|
|
|
UE – un actor important pe piata mondiala a produselor agricole
UE are contacte ample si relatii comerciale cu terte tari si blocuri comerciale. UE ste un actor major pe piata mondiala a produselor agricole, fiind cel mai mare importator si al doilea mare exportator de produse alimentare. UE joaca un rol de frunte in realizarea acordurilor comerciale mondiale in Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). De asemenea, a incheiat si este in curs de a negocia acorduri comerciale bilaterale cu terte tari, acorduri de liber schimb cu vecinii sai, acorduri speciale cu tarile in curs de dezvoltare, acordand acces preferential pe piata UE, si intretine relatii mai ample cu grupari regionale ca de pilda tarile din America de Sud din grupul Mercosur. UE este singura mare grupare comerciala, din randul tarilor mai bogate, care nu numai ca acorda acces preferential pe pietele sale importurilor din tarile in curs de dezvoltare, dar in practica importa cantitati considerabile din aceste tari.
Contributia UE la comertul mondial cu produse agricole
UE este un importator net semnificativ de produse agricole, fiind si un exportator net de produse alimentare prelucrate. UE a facut eforturi majore pentru a-si redirectiona politica agricola catre instrumente comerciale mai transparente si care sa distorsioneze mai putin comertul – in principal disociind de nivelele de productie circa doua treimi din platile acordate fermierilor.
UE este totodata de departe cea mai mare piata pentru exporturi de produse agricole din tarile in curs de dezvoltare si a fost prima, dintre tarile mai bogate, care a acordat, pentru produsele din tarile cele mai putin dezvoltate, accesul fara taxe vamale si contingente.
Un sustinator al regulilor comerciale multilaterale
UE promoveaza asezarea relatiilor comerciale dintre toate tarile, fie ele dezvoltate sau mai putin dezvoltate, pe reguli comerciale multilaterale in avantajul tuturor tarilor, mai ales al celor in curs de dezvoltare. De aceea UE este un puternic sustinator al OMC si a jucat intotdeauna un rol activ in discutiile si negocierile OMC privind comertul cu produse agricole. UE este angajata activ in realizarea „Agendei Doha privind Dezvoltarea” (ADD), negocieri al caror scop este continuarea liberalizarii comertului insotita de accentuarea dezvoltarii. In privinta agriculturii, acordul la care s-a ajuns in august 2004 a pregatit terenul pentru negocieri ulterioare care ar putea rezulta intr-o liberalizare considerabil mai mare a comertului agricol in comparatie cu negocierile comerciale anterioare („Runda Uruguay”). Acordul este in concordanta cu reforma PAC realizata de UE. El ar trebui sa aduca cu sine o reducere substantiala a sprijinului acordat agriculturii, sprijin ce distorsioneaza comertul, sa conduca la eliminarea practicilor concurentiale la export care distorsioneaza comertul, si sa contribuie la o deschidere semnificativa a pietelor pentru produse agricole, permitand totodata un tratament special
pentru produsele sensibile. Toate tarile in curs de dezvoltare vor beneficia de tratament special, ceea ce le va permite sa liberalizeze mai putin pe o perioada mai indelungata.
Al doilea mare exportator mondial – si cel mai mare importator
Agricultura europeana este un actor important pe pietele mondiale de produse agricole. Capacitatea agriculturii europene de a produce cantitati mari de produse agricole, precum si diversitatea si calitatea acestor produse, au facut din UE un mare exportator de produse alimentare (al doilea mare exportator mondial, cu exporturi de produse agricole in valoare de 61,088 miliarde de Euro in anul 2002). Dar nu este vorba in totalitate de o circulatie in sens unic. UE este si cel mai mare importator mondial de produse agricole. In 2002, importurile de produse agricole au fost estimate la 61,274 miliarde Euro.Din 1990 incoace, pozitia de exportator net a scazut in fiecare sector.
