DROGURİ

DROGURİ

İstoria drogurilor

Despre droguri si despre folosirea lor se vorbeste din foarte vechi timpuri. İstoria lor ne duce mult in urma, in vremuri imemorabile, deoarece omul a fost permanent preocupat de gasirea unor mijloace prin care sa-si creeze placeri de moment. Le-a cautat si le-a gasit, la inceputul cautarilor sale, in plante. Primul dintre acestea, folosit inca din perioada neolitica, a fost opiul, obtinut din capsulele de mac.

Mai tarziu, renumita bautura cunoscuta sub denumirea de „bautura zeilor din Olimp” sau „ambrozie” (un preparat din hasis) si canepa indiana au devenit nelipsite la unele ceremoniale religioase.

O interesanta istorie are in centrul ei pe seicul arab Dja far Chirazi, care este considerat descoperitorul efectelor halucinogene ale frunzelor de canabis. Se spune ca, de sete, el a recurs la mestecarea frunzelor de canepa indiana si a avut surpriza sa constate ca acele frunze i-au potolit nu numai setea, ci si senzatia de foame;in plus, i-au declansat o senzatie „ciudata” de bine, de fericire interioara.

Astfel consumul de droguri a patruns in toate mediile sociale si zonele geografice, afectand milioane de anonimi, dar si personalitati ale vietii politice, culturale, sociale, despre care mass-media informeaza adeseori opinia publica.

Daca in trecut prin notiunea de drog se intelegea orice substanta farmaceutica de origine vegetala, animala, minerala sau de sinteza, care se vindea in asa-numitele „drogherii” sau in „spiterii”, in prezent, cand ne referim la drog, droguri sau drogare, avem imediat in imagine, vizual si mental, substantele nocive, periculoase, care distrug zeci sau sute de mii de vieti, in special tinere.

Doping

Se pare ca termenul de doping vine de la flamandul 'to doop', ce sugera incercarile de a stimula puterea, forta si dorinta de a castiga, ce puteau fi gasite inca de la romani.
Dopingul a aparut ca o consecinta a faptului ca sportul, in special cel la un inalt nivel (JO), a devenit o afacere. A devenit un spectacol pentru care spectatorii sunt dispusi sa plateasca, iar sportivii sunt dispusi sa-si asume orice riscuri pentru a face pe plac publicului si a castiga cat mai multi bani.

Doping inseamna:
• folosirea unor substante si/sau metode interzise;
• depistatrea unor substante sau a produsilor acestora in tesuturile sau lichidele organismului;
• refuzul sau evitarea controlului doping;
• cumpararea sau distribuirea de substante sau metode interzise;
• asistarea sau incurajarea folosirii unor astfel de metode.
Forul international anti-doping (WADA) a propus, in functie de gravitatea faptei si tipul substantei, urmatoarele sanctiuni:la prima abatere avertisment, amenda sau suspendare pe o perioada de 0-2 ani, pentru ca la urmatoarele abateri sa se ajunga pana la suspendarea pe viata din activitatea competitionala.

Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Mϋnchen (1972), pentru steroizii anabolizanti primele controale oficiale au loc la JO de la Montreal (1976), cand multi sportivi isi pierd medaliile de aur (4 halterofili) la circa 1 luna dupa incheierea competitiei. Din 1989 au fost introduse controalele doping in afara competitiei.

Exista mai multe metode de doping:
• Stimulante:cresc starea de alerta, vigilenta, reduc senzatia de perceptie a oboselii, induc scaderea autocontrolului putand astfel favoriza producerea traumatismelor. Amfetaminele sunt cele mai cunoscute si cele mai blamate, pe drept pentru ca pot determina decesul, mai ales in timpul unui efort intens, epuizant (cazul ciclistului danez de la JO de la Roma si a celui englez Sympson in Turul Frantei 1987).
• Narcotice:heroina, morfina, metadona:deprima respiratia, creaza dependenta, produc euforie, scad perceptia durerii.
• Anabolizanti derivati de testosteron:sunt folositi pentru cresterea masei musculare, a fortei musculare, a puterii. Principalelel reactii adverse constau in oprirea cresterii la copii, modificari psihologice, cardiace, hepatice, cancer de prostata, micsorarea sanilor, disfunctii sexuale la barbati, cresterea excesiva a parului pe corp si mai ales pe brate, sterilitate.
• Diuretice:pot determina diluarea urinii si pot masca astfel la testele doping prezeanta substantelor interzise. Mai sunt folosite si pentru cei ce au nevoie de o pierdere rapida in greutate.
• Eritropoietina:hormon secretat la nivelul rinichiului, poate fi administrat exogen realizand un mai bun transport al oxigenului la nivelul muschilor.
• Hormonul de crestere:e cel mai puternic hormon anabolizant din corp. Administrat inainte de pubertate poate induce o crestere importanta in inaltime, iar dupa pubertate reactii alergice, diabet, tulburari endocrine si de compotament, cresterea extremitatilor (buze, nas, urechi, maini).

Efectele drogurilor asupra organismului

Drogul este o substanta sau un amestec de substante naturale sau sintetice, avand actiune psihatropa (asemeni unui sevativ sau stimulent) asupra sistemului nervos central, intensificand unele procese (apar halucinatii auditive sau vizuale) si eliminadu-le pe altele (durere fizica, moralitatea ).

De-a lungul timpul, prin intermediul drogurilor, omul a incercat sa trateze raul, sa fuga de preocupatii, de tristete, sa se rupa de cotidian, sa aiba o perceptie mistica si sa aiba experienta sacrului, experienta creata de el insusi cu ajutorul drogului. Din cele mai vechi timpuri oamenii au selectat plante, produse minerale care sa aibe fie o actiune placuta, euforizanta, fie sa inlature durerea, fie sa-l sustraga pe individ de la realitate, fie erau utilizate in cadrul unor ceremonii sau ritualuri fie, in sfarsit, utilizate in scopuri terapeutice. Cert este ca toate drogurile au la inceput un efect pozitiv “benefic” (“necesar” in situatia data) pentru indevit placut, pentru stimularea placerii, curiozitatii, voluptatii, de indepartare a durerii, insomniei, fricii, foamei, oboselii, epuizarii.

