|
|
|
Agentii aflate in subordinea/coordonarea Guvernului/primului-ministru/ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului care nu se regasesc in reglementarea sistematizata a OUG nr 11/2004
1. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) - www.cncd.org.ro; HG nr 1194/2001
Prin HG nr 1194/2001 privind organizarea si functionarea CNCD, Consiliul este definit drept organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului. Consiliul este abilitat sa investigheze, sa constate si sa sanctioneze contraventiile prevazute de OG nr 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu completarile si modificarile ulterioare.
Principalele atributii ale institutiei sunt:
propune instituirea unor actiuni sau a unor masuri speciale pentru protectia persoanelor si categoriile defavorizate, care, fie se afla pe o pozitie de inegalitate in raport cu majoritatea cetatenilor, datorita originii ori a unui handicap, fie se confrunta cu un comportament de respingere si marginalizare, atunci cand acestea nu se bucura de egalitatea sanselor;
propune Guvernului proiecte de acte normative in domeniul sau de activitate si avizeaza proiectele de acte normative care au ca obiect exrcitarea drepturilor si a libertatilor, in conditii de egalitate si nediscriminare;
colaboreaza cu autoritatile publice competente, in vederea armonizarii legislatiei interne cu normele internationale in materia nediscriminarii;
colaboreaza cu autoritatile publice, persoanele juridice si persoanele fizice pentru asigurarea prevenirii, sanctionarii si eliminarii tuturor formelor de discriminare;
urmareste aplicarea si respectarea, de catre autoritatile publice, persoanele juridice si persoanele fizice, a dispozitiilor normative ce privesc prevenirea, sanctionarea si eliminarea tuturor formelor de discriminare;
primeste petitii si sesizari privind incalcarea dispozitiilor normative referitoare la principiul egalitatii si nediscriminarii, de la persoanele fizice, organizatii neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului , alte persoane juridice, institutii publice, le analizeaza, adopta masurile corespunzatoare si comunica solutia adoptata;
colaboreaza cu organizatiile neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului;
constata si sanctioneaza contraventiile prevazute de OG nr 137/2000.
Potrivit art 3 al HG nr 1194/2001, astfel cum a fost modificat prin HG nr 1154/2002, CNCD este condus de un presedinte, care „In domeniul constatarii si sanctionarii faptelor de discriminare, este ajutat de Colegiul director, organ deliberativ in acest domeniu.' Presedintele este numit si eliberat din functie prin decizia primului-ministru, din randul membrilor Colegiului director. Presedintele Consiliului are rang de secretar de stat si este este ordonator principal de credite.
Membrii Colegiului director sunt numiti si eliberati din functie prin decizia primului-ministru. Potrivit art 5 alin (2) al HG nr 1194/2001, in vederea numirii membrilor Colegiului director „Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Justitiei, Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Administratiei Publice, Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul de Interne prezinta primului-ministru cate trei propuneri”. La data evaluarii institutiei, dispozitiile citate erau practic inaplicabile deoarece acestea nu au fost modificate si puse de acord cu noua organizare a ministerelor (de circa doi ani nu mai exista Ministerul Informatiilor Publice iar Ministerele Administratiei Publice si cel de Interne au fost rerganizate ca Ministerul al Administratiei si Internelor; reorganizate au fost de asemenea, inclusiv ca denumiri, si Ministerul Muncii si cel al Sanatatii). Dintre persoanele propuse de ministere, primul-ministru numeste cate un membru al Colegiului. Potrivit art 5 alin (4), poate fi numit membru al Colegiului „orice cetatean roman care indeplineste urmatoarele conditii:
a) este numai cetatean roman cu domiciliul in Romania si are capacitate de exercitiu a drepturilor;
b) este licentiat in drept;
c) nu are antecedente penale si se bucura de o buna reputatie;
d) cunoaste limba romana.
In privinta acestei prevederi, este de notat faptul ca ea este contrara dispozitiilor actuale ale Constitutiei Romaniei, revizuita prin Legea nr 429/2003, potrivit careia (art 16 alin 3) functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de „persoanele care au cetatenia romana”, si nu numai de persoanele care au numai cetatenia romana, astfel cum legea fundamentala prevedea anterior revizuirii.
