determina ca nivelul acceptabil al pragului de semnificatie este scazut, atunci riscul de audit este crescut. Auditorul va compensa acest lucru fie:
(a) reducand nivelul evaluat al riscului de denaturare semnificativa, acolo unde acest lucru este posibil, si mentinand nivelul redus prin efectuarea unor teste extinse sau suplimentare ale controalelor; fie
(b) reducand riscul de nedetectare prin modificarea naturii, duratei si intinderii testelor detaliate de audit planificate.
Pragul de semnificatie si riscul de audit in evaluarea probelor de audit
Evaluarea de catre auditor a pragului de semnificatie si a riscului de audit la momentul initial al planificarii angajamentului poate sa fie diferita de cea din momentul evaluarii rezultatelor procedurilor de audit. Acest lucru se poate datora unei modificari a circumstantelor sau unei modificari survenite in cunostintele acumulate de auditor, ca urmare a realizarii procedurilor de audit. De exemplu, daca procedurile de audit sunt efectuate inainte de terminarea perioadei, auditorul va anticipa rezultatele operatiunilor si pozitia financiara. Daca rezultatele efective ale operatiunilor si pozitia financiara difera in mod semnificativ, evaluarea pragului de semnificatie si a riscului de audit se poate, de asemenea, modifica. In plus, atunci cand planifica auditul, auditorul poate sa stabileasca in mod intentionat nivelul acceptabil al pragului de semnificatie la un nivel mai scazut decat cel ce se intentioneaza a fi utilizat la evaluarea rezultatelor auditului. Acest lucru se poate face cu scopul de a reduce probabilitatea existentei de denaturari semnificative si de a oferi auditorului o marja de siguranta atunci cand se evalueaza efectul denaturarilor descoperite pe parcursul auditului.
Pentru a evalua daca situatiile financiare au fost intocmite, in toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru de raportare financiara aplicabil, auditorul trebuie sa aprecieze daca totalul denaturarilor necorectate care au fost identificate pe parcursul auditului este semnificativ.
Totalul denaturarilor necorectate cuprinde:
(a) denaturari specifice identificate de auditor, inclusiv efectul net al denaturarilor necorectate identificate pe parcursul angajamentului de audit al perioadelor precedente; si
(b) cea mai buna estimare a auditorului cu privire la alte denaturari ce nu pot fi identificate in mod special (de exemplu, erori prognozate).
Auditorul trebuie sa ia in considerare daca totalul denaturarilor necorectate este semnificativ. Daca auditorul ajunge la concluzia ca denaturarile pot fi semnificative, auditorul trebuie sa ia in considerare reducerea riscului de audit prin extinderea procedurilor de audit sau sa ceara conducerii sa ajusteze situatiile financiare. In oricare situatie, conducerea poate dori sa ajusteze situatiile financiare in functie de denaturarile identificate.
In cazul in care conducerea refuza sa ajusteze situatiile financiare si rezultatele procedurilor extinse de audit nu permit auditorului sa ajunga la concluzia ca totalul denaturarilor necorectate nu este semnificativ, auditorul trebuie sa ia in considerare modificarea corespunzatoare a raportului auditorului, in concordanta cu ISA 700 "Raportul auditorului privind situatiile financiare".
Daca totalul denaturarilor necorectate pe care auditorul le-a identificat se apropie de nivelul pragului de semnificatie, auditorul va lua in considerare daca exista probabilitatea ca denaturarile nedetectate, impreuna cu totalul denaturarilor necorectate, sa depaseasca nivelul pragului de semnificatie. Astfel, cu cat totalul denaturarilor necorectate se apropie de nivelul pragului de semnificatie, auditorul va lua in considerare reducerea riscului, aplicand proceduri suplimentare de audit sau cerand conducerii sa ajusteze situatiile financiare in functie de denaturarile identificate.
Comunicarea erorilor
Daca auditorul a identificat o denaturare semnificativa rezultata din eroare, auditorul trebuie sa comunice respectiva denaturare catre nivelul de conducere corespunzator in timp util, si sa ia in considerare necesitatea raportarii celor responsabili cu guvernanta, conform ISA 260 "Comunicarea aspectelor de audit celor responsabili cu guvernanta".