Prevalenta abuzului diferitor droguri variaza intre regiuni si chiar intre tari in intreaga lume.

Marijuana si hasisul:estimarile indica faptul cel mai abuzat drog in toate partile lumii este canabisul pe care il consuma estimativ 141 milioane oameni (sau 2. 4 procente din populatia globului). In mod particular un numar mare de tineri experimenteaza cu canabis:in unele tari atat de mult ca 37 procente din copiii de scoala si adultii tineri au folosit droguri o data in ultimii ani si 10-25 % o data in ultima luna. In general, abuzul de canabis sporeste in multe tari, stabilizandu-se in tarile, unde a atins nivel inalt.

Din punct de vedere chimic, substanta care-i confera canabisului caracteristicile de drog este un alcaloid, THC. Acesta se depune in celulele grase ale organismului, de unde se elibereaza lent (pana la 30 de zile) in circulatie. İntensitatea raspunsului organismului la drogurile obtinute din canabis este astazi bine studiata si precizata. Se stie ca hasisul este de pana la 10 ori mai activ decat marijuana si ca ambele sunt considerate “droguri usoare”;dar ele reprezinta anticamera sau poarta de intrare pentru alte droguri mai “tari”, precum cocaina, heroina si cele sintetice (LSD, Ecstasy etc. ).

Consumul de canabis sub forma de marijuana, de hasis sau de ulei de canabis este responsabil de aparitia fenomenelor de intoxicatie acuta si cronica a organismului din cauza THC, dar si din cauza altor compusi triterpenici (acizii canabinolici, canabinon). In aceasta situatie simptomele sunt in majoritate “la vedere”:ochi injectati, dilatarea pupilelor, tuse, greturi, varsaturi, ameteli, dureri de cap, astenie, insomnii, anemie.

In comparatie cu alte droguri abuzul de heroina si alte opiate este mai putin prevalent. Estimarile Natiunile Unite indica faptul ca aproximativ 8 milioane de oameni abuzeaza opiatele, in mare parte in Europa, Asia de sud-est si Asia de sud-vest. Nivele crescande de abuz sunt inregistrate in Europa de est si Asia centrala. Cocaina nu poate fi printre drogurile de prima alegere printre tineri. Cu toate acestea, tendinta arata o oarecare crestere in abuzul acesteia in Europa (in special in Londra si Amsterdam).

Exemple de droguri:

Cocaina

Provenienta:
Cocaina este extrasa chimic din frunzele tufei de coca. Planta, inalta de mai multi metri, creste in zonele tropicale din America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaizia).

Forma:
Pulbere alba, floconoasa, cristalina, cu gust amar si miros slab de benzina.

Consum:
Cocaina este consumata prin aspirarea (prizarea) pe nas cu ajutorul unui tub subtire de plastic sau poate fi dizolvata in apa si injectata.

Actiune:
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), in doze mici si fenomene de intoxicatii, in doze mai mari.

Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor. In trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi in acest scop sunt utilizati derivati sintetici ai ei.

Mecanismul de actiune al cocainei consta in inhibarea resorbtiei neuromediatorilor adrenergici in structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele individului.

[Simpaticotonie=excitabilitate crescuta a simpaticului. Determina accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor (midriaza), amplificarea transpiratiilor, inhibarea peristaltismului intestinal, excitabilitate crescuta].

Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pana la epuizarea totala a rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel incat individul poate renunta mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar mobilizarea creste.
Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, in ultima instanta, insuficienta functionala sunt consecintele utilizarii pe timp indelungat a substantei, pe langa care apare dependenta psihica severa care la nici o substanta nu se instaleaza atat de puternic, in timp atat de scurt ca la cocaina.

Starea de euforie:
Stupoarea din timpul consumului de cocaina e caracterizata de o stare generala de euforie, de senzatia de fericire supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de un avant al tuturor sentimentelor, precum si de un covarsitor sentiment de uniune cu lumea-concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme.
Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea data de cocaina.

Stupoarea data de cocaina poate fi impartita in trei stadii:

Stadiul euforic:
In cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se imbunatateste din ce in ce mai mult, astfel incat vor simti o nevoie crescuta de comunicare (logoree), urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).

In paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamantului critic, precum si pierderea sentimentului de distantare. İnhibitiile sunt inlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului.

Stadiul de stupoare:
In cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe langa modificarile descrise anterior, apar frecvente aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive adevarate. In multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. In plus, la unii dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte in care, de exemplu, cei in cauza simt prezenta unor animale mici sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor;uneori, ei le si 'vad'. Tulburarea constientei nu este semnificativa in timpul stadiului de stupoare.

Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta in principal prin oboseala, indiferenta si pasivitate, adesea infiltrate de ganduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate actualiza in mod iminent.

İntoxicatia:
Exista, pe de o parte, socul de cocaina, iar, pe de alta parte, intoxicatia acuta cu cocaina.

Socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.

İntoxicatia acuta cu cocaina este, in schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. In final, tabloul clinic prezentat degenereaza in pierderea cunostintei care, impreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.

Dependenta:
In timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0, 1 pana la 15 g, in cazuri izolate chiar pana la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza, in lipsa dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, in privinta efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.

Fenomenele de sevraj psihic ce apar in abstinenta sunt adesea atat de puternice, incat pot duce la tentative de suicid, avand in vedere ca, capacitatea de interventie a individului in timpul abstinentei este pastrata-spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.

Riscuri speciale:
Cocaina, de regula, se prizeaza. In consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii, ulceratii si-in cazurile grave-chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o infundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.

Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, in cadrul unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme in cantitati suficiente pentru a face o reala concurenta heroinei. In ultimii ani insa, se pare ca isi gaseste locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate in practica clinica psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau ocazional in cadrul unei dependente generale avansate de droguri.
Unii consumatori isi injecteaza in mod constient amestecuri de cocaina si heroina-asa-numitul 'speed-ball'.
Au fost insa inregistrate si cazuri in care consumatorilor li s-a vandut 'speed-ball' in loc de cocaina pura. Astfel se induce, in cel mai scurt timp, dependenta de heroina a consumatorului de cocaina, fara cunostinta si vointa acestuia.

Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei il reprezinta asa-numitele halucinatii tactile. Bolnavii psihotici au senzatia prezentei unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le si vad. In consecinta, se vor scarpina puternic (prezinta urme de grataj).

Sechele pe termen lung:
Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului tipice dependentei. Pot aparea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ('inmuierea substantei cerebrale'), ce duc la dementa. In stadiul final apare o dezintegrare fizica totala.

Hasisul si marijuana

Droguri din aceasta categorie de substante:
Hasisul (engl. 'pot', 'shit') este rasina secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de canepa (Cannabis). Hasisul se comercializeaza in 'bulgari' solizi sau placi presate si se prezinta-in functie de tara de origine-in nuante de culoare rosie, maron, verde sau negru.
Marijuana (engl. 'grass', 'kif', 'Heu', rom. 'iarba') este un amestec din frunze, tulpini si inflorescente maruntite ale aceleasi plante, ce are aspect de tutun verzui taiat foarte fin.

Forme de consum:
Hasisul si marijuana se fumeaza in forma pura sau in amestec cu tutun. İnhalate profund cu fumul, substantele active sunt absorbite de organism prin capilarele pulmonare. Efectul se instaleaza dupa circa 10-20 de minute dupa inceperea fumatului.
In cazul consumului de fursecuri cu hasis, ceai sau produse de confetarie cu continut de hasis, efectul se instaleaza mai tarziu (dupa 1-2 ore).

Substante active:
Tetrahidrocanabinnoidele(THC) sunt substantele psihoactive ale acestor produse vegetale.
Substantele active din canabis au o istorie indelungata si plina de traditie, ca medicamente. In tarile Orientului si Americii latine, aceste substante sunt puternic raspandite si au indicatii de consum medicale si mai ales sociale.

Efecte si pericole in caz de abuz:
Efectele biologice actuale ale canabisului sunt reduse si aproape nesemnificative. Au fost constatate urmatoarele efecte:cresterea frecventei pulsului, o umplere mai puternica a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si concentrare.
De asemenea, pot aparea simptome ca:scaderea tensiunsii arteriale, uscarea mucoasei nazale si faringiene, voma, diaree si senzatie imperioasa de foame.
Efectele psihice ale substantelor active din canabis depind in mod decisiv de personalitatea si mediul social al consumatorului.
Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl. 'cannabis high', 'social high'). Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, insotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari ce vor fi urmate in curand de o senzatie placuta de siguranta si ocrotire (germ. Geborgenheit). Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, rasul nemotivat alternand cu tacerea contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si intern. In cazul consumului in grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a relatiilor de grup.
Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare ('Rauschzustand') poate duce la perceperea defectuoasa a realitatii obiective. Consumatorul nu face fata intotdeauna intensitatii trairilor noi, ceea ce poate avea ca si consecinta aparitia unor stari de anxietate severa.
Ameteala dupa canabis nu are aceeasi evolutie in toate cazurile, exista si stari euforice atipice. Uneori, consumul de canabis poate simula, agrava sau declansa psihoze schizofreniforme.

Potentialul de a crea dependenta:
Dependenta fizica de substantele active din canabis nu a putut fi demonstrata pana in prezent. Aparent, nu exista simptome de sevraj fizic pur dupa oprirea consumului.
Chestiunea dependentei psihice este dificil de apreciat si depinde de definitia termenului. Tiparele comportamentale ce apar in prezent in urma consumului de canabis corespund definitiei de 'drug dependence' (dependenta de droguri) formulata de OMS: 'Dependenta psihica si/sau fizica a unui individ de un drog, consumat periodic sau continuu. '
Majoritatea consumatorilor iau hasis sau marijuana aproximativ o data de doua ori pe saptamana, de regula intr-un 'peisaj social' in care, in trecut, ar fi fost obisnuit consumul de alcool. De regula, aceasta categorie de consumatori poate abandona consumul de canabis fara a suferi de simptome de sevraj psihic, timp de mai multe saptamani/luni.
Creste insa numarul consumatorilor care fumeaza zilnic si a caror ritm de viata, sentiment de siguranta si stare generala este sensibil tulburata fara droguri. La astfel de consumatori, renuntarea dupa o lunga perioada de abuz poate duce la neliniste, alterarea starii psihice si tulburari de somn. Timpul de injumatatire al THC la persoanele neobisnuite cu hasisul este de 50 pana la 60 de ore, in timp ce la persoanele obisnuite scade la aproximativ jumatate. Aceasta observatie sugereaza o toleranta semnificativa in cazul consumului cronic al substantei.

Consecinte pe termen lung:
Pana acum, nu au putut fi demonstrate modificari organice majore. Riscurile pentru sanatate sunt apreciate, in ansamblu, a fi mai mari decat care apar in cazul tabagismului.
Cercetarile au evidentiat modificari hepatice, pulmonare (continutul de gudron al substantei inhalate prin fum este mult mai mare ca la tutun) si mai ales psihotice.
Comunicarile despre modificari ale echilibrului hormonal, sistemului enzimatic, sistemului imunitar si la nivelul materialului genetic uman nu au putut fi demonstrate experimental pana in prezent.

Amfetamine

Medicamentele din familia amfetaminelor au fost folosite in trecut ca substante stimulante, dar au fost abandonate astazi pentru efectele lor secundare nedorite si mai ales pentru starea de dependenta pe care o creaza.

Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite si 'amine de trezire' sau 'amine tonifiante'.

Actiune si pericole in caz de abuz:
Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice;daca acestea nu se refac in cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu atat mai mare, cu cat prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinand reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimata (ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult efectul amfetaminelor decat cei odihniti). Capacitatea de gandire este accelerata pana la fuga de idei, initiativa crescuta. Sub influenta amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si originalitatea celor spuse decat in mod normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile sunt ignorate mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare:palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi, neliniste si insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la neliniste maxima si gandire necontrolata;este posibila colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regula la deces;medicina de azi cunoaste insa antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).

