Agentii aflate in „coordonarea primului-ministru prin Cancelaria primului-ministru”

Agentii aflate in „coordonarea primului-ministru prin Cancelaria primului-ministru” (art 3 alin 2 al OUG nr 11/2004)

1. Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii (ANRC) - www.anrc.ro; OUG nr 79/2002 si Legile nr 591/2002 si 239/2005

Intrucat in domeniul „comunicatiilor si tehnologiei informatiei” sunt organizate doua agentii guvernamentale – ANRC si Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI) – analiza ambelor institutii se va face in cadrul acestei sectiuni.

Un scurt istoric al reglementarilor cele mai relevante pentru analiza de fata se prezinta astfel:

- la data de 4 ianuarie 2001 a fost adoptata HG nr 20 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI); potrivit HG, MCTI era definit ca „organ de specialitate al administratiei publice centrale in domeniul comunicatiilor si tehnologiei informatiei” avand ca scop „realizarea politicii Guvernului in domeniul comunicatiilor si tehnologiei informatiei”; aceeasi HG prevedea (art 8) ca MCTI „are in coordonare directa Regia Autonoma <Inspectoratul General al Comunicatiilor>

- la data de 28 februarie 2002 a fost adoptata HG nr 180 privind infiintarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI) prin reorganizarea Regiei Autonome 'Inspectoratul General al Comunicatiilor”; potrivit HG, IGTI era „institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri extrabugetare, in subordinea MCTI”;

- la data de 13 iunie 2002 a fost adoptata OUG nr 79 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor; prin OUG s-a stabilit cadrul general de reglementare a activitatilor privind serviciile si retelele de comunicatii electronice si a fost infiintata ANRC, careia i-au fost stabilite atributiile in domeniul comunicatiilor si al serviciilor postale; OUG stabileste ca unica abilitare in domeniu pentru IGCTI „gestionarea benzilor de frecvente radioelectrice alocate pentru utilizare neguvernamentala”; OUG nr 79 a fost aprobata cu completari si modificari prin Legea nr 591 din 29 octombrie 2002;

- la data de 27 noiembrie 2002 a fost adoptata HG nr 1337 privind organizarea si functionarea MCTI; se stabileste ca Ministerul „are in subordonare IGCTI”; HG nr 1337 a abrogat HG nr 20/2001;

- la data de 18 decembrie 2002 a fost adoptata HG nr 1594 privind organizarea si functionarea IGCTI; Inspectoratul este definit ca „institutie publica in subordinea MCTI” avand ca functie „supravegherea si controlul activitatilor din domeniul comunicatiilor electronice” (art 1 alin 1 al HG nr 1594); IGCTI primeste astfel atributii care se suprapun cu cele ale ANRC – de exemplu, „supravegherea si controlul respectarii obligatiilor impuse furnizorilor de retele si de servicii de comunicatii electronice (art 46 alin 1 punctul 2 din OUG nr 79/2002); HG nr 1594 a abrogat HG nr 180/2002;

- la data de 3 iulie 2003 a fost adoptata HG nr 744 privind organizarea si functionarea MCTI; printre functiile si atributiile MCTI se numara: (art 2 lit b si e) - functia de reglementare, prin care se asigura participarea la elaborarea cadrului normativ si institutional necesar pentru organizarea si functionarea activitatilor din domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societatii informationale; functia de urmarire si control al aplicarii si respectarii reglementarilor in domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societatii informationale; (art 3 alin 1 punctele 5, 23, 24, 48) - asigurarea cadrului legislativ si institutional necesar pentru liberalizarea completa a pietelor de comunicatii electronice si servicii postale; acordarea licentelor de utilizare a frecventelor radioelectrice, stabilirea si incasarea taxelor de licenta; asigurarea gestionarii si utilizarii eficiente a spectrului de frecvente; urmarirea si controlul aplicarii prevederilor cuprinse in actele normative in vigoare, in acordurile internationale in domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societatii informationale; reglementarea modului de atribuire electronica a traseelor nationale din programele de transport rutier prin servicii regulate; potrivit Anexei 2 la HG, IGCTI functioneaza in subordinea Ministerului, “cu finantare integrala din venituri proprii”; HG nr 744 a abrogat HG nr 1337;

- la data de 17 noiembrie 2004 a fost adoptata Legea nr 510 privind reorganizarea IGCTI; una dintre modificarile principale aduse statutului de pana atunci al IGCTI a fost definirea acestuia ca „institutie publica autonoma in domeniul radiocomunicatiilor si tehnologiei informatiei” si scoaterea sa din subordinea MCTI si trecerea in subordinea Guvernului”; Legea a abrogat HG nr 1594;

- la data de 21 aprilie 2005, a fost adoptata HG nr 348 privind organizarea si functionarea IGCTI

- la data de 15 iulie 2005, a fost adoptata Legea nr 239 privind modificarea si completarea unor acte normative din domeniul comunicatiilor.

Pentru o analiza comparata a ANRC si IGCTI se impune in prealabil o evaluare legislativa si institutionala a fecarei agentii in parte:

1. ANRC, asa cum s-a aratat deja, este organizata si functioneaza in temeiul OUG nr 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor. Ordonanta a fost aprobata cu modificari prin Legea nr 591/2002 si modificata ulterior prin Legea nr 510/2004 privind reorganizarea IGCTI, respectiv prin OUG nr 11/2005. Relevanta in materie este si HG nr 880/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a ANRC.

Potrivit OUG nr 79/2002, ANRC este „institutie publica cu personalitate juridica in subordinea Guvernului, finantata integral din venituri extrabugetare, care are rolul de a pune in aplicare politica nationala in domeniul comunicatiilor electronice si al serviciilor postale”. Principalele obiective si atributii ale ANRC sunt: elaborarea si adoptarea de norme tehnice in domeniul comunicatiilor electronice si al serviciilor postale, precum si pentru utilizarea resurselor de numerotatie; reglementarea activitatilor in domeniul comunicatiilor electronice, al serviciilor postale si al resurselor de numerotatie; supravegherea si controlul respectarii obligatiilor impuse furnizorilor de retele si de servicii de comunicatii electronice; acordarea licentelor de utilizare a resurselor de numerotatie, stabilirea si incasarea tarifelor pentru emiterea licentelor;

Ca si in cazul celorlalte autoritati de reglementare, autorii studiului considera ca prerogativele de reglementare ar trebui separate de cele de control. O solutie ar putea fi ca aceste autoritati – „de reglementare” - sa fie organizate ca „autoritati administrative autonome”, in intelesul art 116 alin (2) si urmatoarele din Constitutia Romaniei, iar atributiile de control sarevina unor organisme apartinand ministerelor de resort.

Conducerea ANRC este asigurata de un presedinte si de un vicepresedinte, numiti de primul-ministru pentru o perioada de 5 ani. OUG stabileste (art 39 alin 2) ca „Salariatii ANRC, inclusiv presedintele si vicepresedintele acesteia, nu pot detine actiuni sau parti sociale la societatile comerciale cu obiect de activitate in domeniul comunicatiilor electronice, al serviciilor postale, al audiovizualului sau in orice alte domenii care se afla in competenta ANRC si nu pot avea calitatea de membru in organele de conducere ale unor asemenea societati”.

In vederea consolidarii – strict necesara – a gradului de independenta a institutiilor cu statut de „autoritate de reglementare”, autorii studiului sugereaza sa se analizeze posibilitatea si oportunitatea organizarii acestora ca „autoritati administrative autonome”, in intelesul art 116 alin (2) si urmatoarele din Constitutia Romaniei. In sistemul actual al acestor institutii din Romania un model ar putea sa-l constituie Consiliul Concurentei (organizat potrivit Legii concurentei nr 21/1996). Intre altele, prin dispozitiile acestui act normativ, care ar putea fi avut in vedere si in reorganizarea „autoritatilor de reglementare” este prevazut ca institutia este condusa deun organ deliberativ colegial, ai carui membri sunt numiti respectiv revocati de Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului. De asemenea, este necesar ca la nivelul unor asemenea autoritati sa fie organizat si sa functioneze un organism deliberativ colegial, asemanator „Comitetelor de reglementare” ale ANRE si ANRGN.

La sfarsitul anului 2003, valoarea „fondului bunurilor care alcatuiesc domeniul public si privat al statului”, aflat in folosinta ANRC, era de 24,6 miliarde de lei.

Potrivit HG nr 1466/2003 pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2004 al ANRC, volumul veniturilor respectiv al cheltuielilor Autoritatii a fost de 305 miliarde de lei (dintre care cheltuieli de personal in cuantum de 110,2 miliarde de lei iar pentru anul 2005 volumul veniturilor veniturilor este de 570 de miliarde si cel al cheltuielilor de 670 de miliarde (100 de miliarde „se acopera din excedentul anului 2004). Cheltuielile de personal pentru 2005 sunt prevazute la 145 de miliarde de lei. Numarul total de posturi incluse in organigrama ANRC pe 2004 a fost de 190, iar pentru anul 2005 de 220 de posturi.

Art 40 alin (2) al OUG nr 79 prevede ca „Structura organizatorica a ANRC se aproba de catre presedinte”. Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale ANRC se asigura din tarifele platite de „furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice” si de „titularii de licente de utilizare a frecventelor radioelectrice”. Tarifele sunt stabilite de catre ANRC si „ministerul de resort” dupa criterii mai mult dar si mai putin obiective (art 47 si 48, respectiv 19 din OUG nr 79). Completari cu privire la „tarifele de monitorizare” au fost aduse prin art II punctul 5 al Legii nr 239 din 15 iulie 2005 privind modificarea si completarea unor acte normative din domeniul comunicatiilor. Asa cum s-a aratat si in cazul OSIM, este nefiresc ca organigrama, si in general dezvoltarea institutionala a unor asemenea autoritati publice, sa fie lasate exclusiv la latitudinea conducatorilor lor. Ca in cazul oricaror alte structuri ale administratiei publice, si in cazul acestor autoritati se va manifesta permanent tendinta naturala de expansiune si crestere. Or, in situatia unor asemenea autoritati, in care „clientii” au, prin lege, obligatia de a se „inregistra”, de a obtine diferite „autorizatii”, de a se supune unor anumite „monitorizari” etc iar pentru toate acestea au inclusiv obligatia de a plati autoritatilor in cauza diferite „taxe”, „tarife” etc – al caror cuantum este stabilit de regula de catre aceleasi autoritati – va exista in permanenta tendinta de a mari aceste „tarife” si „taxe” in pas cu expansiunea institutionala a acestor autoritati si cu marirea cheltuielilor lor, inclusiv a veniturilor personalului propriu. Cu privire la asemenea cazuri au existat numeroase investigatii de presa indicand tendite ale cresterii veniturilor personalului pe seama „tarifelor” si „taxelor” percepute de la clienti (un material vizand chiar ANRC a fost publicat intr-unul dintre cotidianele centrale[1]).

2. IGCTI este organizat si functioneaza in temeiul Legii nr 510/2004 privind reorganizarea IGCTI si in temeiul HG nr 348/2005 privind organizarea si functionarea IGCTI. Potrivit art 3 alin (1) al Legii nr 510 din 17 noiembrie 2004, IGCTI este „institutie publica autonoma in domeniul radiocomunicatiilor si tehnologiei informatiei, in subordinea Guvernului, finantata integral din venituri proprii”.

Expunerea de motive cu care Guvernul a initiat adoptarea Legii nr 510/2004 precizeaza ca „in vederea furnizarii retelelor sau serviciilor de comunicatii electronice, spectrul de frecvente radioelectrice (radiocomunicatiile) reprezinta una din resursele esentiale”. Expunerea de motive mai precizeaza ca prin adoptarea OUG nr 79/2002, directivele europene in materie (Directiva cadru 2002/21/CE si Directiva privind autorizarea 2002/20/CE) „au fost implementate”. In acelasi timp, in actul de motivare al Guvernului se afirma ca „structura institutionala conturata de OUG nr 79 nu reflecta in totalitate finalitatea dorita de normele comunitare” si ca din aceasta cauza s-a „relevat necesitatea” unei noi interventii normative. Insa in aceeasi Expunere de motive nu s-a facut nici o mentiune cu privire la aspectele concrete sub care structura institutionala prevazuta de OUG nr 79 „nu reflecta in totalitate finalitatea dorita de normele comunitare”. In schimb, Guvernul a adus in sprijinul initiativei sale – insemnand mai ales o dezvoltare si o consolidare institutionala mult mai mare decat pana atunci a IGCTI – un argument „de oportunitate” mai mult decat discutabil, anume necesitatea „transpunerii, in domeniul gestiunii spectrului de frecvente radioelectronice a experientei Olandei si Frantei, lucru cu atat mai important cu cat inchiderea negocierilor Romaniei cu UE se va finaliza in cursul acestui an, interval in care Presedintia UE va fi asigurata de Olanda”. In opinia autorilor studiului, adoptarea unor tipologii institutionale cu argumente evident conjuncturale – dar si arbitrare si insuficient de realiste – nu poate sa duca decat la solutii inadecvate. Este greu de crezut ca Presedintia UE a Olandei ar fi sanctionat in vreun fel Romania daca, in materie de gestiune a spectrului de frecvente radioelectronice, Guvernul de la Bucuresti ar fi adoptat solutia pe care o gasea mai adecvata propriului context legislativ si institutional, si nu ar fi copiat-o pe cea pentru care a optat Olanda. Daca in cazul Legii nr 510/2004 deficientele de motivare ale interventiei normative se pot observa din chiar actul de motivare, in cazul altor acte normative in materie – cum ar fi OUG nr 79, HG nr 1337, HG nr 1594 sau HG nr 744 – lucrul acesta nu ar fi posibil, in conditiile in care Guvernul, contrar Legii nr 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, nu a publicat Notele de fundamentare a propriilor acte.