Membrii Colegiului director sunt numiti pentru un mandat de 7 ani, care poate fi innoit o singura data.
Numarul maxim de posturi al CNCD este de 50, dintre acestea la data evaluarii erau ocupate 36.
La data evaluarii, institutiei, baza materiala a acesteia consta din:
- sediu: compus din 6 camere inchiriate de la RA-APPS, contract care inceteaza la 30 noiembrie 2005;
- mijloace fixe, in valoare totala de 5,9 miliarde de lei (imprimante, calculatoare, monitoare, scannere, telefoane mobile, faxuri, aparate de aer conditionat, mobilier etc);
- parc auto: Autoturism Daewoo Nubira II – 398,8 milioane de lei; Dacia Break 1310 – 147,4 milioane de lei si autoturism ARO – 421 milioane de lei.
CNCD este finantat de la bugetul de stat si din fonduri externe nerambursabile:
- in anul 2004, de la bugetul de stat au fost alocate 23,6 miliarde de lei (din care 21,6 miliarde cheltuieli curente) iar 1,6 miliarde din fonduri externe nerambursabile;
- in anul 2005, de la bugetul de stat au fost alocate 55,7 miliarde (20,5 pentru cheltuieli curente) iar 35,2 miliarde fonduri externe nerambursabile.
Cheltuielile facute in anul 2004 – total si pe principalele categorii (personal, materiale, capital etc):
total cheltuieli – 19 miliarde de lei, din care:
cheltuieli de personal – 7 miliarde de lei
cheltuieli materiale - 5,9 miliarde de lei
transferuri - 4,1 miliarde de lei
cheltuieli de capital – 2 miliarde de lei.
Cu privire la organizarea si functiile CNCD, se fac urmatoarele observatii si propuneri:
- CNCD indeplineste functiile unui serviciu public indispensabil oricarei societati in care drepturile si libertatile fundamentale si dezvoltarea libera a personalitatii umane reprezinta valori garantate si aparate prin lege; Rapoartele de activitate ale institutiei (pe 2003 si primul semestrul al anului 2004, existente si pe pagina proprie de web) confirma si ele necesitatea acestei institutii
- se impune sistematizarea/codificarea reglementarilor/functiilor in domeniul prevenirii si combaterii discriminarii si al egalitatii de sanse; este necesara adoptarea unui nou act normativ care aiba in vedere totalitatea drepturilor si libertatilor fundamentale si totalitatea criteriilor in legatura cu care se impun reglementari de non-discriminare si pentru asigurarea egalitatii de sanse (inclusiv criteriul sexului, care nu se regaseste in actuala reglementare speciala in materie, OG nr 137/2000, modificata si completata prin OG nr 77/2003); este necesar ca sistematizarea legislativa sa fie dublata de cea institutionala; autorii studiului considera, de exemplu, ca functiile de prevenire si combatere a discriminarii dupa criteriul de sex, care in prezent sunt conferite Agentiei Nationale pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati – ANES (infiintata prin OG nr 84/2004 ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei), ar trebui preluate de CNCD, ANES putand, eventual, sa ramana sa promoveze politici publice circumscrise principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati; cu privire la dublarea de catre ANES a unora dintre functiile CNCD se poate vedea si Sectiunea II.2.7.3; sistematizarea institutionala sugerata in cazul criteriului de sex se impune de asemenea si cu privire la alte criterii, precum dizabilitatea, varsta, infectarea cu HIV/SIDA etc; o corelare mai optima cu functiile CNCD in materie de prevenire si combatere a discriminarii se impune si in cazul Agentiei Nationale pentru Romi – ANR (este de asemenea necesar sa se analizeze posibilitatea ca o parte a resurselor alocate prin ANR sa fie utilizate, impreuna/de comun acord cu CNCD, pentru actiuni sau masuri speciale/”afirmative” destinate protectiei drepturilor minoritatii romilor);