Aceste substante sunt larg raspandite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar in cure de slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor inainte de examen sau in viata profesionala (de ex. la soferii de camion).
Expresia americana 'speed' a devenit uzuala pentru distributia pe piata neagra a acestor substante.

Forme de consum:
'Speed' este de gasit sub forma de pulbere, ambalat in capsule sau comprimate. In consecinta, speed poate fi prizat, inghitit, injectat sau fumat (ice).

Abuz si dependenta:
Pentru amfetamine, ca si pentru majoritatea restului de droguri este valabila axioma:dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse sunt, de regula, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezinta un sprijin psihic ('o carja pentru un suflet bolnav') ce le ajuta initial sa faca fata mai usor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt substante tipice datatoare de dependenta, in sensul ca doza poate fi crescuta rapid si foarte mult-pana la cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranta farmacologica este deci mare, dar nu este egala in toate cazurile. Dependentul trebuie sa-si creasca din ce in ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita, in acelasi timp insa doarme din ce in ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar cateva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea intr-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat si urmarit de orice persoana necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat.
In cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia initiala dispare aproape total;chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila. Dimineata este cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias-o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.

Poltoxicomania:
Amfetaminele sunt frecvent implicate in asa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (in mod evident, pot suprima fenomenele de abstinenta, fiind chiar mai eficiente, in aceasta privinta, decat cocaina).

Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca in multe situatii un comportament agresiv nefondat.

Dezintoxicare:
In abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai tarziu, cate 12-14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza foarte incet;chiar si in timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este mai tot timpul abatut.

Halucinogene

1. LSD (LSD=dietil-amina lisergic, LSD 25)
Substanta activa se dizolva in lichide, intr-o anumita concentratie, si se aplica apoi pe un substrat (zahar cubic, hartie sugativa, bucati de pasla, bucatele de hartie, tablete sau capsule) in vederea consumului.

Efecte chimice si fiziologice:
Daca e sa privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresioneaza doza minima suficienta pentru a modifica profund trairile timp de 8-12 ore. In medie, sunt necesare numai 100 micrograme. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor locuitorilor unui oras cu 10. 000 de locuitori. Marja de siguranta a LSD este foarte mare;cantitati de pana la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, in majoritatea cazurilor, fara consecinte negative.
Pe de alta parte, cantitatile de LSD produse azi in laboratoare improvizate in bucatarii nu sunt intotdeauna pure.
Administrat oral, efectul LSD incepe sa se instaleze dupa circa 45 de minute. İnjectat intravenos, efectul apare la doar cateva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra trunchiului cerebral si diencefalului, in primul rand asupra sistemului limbic si sistemului reticular (activator ascendent - n. tr. ). Acesti centri cerebrali coordoneaza reactiile emotionale la stimuli externi si influenteaza selectarea informatiilor provenite din mediul nostru inconjurator, ce sunt transmise catre creier prin organele senzitive. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la fotofobie in cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si varsaturi, ceea ce indica faptul ca LSD irita centrul vomei din trunchiul cerebral.
İnteresanta, din punct de vedere farmacologic, este toleranta ce se instaleaza destul de rapid. Cine ia LSD in doze constante, timp de mai multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie ca se creste doza, fie se face o pauza de cateva zile, pana la refacerea sensibilitatii fata de substanta.
Aproape toti oamenii care au incercat macar o data substante halucinogene, descriu, ca prima modificare psihica, stralucirea crescuta a culorilor.
Halucinatiile declansate de LSD nu sunt, defapt, decat pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape intotdeauna constienti de faptul ca impresiile traite nu sunt reale.
Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute pana acum poate fi considerat abolirea stabilitatii lumii noastre interioare, tulburand perceptiile noastre, strict constante in mod normal.
Intr-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantila a organizarii perceptiilor ce definesc starea de constienta. La fel ca si pentru copil, consumatorului aflat sub influenta LSD toate lucrurile ii sunt noi si unice-va constata, poate, ca ciocolata ii place acum mai mult ca niciodata.
Trairile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de asteptarile individuale ale consumatorului fata de consum, cat si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social. Cine se asteapta ca LSD-ul sa actioneze ca un afrodisiac, nu va fi dezamagit.

Dependenta:
Pericolul tolerantei (obisnuintei) psihice.

Pericole:

a) Pericole fizice/biologice:

Au fost descrise rupturi cromosomiale la nivel celular, precum si malformatii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD in timpul sarcinii.

b) Pericole/riscuri psihogene imediate:
Deoarece in episodul de stupoare data de LSD se amplifica starea psihica preexistenta, o stare depresiva inainte de consum poate degenera intr-o experienta 'horror' ('horror-trip'). Astfel, pot aparea stari de anxietate masiva a caror durata se intinde pe mai multe ore. Experienta 'bad trip' se poate incheia fie spontan, fie cu ajutor din partea medicului (clorpromazina-un neuroleptic comercializat sub numele de Megaphen-este un antidot eficient). Daca reactia negativa nu remite in timp util, poate fi urmata de o faza psihotica mai lunga. Persoana afectata se comporta ca un bolnav psihic (de regula ca in cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii). Astfel de reactii psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburari, persoane la care predispozitia este determinata atat de tare din timpul copilariei, eventual combinate cu existenta unor factori genetici. Riscul cel mai mare il prezinta tentativele de suicid-de exemplu saritura de pe geam, persoana drogata avand convingerea ca poate zbura.
In trecut au existat cazuri in care traficantii au distribuit substante ce nu au nici o legatura cu LSD, ci aveau o cu totul alta compozitie. Consecinta a fost intoxicatii dintre cele mai severe.

c) Psihoza de reevocare (flashback):
In acest caz este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu trairi intense de frica si dezorientare, ce poate aparea la saptamani sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului si care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot aparea stari anxioase, de paranoia si halucinatii. Deoarece 'flash-back'-ul apare fara prodrom, el poate debuta in momente cu totul neprielnice pentru persoana in cauza (conducerea unui automobil), ceea ce poate crea situatii dintre cele mai periculoase.

d) Pericole ce apar la consumul cronic:
LSD nu este un toxic ce da dependenta. Nu apare dependenta fizica, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecintele unor experiente repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfacator, deoarece trairile de genul 'bad trip' nu sunt suficiente, singure, pentru formularea unor concluzii obiective.