Principalele atributii ale IGCTI, prevazute de Legea nr 510 si completate prin OUG nr 17/2005 sunt: elaborarea, adoptarea si publicarea de norme cu caracter tehnic si administrativ in domeniul radiocomunicatiilor; acordarea licentelor de utilizare a frecventelor pentru furnizarea de retele si/sau servicii de comunicatii electronice care utilizeaza spectrul radio, precum si a licentelor de emisie; monitorizarea spectrului de frecvente radio cu atribuire guvernamentala; supravegherea si controlul respectarii obligatiilor cuprinse in licentele de utilizare a frecventelor sau reglementarilor din domeniul radiocomunicatiilor; operarea Sistemului electronic de achizitii publice, a Sistemului electronic national, a Sistemului informatic pentru atribuirea electronica a autorizatiilor de transport international rutier de marfa si pentru atribuirea electronica a traseelor nationale din programele de transport prin serviciile regulate judetene, interjudetene limitrofe si interjudetene

Legea nr 510 prevede caIGCTI este condus de „un presedinte si de un vicepresedinte, numiti prin decizie a primului-ministru”. Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale IGCTI se asigura din „venituri proprii” provenind in principal din sumele incasate de la titularii dreptului de utilizare a spectrului de frecvente radio pentru utilizarea acestuia, precum si din 6 categorii de tarife percepute in legatura cu „Sistemului electronic de achizitii publice” si cu „Sistemul informatic pentru atribuirea electronica a autorizatiilor de transport rutier”. In conformitate cu art 7 alin (2)-(5), cuantumul sumelor datorate de catre fiecare titular al dreptului de utilizare a frecventelor radio „se stabileste prin decizie cu caracter individual a presedintelui IGCTI”. Legea nu prevede nici un fel de criterii dupa care se calculeaza „cuantumul sumelor datorate de titularii dreptului de utilizare a frecventelor radio”, fapt care este de natura sa permita decizii arbitrare si injuste. Mai mult, se stabileste ca decizia presedintelui Inspectoratului „constituie titlu de creanta” si IGCTI are propriul sau „organ de executare” (a carui conducere este asigurata de catre o persoana desemnata de presedintele IGCTI), fara a fi prevazute nici un fel de cai de atac impotriva deciziilor presedintelui sau ale organului sau de executare silita. Autorii studiului apreciaza ca – chiar si numai prin comparatie cu celelalte autoritati de reglementare – prerogativele presedintelui Inspectoratului sunt in mod evident excesive. O deficienta care trebuie semnalata si in acest caz este ca la nivelul IGCTI nu este prevazut un organism deliberativ colegial, asemanator „Comitetelor de reglementare” ale ANRE si ANRGN. Dreptul acordat in mod exclusiv presedintelui de a stabili „cuantumul sumelor datorate” IGCTI – precum si absenta unor criterii precise de calcul - este de asemenea excesiv si de natura sa incurajeze arbitrariul in beneficul veniturilor IGCTI. De aceeasi natura este si dreptul conferit in mod exclusiv presedintelui IGCTI de a aproba „bugetul anual de venituri si cheltuieli” al acestei autoritati aflata „in subordinea Guvernului” si care numai in cursul anului 2004, de exemplu, a inregistrat cheltuieli in cuantum de 1,3 mii de miliarde de lei (cheltuielile „cu personalul” au fost in valoare de 117 miliarde de lei) . Prin HG nr 348/2005 s-a stabilit ca numarul maxim de posturi pentru „aparatul propriu al IGCTI” este de 600, exclusiv presedintele si vicepresedintele.

Conducerea IGCTI nu a comunicat mai multe dintre informatiile solicitate cu privire la bugetele institutiei, baza materiala si numarul posturilor ocupate.

In opinia autorilor studiului, bazata pe argumentele de mai sus, IGCTI nu are un statut suficient de independent pentru o „autoritate de reglementare”. Plasarea IGCTI in subordinea Guvernului si numirea de catre primul-ministru a presedintelui si vicepresedintelui, constituie imprejurari de natura sa limiteze semnificativ autonomia acestei institutii in conditiile in care statul, prin MCTI, continua sa fie actionar majoritar la anumiti operatori semnificativi din cadrul pietei comunicatiilor electronice. In aceste conditii este evident ca promovarea unui mediu concurential in domeniu este afectata.

Din textul Legii nr 510, din Expunerea de motive – dar si din interventia reprezentatului Guvernului (ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor) in dezbaterile din Senatul Romaniei, din data de 11 octombrie 2004, pe marginea proiectului de Lege – rezulta in mod evident ca regimul IGCTI este in fapt acela de autoritate de reglementare in domeniul radiocomunicatiilor.

Autorii studiului recomanda sa se analizeze posibilitatea si oportunitatea comasarii ANRC si IGCTI. Din actele normative care reglementeaza activitatea si functiile celor doua institutii, rezulta indiscutabil ca acestea au mai ales statutul de autoritati de reglementare in domeniul comunicatiilor (electronice si radio). Domeniul functiilor lor este de asemenea unul si acelasi – al comunicatiilor sitehnologiei informatiei. Comasarea ANRC si IGCTI – facuta prin luarea in considerare a argumentelor expuse in cadrul acestei sectiuni - ar fi de natura sa asigure: o reglementare unitara si mai performanta in materie de comunicatii radio si electronice; diminuarea birocratiei si minimalizarea taxelor si tarifelor pe care „utilizatorii” sunt obligati sa le plateasca; reducerea costurilor pe care „sectorul public” le suporta, inclusiv prin imobilizarea de cladiri si terenuri care alcatuiesc „domeniul public si privat al statului”. Reorganizarea celor doua agentii ar trebui de asemenea sa conduca la consolidarea intr-o mult mai mare masura a autonomiei si independentei autoritatii de reglementare, ca o premisa importanta a stimularii concurentei in domeniu

2. Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodarie Comunala (ANRSC) - www.anrsc.ro; Legea nr 326/2001, HG nr 373/2002, 1049/2002 si 437/2004

Potrivit OUG nr 11/2004, Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodarie Comunala (ANRSC) este definita ca “institutie publica de interes national, cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii”, aflata in „coordonarea primului-ministru prin Cancelaria primului-ministru”. Asa cum s-a mai aratat deja, faptul ca ANRSC nu se afla, „in subordinea Guvernului ori a ministerelor” sau organizata ca „autoritate administrativa autonoma” – ci doar „in coordonarea primului-ministru” - contravine normelor constitutionale in materie (art 116 alin 2 din Constitutia Romaniei).

Potrivit HG nr 373/2002 privind organizarea si functionarea ANRSC (modificata prin HG 437/2004), numarul maxim de posturi in aparatul central al Autoritatii si in cele 8 agentii teritoriale este de 197, exclusiv presedintele. ANRSC „are ca scop reglementarea, monitorizarea si controlul la nivel central al activitatilor din sfera serviciilor publice de gospodarie comunala aflate in sfera sa de reglementare”. Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale ANRSC se asigura integral din venituri proprii obtinute din:

- tarife pentru eliberarea si mentinerea licentelor/autorizatiilor operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice de gospodarie comunala;

- tarife pentru consultanta;

- tarife pentru activitatile de instruire si pregatire profesionala a personalului operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice de gospodarie comunala, precum si a altor persoane interesate;

- contributii ale operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice de gospodarie comunala aflati in sfera de reglementare a ANRSC;

- contributii ale agentilor economici si institutiilor publice care presteaza servicii reglementate de ANRSC si care nu se afla in subordinea autoritatilor administratiei publice locale;

- alte surse de venit, potrivit legii.

ANRSC este condusa de un presedinte a carui functie este asimilata celei de secretar de stat, numit de primul-ministru. Presedintele este ajutat de un vicepresedinte, a carui functie este asimilata celei de subsecretar de stat, numit de primul-ministru la propunerea presedintelui.

Pentru anul 2004, valoarea cheltuielilor ANRSC a fost de 12,7 miliarde de lei (din care cheltuielile de personal au fost de 7,7 miliarde de lei; institutia a avut un „fond de premii” de 611 milioane de lei). In anul 2005, aceleasi cheltuieli s-au dublat practic – 25 de miliarde, respectiv 17,9 miliarde („fondul de premii” a fost de 1,6 miliarde de lei).

Legea nr 326/2001 a serviciilor publice de gospodarie comunala stabileste (art 1) „cadrul juridic unitar privind infiintarea, organizarea, monitorizarea si controlul functionarii serviciilor publice de gospodarie comunala in judete, orase si comune”. Aceeasi Lege prevede (art 2 alin 1, modificat prin OUG nr 9/2002) ca „Serviciile publice de gospodarie comunala reprezinta ansamblul activitatilor si actiunilor de utilitate si de interes local, desfasurate sub autoritatea administratiei publice locale, avand drept scop furnizarea de servicii de utilitate publica, prin care se asigura:

a) alimentarea cu apa;

b) canalizarea si epurarea apelor uzate si pluviale;

c) salubrizarea localitatilor;

d) alimentarea cu energie termica produsa centralizat, cu exceptia activitatilor de producere a energiei termice in cogenerare;

f) iluminatul public;

g) transportul public local;

h) administrarea fondului locativ public;

i) administrarea domeniului public”.

„In functie de necesitati”, prevede alineatul urmator, „prin hotarare a consiliului judetean, respectiv prin hotarare a consiliului local, se pot infiinta si alte servicii publice de gospodarie comunala, avand ca obiect alte activitati decat cele prevazute la alin (1)”.

In opinia autorilor studiului, modul in care Legea nr 326 reglementeaza organizarea serviciilor publice de gospodarie comunala este inadecvat. Asigurarea acestor servicii necesare la nivelul comunitatii locale trebuie sa constituie, pe baza principiilor constitutionale ale descentralizarii si autonomiei locale, un atribut exclusiv al comunitatilor in cauza, respectiv al autoritatilor administratiei publice locale. O lege in materie poate sa-si propuna cel mult stabilirea unui cadru general pentru acest domeniu, iar la un nivel mai concret al reglementarii ar putea, de exemplu, sa prevada modalitatile in care societatile comerciale de gospodarie comunala aflate sub autoritatea administratiei publice locale pot fi privatizate.

Sub acest aspect, prevederile din Lege potrivit carora actiunile societatilor comerciale de gospodarie comunala, detinute de Autoritatea pentru Valorificarea ctivelor Statului (AVAS) „vor fi transferate in proprietatea privata a unitatilor administrativ-teritoriale in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi”, sunt indiscutabil necesare.

In rest, insa, multe prevederi ale Legii sunt fie enunturi principiale superflue (si improprii pentru un text de lege), fie stabilesc reguli care contravin principiilor descentralizarii si autonomiei locale. Astfel, intr-o enumerare cu totul redundanta si lipsita de finalitate practica, art 5 din Lege prevede ca „Serviciile publice de gospodarie comunala se organizeaza si se administreaza cu respectarea urmatoarelor principii:

a) principiul dezvoltarii durabile;

b) principiul autonomiei locale;

c) principiul descentralizarii serviciilor publice;

d) principiul responsabilitatii si legalitatii;

e) principiul participarii si consultarii cetatenilor;

f) principiul asocierii intercomunale si parteneriatului;

g) principiul corelarii cerintelor cu resursele;

h) principiul protectiei si conservarii mediului natural si construit;

i) principiul administrarii eficiente a bunurilor din proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale;

j) principiul asigurarii mediului concurential;

k) principiul liberului acces la informatii privind aceste servicii publice”.

In aceeasi categorie de „reglementari” pot fi incluse si enunturile de la art 6 al Legii: „Prin prezenta lege se garanteaza tuturor persoanelor dreptul de a utiliza serviciile publice de gospodarie comunala, prin:

a) accesibilitate egala la servicii publice de gospodarie comunala;

b) accesul la informatiile privind serviciile publice de gospodarie comunala;

c) dreptul de asociere in organizatii neguvernamentale pentru apararea, promovarea si sustinerea intereselor utilizatorilor;

d) dreptul de a fi consultate direct sau prin intermediul organizatiilor neguvernamentale ale utilizatorilor in procesul de elaborare si adoptare a deciziilor, strategiilor si reglementarilor privind activitatile din sectorul serviciilor publice de gospodarie comunala;

e) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizatii neguvernamentale, autoritatilor administratiei publice ori instantelor judecatoresti in vederea prevenirii sau repararii unui prejudiciu direct ori indirect”.

Toate aceste drepturi sunt in fapt consacrate si garantate prin Constitutia Romaniei (dreptul de asociere, dreptul la informatie, accesul liber la justitie etc) sau sunt obiect al raporturilor de natura comerciala dintre furnizorii si beneficiarii de servicii publice de gospodarie comunala.

Numeroase prevederi ale Legii sunt inconsecvente si chiar contrare normelor constitutionale. Un exemplu este cel rezultat din compararea dispozitiilor art 12 alin (1) cu cele ale art 14 alin (1) lit d) si alin (2). Art 12 alin (1) stabileste ca „Autoritatile administratiei publice locale au competenta exclusiva cu privire la infiintarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea si controlul functionarii serviciilor publice de gospodarie comunala, precum si la crearea, administrarea si exploatarea bunurilor proprietate publica din infrastructura edilitara a unitatilor administrativ-teritoriale”. Cu toate acestea, art 14 alin (1) lit d) si alin 2 – dar si alte texte similare – dispun aproape contrariul, constituindu-se in limitari evidente ale autonomiei locale, astfel: „Guvernul adopta hotarari pentru aprobarea de norme, regulamente si normative din domeniul gospodariei comunale, acolo unde se impune reglementarea la nivel central” si „ examineaza periodic starea serviciilor publice de gospodarie comunala si stabileste masuri pentru dezvoltarea durabila si cresterea calitatii acestora corespunzator cerintelor utilizatorilor si nevoilor localitatilor, pe baza unor strategii specifice”.