- autorii studiului apreciaza ca actualul grad de independenta al CNCD este cu totul impropriu functiilor pe care Consiliul le are; cu toate ca art 1 alin (3) al HG nr 1194/2001 proclama un grad ridicat al independentei CNCD („In exercitarea atributiilor sale Consiliul isi desfasoara activitatea in mod independent, fara ca aceasta sa fie ingradita sau influentata de catre alte institutii sau autoritati publice”) este evident ca in realitate lucrurile stau (sau in orice caz pot sa stea) destul de diferit; faptul ca CNCD se afla in subordinea Guvernului, ca conducerea acestuia este desemnata de primul-ministru la propunerea unor ministere este unul dintre argumentele care sugereaza destule vulnerabilitati; potrivit propriilor reglementari de organizare si functionare, CNCD are prerogative inclusiv (sau mai ales) cu privire la comportamentul institutiiilor si autoritatilor publice, chiar si al celor apartinand administratiei publice centrale; de la infiintare si pana in prezent, CNCD a fost in situatia sa analizeze si sa se pronunte si cu privire la un numar de cazuri in care au fost implicati inalti oficiali publici si responsabili politici importanti (un caz a fost, in luna august 2003, cel al secretarului general al partidului aflat la guvernare); autorii studiului considera ca CNCD ar trebui reorganizat ca „autoritate administrativa autonoma” (art 117 alin 3 din Constitutia Romaniei), asemanator, de exemplu Consiliului National al Audiovizualului (CNA), Consiliului Concurentei etc; o asemenea solutie ar fi in acord si cu standardele europene in materie (a se vedea referirile facute in acest sens la Recomandarea (2000) 23 a Comitetului de Ministri a Consiliului Europei cu privire la independenta si functiile autoritatilor de reglementare – Sectiunea II.1.1.1); referiri la gradul de independenta inadecvat al CNCD au fost facute si in cuprinsul Rapoartelor de tara ale Comisiei Europene; la data evaluarii, conducerea CNCD initiase un proiect de lege pentru reorganizarea institutiei (supus dezbaterii si consultarilor publice, conform Legii nr 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica); se apreciaza ca, din punctul de vedere care intereseaza studiul de fata, proiectul de lege este adecvat si de natura sa rezolve actualele probleme);
- actualul sediu al CNCD este cu totul impropriu organizarii si functiilor pe care institutia le are; cele numai 6 camere la dispozitie sunt insuficiente pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii („birourile” sunt supraaglomerate, persoanele care vin din afara institutiei sunt nevoite sa stea mult timp pe holuri, pentru ca nu exista camere speciale pentru primirea lor etc; birourile sunt supraaglomerate, chiar si in conditiile actuale, in care din cele 50 de posturi prevazute in organigrama sunt ocupate numai 36); sediul nu are amenajate rampe pentru persoanele cu dizabilitati locomotorii; solicitarile repetate al conducerii Consiliului pentru atribuirea unui sediu adecvat au ramas fara nici un raspuns;
- se impune de asemenea ca CNCD sa i se aloce resursele corespunzatoare pentru organizarea de structuri teritoriale, strict necesare pentru ca activitatea sa sa nu fie supraaglomerata la nivel central si pentru mai multa operativitate in primirea petitiilor si sesizarilor si in solutionarea calitativa a acestora.
2. Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc (INMER) – Str Polona nr 1-5, Sectorul 1; Bucuresti; HG nr 656/2003
Potrivit HG nr 656/2003 privind infiintarea INMER, Institutul este „organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, aflat in subordinea Guvernului si coordonarea ministrului culturii si cultelor”. INMER are ca obiect de activitate culegerea, arhivarea, cercetarea si publicarea documentelor referitoare la exilul romanesc din perioada 1940-1989, precum si rezolvarea unor probleme pendinte legate de fostul exil.
In conformitate cu HG nr 917/2004 pentru modificarea HG nr 656, „Numarul maxim de posturi al Institutului este de 20, exclusiv presedintele si vicepresedintele, dintre care 6 sunt cercetatori stiintifici, cu incadrarea in numarul maxim de posturi prevazut in nota de la cap. II din anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 742/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, cu modificarile si completarile ulterioare.' Institutul este condus de un presedinte, ajutat de un vicepresedinte, numiti pe o perioada de 5 ani prin decizie a primului-ministru. Cheltuielile curente si de capital ale Institutului se finanteaza din venituri proprii si din subventii de la bugetul de stat.