2. Dom (STP):

Substanta numita Dom (STP) a fost elaborata de catre firma americana DOW-Chemical-acceasi companie care produce Napalm-ul. Dom sau STP este o amfetamina modificata chimic. In doza redusa produce efecte de genul 'Speed'-ului, in timp in ce in doze mai mari, efectul este mai degraba de 'speed-trip'. 'Speed-trip'-ul ofera tocmai contrariul experientei cautate in cazul abuzului de LSD. Se caracterizeaza printr-o nelinistite chinuitoare, insotita de agitatie fizica, stari intense de anxietate si o durata lunga (72 de ore).

3. PCP sau Angel Dust a fost elaborat in anii 50 de catre firma Parke, Davis & Company din Statele Unite ca antialgic. In 1965 a fost insa retras de pe piata, din cauza efectelor adverse deosebit de grave. İmediat dupa aceea, in iunie 1967, a aparut brusc pe scena narcoticelor.

Caracteristici ale acestui drog:
- drogul este mai ieftin decat heroina sau LSD;
- efectul se instaleaza la fel de rapid ca la heroina si mai rapid ca la LSD;
- actiunea este mult mai intensiva decat la marijuana, hasis sau alcool;
- durata efectului este mai lunga decat la heroina (pana la 48 de ore);
- vine in intampinarea celor care sunt, in mod evident, dornici de trairi terifiante (horror) si autolitice.

Forma de administrare:
Se prizeaza, daca se prezinta sub forma de pulbere (Crystal). Formulat in comprimate (tic-tac) se inghite. Aplicat dintr-un tub spray pe marijuana sau chiar patrunjel simplu, PCP-ul poate fi fumat (Hof, Sherman`s). Administrarea rectala se face prin supozitoare. In fine, efectul dorit se instaleaza cel mai repede, daca se dilueaza si se administreaza injectabil.

Spectru de actiune:

-dozele mici produc o stare de ebrietate, uneori stari de excitatie nervoasa/agitatie;

-in doze medii, are efect analgetic si anestezic;

-produce ecranarea stimulilor externi si reduce capacitatea de percepere a mediului inconjurator-Hiperexcitatie/İritabilitate;

-dozele mari pot provoca crize convulsive;

-nu sunt rare disforiile de tip depresiv;

-cresterea frecventei pulsului, cresterea tensiunii arteriale.

Starile de intoxicatie seamana celor din intoxicatia cu cocaina (v. cocaina)
PCP duce la evolutii atipice ale stuporii ('horror-trips') ce seamana cu cele din consumul de LSD Psihozele PCP sunt tulburari frecvent descrise in literatura.

Sechele pe termen lung:
Consumatorii cronici sunt practic zguduiti in cele aproape doua zile ale 'calatoriei' lor (engl. trip) de depresii si anxietate. Aud voci bizare sau muzica stranie. In timpul celei mai intensive faze, unii se cred a fi dracul in persoana. Suferinta psihica autoindusa se descarca, in aceste stari de tensiune prelungi, in accese de autoagresiune neinhibata ce pot merge pana la automutilare.

Dependenta:
Toleranta se instaleaza rapid. Cine doreste sa mai simta ceva dupa o saptamana de consum continuu al 'prafului ingerilor', trebuie sa-si mareasca considerabil doza zilnica. Fiecare episod de stupoare aduce cu sine o puternica componenta autolitica si de automutilare.

4. Ciuperci cu substante stupefiante (de ex. Psilocibina )
Efectul psilocibinei este asemanator cu cel al LSD-ului. Se caracterizeaza in special prin halucinatii vizuale, modificari ale perceperii culorilor, dar si prin modificari ale starii psihice si emotionale. Cei aflati sub efectul ei au impresia ca-si reamintesc si constientizeaza trairi uitate din vremuri trecute. Se observa o schimbare profunda a perceperii timpului si spatiului, iar uneori subiectul isi percepe propriul corp distorsionat in mod bizar. Atentia este extrem de focalizata. Modificarile starii de constienta sunt doar usor schitate. Doze de cateva miligrame luate per os-ca. 4 mg-vor determina, dupa 20-30 minute o relaxare spirituala si fizica perceputa subiectiv ca fiind placuta. La doze mai mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt mai pronuntate, perceperea dimensiunii spatiului este modificata si mai mult. Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemanator LSD-ului, dilatarea pupilelor, cresterea temperaturii s. a. m. d.

Opiacee “ heroina”

Opiacee-Opiumul si substante inrudite:
Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete intinse, cu precadere in Orientul apropiat, mijlociu si indepartat. Dupa perioada de inflorire, planta formeaza o capsula rotund-ovalara ce contine semintele acesteia. Dupa o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizeaza si se recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se coloreaza spre maron si se intareste, dobandind o consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta forma bruta a opiumului se modeleaza in bulgari, sau asa-numite 'paini'. Culoarea oscileaza intre maron si negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi mancat, baut, injectat sau fumat. Opiumul contine aproximativ 40 de substante active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.

Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugandu-se diferite substante chimice intr-un proces chimic simplu, in mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, in general, doar cunostinte de baza in chimie. Gradul de puritate al heroinei insa este in relatie directa cu priceperea si experienta chimistului care o prepara. In ciuda unor procedee de baza si a substantelor chimice obligatorii pentru obtinerea heroinei, chimistul are o marja de libertate suficienta in aplicarea unor metode de productie individuale. In consecinta, formularea heroinei oferite pe piata consumatorilor de droguri poate fi diferita, in functie de:

formularea in timpul procesului de productie (bulgare, granule, pulbere);

substantele chimice si adjuvantii adaugati, ce determina variatii ale culorii, precum si variatiile in compozitia chimica.