Prin Legea nr 326, modificata prin OG nr 65/2003, ANRSC a fost infiintata mai intai ca „Autoritate Nationala de Reglementare pentru serviciile publice de gospodarie comunala care functioneaza in conditii de monopol natural” iar ulterior ca Autoritate „care isi exercita competentele si atributiile fata de toti operatorii furnizori/prestatori de servicii publice de gospodarie comunala, cu exceptia operatorilor de servicii de administrare a domeniului public si privat al unitatilor administrativ-teritoriale”. Autoritatea este finantata „din venituri proprii obtinute din acordarea licentelor si autorizatiilor, din contributia operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice de gospodarie comunala, precum si din alte surse, in conditiile legii”.

Legea prevede de asemenea ca ANRSC „isi desfasoara activitatea in temeiul urmatoarelor principii:

a) promovarea eficientei economice in sectorul serviciilor publice de gospodarie comunala si protejarea intereselor consumatorilor;

b) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu din partea autoritatilor administratiei publice locale pentru toti operatorii furnizori/prestatori de servicii publice de gospodarie comunala;

c) conservarea resurselor si protectia mediului”.

Si aceste principii constituie un numar de enunturi inadecvate si lipsite de finalitate practica. Astfel, este cel putin inadecvat ca in conditiile unei „economii de piata”, concurentiale (dar si ale unei reale autonomii locale), un act normativ sa prescrie ca principiu obligatoriu „eficienta economica in sectorul serviciilor publice de gospodarie comunala”. La randul lor, tratamentul nediscriminatoriu si protectia mediului sunt principii consacrate ca obligatorii prin reglementari speciale, iar preluarea lor intr-o asemenea Lege este redundanta si superflua.

Destul de asemanator se prezinta lucrurile si in ce priveste „atributiile” ANRSC:

- atestarea/autorizarea operatorilor de servicii publice de gospodarie comunala;

- culegerea de informatii privind activitatea operatorilor de servicii publice de gospodarie comunala si publicarea acestora;

- controlul documentelor si evidentelor operatorilor de servicii publice de gospodarie comunala;

- stabilirea mecanismului de ajustare a tarifelor in conditiile respectarii contractelor de delegare a gestiunii;

- efectuarea de ajustari de tarife la cererea uneia dintre partile contractante, in conditiile legii;

- solutionarea conflictelor dintre operatorul si consumatorul de servicii publice de gospodarie comunala;

- solicitarea de la operatorii de servicii a programelor de imbunatatire a activitatii, in cazul in care prestatiile acestora nu corespund parametrilor stabiliti in licenta de operare, respectiv in contractul de delegare a gestiunii;

- retragerea licentelor de operare, in cazul in care operatorul de servicii publice de gospodarie comunala refuza sa ia masuri in vederea imbunatatirii activitatii.

Alte prevederi ale Legii sunt inadecvate prin aceea ca sunt specifice dreptului comercial si raporturilor de natura contractuala dintre prestatorii si beneficiarii de servicii. Este cazul art 25 al Legii: „(1) Persoanele fizice si juridice beneficiare ale serviciilor de gospodarie comunala, precum si persoanele juridice consumatoare de energie electrica si termica, gaze naturale si combustibili sunt obligate sa achite contravaloarea facturilor reprezentand serviciile prestate, respectiv utilitatile furnizate, in termen de 30 de zile de la data emiterii facturii. (2) Intarzierea in achitarea sumelor datorate, dupa expirarea termenului prevazut la alin. (1), atrage majorari de intarziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligatiilor fata de bugetul de stat; valoarea penalitatilor nu va depasi cuantumul debitului si se constituie venit al prestatorului. (3) Daca sumele datorate, inclusiv majorarile, nu au fost achitate in termen de 30 de zile calendaristice de la expirarea termenului prevazut la alin. (1), furnizorul/prestatorul de servicii publice poate suspenda executarea contractului, cu un preaviz de 5 zile lucratoare”.

In concluzie, autorii studiului sugereaza sa se analizeze necesitatea functionarii  in continuare a ANRSC. In masura in care se va decide ca Autoritatea poate fi desfiintata, se sugereaza ca acele eventuale functii ale ANRSC care s-ar putea dovedi utile in continuare sa fie preluate de una dintre structurile de specialitate al Ministerului Administratiei si Internelor (la infiintare, ANRSC a fost plasata „sub coordonarea Ministerului Administratiei Publice”). Desfiintarea ANRSC ca institutie de sine statatoare, si renuntarea la multe din „atributiile” sale actuale se recomanda inclusiv prin aceea ca „tarifele” si „contributiile” la care sunt obligati in prezent operatorii/furnizorii/prestatorii de servicii se regasesc in costurile suportate de catre beneficiari (valoarea cheltuielilor ANRSC pe anul 2005, inclusiv cu personalul si cu „premiile”, s-a dublat fata de 2004). De asemenea ar fi disponibilizate imobilele proprietate publica a statului pe care ANRSC le are in administrare.

3. Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN) - www.cncan.ro; Legea nr 111/1996 si HG nr 1627/2003

Intrucat cu privire la organizarea si functionarea Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, propunerile de optimizare sunt conexe cu cele privitoare la Agentia Nucleara, evaluarea CNCAN si propunerile respective vor fi facute in cadrul sectiunii II.1.2.11 – Agentia Nucleara

4. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) - www.avas.gov.ro; OUG 51/1998, OUG nr 23/2004, HG nr 837/2004

Actul normativ in temeiul caruia este organizata si functioneaza AVAS este OUG nr 51/1998, republicata si modificata prin OUG nr 23/2004.

Potrivit art 1 alin (2) al OUG nr 23/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare a Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbtie cu Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, AVAS este definita ca „este institutie de specialitate a administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului”. Definirea in acest mod a AVAS este improprie prin raportare la dispozitiile art 116 alin 2 din Constitutia Romaniei, potrivit carora in subordinea Guvernului (ori a ministerelor) se pot organiza „organe de specialitate” ale administratiei publice centrale.

Principalele atributii legale ale AVAS sunt:

a) cele prevazute la art 12 din OUG nr 51/1998 privind unele masuri premergatoare privatizarii bancilor:

- preluarea cu plata a creantelor neperformante si a creantelor comerciale asociate acestora;

- preluarea fara plata a unor creante fiscale, preluarea cu/fara plata a unor creante comerciale, preluarea fara plata a unor actiuni/parti sociale detinute de stat;

- exercitarea tuturor drepturilor si indeplinirea tuturor obligatiilor ce decurg din calitatea de actionar/asociat a statului;

- valorificarea creantelor neperformante, creantelor comerciale si a creantelor fiscale preluate, la valoarea nominala a acestora;

- valorificarea creantelor neperformante, creantelor comerciale si a creantelor fiscale preluate, la valoarea de piata a acestora, rezultata din raportul dintre cerere si oferta;

- valorificarea actiunilor detinute de stat si administrate de AVAS, la valoarea de piata a acestora, rezultata din raportul dintre cerere si oferta;

- valorificarea unor active ale regiilor autonome si societatilor comerciale la care statul este actionar majoritar, prin licitatie publica.

b) aplicarea strategiei Guvernului privind finalizarea procesului de privatizare a societatilor comerciale la care statul detine actiuni/parti sociale, aflate in portofoliul sau;

c)administrarea participatiilor statului, in calitate de actionar/asociat, la societatile comerciale aflate in portofoliul sau;

d) vanzarea actiunilor/partilor sociale detinute de stat la societatile comerciale aflate in portofoliul sau, prin metodele prevazute in OUG nr 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr 44/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Legea nr 137/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;

e) monitorizarea modului in care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit Ordonantei Guvernului (OG) nr 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr 506/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

HG nr 837/2004 (art 3 alin 3) confera AVAS un drept care excede reglementarilor legale in materie (Legea nr 544/2001 a liberului acces la informatii, respectiv Legea nr 677/2001 pentru protectia datelor cu caracter personal). Prin raportare la aceste reglementari, este evident ca AVAS nu are dreptul sa ceara si sa obtina, asa cum se stabileste prin articolul amintit, „toate datele si informatiile pe care persoanele fizice si juridice rezidente le detin in vederea indeplinirii atributiilor din domeniile de activitate ale AVAS”.

AVAS este condusa de un presedinte, ajutat de 4 vicepresedinti, numiti prin decizie a primului-ministru. Presedintele are calitatea de ordonator principal de credite. Supravegherea si indrumarea activitatii AVAS sunt asigurate de un Consiliu de supraveghere si indrumare format din reprezentanti ai Ministerului Finatelor Publice (acesta este si presedintele Consiliului), Bancii Nationale a Romaniei, Ministerului Economiei si Comertului, Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Integrarii Europene, Ministerului Justitiei, Cancelariei primului-ministru, Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie. Membrii Consiliului sunt numiti prin hotarare a Guvernului, la propunerea conducatorilor institutiilor din care fac parte.

In conformitate cu HG nr 1774/2004 pentru modificarea HG nr 837/2004, numarul maxim de posturi in structura organizatorica a AVAS este de 500, exclusiv presedintele si vicepresedintii, din care 200 de posturi pentru activitatea de valorificare a activelor statului prevazuta de OUG nr 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului si 300 de posturi pentru desfasurarea activitatii prevazute de OUG 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr 44/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, de Legea nr 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, cu modificarile si completarile ulterioare, si de OG nr 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr 506/2002. Este de retinut ca la numai 5 luni de la reorganizare (de la HG nr 837 din 27 mai 2004, la HG nr 1774 din 21 octombrie 2004), numarul de posturi prevazut pentru AVAS a crescut de la 455 la 505.

Din Contul de executie bugetara la 31 decembrie 2004, rezulta ca in cursul acelui an AVAS a avut un volum total al cheltuielilor curente de 16,1 mii de miliarde de lei. Dintre acestea, partea cea mai importanta au reprezentat-o „varsamintele la trezoreria statului din valorificarea activelor bancare, a creantelor comerciale si privatizare” - 12,5 mii de miliarde de lei. Totodata este de retinut ca, din totalul de 16,1 mii de miliarde, 1,4 mii de miliarde de lei au reprezentat „cheltuieli de organizare, functionare, administrare si privatizare'. Conducerea AVAS nu a dat curs solicitarii autorilor studiului de a explicita capitolul „cheltuieli de organizare, functionare, administrare si privatizare', la care a fost cheltuita o suma foarte mare – 1,4 mii de miliarde de lei. Faptul acesta este de natura sa justifice suspiciunile ca la nivelul AVAS se fac cheltuieli excesive pentru propria „organizare”, inclusiv cu veniturile conducerii si ale personalului.

Este de retinut ca la numai 5 luni de la reorganizare (de la HG nr 837 din 27 mai 2004, la HG nr 1774 din 21 octombrie 2004), numarul de posturi prevazut pentru AVAS a crescut de la 455 la 505.

La data documentarii, sediul AVAS – aflat in administrarea institutiei - consta intr-un imobil cu 8 etaje. Parcul auto era format din 35 de autovehicule (autoturisme): 1 A6 an fabricatie 2002, 1 Audi A6 (1996), 1 Audi A4 (1996), 1 Ford Mondeo (1998), 2 Ford Focus (2002), 5 Kia (1999), 7 Dacia 1310 (1998-2001), 4 Dacia SuperNova (2001), 6 Daewoo Leganza (2001), 6 Daewoo Cielo (1997-1998),  1 Renault Megane (1996).

Finantarea AVAS este asigurata integral din resurse proprii in regim extrabugetar, in conformitate cu OUG nr 51/1998, precum si din veniturile obtinute potrivit actelor normative in domeniul privatizarii.

Pe baza evaluarii facute se poate aprecia ca functionarea AVAS este in continuare necesara. Totodata se apreciaza ca se impune o adaptare periodica a organizarii si dezvoltarii institutionale ale AVAS la stadiul concret al evolutiilor inregistrate in procesul de privatizare, pe de o parte, iar pe de alta parte in preluarea si valorificarea activelor bancare si a creantelor comerciale. Autorii studiului considera ca asemenea evaluari se impun cel putin semestrial. Ele ar trebuie facute de Consiliul de supraveghere si indrumare, iar principalele lor concluzii si propuneri ar trebui prezentate Guvernului, de asemenea semestrial. Pe baza acestora, Guvernul ar putea sa decida masurile care se impun pentru o eventuala restrangere a structurilor (si cheltuielilor AVAS), pe masura ce procesul de privatizare si de preluare si valorificare a activelor bancare si creantelor comerciale inainteaza/se apropie de final. Cu ocazia evaluarii facute, autorii studiului au ramas cu impresia ca valoarea cheltuielilor pentru „organizare, functionare, administrare si privatizare' puteau sa fie mai mici prin raportare la varsamintele efective la trezoreria statului din valorificarea activelor bancare, a creantelor comerciale si privatizare (asa cum s-a aratat mai sus, din „Contul de executie bugetara la 31 decembrie 2004” rezulta ca valoarea primei categorii de cheltuieli a fost de peste 10% din varsamintele efective). Faptul ca conducerea AVAS nu a dat curs solicitarii autorilor studiului de a explicita capitolul „cheltuieli de organizare, functionare, administrare si privatizare' (la care, numai intr-un an, a fost cheltuita o suma foarte mare – 1,4 mii de miliarde de lei) ar putea sa constituie, pentru Guvern, un argument pentru clarificarea in detaliu a cheltuielilor care se fac, din banii publici, la nivelul acestei institutii.