Analiza legislativa preliminara facuta INMER – vizand in special functiile acesteia si organizarea institutionala – a evidentiat faptul ca nu se impune o evaluare de detaliu a institutiei. Se apreciaza ca functiile Institutului si dezvoltarea sa institutionala sunt adecvate
3. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 (SSPR) - www.sspr.ro; HG nr 760/2003
SSPR functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, si asigura si coordoneaza la nivel central aplicarea reglementarilor legale in vigoare referitoare la revolutionarii din decembrie 1989 (art 1 alin 1 al HG nr 760/2003 privind organizarea si functionarea SSPR). Secretariatul este finantat de la bugetul de stat.
Principalele atributii ale SSPR sunt:
- organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea prevederilor legale cu privire la revolutionarii din decembrie 1989;
- monitorizeaza respectarea drepturilor si facilitatilor revolutionarilor din decembrie 1989 si elaboreaza metodologii de implementare a acestora;
- finanteaza si cofinanteaza programe si proiecte ale asociatiilor revolutionarilor sau ale revolutionarilor din decembrie 1989;
- asigura crearea si dezvoltarea bazei de date referitoare la revolutionarii din decembrie 1989;
- acorda drepturile banesti, indemnizatiile, gratuitatile si subventiile prevazute de lege pentru revolutionarii din decembrie 1989, prin bugetul SSPR, urmarind si controland totodata modul de derulare a acestora;
SSPR este condus de un secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru.
Structura organizatorica a SSPR (redata mai jos) este prevazuta in HG nr 1235/2004 pentru modificarea HG nr 760/2003. Numarul maxim de posturi este de 34, exclusiv demnitarul si posturile aferente cabinetului demnitarului.
Stuctura organizatorica a SSPR
Doua acte normative relevante in materie sunt Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989 nr 341/2004 si HG nr 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989.
Autorii studiului au fost in imposibilitatea evaluarii institutiei intrucat conducerea acesteia a refuzat sa comunice informatiile de interes public solicitate. La cererea formulata si adresata conducerii SSPR la data de 15 aprilie 2005, s-a revenit de doua ori fara rezultat. La data de 2 august 2005, cand etapa documentarii analizei era in curs de finalizare, un reprezentant al SSPR a solicitat, telefonic, o „cerere oficiala” („stampilata si cu numar de inregistrare”) pentru informatiile care fusesera cerute institutiei. Solicitarea reprezentantului SSPR a reprezentat in fapt un pretext, toate cele trei cereri adresate pana atunci institutiei indeplinind conditiile cerute de Legea accesului la informatiile de interes public (art 6 alin 3 al Legii nr 544/2001). Motivarea reprezentantului institutiei dupa care “Noi nu putem sa dam informatii oricui de pe strada despre organizarea si bugetele noastre” a fost si ea contrara Legii, toate institutiile si autoritatile publice aflate sub incidenta Legii nr 544 – printre care se numara si SSPR – au obligatia sa furnizeze informatiile solicitate oricarei persoane, indiferent de forma sub care este formulata cererea acesteia – in scris, prin e-mail sau verbal (art 8 alin 1 al Legii nr 544). Prin pretextul invocat, reprezentantul SSPR a lasat impresia ca doreste sa evite sa se cunoasca public in special alocatiile bugetare ale Secretariatului si veniturile lunare ale personalului acestuia. Atitudinea conducerii SSPR – o institutiei finantata din bani publici - este cu atat mai inacceptabila cu cat acesteia i-a fost facut conscut faptul ca proiectul constituia un parteneriat cu Guvernul Romaniei (prin Agentia de Strategii Guvernamentale).
4. Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI) - www.igcti.ro; Legea nr 510/2004, HG nr 348/2005 si Legea nr 239/2005
Intrucat in domeniul „comunicatiilor si tehnologiei informatiei” sunt organizate doua agentii guvernamentale – Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicati (ANRC) si IGCTI – analiza ambelor institutii s-a facut cadrul sectiunii II.1.2.1 – ANRC.
5. Institutului pentru Studierea Problemelor Minoritatilor Nationale (ISPMN) - OG nr 121/2000)
Prin OG nr 121 din 31 august 2000 a fost infiintat ISPMN (OG a fost aprobata cu modificari prin Legea nr 396/2001).