Heroina pura, 'neintinsa' ajunge foarte rar pe piata. De multe ori, laboratoarele de preparare adauga inca din productie anumite substante, cu intentia de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnina. Aceasta substanta, utilizata printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrata in cantitati mici. Consumatorul ar putea, astfel, constientiza mai bine trairile din timpul starii de euforie (germ. Rausch).

Acelasi efect stimulator il are si cafeina, frecvent adaugata heroinei.
Facand abstractie de aceste amestecuri preparate in laborator, traficantul 'intinde' adesea marfa cu glucoza, lactoza, acid citric sau substante farmaceutice(de ex. paracetamol-subst. activa:acetaminophen, n. tr. ).

Daca traficantul insa nu are la dispozitie nici unul din acesti excipienti, nu ezita sa utilizeze alte substante, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinati chiar si detergenti, insectidice, var s. a.

Forme:
- pulbere alba - beige-bruna (sau granule, ca de ceai solubil, la heroina din Hongkong)
Heroina nr. 1: heroina
Heroina nr. 2: amestec de morfina si heroina
Heroina nr. 3: heroina cristalizata cu puritate de 30-60% (Hongkong Rocks)
Heroina nr. 4: heroina deosebit de concentrata din Turcia, de puritate de pana la 90% ('miere turceasca')

Toxice utilizate:

Dolantina:un antialgic sintetic care actioneaza similar cu morfina si da, de asemenea, dependenta;

Codeina:monometileter al morfinei, componenta principala a multor sucuri expectorante;

Metadona:opiaceu sintetic cu structura similara heroinei (mijloc de substitutie);

Tilidina:morfina sintetica, substanta activa din Valoron N;

Fentanil:Grup de substante cu efecte puternice, care sunt utilizate, de exemplu, ca narcotice (in medicina - n. tr. ), dar si ca droguri sintetice.

Forme de consum:

Opiaceele pot fi inghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare.
Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza (metoda numita 'hailing' sau 'blowing'), ori se injecteaza intramuscular, subcutan (in tesutul adipos) sau intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent. Pentru injectia intravenoasa, se plaseaza intr-o lingura o cantitate de 50 - 150 mg heroina in apa;amestecul se incalzeste pana cand cea mai mare parte a substantei se dizolva. Pentru o mai buna solubilitate se adauga acid citric. Dependentii de heroina filtreaza apoi solutia obtinuta printr-un tampon de vata sau un filtru de tigareta, o aspira intr-o seringa si o injecteaza ulterior in vena. Un dependent de heroina consuma zilnic 0, 5 - 3 g heroina de concentratie medie. İnjectiile se impart de regula in trei, rareori in mai multe doze pe zi.

Efecte si pericole aparute prin abuz:
Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, in schimb are un efect analgetic de cinci pana la 10 ori mai puternic. In acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica in sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de 'flash' (engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde intreg corpul imediat dupa injectarea in circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste 'kick' (energie, avant, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil.
Multi consumatori dezvolta si o dependenta fata de seringa sau ac, indiferent de drogul administrat. Este apreciata senzatia ce o da acul intepator, 'simti otelul'. Se injecteaza orice:de la comprimate dizolvate, metadona, coniac pana la apa de balta.
Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pana la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfina. Durata efectului este de doua-trei ore, spre deosebire de morfina:cinci-sase ore. Corespunzator, fenomenul de sevraj se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca in cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si reinjecteze heroina din ce in ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per doza trebuie crescuta mai repede, decat in cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este ridicat si cantitatea consumata atinge ordine de marimi considerabile, dependentului nu-i ramane alta posibilitate, decat sa-si asigure cantitatea necesara prin comiterea de asa-numite 'infractiuni de procurare'. İnfractionalitatea directa si indirecta legata de procurarea heroinei apare mai rapid si se manifesta mai intens decat in cazul dependentei de alte substante.
Avand in vedere marja de siguranta ingusta a heroinei, adica a diferentei mici intre doza suportabila si cea toxica, se constata frecvent intoxicatia cu heroina, caracterizata prin pierderea cunostintei si depresia respitarorie, precum si prin colapsul circulator si frecventa cardiaca extrem de joasa. Depresia respiratorie este principala cauza de deces prin supradozare.

Potentialul de dependenta:

Administrarea injectabila a heroinei de sapte pana la zece ori poate determina, in imprejurari favorizante, dependenta, cu toate consecintele ulterioare. Capacitatea de a da dependenta a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta substanta. İnhalarea si prizarea de heorina duc, de asemenea, la dependenta.

Consecinte pe termen lung:
Dependentii de heroina prezinta, conform experientei clinice, o stare generala puternic alterata.

Spectrul imbolnavirilor asociate cu consumul de droguri este larg:
- abcese ale extremitatilor;
- carii dentare si leziuni asociate;
- reducerea masei musculare;
- modificari trofice si leziuni la nivelul picioarelor;
- scabie;
- ulceratii si flebite (inflamatii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare;
- bronsite purulente;
- pneumonii;
- boli cu transmitere sexuala;
- crize psihiatrice/comportament suicidar;
- infectia HİV;
- tuberculoza;
- hepatita virala A/B/C.
İnfectia cu virusul hepatitic C si B constituie o problema deosebita la dependentii de droguri. La Frankfurt, de exemplu, infectia cu virusul C apare la 95% din pacienti, iar permeabilitatea infectiei cu virusul B este de 82%. Deoarece aceste boli se cronicizeaza foarte des-hepatita B in circa 20% din cazuri, iar hepatita C in 70% din cazuri, se poate presupune ca aproximativ 75% din dependentii de heorina sufera de hepatita cronica. Evolutia este adesea nefavorabila, avand in vedere ca sistemul imunitar este slabit la cei mai multi dintre consumatori, printre altele printr-o infectie concomitenta cu HİV, sau prin suprasolicitarea ficatului in urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substante. Astfel, tot mai multi pacienti sufera de afectiuni dintre cele mai severe.
La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de abstinenta fortata. Libidoul si potenta sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina se observa doar intr-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care apare, de regula, la 12-48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa nastere. Tabloul clinic al acestui sindrom include in primul rand insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara), varsaturi, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra si diaree. Mai rar pot aparea:stranutul, transpiratiile si crizele convulsive. Sindromul pericliteaza in mod serios viata nou-nascutului.