Este de retinut ca la numai 5 luni de la reorganizare (de la HG nr 837 din 27 mai 2004, la HG nr 1774 din 21 octombrie 2004), numarul de posturi prevazut pentru AVAS a crescut de la 455 la 505. Se apreciaza ca structura organizatorica (aprobata de Consiliul de Supraveghere si Indrumare a AVAS) este excesiva, fapt care poate sa conduca la costuri excesive. AVAS are 35 de Directii Generale si Directii (Directia Audit, Directia Resurse Umane, Directia Comunicare si Relatii Publice, Directia de Control, Directia Informatica si Baze de Date, Directia Generala Economica, Directia de Contabilitate, Directia Buget Finante, Directia Monitorizare si Gestionare Venituri din Active Bancare, Directia Generala Executare Silita si Licitatii, Directia Generala Analiza Valorificare Active, Directia Executari Silite si Active Bancare si Comerciale, Directia Executari Silite Creante Fiscale, Directia Analiza Creante Fiscale, Directia Analiza Creante Bancare si Comerciale, Directia Logistica, Directia Relatii Internationale si Sinteze, Directia Piata de Capital, Directia pentru Aplicarea Legii nr 10/2001 (privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989), Directia Administrare Societati Comerciale, Directia Privatizare, Directia Generala Privatizare, Directia Contencios Privatizare Post Privatizare, Directia Asistenta Juridica Valorificare Activele Statului, Directia Generala de Asistenta Juridica, Directia Juridica Administrare si Privatizare, Directia Asistenta Juridica Post Privatizare, Directia generala de Contencios, Directia de Contencios Valorificare Active, Directia Contencios Legea nr 64/1995 si Lichidari Voluntare, Directia Relatii cu Parlamentul si Partenerii Sociali, Directia Generala Monitorizare Contracte Post Privatizare, Directia Monitorizare Contracte Post Privatizare, Directia Monitorizare si Gestionare Venituri Post Privatizare, Directia Monitorizare Facilitati). Prin comparatie cu cele 35 de Directii Generale si Directii ale AVAS, doua dintre cele mai mari ministere din Romania, Ministerul Finantelor Publice, respectiv Ministerul Economiei si Comertului au 22 respectiv 17 asemenea Directii.

Autorii studiului recomanda de asemenea sa se analizeze posibilitatea preluarii de catre AVAS functiilor pe care alte institutii le au in materie de privatizare (de exemplu, Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie din subordinea Ministerului Economiei si Comertului). Aceasta preluare – sau, intr-o varianta alternativa minimala, coordonarea tuturor acestor functii de la ministerele economice - ar fi de natura sa asigure o mai mare coerenta si un ritm mai accelerat procesului de privatizare din Romania.

5. Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) - www.ansv.ro; HG nr 738/2005

ANSVSA este organizata si functioneaza pe baza HG nr 738 din 14 iulie 2005 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitatilor din subordinea acesteia (pana la aceasta data ANSVSA a functionat pe baza HG nr 308/2004, modificata si completata prin HG nr 1557/2004).

Potrivit art 1 alin (1) al HG nr 738, Autoritatea „se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, autoritate de reglementare in domeniul sanitar-veterinar si pentru siguranta alimentelor, in subordinea Guvernului si in coordonarea ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale”. Cu privire la dispozitia „coordonarii” ANSVSA de catre ministrul agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale este de observat ca aceasta contravine dispozitiilor OUG nr 11/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, aprobata prin Legea nr 228/2004. Prin Ordonanta mentionata s-a stabilit ca ANSVSA – care si la acea data avea acelasi statut juridic-institutional si aceleasi functii ca acelea prevazute in HG nr 738/2005 (“organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului” etc) – se afla in coordonarea primului ministru prin Cancelaria primului-ministru (art 3 alin 2 lit f). Intrucat se apreciaza ca situarea ANSVSA in coordonarea ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale ar fi mai adecvata, se recomanda initirea modificarii in aceste sens a OUG nr 11/2004.

Autoritatea este reprezentata la nivel judetean de directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, iar la nivel local, de circumscriptiile sanitar-veterinare zonale si de circumscriptiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor.

Principalele functii ale Autoritatii sunt:

- de strategie, prin care se elaboreaza, in conformitate cu politica Guvernului si cu tendintele pe plan international, strategia in vederea asigurarii si garantarii sanatatii animalelor, sanatatii publice, protectiei animalelor, protectiei mediului si a sigurantei alimentelor;

- de reglementare, prin care se asigura, in conformitate cu strategia adoptata, realizarea cadrului juridic si elaborarea reglementarilor specifice activitatilor din domeniul sanitar-veterinar si al sigurantei alimentelor;

- de administrare a structurilor din subordine, prin care se asigura coordonarea si gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil in domeniul sanitar-veterinar si al sigurantei alimentelor;

- de autoritate de stat, prin care se dispune si se asigura supravegherea si controlul aplicarii si respectarii reglementarilor in domeniul sau de activitate.

Cateva dintre atributiile mai importante ale ANSVSA sunt:

a) in domeniul sanitar-veterinar:

- organizeaza activitatile sanitar-veterinare publice pe intregul teritoriu al tarii, dupa o conceptie unitara, pentru asigurarea sanatatii animalelor, sanatatii publice, protectiei animalelor, protectiei mediului si a sigurantei alimentelor;

- conduce serviciile sanitar-veterinare de stat si stabileste organizarea si necesitatile de finantare a acestora;

- elaboreaza norme sanitar-veterinare, aprobate prin ordin al presedintelui Autoritatii, pentru domeniile de competenta ale serviciilor sanitar-veterinare, unice si obligatorii pentru toate persoanele fizice si juridice;

- stabileste responsabilitatile generale ale medicilor veterinari;

- raspunde impreuna cu Ministerul Sanatatii de organizarea si aplicarea masurilor necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor comune omului si animalelor, precum si pentru siguranta alimentelor;

- organizeaza, coordoneaza, gestioneaza si controleaza activitatea privind identificarea si inregistrarea animalelor;

b) in domeniul sigurantei alimentelor:

- elaboreaza si implementeaza strategia si legislatia privind siguranta alimentelor;

- elaboreaza norme pentru siguranta alimentelor;

- coordoneaza activitatea de control in domeniul sigurantei si calitatii alimentelor, dupa modelul existent in tarile din Uniunea Europeana;

- coordoneaza metodologic activitatea de control, testare si expertizare a alimentelor, de la producerea materiilor prime pana la distribuirea catre consumator.

ANSVSA este condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de 2 vicepresedinti cu rang de subsecretar de stat, numiti prin decizie a primului-ministru pe o perioada de 5 ani. Presedintele Autoritatii este ordonator principal de credite.

Ca structuri mai importante ale „aparatului propriu”, ANSVSA are un numar de 4 directii generale si 9 directii (Anexa nr 1 a HG nr 738); numarul maxim de posturi ale acestui aparat este de 313.

In subordinea Autoritatii functioneaza urmatoarele unitati (ca institutii publice finantate din subventii acordate de la bugetul de stat si din venituri proprii; numarul maxim de posturi - 3688).

a) unitati cu personalitate juridica:

- Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala;

- Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar;

- Institutul de Igiena si Sanatate Publica Veterinara;

- directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti, inclusiv laboratoarele veterinare de stat.

b) unitati fara personalitate juridica:

- circumscriptiile sanitar-veterinare zonale;

- circumscriptiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor.

In cadrul Autoritatii functioneaza Consiliul stiintific si Consiliul consultativ.

Consiliul stiintific este format din cel putin 7 personalitati recunoscute in domeniile de competenta ale Autoritatii. Componenta Consiliului stiintific se stabileste prin ordin al presedintelui Autoritatii. Consiliul stiintific poate fi consultat de catre Autoritate cu privire la elaborarea de acte normative din domeniul sau de activitate. Membrii Consiliului stiintific beneficiaza de o indemnizatie de participare de maximum 20% din indemnizatia bruta a presedintelui Autoritatii.

Consiliul consultativ este format din reprezentanti ai ministerelor, ai altor autoritati ale administratiei publice competente in domeniul sanitar-veterinar si pentru siguranta alimentelor si din reprezentanti ai societatii civile. Consiliul consultativ este prezidat de presedintele Autoritatii. El are atributii in stabilirea prioritatilor in ceea ce priveste cererile de consultari stiintifice privind identificarea, evaluarea si managementul riscului, precum si al situatiilor de criza.

Sistemul rapid de alerta pentru notificarea riscurilor directe sau indirecte privind sanatatea animalelor, sanatatea publica, protectia animalelor, protectia mediului sau siguranta alimentelor se organizeaza sub forma unei retele care reuneste Ministerul Sanatatii, Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor si Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor.

Autoritatea este finantata din venituri proprii si subventii de la bugetul de stat. Prin HG nr 738 s-a stabilit ca Autoritatea are in dotare un numar de 292 de autovehicule (autoturisme si autolaboratoare).

La data documentarii analizei, valoarea totala a bazei materiale a ANSVSA era de 82 de miliarde de lei („proprietate privata a statului”), constand in instalatii tehnice, mijloace de transport, mobilier, aparatura si birotica.

Bugetul Autoritatii pe anul 2004 a fost urmatorul: a) total venituri: 334,5 miliarde de lei (venituri proprii - 46,3 miliarde; subventii de la bugetul de stat – 288,4 miliarde de lei); b) total cheltuieli: 334,4 miliarde de lei (cheltuieli de personal – 38,1 miliarde; cheltuieli materiale – 112,6 miliarde; cheltuieli de capital – 184 miliarde).

Bugetul pe anul 2005: a) total venituri: 736,8 miliarde (venituri proprii – 158 miliarde; subventii de la bugetul de stat – 578,9 miliarde de lei); b) total cheltuieli: 736,8 miliarde (cheltuieli de personal – 93,7 miliarde; cheltuieli materiale – 403,7 miliarde; cheltuieli de capital – 239,5 miliarde de lei).

Organizarea si functiile ANSVSA sunt apreciate ca necesare. Functionarea Agentiei se justifica inclusiv pentru adoptarea in acest domeniu al reglementarilor si practicii existente la nivelul Uniunii Europene (intre altele este necesara implementarea corespunzatoare a celor 16 acte reprezentand legislatia comunitara orizontala). In acelasi timp, insa, se impune o analiza cu privire la justificarea valorii alocatiilor de la bugetul de stat pentru activitatea ANSVSA (analiza care ar trebui sa aiba in vedere inclusiv disponibilitatile actuale bugetare). Dublarea alocatiilor bugetare pentru anul 2005 (578,9 miliarde), fata de 2004 (288,4 miliarde) si aproape triplarea cheltuielilor de personal in 2005 fata de 2004 reprezinta unul dintre elementele care sugereaza nevoia unei analize la nivelul responsabililor guvernamentali. Cresterile destul de spectaculoase ale bugetului din 2005 au fost decise in conditiile in care Capitolul 7 – Agricultura, al negocierilor de aderare la UE, a fost inchis (provizoriu) la data de 4 iunie 2004, fara ca in domeniul sanitar-veterinar sa se fi consemnat restante deosebite. Este necesar sa se analizeze posibilitatea reducerii numarului personalului Agentiei (4001 posturi, dintre care 313 la aparatul central iar 3688 la unitatile/subunitatile teritoriale - 42 de directii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti, inclusiv laboratoarele veterinare de stat; circumscriptii sanitar-veterinare zonale; circumscriptii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor). Autorii studiului sugereaza ca ar putea fi decisa o formula institutional - functionala care sa utilizeze inclusiv structurile teritoriale ale serviciilor deconcentrate ale Ministerelor Agriculturii, respectiv Sanatatii (si ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor - Oficiile judetene pentru protectia consumatorilor

6. Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB) - www.onpcsb.ro; Legea nr 656/2002, Legea nr 230/2005, HG nr 479/2002, HG nr 1078/2004

Actele normative in temeiul carora este organizat si functioneaza ONPCSB sunt:

Legea nr 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor (modificata si completata prin Legea nr 230 din 13 iulie 2005, titlul Legii a devenit „Lege pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism'); HG nr 479/2002 pentru aprobarea regulamentului de organizare si functionare a ONPCSB; HG nr 1078/2004 pentru modificarea regulamentului de organizare si functionare a Oficiului.

Legea nr 656 prevede ca Oficiul functioneaza ca „organ de specialitate cu personalitate juridica in subordinea Guvernului”. Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea si combaterea spalarii banilor, scop in care primeste, analizeaza, prelucreaza informatii si sesizeaza, in conditiile Legii, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Conform HG nr 1078/2004 pentru modificarea Regulamentului de organizare si functionare a ONPCSB aprobat prin HG nr 479/2002, atributiile plenului Oficiului si cele ale directiilor se stabilesc prin decizie a primului-ministru, la propunerea presedintelui Oficiului. Deciziile primului-ministru privind aprobarea atributiilor membrilor plenului Oficiului National si ale directiilor au caracter secret de serviciu.

Organigrama Oficiului cuprinde, in principal, 4 directii: Directia de implementare a legislatiei specifice; Directia de evaluare preliminara si managementul bazelor de date; Directia juridica, integrare euroatlantica, cooperare interinstitutionala si internationala si managementul informatiilor clasificate; Directia managementul resurselor umane, materiale si financiare. Numarul maxim de posturi este de 84.