Comertul cu tarile in curs de dezvoltare
Volumul de produse agricole importate de UE din tarile in curs de dezvoltare si din cele mai putin dezvoltate este deja impresionant si este mai mare decat cel al SUA, Japonia, Australia si Noua Zeelanda la un loc. UE poate astfel demonstra clar ca nu este o „fortareata”. Este un lider mondial care lucreaza in favoarea unei imbunatatiri treptate a liberalizarii comertului, folosind instrumente multilaterale si regionale/bilaterale.
Noi state membre, noi provocari
Extinderea UE pentru a cuprinde 10 noi State Membre (Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria) de la 1 mai 2004 a fost un reper istoric in reconstruirea Europei dupa secole de separari distructive reprezentate de razboi si conflict ideologic. Intreaga Europa va avea de castigat de pe urma unei stabilitati politice si unei securitati asigurate, ca si de pe urma extinderii pietei interne de la 380 la 454 milioane de oameni. Aceasta piata largita va oferi totodata oportunitati noi pentru dezvoltarea agriculturii europene si a politicii agricole comune a UE (PAC). Numeric vorbind, impactul extinderii asupra agriculturii UE este spectaculos. Inca 4 milioane de fermieri s-au adaugat la populatia de 7 milioane de fermieri deja existenta in Europa. Noile State Membre adauga 38 milioane de hectare de teren agricol la cele 130 milioane de hectare din vechea Europa cu 15 state, o crestere de 30%, desi productia in Europa cu 25 de state va creste cu doar 10-20% pentru majoritatea produselor. Aceasta confirma ca marele potential de productie agricola al noilor State Membre este inca departe de a fi utilizat pe deplin.
Fermierii din noile State Membre au acces la piata unica din UE si beneficiaza de
preturile ei relativ stabile ca si de plati directe (introduse treptat pentru a atinge nivelul complet din UE) si de masuri de dezvoltare rurala. In ciuda progresului in modernizarea si restructurarea sectorului agricol care a avut loc in noile State Membre (mai ales tarile ex-comuniste) in anii din urma, una din provocarile cheie a fost imbunatatirea prosperitatii in agricultura si in comunitatile rurale in general. Intens mediatizatele diferente de prosperitate dintre cele 15 State Membre vechi si noile State Membre (in 2001, 45% din nivelul UE cu 15 State Membre) sunt chiar mai accentuate in zonele rurale din cauza unei combinatii de venituri mai mici si niveluri de somaj mai ridicate din aceste zone in comparatie cu zonele urbane (aceste disparitati sunt mai mari in noile State Membre decat in UE cu 15 State Membre).
Aceasta este o provocare pe care UE a inceput deja sa o abordeze prin elaborarea de noi masuri de dezvoltare rurala destinate rezolve situatia specifica a noilor State Membre. De exemplu, in aceste tari exista multe ferme mici de „semi-subzistenta”, care produc pentru consumul propriu, dar si comercializeaza o parte din produse. Pentru a ajuta familia de agricultori sa faca fata problemelor banesti in timp ce ferma se restructureaza pentru a deveni viabila din punct de vedere comercial, se ofera un ajutor pentru venit pe o perioada de pana la 5 ani. Se pot subventiona serviciile de consultanta pentru ferme pentru a pune la dispozitia fermierilor sprijinul specialistilor pentru a cultiva pamantul intr-o maniera durabila din punct de vedere ecologic, pentru a-si diversifica activitatile agricole, sau pentru a-si moderniza instalatiile.
Exista totodata un ajutor special pentru investitii cu scopul de a-i ajuta pe fermierii din noile State Membre sa indeplineasca standardele legate de sanatatea publica si igiena, protectia animalelor si protectia muncii.
Este important de subliniat ca obligatiile pe care le presupune apartenenta la UE sau aplicat imediat fermierilor din noile State Membre. Un exemplu este siguranta alimentelor, care este un aspect atat de important pentru consumatorii UE incat nu s-a acceptat nici o diminuare a standardelor.