Art 1 si 2 ale OG nr 121 definesc statutul ISPMN, respectiv scopul acestuia astfel: ISPMN este institutie publica cu personalitate juridica in subordinea Guvernului si coordonarea Departamentului pentru Protectia Minoritatilor Nationale, cu sediul in municipiul Cluj-Napoca. Scopul Institutului este de a asigura o mai buna cunoastere de catre institutiile publice, organizatiile neguvernamentale si cetatenii romani a problematicii drepturilor minoritatilor nationale, a modului in care comunitatile minoritatilor isi pastreaza, isi dezvolta si isi exprima identitatea etnica, culturala, lingvistica si religioasa, precum si a modului in care aceste drepturi sunt garantate in alte tari.
Din documentarea facuta in cadrul analizei a rezultat ca, in fapt, ISPMN nu a functionat niciodata, si nu functioneaza nici in prezent. Intrucat faptul acesta sugereaza ca functiile unei asemenea institutii nu s-au dovedit/nu se dovedesc necesare, se propune abrogarea actului normativ de infiintare a ISPMN.
6. Agentia de Compensare pentru Achizitii de Tehnica Speciala (ACATS) – HG nr 1515/2004
Art 1 al HG nr 1515/2004 stabileste: “Se infiinteaza Agentia de Compensare pentru Achizitii de Tehnica Speciala, denumita in continuare Agentia, institutie publica autonoma, cu personalitate juridica, aflata in coordonarea primului-ministru”. Faptul ca ACATS nu este mentionata printre institutiile aflate in coordonarea primului-ministru constituie a scapare a OUG nr 11/2004. Agentia are drept obiect de activitate punerea in aplicare a procedurilor prevazute in OUG nr 189/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru executarea operatiunilor compensatorii aferente contractelor de achizitii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, denumite in continuare contracte de achizitii de tehnica speciala.
Conducerea Agentiei este asigurata de un presedinte asimilat functiei de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru. Ca structura organizatorica, ACATS are 1 directie generala, 3 directii si 4 compartimente (numar maxim de posturi – 30).
Art 9 al HG prevede ca „In primul an de la inceperea activitatii, finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Agentiei se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul SGG. Dupa expirarea perioadei de un an de la data infiintarii, finantarea Agentiei se asigura din venituri proprii, iar bugetul de venituri si cheltuieli se aproba prin hotarare a Guvernului.
Analiza legislativa preliminara facuta institutiei – vizand in special functiile acesteia si organizarea institutionala – a evidentiat faptul ca nu se impune o evaluare de detaliu a institutiei. Se apreciaza ca functiile ACATS si dezvoltarea sa institutionala sunt adecvate.
7. Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA) – www.orda.ro; HG nr 758/2003
Potrivit HG nr 758/2003, ORDA functioneaza in subordinea Guvernului, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu autoritate unica pe teritoriul Romaniei in ceea ce priveste evidenta, observarea si controlul aplicarii legislatiei in domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe dreptului de autor”.
Oficiul este condus de un director general iar structura organizatorica a institutiei este cea din figura de mai jos (numarul maxim de posturi este de 61, exclusiv directorul general).
Pe data de 8 martie 2005 a intrat in vigoare Legea nr 25/2005 privind aprobarea OUG nr 140/2004 pentru modificarea OUG nr 11/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, care a adus cateva modificari/completari cu privire la organizarea si functionarea ORDA. Astfel s-a prevazut ca Oficiul este coordonat de ministrul culturii si cultelor si este condus de un director general, ajutat de un director general adjunct, numiti prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului coordonator. S-a stabilit de asemenea ca finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Oficiului se face integral si distinct de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministerului Culturii si Cultelor, ministrul coordonator fiind ordonator principal de credite.
Analiza legislativa preliminara facuta ORDA – vizand in special functiile acesteia si organizarea institutionala – a evidentiat faptul ca nu se impune o evaluare de detaliu a institutiei. Se apreciaza ca functiile ORDA si dezvoltarea sa institutionala sunt adecvate. Modificarile si completarile privind organizarea si functionarea ORDA, aduse prin Legea nr 25/2005 sunt de natura sa asigure o mai buna functionare Oficiului