Prin HG nr 895 din 10 iunie 2004 pentru numirea membrilor Plenului si a presedintelui Oficiului, in functia de presedinte a fost numit reprezentantul Ministerului Justitiei. Ca membri ai Plenului Oficiului au fost numiti reprezentanti ai: Ministerului Justitiei, Ministerului Finantelor Publice, Curtii de Conturi, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Asociatiei Romane a Bancilor (HG nr 1618/2004), Ministerului Administratiei si Internelor (HG nr 1129/2004). Conform Legii nr 656/2002, membrii plenului Oficiului trebuie, la data numirii, sa fie licentiati si sa aiba cel putin 10 ani vechime intr-o functie economica sau juridica. Potrivit art 20 al Legii, membrii plenului Oficiului beneficiaza de drepturile prevazute de lege pentru persoanele care indeplinesc functii de demnitate publica. Oficiul este condus de un presedinte cu rang de secretar de stat, numit de Guvern din randul membrilor Oficiului (presedintele Oficiului are si calitatea de ordonator principal de credite).

Baza materiala a Oficiului cuprinde:

- parc auto (domeniul privat al statului), in valoare totala de 2,3 miliarde de lei: 2 autoturisme Daewoo Nubira; 1 autoturism Daewoo Leganza; 4 autoturisme Dacia Berlina;

- mijloace fixe, altele decat mijloace de transport (domeniul privat al statului), in valoare totala de 14,4 miliarde de lei - echipamente tehnica de calcul, mobilier si aparatura birotica etc;

- alte active necorporale (domeniul privat al statului), in valoare totala de 2,8 miliarde de lei (produse software si licente).

Finantarea Oficiului se face de la bugetul de stat.

Bugetul alocat pentru 2004, in miliarde de lei, a fost de 45,0 (cheltuieli de personal – 32,3, reprezentand 70% din total; cheltuieli materiale si servicii - 5,0; cheltuieli de capital – 0,5; transferuri neconsolidabile – 7,2). Fonduri externe nerambursabile alocate – 58,1 miliarde. (Total alocat pentru 2004 – 103,1 miliarde de lei).

Pentru anul 2005 au fost alocate 73,2 miliarde (cheltuieli de personal – 37,7; cheltuieli materiale si servicii – 20,7; cheltuieli de capital – 10,0; transferuri neconsolidabile 4,8). Fonduri externe nerambursabile alocate – 19,8 miliarde. (Total alocat pentru 2005 – 93,0 miliarde de lei).

Veniturile salariale nete realizate de persoanele cu functii de conducere din cadrul institutiei (presedinte, directori, sefi serviciu) au fost in lunile februarie si martie 2005 in valoare totala de 422 de milioane de lei (9 persoane).

Din Raportul de activitate pe anul 2004 al Oficiului rezulta ca in cursul anului amintit, la nivelul Serviciului de evaluare preliminara, au fost solutionate 1302 Rapoarte de tranzactii suspecte. La sfarsitul anului ramasesera „in stoc” 891 de Rapoarte (la inceputul anului 2004 fusesera preluate „in stoc” 140 de Rapoarte). In cursul aceluiasi an, Oficiul a primit un numar de 73 de cereri de informatii din partea a 23 de tari si a transmis un numar de 153 de cereri catre 30 de tari.

Se apreciaza ca organizarea si functionarea Oficiului sunt necesare si adecvate.

7. Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) - www.anpc.ro; HG nr 755/2003 si HG nr 209/2005

ANPC este „organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea primului-ministru” (art 1 alin 1 al HG nr 755 privind organizarea si functionarea ANPC); prin art 3 alin 2 al OUG nr 11/2004, s-a stabilit ca ANPC se afla „in coordonarea primului-ministru prin Cancelaria primului-ministru”. Autoritatea coordoneaza si realizeaza strategia si politica Guvernului in domeniul protectiei consumatorilor, actioneaza pentru prevenirea si combaterea practicilor care dauneaza vietii, sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor.

Principalele sale atributii sunt:

- participa, impreuna cu alte organe ale administratiei publice centrale si locale de specialitate cu atributii in domeniu si cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea strategiei in domeniul protectiei consumatorilor;

- elaboreaza, impreuna cu alte organe de specialitate ale administratiei publice, proceduri privind obiectivele, conditiile si modul de colaborare in desfasurarea activitatii de protectie a consumatorilor;

- efectueaza analize si incercari in laboratoarele acreditate conform legii sau in laboratoare proprii ori agreate;

- controleaza respectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor, referitoare la securitatea produselor si serviciilor, precum si la apararea drepturilor legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piata la producatori, importatori, distribuitori, vanzatori, prestatori de servicii si in unitatile vamale, avand acces la locurile in care se produc, se depoziteaza ori se comercializeaza produsele sau in care se presteaza serviciile, precum si la documentele referitoare la acestea;

- constata contraventii si dispune masuri de limitare a consecintelor producerii, prestarii, importului, comercializarii sau oferirii gratuite a unor produse si servicii care nu respecta dispozitiile legale din domeniile de activitate ale Autoritatii, prin aplicarea sanctiunilor contraventionale principale si complementare prevazute de lege, sesizeaza organele de urmarire penala ori de cate ori constata incalcari ale legii penale;

- solicita organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizatiei de functionare, a licentei de fabricatie ori a certificatului de clasificare;

- primeste si rezolva sau, dupa caz, transmite spre solutionare celor in drept, potrivit competentelor, sesizarile asociatiilor pentru protectia consumatorilor, precum si sesizarile persoanelor fizice sau juridice cu privire la incalcarea drepturilor consumatorilor;

- stabileste si percepe taxe si tarife pentru efectuarea de analize, incercari, expertizari, certificari de laborator, autorizari, consultanta, cursuri de pregatire, specializare sau perfectionare, alte servicii prestate in conditiile legii;

- urmareste legalitatea publicitatii pentru produsele si serviciile destinate consumatorilor;

- stabileste si aproba marcile utilizate de producatorii interni, importatori sau, dupa caz, de comercianti, pe baza de tarife proprii, precum si marca proprie de certificare.

Autoritatea este condusa de un secretar de stat care are calitatea de presedinte, ajutat de un subsecretar de stat care are calitatea de vicepresedinte, numiti prin decizie a primului-ministru (presedintele este ordonator secundar de credite). Structura organizatorica a Autoritatii, astfel cum a fost modificata prin HG nr 209/2005 este reprodusa mai jos (numarul maxim de posturi ale aparatului central este de 76, exclusiv demnitarii, precum si posturile aferente activitatilor finantate integral din venituri proprii).

In subordinea Autoritatii functioneaza urmatoarele unitati cu personalitate juridica:

a) Unitati finantate de la bugetul de stat

Oficiile judetene pentru protectia consumatorilor si Oficiul pentru Protectia Consumatorilor al Municipiului Bucuresti (numarul maxim de posturi – 684); oficiile judetene pentru protectia consumatorilor, respectiv al municipiului Bucuresti, pot avea filiale fara personalitate juridica, infiintate prin ordin al presedintelui, in cadrul numarului maxim de posturi aprobat.

b) Unitate finantata din venituri proprii: Centrul National pentru Incercarea si Expertizarea Produselor 'Larex' Bucuresti

Baza materiala a ANPC consta din:

- parcul auto: pentru aparatul central acesta are 5 autoturisme (1 Daewoo Leganza, an de fabricatie 2003, valoare 715 milioane de lei; 1 Daewoo Leganza 2001 – 518 milioane; 1 Toyota Corolla, 1993 – 37 de milioane; 1 Daewoo Cielo, 2004 – 330 de milioane; 1 Audi 80, 1993 – 229 de milioane; potrivit HG nr 755/2003, Oficiile judetene pentru protectia consumatorilor, respectiv al municipiului Bucuresti, pot detine in dotare 84 de autoturisme;

- sedii: unul pentru „aparatul central”, cu o suprafata de 656 mp, unul pentru Directia Economica si Resurse Umane impreuna cu Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Ilfov, cu o suprafata de 395 de mp (97 mp pentru arhiva ANPC) iar al treilea, in care isi desfasoara activitatea Directia de  Metale Pretioase si Pietre Pretioase, in suprafata de 102 mp, inchiriat de la proprietar particular contra unei chirii lunare de 750 euro. Primele doua sedii sunt inchiriate de la Sucursala pentru Administrarea si Intretinerea Fondului Imobiliar (SAIFI), pentru care nu se plateste chirie ci numai cheltuieli de intretinere;

- ca „dotari” ANPC detine: a) echipamente de calcul (calculatoare, faxuri, imprimante, copiatoare, echipament de aer conditionat), in valoare de circa 908 milioane de lei; echipamentele au fost achizitionate din fonduri de la bugetul de stat alocate in anul 2004; b) echipamente de calcul achizitionate prin Program PHARE in valoare de 96,9 mii EURO.

ANPC este finantata de la bugetul de stat. Pentru anul 2004, fondurile alocate au fost in valoare totala de 41,5 miliarde de lei (14,2 miliarde cheltuieli materiale, 5,2 miliarde cheltuieli de capital, 5,6 miliarde transferuri, respectiv 16,5 miliarde pentru cheltuieli de personal – reprezentand aproape 40% din total). Pentru anul 2005 bugetul de stat aprobat pentru ANPC este in suma de 53,2 miliarde de lei (cheltuieli de personal – 18,3 miliarde, cheltuieli materiale – 17,3 miliarde, cheltuieli de capital – 3,5 miliarde si transferuri – 14,1 miliarde). Rezulta ca alocatiile bugetare pentru 2005 au crescut cu aproape 30% fata de 2004.

Desi ANPC este o autoritate finantata de la bugetul de stat, conducerea acesteia a refuzat sa comunice valoarea veniturilor realizate pe lunile februarie si martie 2005. Conducerea ANPC a indicat actele normative privind salarizarea demnitarilor si functionarilor publici si, de asemenea, a invocat prevederile Codului Muncii, potrivit caruia „salariul este confidential”. Asa cum s-a aratat deja in cazul ANRM (sectiunea II.1.1.4), aceasta practica este contrara atat literei si spiritului Legii nr 544/2001 cu privire la accesul liber la informatiile de interes public cat si jurisprudentei existente deja in materie. Ea sugereaza intentia de a nu permite accesul la informatiile cu privire la veniturile totale reale obtinute de unii dintre conducatorii institutiilor autoritatilor/publice finantate de la bugetul de stat („care utilizeaza resurse financiare publice” – in formularea art 2 lit a al Legii nr 544/2001). Argumentelor de ordin legislativ cu privire la netemeinicia refuzului amintit li se adauga si cele de jurisprudenta. Astfel, in cauza Stan vs Administratia Prezidentiala, Curtea de Apel Bucuresti Sectia de Contencios Administrativ (Sentinta civila nr 589/2002) a obligat Administratia Prezidentiala sa comunice, ca atare, veniturile totale realizate de Presedintele Romaniei pentru perioada care fusese vizata prin cererea de informatii publice. Or, ceea ce s-a decis ca este obligatoriu inclusiv pentru Presedintele Romaniei nu poate sa fie facultativ pentru conducatorii agentiilor guvernamentale (finantate din bugetul de stat). Felul in care se cheltuiesc banii publici, inclusiv pentru veniturile conducatorilor agentiilor guvernamentale, constituie o informatie de interes public, in intelesul legii speciale in materie (Legea nr 544/2001), si nu o informatie „confidentiala” specifica raporturilor de munca, reglementate prin legea cadru in materie, Codul Muncii. Indicarea actelor normative privind cuantumul salariilor este nepertinenta intrucat veniturile persoanelor la care s-a referit solicitarea de informatii publice sunt compuse, in cele mai multe cazuri, si din sporuri, prime etc.

Se apreciaza ca functiile ANPC sunt necesare iar organizarea si functionarea Autoritatii sunt, in general, adaptate functiilor acesteia. Se sugereaza sa se analizeze posibilitatea reducerii numarului maxim de posturi (684) prevazute pentru Oficiile judetene (Bucuresti). S-ar crea astfel, intre altele, conditiile pentru reducerea ponderii cheltuielilor de personal din totalul cheltuielilor ANPC (circa 40% in prezent). Alternativ, ar putea fi analizata posibilitatea optimizarii utilizarii in comun – pentru indeplinirea unor atributii presupunand o specializare similara - a structurilor teritoriale ale ANPC si Agentiei Nationale Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA – sectiunea II.1.2.5). Prin HG nr 681/2001 a fost infiintat un „Comitet Interministerial pentru Supravegherea Pietei Produselor si Serviciilor si Protectia Consumatorilor”, ca „organism fara personalitate juridica, pe langa ANPC, in scopul asigurarii armonizarii mecanismelor si instrumentelor vizand piata interna a produselor si serviciilor, precum si al asigurarii protectiei consumatorilor”. Ulterior adoptarii HG, activitatea Comitetului a fost practic nesemnificativa. In acest sens este relevanta absenta din HG nr 755/2003 a oricarei referiri la existenta si functionarea acestui organism. Singurul indiciu al existentei si „activitatii” Comitetului il reprezinta un portal propriu pe pagina de Internet a ANPC, insa si aici nu sunt afisate decat HG nr 681 si un enunt de bune intentii: „Este necesar ca si in Romania sa se dezvolte activitatea de autoreglementare prin crearea, de catre organizatiile patronale, a codurilor de buna practica pe domenii de activitate bine organizate”. Se impune sa se analizeze utilitatea existentei in continuare a acestui organism.

8. Agentia Romana pentru Investitii Straine (ARIS) - www.arisinvest.ro; Legea nr 390/2002, HG nr 752/2003

Din coroborarea dispozitiilor art 1 alin (1) al Legii nr 390/2002 privind infiintarea, organizarea si functionarea ARIS si ale art 3 alin (2) lit i) al OUG nr 11/2004 rezulta ca ARIS este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea primului-ministru prin Cancelaria primului-ministru.