Actele infractionale, prostitutia si viata fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieti la marginea societatii pentru multi dependenti de heroina.
Majoritatea consumatorilor prezinta, pe langa boala de dependenta, si o afectiune psihica. Dependenta ca boala poate fi considerata, in acest caz, o incercare de autovindecare prin automedicatie (de exemplu, in cazul unor tulburari posttraumatice cronice dupa repetate abuzuri sexuale si fizice grave traite in copilarie).

Consumul periodic de stupefiante duce la aparitia tulburarilor respiratorii si a constipatiei, scaderea in greutate, iar la femei apare menstruatia neregulata. Din punct de vedere psihic pot aparea:anxietate, schimbari ale starii de spirit, paranoia, oboseala extrema, iritabilitate, depresie si insomnie grava, somn agitat si neodihnitor.

Reabilitarea unui toxicoman presupune multa rabdare, intelegere si dragoste din partea celor apropiati. Dependenta nu este o joaca, este o drama pentru care nu avem cuvinte sa o descriem la adevarata ei intensitate. Lipsa drogului produce stari de criza manifestate prin nervozitate excesiva, violenta, talharie si criminalitate. Aceasta este perioda de sevraj care in termeni medicali se traduce ca fiind “repausul organismului la absenta brusca a drogului cu care este obisnuit “. In sevraj simptomele si intensitatea lor difera in functie de drogul administrat. Cel mai puternic sevraj apare la heroina si se manifesta prin:tremur puternic, dureri articulare si musculare, dureri abdominale insotite de simptome specifice starii de gripa (greata, varsaturi, febra, frisoane, transpiratii, neliniste si insomnii acute). Readministrare drogului readuce organismul intr-o stare de aparenta normalitate si aceasta dureaza doar cateva ore. İmpresia ca drogul il salveaza pe toxicoman este o iluzie ieftina, o batjocura a duhurilor necurate. Pentru a scapa cu adevarat de acest cosmar toxicomanului ii trebuie multa vointa si stapanire de sine, dar si mult ajutor si intelegere din partea celor apropiati. Intoarcerea unui toxicoman inseamna foarte mult, este ca si cum a-i da viata unui prunc. Un toxicoman scos din ghearele iadului se naste a doua oara.

De ce se drogheaza tinerii ?

Cum era de asteptat si asa cum sustin psihologii, consumul de droguri nu putea ocoli tinerii si chiar copiii, datorita, pe de o parte, tendintei lor de a imita adultii in tot ce fac ei bun, dar mai ales rau si, pe de alta, spiritului dezvoltat al curiozitatii. Daca se mai adauga capcanele intinse lor de distribuitorii de droguri, ne explicam de ce taramul copilariei constituie pamantul fertil in care samanta “mortii albe” prinde usor radacini, creste si infloreste.

Statisticile din intreaga lume indica faptul ca numarul cel mai mare de consumatori de droguri este reprezentat de tineri. Si aceasta nu pentru ca adultii care imbratiseaza consumul de droguri ar fi mai putini. Si ei sunt multi la inceput, dar randurile lor se raresc pe zi ce trece, deoarece se stie bine ca orice drog poate deschide drumul catre o moarte sigura. Din aceleasi statistici reiese ca varsta initierii in consumul de droguri continua sa scada vertiginos.

O statistica recenta referitoare la consumul de stupefiante in tari catre care noi romanii privim cu jind si admiratie-este vorba de Germania si de Franta-arata ca circa jumatate din tinerii acestor tari au avut sau au de-a face cu diferite droguri, iar 60% dintre ei considera ca folosirea marijuanei si a altor droguri asa-zis “minore” ar fi perfect normala (?).

Motivele pentru care un tanar ajunge sa se drogheze, sunt nenumarate. Unii se drogheaza din curiozitate, altii din mandrie, altii din deznadejde sau din dorinta de a experimenta ceva nou. Ingrijorator este faptul ca indiferent pe ce cale o data ajunsi la consumul de droguri, drum de intoarcere nu prea exista. Chiar medicii care lucreaza in centrele de toxicologie recunosc faptul ca:“noi ii salvam pe moment, dar ajunsi in libertate, marea majoritate o iau de la capat. İmplicarea bisericii in aceste situatii ne-ar fi de un real folos. . . “

Categoria celor care ajung sa foloseasca drogurile din deznadejde este destul de numeroasa. Nemultumiti de ceea ce le ofera lumea, vor sa evadeze. Si atunci aleg aceasta cale extrema gasind in ea un refugiu. Un refugiu cu final sinistru. Un cerc vicios din care nu mai pot iesi usor, sau nu mai pot iesi nicioadata.

CONCLUZİİ

Dansul sportiv este un ansamblu de miscari ritmice, variate ale corpului omenesc, in ritmul unei melodii, avand un anumit caracter. Dansul este o experienta in care inveti sa fi disciplinat, sa faci achizitii pe toate planurile, sa ai incredere in tine si sa-ti ocupi timpul pentru a nu lasa loc viciilor.

Alcoolul reprezinta o substanta care actioneaza puternic asupra psihicului, care se infiltreaza rapid in toate tesuturile–mai ales in tesuturile lipotrofe–si care perturba numeroase procese metabolice. Cresterea, precum si fabricarea si functionarea celulelor sunt inhibate de alcool, lucru deosebit de important pentru sportivi, deoarece acestia trebuie neaparat sa fabrice structuri adaptate antrenamentului.

Datorita influentelor sale negative, mai mult sau mai putin marcate, in special in domeniile capacitatii de coordonare, cardio-respirator si metabolic, alcoolul se comporta cel mai adesea ca o substanta daunatoare performantei sportive;el nu aduce o ameliorare a performantei .

Alcoolul actioneaza predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce coordoneaza functiile cerebrale complexe cum ar fi constienta si emotiile, si mai putin pe functiile inferioare, vegetative.