Functia principala a Agentiei o reprezinta „aplicarea politicii Guvernului pentru promovarea si atragerea investitiilor straine directe”. Cateva dintre atributiile sale principale sunt:

- coordoneaza elaborarea strategiilor de promovare a investitiilor straine directe in Romania si a programelor de actiune pentru atragerea capitalului strain in economie;

- monitorizeaza respectarea prevederilor legale privind regimul investitiilor straine in Romania si initiaza proiecte de acte normative pentru imbunatatirea legislatiei in domeniu;

- coordoneaza activitatea de promovare, pe plan intern si international, a investitiilor straine directe in Romania;

- informeaza periodic Guvernul cu privire la volumul, originea, structura, domeniul de activitate si tendinta investitiilor straine directe.

Agentia este condusa de un presedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat, numiti prin decizie a primului-ministru. Agentia este condusa de un presedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru. Activitatea ARIS este sprijinita de Consiliul pentru Strategie, organ deliberativ, fara personalitate juridica, din componenta caruia fac parte reprezentanti de prestigiu ai mediului de afaceri din tara si din strainatate si presedintele Agentiei. Consiliul este condus de un presedinte, numit prin decizie a primului-ministru. Consiliul este compus din 11-15 membri, inclusiv presedintele Agentiei, propusi de presedintele Consiliului si numiti prin decizie a primului-ministru. Deciziile Consiliului sunt obligatorii pentru Agentie.

Conducerea ARIS nu a fost in masura sa comunice informatiile care i-au fost solicitate cu privire la „componenta actuala, nominala, a Consiliului de Strategie (si la data la care au fost numiti fiecare dintre membrii Consiliului”). Explicatia a fost ca „de la Cabinetul Primului-ministru nu au fost comunicate deciziile de numire ale celorlati membri ai CS” (in afara de cea a lui Ion Tiriac, din anul 2003).

In conformitate cu HG nr 752/2003 pentru aprobarea numarului de posturi si a structurii organizatorice ale ARIS, „numarul maxim de posturi al Agentiei este de 31, exclusiv demnitarii”. Agentia este finantata de la bugetul de stat. Bugetul alocat pentru anul 2004 a fost de 19,4 miliarde de lei iar pe 2005, de 21,6 miliarde. Cheltuielile efectuate in 2004 au fost de 17,7 miliarde de lei, dintre acestea 10,2 miliarde reprezentand cheltuieli de personal (60%), inclusiv pentru deplasari in tara si strainatate. Au mai fost facute cheltuieli materiale (5,9 miliarde), transferuri (1 miliard) si cheltuieli de capital – 0,5 miliarde.

Sediul ARIS se afla in proprietatea RA-APPS. Parcul auto cuprinde 3 autoturisme (1 Daewoo Nubira, 1 Daewoo Cielo si 1 Dacia Break). Activele fixe corporale sunt in valoare totala de 3,9 miliarde de lei.

Potrivit informatiilor publicate de Agentie la data de 3 august 2005, investitiile facute in Romania in baza Legii nr 332/2001 (privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ in economie), in perioada ianuarie-iulie 2005, au atins un volum de 750 milioane USD la un numar total de 56 proiecte, fata de 40 proiecte in aceeasi perioada a anului 2004, ce au insumat o valoare de 628 milioane USD. Comparativ cu perioada ianuarie-iulie 2004, numarul de proiecte a crescut cu 16% in perioada ianuarie-iulie 2005, iar valoarea investitiilor cu 132 milioane USD.

ARIS s-a numarat printre putinele autoritati/agentii guvernamentale care cu ocazia documentarii au fost in masura sa prezinte rapoarte ale institutiei pentru anii 2003 si 2004 (cele doua rapoarte, insa, nu au fost publicate in MOf, asa cum se impunea potrivit art 5 alin 3 al Legii nr 544/2001 a liberului acces la informatiile de interes public). In acelasi timp, documentarea si evaluarea Agentiei a fost ingreunata de revenirile care au trebuit facute pentru obtinerea de informatii cat mai complete si exacte. Pe baza datelor cuprinse in cele din cele doua documente (dar si a celorlalte elemente ale evaluarii) se poate aprecia ca functiile legale ale ARIS sunt necesare iar organizarea si functionarea acesteia sunt adecvate functiilor sale.

9. Agentia Nationala pentru Sport (ANS) - www.gov-sport.ro; HG nr 759/2003 (modificata si completata prin HG nr 360 si 853/2004 si HG nr 279/2005)

In conformitate cu HG nr 759, ANS a fost definita drept „organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea directa a primului-ministru”. Prin OUG nr 11/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, ANS a fost plasata in subordinea Guvernului si in coordonarea primului-ministru, „prin Cancelaria primului-ministru”.

In privinta atributiilor ANS, HG 759 face trimitere la art 18 din Legea educatiei fizice si sportului nr 69/2000. Potrivit dispozitiilor acestui act normativ, cateva dintre atributiile principale ale ANS sunt:

- elaboreaza si sustine strategia generala a organizarii si dezvoltarii activitatii sportive si reprezinta interesele statului in raport cu federatiile de specialitate;

- propune structura anuala a alocatiilor de la bugetul de stat;

- repartizeaza bugetul activitatii sportive, constituit potrivit prezentei legi, pentru:

- activitatea proprie si cea a institutiilor din subordinea sa;

- federatiile sportive nationale, in baza contractelor de finantare a programelor sportive ale acestora;

- premierea performantelor deosebite obtinute la competitiile sportive internationale oficiale;

- recunoaste sau revoca existenta unei structuri sportive prin inscrierea, respectiv radierea acesteia din Registrul sportiv.

Agentia este condusa de un presedinte si un vicepresedinte, ambii numiti prin decizie a primului-ministru („din punct de vedere al drepturilor cuvenite potrivit legii”, primul este asimilat functiei de secretar de stat iar cel de-al doilea functiei de subsecretar de stat). Pe langa presedintele Agentiei functioneaza ca organ consultativ, prezidat de presedinte, Colegiul ANS.

Numarul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Agentiei este de 114, exclusiv demnitarii (cu demnitari, 116 posturi).

In subordinea ANS functioneaza urmatoarele unitati finantate de la bugetul de stat si din venituri proprii:

- 42 de Directiile pentru sport judetene (a minicipiului Bucuresti) – numar maxim de posturi, 267;

- 45 de cluburi sportive municipale (1.458 de posturi); practic in fiecare resedinta de judet exista cate un „club sportiv municipal”; pe langa acestea mai exista si cluburi precum Clubul Sportiv 'Muscel' Campulung, Clubul Atletic Roman, Clubul Sportiv Orasenesc Sinaia, Clubul Sporturilor Tehnico-Aplicative Suceava, Clubul Sportiv 'Olimpia' Bucuresti; Clubul Sportiv Scolar 'Triumf' Bucuresti; Clubul Central de Sah Bucuresti; Clubul Sporturilor Tehnico-Aplicative Bucuresti etc;

- 9 complexuri sportive nationale (713 posturi);

- Institutul National de Cercetare pentru Sport (73 de posturi);

- Centrul National de Formare si Perfectionare a Antrenorilor (10 posturi);

- Muzeul Sportului (6 posturi).

Ulterior HG nr 759, prin HG nr 853/2004 a fost infiintat Clubul Sportiv Municipal Drobeta-Turnu Severin in subordinea Agentiei Nationale pentru Sport iar prin HG nr 279/2005, Agentia Nationala Antidoping a fost trecuta in subordinea ANS.

In subordinea directiilor pentru sport judetene functioneaza „unitati de administrare a bazelor sportive” (798 de posturi).

Din insumarea posturilor aferente ANS rezulta un numar total de 3441. Bugetul gestionat de ANS pe anii 2004 respectiv 2005 a fost/este de cate 2,1 mii de miliarde de lei (din care circa 1,8 mii de miliarde de lei de la bugetul de stat iar restul din „venituri proprii”). Sediul ANS, cu o valoare de inventar de 499 de miliarde de lei (o suprafata totala de 618) se afla in administrarea Regiei Autonome „Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat” (RA – APPS). La data documentarii, mijloacele fixe ale ANS erau in valoare totala de 104,6 miliarde de lei (calculatoare, imprimante, unitati de aer conditionat etc) iar obiectele de inventar in valoare de 1,5 miliarde de lei (faxuri, telefoane, mobilier divers).

Autorii studiului considera ca se impune optimizarea organizarii si functionarii ANS precum si, sub un aspect mai general, a „sistemului national de educatie fizica si sport” Cateva din observatiile si sugestiile care se impun in aceasta privinta sunt:

- organizarea actuala a „sistemului national de educatie fizica si sport” sugereaza similitudini cu perioada anterioara anului 1990, a „sportului de masa”; unul dintre mai multele argumente in acest sens il reprezinta mentinerea „cluburilor sportive municipale”, care sunt finantate de la bugetul de stat – 1458 de salariati, plus atatea alte capitole de cheltuieli - fara ca performanta si utilitatea lor concreta sa para a fi criteriile cele mai importante; asupra necesitatii (in)existentei unui „club municipal” intr-o resedinta de judet (sau in oricare alta localitate din judet) ar trebui lasate sa decida in mod exclusiv, in virtutea principiului autonomiei locale, comunitatile locale insesi; ele ar trebui sa decida inclusiv in legatura cu posibilitatile financiare proprii in acest scop; obligativitatea existentei „cluburilor sportive municipale” deriva, inaintea de 1990, din politica centralista si populista a acelei perioade, in care, de exemplu, fiecare judet trebuia sa fie reprezentat dupa anumite norme obligatorii la „competitia sportiva nationala Daciada”; comunitatile locale ar trebui sa decida inclusiv in privinta (in)existentei „bazelor sportive” proprii si a „unitatilor de administrare” a acestora – fara sa mai fie nevoie ca Guvernul sa impuna, ca in prezent, ca 798 oameni, salariati de la bugetul de stat, sa fie organizati in „unitati de administrare a bazelor sportive” din intreaga tara;

- sportul de performanta trebuie sa fie sustinut de stat pe baza unor criterii foarte precise, care sa stimuleze o competitie cat mai corecta a performantelor; sub acest aspect, sunt deficitare atat Legea nr 69/2000 cat si HG 759/2003 care nu prevad si nu garanteaza criterii si mecanisme echitabile, care sa incurajeze in cat mai mare masura performantele – punandu-le, in special, intr-o competitie cat mai corecta si mai echitabila; Legea nr 69 prevede ca ANS „repartizeaza bugetul activitatii sportive”, fara a stabili nici chiar cateva criterii orientative, sau mecanisme si foruri prin care sa se faca repartizarea unor bugete anuale de circa 2 mii de miliarde de lei;

- un fapt care este de natura sa afecteze caracterul corect si echitabil al competitiei sportive este alocarea de sume de la bugetul de stat, prin ministere, unor cluburi sportive proprii; un astfel de exemplu este cel al Clubului Sportiv Central al Armatei „Steaua”, care in anii 2004 si 2005 a primit, prin Ministerul Apararii Nationale, alocatii bugetare in valoare de 134 de miliarde de lei, respectiv de 237 de miliarde de lei; o asemenea practica afecteaza in mod evident competitia sportiva in conditiile in care multe alte cluburi sportive, inclusiv „de drept privat”, nu beneficiaza de finantare de la bugetul de stat – si care nu au nici asigurata vreo garantie, prevazuta prin lege, ca ar putea avea acces la asemenea fonduri.

In concluzie, in sensul celor de mai sus, autorii studiului sugereaza sa se analizeze:

- oportunitatea reorganizarii ANS, in principal prin renuntarea la subordonarea si finantarea de la nivel „central” a unor structuri precum cluburile sportive municipale si unitatile de administrare a bazelor sportive; asa cum s-a aratat mai sus, se recomanda ca – pe baza principiilor descentralizarii si autonomiei locale -, in legatura cu aceste functii/structuri decizia sa apartina in exclusivitate comunitatilor locale;

- oportunitatea instituirii prin lege a unor criterii si mecanisme precise si echitabile de repartizarea a alocatiilor bugetare pentru sportul de performanta, criterii si mecanisme care sa incurajeze in cat mai mare masura performantele – punandu-le, in special, intr-o competitie cat mai corecta si mai echitabila.

Autorii studiului sugereaza de asemenea sa se analizeze oportunitatea comasarii Agentiei Nationale pentru Sport – eventual restructurata in prealabil astfel cum s-a propus mai sus - cu Autoritatea Nationala pentru Tineret (ANT)

Potrivit HG nr  384/2005 privind organizarea si functionarea ANT, Autoritatea Nationala pentru Tineret este „organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului”. Potrivit OUG nr 11/2004, ANT a fost organizata prin preluarea activitatii din domeniul tineretului de la Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.

Principalele functii ale ANT sunt: de reglementare, prin elaborarea, promovarea si implementarea legislatiei in domeniu si prin sprijinirea initiativelor legislative referitoare la promovarea tineretului; de corelare si coordonare a planurilor elaborate de institutiile aflate in subordine, pe domeniile specifice de activitate; de strategie, prin analizarea, sinteza si evaluarea necesitatilor tinerilor atat la nivel individual, cat si la nivelul structurilor asociative de tineret; de supraveghere a cadrului legal in domeniul tineretului. Finantarea activitatii Autoritatii Nationale pentru Tineret se face de la bugetul de stat. ANT are in subordine Agentia pentru Sprijinirea Studentilor (cu finantare de la bugetul de stat), respectiv 42 de directii pentru tineret judetene si a municipiului Bucuresti, Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor, casele de cultura ale studentilor si Complexul Cultural Sportiv Studentesc 'Tei' – Bucuresti. Numarul total de posturi pentru ANT si unitatilor din subordine este de 1624. Autoritatea este condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de 2 vicepresedinti cu rang de subsecretar de stat, numiti prin decizie a primului-ministru. Pe langa conducerea ANT functioneaza un Consiliul director care indeplineste functia de „organ consultativ in coordonarea strategica a activitatii”.

Bugetul alocat ANT pentru anul 2004 a fost de 217,2 miliarde de lei iar pentru 2005 de 390,4 miliarde de lei. In 2004 cheltuielile de personal au fost in valoare de 8,9 miliarde de lei, cele pentru „materiale si servicii” de 7,7 miliarde (nu au existat cheltuieli capital). In luna martie 2005, presedintele ANT a realizat venituri salariale in valoare de 28,8 milioane de lei iar unul dintre vicepresedinti 33,8 milioade de lei.

Autorii studiului recomanda sa se analizeze oportunitatea comasarii organizatorice si functionale a Agentiei Nationale pentru Sport si Autoritatii Nationale pentru Tineret prin infiintarea Agentiei Nationale pentru Tineret si Sport.

Cateva argumente in acest sens sunt urmatoarele:

a) in Romania, activitatea din domeniile sportului si tineretului au fost reglementate si coordonate unitar timp de 13 ani (intre septembrie 1990 si iulie 2003), prin organizarea si functionarea Ministerului si Tineretului (MTS); practica din toti acesti ani a evidentiat o compatibilitate in reglementarea si coordonarea activitatii din cele doua domenii;

b) prin comparatie, ANT gestioneaza bugete de aproape 7 ori mai mici decat ANT; cu toate acestea organigrama ANT presupune un numar de 1624 de posturi, in comparatie cu 3441 ale ANS; de asemenea, cu toate aceste diferente, ambele agentii au acelasi statut, de „organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului” iar presedintii si vicepresedintii acestoar au acelasi „rang” – de secretar de stat, respectiv de subsecretar de stat;

c) in cazul ambelor agentii, dezvoltarea lor institutionala apare ca excesiva; in privinta ANS s-au prezentat cateva argumente mai sus, iar in privinta ANT apare ca necesara cel putin analizarea justificarii existentei, in subordinea si finantarea ANS (de la bugetul de stat), a unor agentii precum Agentia pentru Sprijinirea Studentilor si Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor; cu ocazia documentarii facute in cadrul proiectului, conducerii ANT i-au fost solicitate rapoartele de activitate ale Autoritatii pe anii 2003 si 2004, rapoarte care, potrivit reglementarilor Legii liberului acces la informatiile de interes public, ar fi trebuit publicate in Monitorul Oficial; aceste rapoarte, din care s-ar fi putut vedea in ce a constat in mod concret activitatea din cei doi ani a ANT si a agentiilor din subordinea sa, nu exista;

d) comasarea celor doua institutii ar conduce inclusiv la injumatatirea numarului actual de 84 de directii judetene pentru sport, respectiv pentru tineret;

Este de asemenea recomandabil sa se analizeze posibilitatea comasarii functiilor ANT cu cele ale Centrului National de Cultura „Tinerimea Romana” (CNCTR), institutie aflata in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor (a se vedea Sectiunea II.2.12. – 6)

10. Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC) - www.mimmc.ro; HG nr 753/2003 si HG nr 2007/2004, Legea nr 346/2004, Legea nr 1/2005

Actul normativ in temeiul caruia este organizata si functioneaza Agentia este HG nr 753/2003 privind organizarea si functionarea ANIMMC, asa cum a fost modificata si completata prin HG nr 2007/2004. Agentia este organizata si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si sub coordonarea primului-ministru prin Cancelaria primului-ministru. Legea nr 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei cuprinde si ea prevederi referitoare la rolul si functiile ANIMMC.

Potrivit HG nr 753/2003, Agentia are ca scop realizarea Programului de guvernare in domeniul dezvoltarii sectorului intreprinderilor mici si mijlocii, a celui cooperatist si in domeniul comertului interior. ANIMMC indeplineste urmatoarele functii principale:

- de strategie, prin care se asigura fundamentarea, elaborarea si aplicarea strategiei si politicilor Guvernului in domeniul sau de activitate;

- de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ si institutional necesar in vederea realizarii obiectivelor si programelor din domeniul sau de activitate;

- de administrare, prin care se asigura administrarea fondurilor bugetare si a surselor financiare extrabugetare, precum si distribuirea acestora in vederea asigurarii dezvoltarii sectorului intreprinderilor mici si mijlocii (IMM), a sectorului cooperatist si a comertului interior;

- de autoritate de stat, prin care se asigura urmarirea aplicarii si controlul respectarii reglementarilor in domeniul sau de activitate, precum si al functionarii institutiilor si organismelor care isi desfasoara activitatea sub autoritatea sau in coordonarea sa.

Cateva dintre atributiile mai importante ale Agentiei sunt:

- fundamenteaza si coordoneaza elaborarea si asigura aplicarea strategiei si politicilor Guvernului in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii, cooperatiei si comertului interior;

- indeplineste atributiile privind eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru societatile comerciale din domeniul comertului interior;

- elaboreaza, implementeaza si monitorizeaza programe pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, a organizatiilor cooperatiste;

- sprijina infiintarea si activitatea asociatiilor profesionale si patronale din domeniul sau de activitate;

- asigura managementul financiar si/sau tehnic al fondurilor alocate de la bugetul de stat si al tuturor fondurilor interne si externe;

- initiaza masuri si implementeaza programe pentru stimularea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, cooperatiei si comertului interior in baza acordurilor incheiate cu institutii similare din strainatate;

- fundamenteaza si propune in proiectul de buget resursele financiare necesare realizarii politicilor si programelor in domeniu potrivit legii; gestioneaza aceste resurse si evidentiaza periodic eficienta utilizarii lor.

O parte a atributiilor ANIMMC este improprie si/sau inadecvata prin raportare la statutul Agentiei si/sau la insasi natura respectivelor atributii. Astfel, cu titlu de exemplu, atributiile de „urmarire si sprijinire a climatului de concurenta loiala, de protejare a intereselor consumatorilor de produse si servicii si ale agentilor economici pe piata interna”, sunt specifice mai ales unor alte autoritati in materie – Consiliul Concurentei, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor etc. Obligatiile de rezolvare a sesizarilor la Legea nr 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica sau cele de administrare a bunurilor proprietate publica a statului, pe care le detine cu acest titlu, reprezinta reglementari superflue in raport cu faptul ca aceste obligatii revin Agentiei din actele normative speciale in materie. Prin modificarile aduse HG nr 753/2003 de catre HG nr 2007/2004, Agentiei i-a fost conferit „dreptul sa solicite informatii () de la societatile comerciale la care statul este actionar sau asociat, acestea avand obligatia de a furniza datele solicitate.' Acest drept excede prevederilor Legii nr 544/2001 privind accesul la informatii. Potrivit acestora, de la accesul liber la informatii sunt exceptate nu numai companiile sau societatile nationale la care statul este actionar nesemnificativ, dar si acelea la care statul este actionar majoritar sau unic. Prin urmare, o HG nu poate institui drepturi in beneficul ANIMMC in contradictie cu dispozitiile unei legi. Din acest punct de vedere, se impune modificarea prevederilor amintite.

ANIMMC este organizata pe 5 directii, avand un numar maxim de posturi de 99 (exclusiv demnitarii si posturile aferente oficiilor teritoriale). In subordinea Agentiei se infiinteaza si functioneaza oficii teritoriale pentru intreprinderile mici si mijlocii si cooperatie, ca unitati cu personalitate juridica, finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat. Conducerea acestora se asigura de catre un director executiv pentru fiecare oficiu. Numarul maxim de posturi pentru fiecare oficiu teritorial pentru intreprinderile mici si mijlocii si cooperatie din subordinea Agentiei este de 15.

Agentia este condusa de un presedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat, numiti prin decizie a primului-ministru. Presedintele este ordonator secundar de credite. Sediul central al ANIMMC este singurul imobil in proprietatea ANIMMC. Valoarea totala a acestuia este de 16,2 miliarde de lei. Agentia are in dotare 5 autoturisme.

Veniturile realizate de persoanele din conducerea institutiei pe lunile februarie si martie 2005 au fost urmatoarele: presedinte - 28,4 milioane de lei; vicepresedinte - 24 milioane de lei.

Actul normativ „cadru” privitor la definirea intreprinderilor mici si mijlocii si la stimularea infiintarii si dezvoltarii acestora il reprezinta Legea nr 346/2004. Potrivit acestei Legi (art 26 alin 1), „Anual, prin legea bugetului de stat se aloca fonduri in valoare de 0,2% din PIB pentru finantarea programelor de dezvoltare si a masurilor de sprijinire a infiintarii de noi intreprinderi si de sustinere a dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, la nivel national si local”. Relevanta cu privire la functionarea si atributiile ANIMMC este si HG nr 1211/2001 privind infiintarea Fondului National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii (FNGCIMM) cu modificarile si completarile ulterioare. HG nr 1211/2001 a fost modificata si completata prin HG nr 1228/2003. Potrivit acestui act normativ, „FNGCIMM - SA este societate financiara, persoana juridica romana de drept privat, organizata ca societate pe actiuni, cu actionar unic statul roman” iar „Capitalul social al FNGCIMM - SA este de 294 de miliarde de lei”. HG prevedea: „Calitatea de actionar unic confera statului, reprezentat prin ANIMMC, prerogativa de a exercita toate drepturile si de a executa toate obligatiile care decurg din aceasta calitate”. Ulterior Hotararii nr 1228/2003 a fost adoptata HG nr 2105/2004 pentru modificarea si completarea HG nr 1211/2001. Noul act normativ a prevazut ca FNGCIMM - SA este institutie financiara, cu capital de risc, persoana juridica romana de drept privat, organizata ca societate comerciala pe actiuni, cu actionar unic statul roman. Fondul este administrat de un consiliu de administratie format din 5 membri, numiti de ANIMMC pentru un mandat de 4 ani iar „capitalului social initial” i-a fost stabilita o noua valoare - 50 de miliarde de lei. Prin comparatie cu HG nr 1228/2003, dispozitiile HG nr 2105 referitoare la obligatia de „confidentialitate” a personalului Fondului si de „pastrare a secretului profesional” sunt mai numeroase si mai restrictive. Actele normative mentionate in aceasta sectiune nu au fost mentionate de catre conducerea ANIMMC printre reglementarile referitoare la functionarea si atributiile Agentiei.

Relevanta cu privire la functionarea si atributiile ANIMMC este si Legea nr 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei.

In cursul anului 2004, cheltuielile de personal au totalizat 20 de miliarde de lei, cele materiale si servicii – 9,9 miliarde iar cele de capital – 2,2 miliarde de lei. Valoarea totala a „transferurilor” destinate „fondului de garantare a imprumuturilor acordate IMM” a fost de 229,6 miliarde de lei. Cheltuielile efective facute de la bugetul de stat au fost in valoare totala de 360 de miliarde de lei. „Prevederile bugetare” pentru anul 2005 sunt cifrate la suma de 1,1 mii miliarde de lei (cheltuielile de personal sunt prevazute la 25,4 miliarde de lei, iar „transferurile” – la 1 mie de miliarde de lei).

Reprezentantii Agentiei au explicat cresterea volumului alocatiilor bugetare pentru 2005 in comparatie cu cel din 2004 prin „multiplicarea si dezvoltarea programelor ANIMMC” destinate stimularii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii. Cateva dintre programele in curs de desfasurare in anul 2005 sunt: Programul national multianual pe perioada 2005-2008 pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale in randul femeilor manager din sectorul intreprinderilor mici si mijlocii; Programului national multianual pe perioada 2002-2005 de sustinere a investitiilor realizate de catre intreprinderi nou-infiintate si microintreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/retehnologizare; Programului national multianual pe perioada 2002-2005 pentru sustinerea accesului microintreprinderilor si a intreprinderilor mici la servicii de instruire si consultanta; Programul national pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului; Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului acestora la finantare –„START”.

Fiecare program are stabilit bugetul anual. Programului national multianual pe perioada 2002-2005 de sustinere a investitiilor realizate de catre intreprinderi nou-infiintate si microintreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/retehnologizare, are alocata, spre exemplu, suma de 100 miliarde de lei (97,2 miliarde lei pentru acordarea de alocatii financiare nerambursabile beneficiarilor eligibili, respectiv 2,8 miliarde de lei la dispozitia Agentiei, pentru implementarea, administrarea, monitorizarea si evaluarea Programului). Procedurile pentru implementarea programelor sunt aprobate prin ordin al presedintelui (procedurile pentru implementarea programului mentionat mai sus au fost aprobate prin Ordinul nr 46 din 16 martie 2005, publicat in MOf nr 279 din 4 aprilie 2005).

Se apreciaza drept necesare si adecvate organizarea si functionarea ANIMMC. In acelasi timp, insa, se sugereaza:

a) sa se analizeze daca cresterea cheltuielilor anuale de personal se justifica integral (in anul 2005 acestea au crescut cu 25% fata de 2004);

b) potrivit procedurilor de implementare a programelor, stabilite de catre ANIMMC, „in vederea administrarii corespunzatoare” a acestor programe, „in cadrul ANIMMC se constituie o unitate de implementare”, ale carei structura organizatorica, atributii si responsabilitati se decid de catre presedintele ANIMMC. Autorii studiului sugereaza ca este necesar ca decizia cu privire la constituirea unitatii respective fie sa apartina unui organism colectiv, din care sa faca parte reprezentanti si ai altor institutii/autoritati decat ANIMMC, fie sa apartina conducerii Agentiei insa sa fie avizata de reprezentantii unor asemenea institutii/autoritati; administrarea unor programe precum cele ale ANIMMC presupune mai ales administrarea unor fonduri publice nerambursabile foarte mari (numai pentru anul 2005, Programul amintit mai sus, „de sustinere a investitiilor realizate de catre intreprinderi nou-infiintate si microintreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/retehnologizare”, are alocata suma de 100 miliarde de lei); stabilirea beneficiarilor eligibili, carora le sunt atribuite fonduri publice nerambursabile intr-un cuantum total atat de mare trebuie sa fie o decizie ale carei corectitudine si impartialitate sa fie mai presus de orice indoiala; se sugereaza ca deciziile cu privire la unitatea de implementare sa fie comune/avizate cu/de reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice, patronatului etc.