Un alt factor negativ de care oamenii trebuie sa se fereasca este tutunul. Tinand cont de efectele acute si cronice ale fumatului acesta afecteaza organismul dand nastere nivelului scazut de performanta sportiva. Sportul este astazi in plina inflorire la noi in tara, ca si in alte tari si de aceea organismul persoanelor care-l practica trebuie sa lupte impotriva acestui viciu.

In afara de riscurile pe care le are orice fumator, sportivul fumator prezinta in plus riscul de a fi curand incapabil de a mai face eforturile respiratorii maximale pe care le implica unele discipline sportive si de a rata competitiile la care ar fi putut sa castige, daca ar fi fost ajutat de un aparat cardiorespirator nealterat de fumat.

Pentru sportivi acest lucru nu mai este posibil. Un sportiv cu bronsita tabagica, cu tuse si expectoratie, cu altele din tulburarile pe care nu le mai repetam, numai poate sa faca gimnastica si sport de performanta sau, daca le face, le face cu dificultati si cu rezultate mediocre. Chiar fumand o singura tigara, 'pentru calmare', inaintea unei probe sportive, apare un efect net defavorabil si constituie o grava eroare pe care o mai fac unii sportivi fumatori, ingradindu-si singuri posibilitatea de a excela in sportul pe care il practica.

Cum era de asteptat si asa cum sustin psihologii, omul trebuie sa tina piept altor pericole cum ar fi drogurile.

Drogul este o substanta sau un amestec de substante naturale sau sintetice avand actiune psihatropa, asupra sistemului nervos central. Cele mai multe victime care cad in cursa drogurilor sunt tinerii.

Motivele pentru care acestia ajung sa cada in plasa acestor vicii sunt nenumarate, dar trebuie de fiecare data sa li se dea o mana de ajutor.

Doping inseamna: folosirea unor substante si/sau metode interzise,
depistatrea unor substante sau a produsilor acestora in tesuturile sau lichidele organismului, refuzul sau evitarea controlului doping, cumpararea sau distribuirea de substante sau metode interzise, asistarea sau incurajarea folosirii unor astfel de metode.
Stimulantele cresc starea de alerta, vigilenta, reduc senzatia de perceptie a oboselii, induc scaderea autocontrolului putand astfel favoriza producerea traumatismelor. Amfetaminele sunt cele mai cunoscute si cele mai blamate, pe drept pentru ca pot determina decesul, mai ales in timpul unui efort intens, epuizant (cazul ciclistului danez de la JO de la Roma si a celui englez Sympson in Turul Frantei 1987).
Narcoticele, cum sunt heroina, morfina, metadona reprima respiratia, creaza dependenta, produc euforie, scad perceptia durerii.
Anabolizantii derivati de testosteron sunt folositi pentru cresterea masei musculare, a fortei musculare, a puterii. Principalelel reactii adverse constau in oprirea cresterii la copii, modificari psihologice, cardiace, hepatice, cancer de prostata, micsorarea sanilor, disfunctii sexuale la barbati, cresterea excesiva a parului pe corp si mai ales pe brate, sterilitate.
Diureticele pot determina diluarea urinii si pot masca astfel la testele doping prezeanta substantelor interzise. Mai sunt folosite si pentru cei ce au nevoie de o pierdere rapida in greutate.
Eritropoietina hormon secretat la nivelul rinichiului, poate fi administrat exogen realizand un mai bun transport al oxigenului la nivelul muschilor.
Hormonul de crestere e cel mai puternic hormon anabolizant din corp. Administrat inainte de pubertate poate induce o crestere importanta in inaltime, iar dupa pubertate reactii alergice, diabet, tulburari endocrine si de compotament, cresterea extremitatilor (buze, nas, urechi, maini).

Inainte de a lua o decizie in privinta fumatului, a consumului de alcool sau al drogurilor, tinerii trebuie sa se gandeasca mai intai la telurile lor de viata, sa fie constienti de propria valoare si sa fie puternici in fata lucrurilor negative care-i inconjoara.

BİBLİOGRAFİE

1. Andrade R. , Gumort S. L. , Popkin G. L. , Rees T. D. -Cancer of the skin, Ed. Saunders, 1996.

2. Barbu M. -Dictionar de citate si locutiuni straine, Ed. Enciclopedica, Bucuresti,

1973.

3. Becker L. -Antioxidants. Essential guide, Time Books, 1993.

4. Ciobanu Laura-Consumul cronic de alcool si tutun. İmpactul respirator si digestiv, İnfo Medica, nr. 9, Bucuresti, 1998.

5. Duclos Anne-Le soya-plante miracle, Ed. Du Dauphin, Paris, 1980.

6. Dutescu B. -Etos in medicina, Ed. Medicala, Bucuresti, 1979.

7. Hancu N. s. a. -Obezitatea si dislipidemiile, Ed. İnfo Medica, Bucuresti, 1998.

8. Hope R. A. s. a. -Manual de medicina, Ed. Medicala, Bucuresti, 1995.

9. İvan S. -Natura, un medic pentru toti, Ed. Coresi, Bucuresti, 1999.

10. Mincu İ. s. a. -Orientari actuale in nutritie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1989.

11. Ogrinji M. s. a. -Sub zodia lui Bachus, Ed. Pentru Turism, Bucuresti, 1991.

12. Parvan C. -Universul plantelor, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2000.

13. Percek A. -Mundus medicamenti, Ed. Medicala, Bucuresti, 2001.

14. Popescu O. -Copilul sanatos si bolnav, Ed. Fiat Lux, Bucuresti, 1997.

15. Rombi M. -100 plantes médicinales, ed. II, Ed. Rombart, Nice, 1998.

16. Taton R. -Histoire générale des sciences, Paris, 1957.

17. Trifan N. N. -Pediatrie preventiva, Ed. Medicala, Bucuresti, 1982.

18. Turlea S. -Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991.

19. Van Es. -Medicul si pacientul sau, traducere, Ed. Libra, Bucuresti, 1997.

20. Vianu T. -Dictionar de maxime comentate, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1962.