11. Agentia Nucleara (AN) - www.agentianucleara.ro; OG nr 7/2003; Legea nr 321/2003 si HG nr 1425/2003

Agentia Nucleara este organizata si functioneaza in baza prevederilor Legii nr 321/2003 pentru aprobarea OG nr 7/2003 privind utilizarea in scopuri exclusiv pasnice a energiei nucleare si a HG nr 1425/2003 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si a structurii organizatorice ale Agentiei Nucleare (AN).

Art 2 al OG nr 7 prevede ca „Obiectul prezentei ordonante il constituie promovarea si organizarea activitatilor din domeniul nuclear pentru asigurarea resurselor de energie nucleara, prin stimularea cercetarii, dezvoltarii si utilizarii aplicatiilor nucleare in scopuri pasnice”.

Capitolele IV si V ale OG definesc principalele functii ale AN, respectiv ale Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN). In esenta, actul normativ statueaza ca AN are functii de coordonare nationala a activitatii nucleare, in timp ce CNCAN reprezinta autoritatea de reglementare, autorizare si control al activitatilor nucleare desfasurate in Romania. AN elaboreaza Strategia de dezvoltare a domeniului nuclear, Planul de actiune si Planul nuclear national (PNN).

In conformitate cu OUG nr 11/2004, aprobata prin Legea nr 228/2004, CNCAN este „institutie publica de interes national, cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii, in coordonarea primului-ministru prin Cancelaria primului–ministru”. Potrivit aceleiasi reglementari, AN este „organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea primului-ministru prin Cancelaria primului–ministru”.

Principalele atributii ale CNCAN (HG nr 1627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a CNCAN) sunt: a) de reglementare - emite reglementari pentru detalierea cerintelor generale de securitate nucleara, de protectie impotriva radiatiilor ionizante, de asigurare a calitatii, de control al neproliferarii armelor nucleare, de protectie fizica, de transport al materialelor radioactive, de gestionare a deseurilor radioactive si a combustibilului nuclear ars, de interventie in caz de accident nuclear; emite reglementari privind procedurile de autorizare si control; b) de autorizare - privind emiterea, completarea, modificarea sau revizuirea autorizatiilor pentru desfasurarea activitatilor in domeniul nuclear; c) de control - control preventiv, operativ curent si ulterior la solicitantii sau titularii de autorizatii; control in incinta in care se desfasoara activitati supuse regimului de autorizare, in orice alt loc care ar putea avea legatura cu aceste activitati; dispune suspendarea activitatii desfasurate si indisponibilizarea, prin punerea de sigiliu, a instalatiilor nucleare si radiologice, a materialelor radioactive, a materialelor nucleare, sau a altor materiale, dispozitive ori echipamente pertinente pentru proliferarea armelor nucleare, neautorizate sau care prezinta pericol in exploatare ori intretinere; controleaza aplicarea prevederilor acordurilor internationale. Un act normativ cu relevanta in privinta functiilor si organizarii CNCAN este si Legea nr 111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare.

Din coroborarea dispozitiilor OG nr 7/2003 si HG nr 1425/2003 (pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si a structurii organizatorice ale AN), rezulta urmatoarele atributii principale ale Agentiei: elaborarea Strategiei nucleare, a Planului de actiune si a PNN; elaborarea si implementarea planurilor nucleare anuale; avizarea documentatiilor privind amplasarea si urmarirea realizarii investitiilor, inclusiv a celor privind constructia reactoarelor nucleare de putere si de cercetare si a depozitelor definitive de deseuri radioactive; promovarea programelor guvernamentale de cercetare-dezvoltare si inovare in domeniul utilizarii energiei nucleare in scopuri pasnice; atributii privind activitatea unitatilor Centralei Nuclearoelectrice Cernavoda; atributii in „procesul de consolidare a parteneriatului international”.

AN are un numar maxim de posturi de 35, inclusiv presedintele si personalul cabinetului acestuia (la data documentarii erau ocupate 22 de posturi). AN este este condusa de un consiliu de administratie format din presedinte si 8 membri (reprezentanti ai 6 ministere, CNCAN si Serviciului Roman de Informatii). Membrii consiliului de administratie sunt numiti si revocati prin decizie a primului-ministru, la propunerea presedintelui AN. Pe langa AN functioneaza un colegiu consultativ, condus de presedintele AN. Componenta si regulamentul de organizare si functionare ale Colegiului consultativ se stabilesc prin ordin al presedintelui AN. Potrivit art 6 alin (5) al HG 1425, presedintele AN este asimilat din punct de vedere al salarizarii si al celorlalte drepturi cu functia de ministru (are calitatea de ordonator tertiar de credite).

Numarul maxim de posturi pentru aparatul propriu al CNCAN este de 171, exclusiv presedintele. Conducerea CNCAN este asigurata de un presedinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru (are calitatea de ordonator tertiar de credite). La nivelul CNCAN functioneaza un Consiliu de conducere si autorizare si un Consiliul consultativ, numite prin ordine al presedintelui CNCAN.

AN este finantata de la bugetul de stat. Valoarea bugetului alocat pentru anul 2004 (pentru trei trimestre) a fost de 10,1 miliarde de lei iar cea a bugetul pe 2005 – 18,4 miliarde. Cheltuielile facute in 2004: “Cercetare stiintifica” – 10,1 miliarde; “Cheltuieli de personal” – 4,1 miliarde; “Cheltuieli materiale” – 3,6 miliarde si “Cheltuieli de capital” – 2,4 miliarde de lei.

CNCAN este finantata integral din venituri proprii, respectiv „din tarife pentru autorizare, contributii ale organismelor internationale si ale agentilor economici si dobanzi la disponibilitati” (art 16 al Regulamentului propriu, aprobat prin HG nr 1627/2003). Actul normativ nu face precizari cu privire la modul de stabilire a tarifelor pentru autorizare. In anul 2004, valoarea totala a cheltuielilor CNCAN a fost de 55,5 miliarde de lei – din care 32,3 miliarde cheltuieli de personal (aproape 60% din total), 11,1 miliarde, cheltuieli materiale si servicii, 2,9 miliarde transferuri si 9,2 miliarde cheltuieli de capital.

Autorii studiului recomanda sa fie analizata posibilitatea reorganizarii celor doua institutii prin comasare

Domeniul absolut identic al functiilor lor – cel al activitatilor nucleare – reprezinta un prim argument al propunerii. Faptul ca AN si CNCAN au acelasi domeniu al functiilor face posibila, intre mai multe altele, dublarea  de atributii – iar aceasta chiar prin actele normative prin care le este reglementata activitatea. Astfel, desi autoritatea de control in domeniu este in mod indiscutabil CNCAN, prin HG nr 1425/2003 ii sunt atribuite si Autoritatii Nucleare prerogative de control (cu toate ca AN este autoritatea „de coordonare la nivel national a intregii activitati nucleare”). Un exemplu in acest sens sunt urmatoarele doua atributii conferite AN: „monitorizarea functionarii in conditii de securitate a instalatiilor nucleare si radiologice”, respectiv, „monitorizarea sistemelor de marcare a surselor radioactive in conformitate cu cerintele specifice internationale” (art 4 al HG nr 1425/2003). Reorganizarea intr-una singura a celor doua institutii – pe baza unei reglementari unitare – ar evita confuziile si suprapunerile de atributii.

Reorganizarea AN si CNCAN s-ar impune si pentru a elimina asimetriile evidente, organizatorice si functionale, dintre cele doua institutii - al caror statut ar trebui sa le confere, in principiu, numeroase similitudini. Astfel, din punct de vedere al dezvoltarii institutionale, AN are o organigrama cuprinzand 35 de posturi in timp ce la CNCAN numarul maxim de posturi este de 172. In primul caz bugetul anual are o valoare de circa 16 miliarde de lei, in cel de-al doilea este de mai mult de 60 de miliarde. Cu toate acestea, insa, pentru a retine numai acest aspect, rangul presedintelui AN este de ministru, in timp ce al presedintelui CNCAN este de secretar de stat (si totusi, ca ordonatori de credite, ambii au calitatea de ordonator tertiar). 

Autorii studiului considera de asemenea ca portofoliul prerogativelor de control al CNCAN ar putea fi revazut (redus) in conditiile in care la nivelul administratiei publice centrale mai exista un numar semnificativ de alte „organe” cu competente in materia controlului activitatilor nucleare (Anexa nr 3 la Legea nr 111/1996): Inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva ale Ministerului Sanatatii, Inspectia de stat pentru protectia mediului, Inspectia de stat pentru cazane si instalatii de ridicat, Comisia Centrala pentru Accident Nuclear si Caderi de Obiecte Cosmice din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Inspectoratul General al Politiei si Comandamentul Trupelor de Pompieri, Inspectia de stat pentru protectia muncii, Agentia Nationala de Control al Exporturilor (fosta Agentie Nationala de Control al Exporturilor Strategice si de Interzicere a Armelor Chimice) etc. Atributii in domeniu revin inclusiv Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale (sectiunea II.1.1.6 – OCSPS). Se impune de asemenea semnalata existenta Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive (ANDRAD – HG nr 1601/2003), „autoritate nationala competenta in domeniul coordonarii la nivel national a procesului de gestionare in siguranta a combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive”, precum si a Regiei Autonome pentru Activitati Nucleare Drobeta-Turnu Severin, autoritati avand personalitate juridica si functionand in subordinea/autoritatea Ministerului Economiei si Comertului (OG nr 11/2003).

In sfarsit, o enumerare chiar si ne-exhaustiva a argumentelor pentru reorganizarea CNCAN si AN nu poate sa nu aiba in vedere, ca dealtfel in oricare alt caz de acest gen, ca o astfel de reorganizare poate (si trebuie) sa aduca si o rationalizare a resurselor alocate in prezent acestora.

12. Autoritatea Nationala pentru Tineret (ANT) - http://www.e-tineret.ro; HG nr 384/2005

Intrucat cu privire la organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Tineret, propunerile de optimizare sunt conexe cu cele privitoare la Agentia Nationala pentru Sport, evaluarea ANT si propunerile respective sunt facute in cadrul sectiunii II.1.2.9 – ANS.

13. Inspectoratul de Stat in Constructii (ISC) - http://www.isc-web.ro; OG nr 63/2001 si Legea nr 707/2001

ISC a fost infiintat prin OG nr 63/2001, aprobata prin Legea nr 707/2001, ca „institutie publica cu personalitate juridica in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, prin reorganizarea Inspectoratului de stat in constructii din structura Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei” (MLPTL). Prin OG nr 63, institutiei i-a fost stabilita ca principala functie “exercitarea, potrivit legii, a controlului de stat cu privire la respectarea disciplinei in urbanism si a regimului de autorizare a constructiilor, precum si la aplicarea unitara a prevederilor legale in domeniul calitatii in constructii.” ISC este finantata din venituri proprii.

Ulterior celor doua acte normative, ISC a fost trecut in subordinea Autoritatii Nationale de Control (ANC) prin HG nr 745 din 3 iulie 2003 privind organizarea si functionarea acestei din urma institutii (ANC a fost desfiintata la 17 iunie 2005 prin OUG nr 49/2005 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale). Dupa un an de functionare in subordinea ANC, ISC a fost trecut, la data de 1 iunie 2004, prin Legea nr 228/2004 pentru aprobarea OUG nr 11/2004, in subordinea Guvernului si in coordonarea primului-ministru prin Cancelaria primului-ministru.

Autorii studiului nu au avut posibilitatea sa cunoasca motivarea subordonarii – succesive si atat de diferite - a ISC fata de autoritatile amintite mai sus: MLPTL, ANC, respectiv Guvernului (concomitent cu coordonarea de catre primul-ministru). In cazul OG nr 63/2001, Guvernul nu a publicat Nota de fundamentare iar in cazul HG nr 745/2003 si Legii nr 228/2004 „instrumentele de motivare” sunt publicate dar nu fac nici o referire in legatura cu acest aspect important. Autorii studiului nu au fost in masura sa faca o evaluare sub acest aspect – dar si sub celelalte aspecte – intrucat conducerea ISC a refuzat sa comunice informatiile solicitate si necesare evaluarii institutiei. La data de 18 august, cand etapa evaluarii institutiilor se incheiase deja, Inspectorul general adjunct al ISC a comunicat ca o parte dintre informatiile solicitate s-ar gasi pe site-ul Inspectoratului (ceea ce era adevarat mai mult decat partial) iar pentru celelalte date este necesara o „adresa oficiala”. Acest raspuns tardiv a fost dat dupa ce la prima cerere, adresata la 15 aprilie 2005, s-a revenit de trei ori – prin e-mail, prin posta si vizita la sediul institutiei. De asemenea, conducerea Inspectoratului cunostea faptul ca proiectul constituia un parteneriat cu Guvernul Romaniei (prin Agentia de Strategii Guvernamentale). Alaturi de Secretariatului de Stat pentru Revolutionari (SSPR), ISC a constituit o regretabila exceptie de la comportamentul celorlalte zeci de agentii supuse evaluarii.